Evasion of Biological Sample Collection Requires Express Police Request Under Traffic Regulations

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. x/2018 din data de 22.11.2018, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prev. de art. 337 din C. pen., teza a doua, respectiv varianta sustragerii.

Prin acelaşi rechizitoriu, s-a mai dispus clasarea cauzei cu privire la comiterea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. (2) şi (3) din C. pen., deoarece fapta nu este prevăzută de legea penală [în temeiul art. 16 lit. b) din C. proc. pen.], respectiv clasarea cauzei referitor la suspectul A. pentru comiterea infracţiunilor de părăsirea locului accidentului, prev. de art. 338 alin. (1) din C. pen. [în temeiul art. 16 lit. b) din C. proc. pen.] şi conducerea pe drumurile publice a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen. [în temeiul art. 16 lit. c) din C. proc. pen.].

Astfel, s-a reţinut, în fapt, că la data de 11.01.2018, în jurul orelor 14:40, inculpatul A. a condus autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x pe şoseaua Kiseleff din municipiul Bucureşti, în direcţia Arcului de Triumf, iar când a ajuns la intersecţia cu strada x, pe fondul nepăstrării distanţei între autovehicule, a intrat în coliziune cu un alt autovehicul care se afla oprit, în coloană, la semafor. Autovehiculul tamponat marca x cu număr de înmatriculare x condus de B., a fost proiectat în autoturismul marca x cu număr de înmatriculare x, condus de C., care se afla oprit în coloană la semafor. La rândul său, a fost proiectat în autoturismul marca x cu număr de înmatriculare x, condus de D., care se afla oprit în aceeaşi coloană la semafor. În urma tamponării, a rezultat vătămarea corporală a inculpatului A..

Au fost sesizate la orele 14:44 organele de cercetare penală ale Brigăzii Rutiere care s-au deplasat la locul accidentului, unde ajunsese şi echipajul SMURD, care a hotărât la ora 14:50 transportarea inculpatului A. la Spitalul de Urgenţă "Elias" pentru acordarea de îngrijiri medicale. La orele 15:30 a sosit echipa complexă de cercetare la faţa locului, moment la care inculpatul A. nu se mai afla în zonă, fiind transportat la spital, iar şoferii autovehiculelor implicate în evenimentul rutier au fost testaţi cu aparatul alcooltest, la orele 15:46, 15:48, respectiv 15:51, rezultatul testării indicând că aceştia nu consumaseră alcool.

La orele 15:13 s-a stabilit la departamentul UPU al Spitalului Universitar de Urgenţă "Elias" diagnosticul la prezentare, respectiv "politraumatism piramidă nazală accident vechi de 24 ore cu plagă contuză piramidă nazală redeschisă în urma accidentului rutier. Halenă etanolică prezentă". De asemenea, potrivit fişei întocmită de Unitatea de primiri urgenţă din cadrul Spitalului Universitar de Urgenţă "Elias", inculpatul A. prezenta "sângerare de la nivelul unei plăgi de piramidă nazală". La orele 15:45 inculpatul a părăsit unitatea medicală fără a avea avizul medicului de gardă, iar la ora 16:02 este surprins de camerele de supraveghere montate în curtea Spitalului Universitar de Urgenţă "Elias".

Aspectul este consemnat pe fişa medicală a inculpatului A. din data de 11.01.2018 . La orele 16:20 s-a constatat de către agentul de poliţie din echipa de cercetare la faţa locului, care s-a deplasat la spital, că inculpatul plecase. Pentru acest motiv, inculpatul a fost căutat la locuinţa unde are reşedinţă declarată constatându-se că nu locuieşte efectiv la adresă şi au fost urmate demersuri de identificare a inculpatului, reuşindu-se contactarea telefonică a acestuia la orele 17:55 cu solicitarea de a se prezenta la sediul Brigăzii Rutiere .

La ora 18:05 inculpatul s-a prezentat la sediul poliţiei rutiere însoţit de către martora E.. A fost încheiat un proces-verbal în care s-a menţionat că inculpatul A. a declarat că se afla singur în autoturism şi că a tamponat un autoturism din spate, pentru că acesta frânase brusc. Inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest marca x (cu calibrare în termen) şi conform testului nr. 142/11.01.2018, 18:20, alcoolemia inculpatului A. în aerul expirat a fost de 1,60 mg/l., acesta fiind asumat prin semnătură de către inculpat. Pentru acest considerent, inculpatul a fost condus la unitatea medicală unde i-au fost recoltate probe de sânge.

În procesul-verbal de recoltare a mostrelor biologice din data de 11.01.2018 la orele 19:05, respectiv 20:05, este consemnată confirmarea inculpatului A. în sensul consumului de alcool, respectiv bere cu alcool - 1000 ml. în intervalul orar 16:00 - 16:30 (11.01.2018) fără a consuma alimente . Acest înscris este semnat de către inculpat în prezenţa medicului şi a poliţistului rutier.

La examinarea clinică realizată de către medic la data de 11.01.2018 orele 19:05, s-a stabilit că inculpatul A. prezenta doar un tremur, fără fi constatate alte aspecte caracteristice stării de ebrietate. S-a menţionat doar că inculpatul a negat că a suferit leziuni traumatice în urma accidentului rutier. Această examinare s-a realizat în contextul în care, la aceeaşi oră, i-a fost recoltată inculpatului o probă de sânge, iar din buletinul de analiză toxicologică nr. x emis de Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici", a reieşit că la ora 19:05, A. avea în sânge o alcoolemie de 3,35 gr.‰ (în descreştere, la ora 20:05 fiind de 3,05 gr.‰).

Din raportul de expertiză medico-legală nr. x din 11.01.2018 privind estimarea retroactivă a alcoolemiei, emis de Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici", rezultă că în condiţiile în care A. a consumat alcool numai înainte de producerea evenimentului rutier, la ora 14:40 acesta ar fi avut o alcoolemie peste valoarea de 0,80gr.‰, alcoolemiile stabilite la analiza provenind dintr-un consum de băutură care nu putea avea loc într-un interval mic de timp. În acest context s-a stabilit că este puţin probabilă ingestia unei cantităţi mari de alcool - teoretic cel puţin 600 ml. votcă după plecarea de la spital până în jurul orei 16:25, întrucât s-ar fi produs manifestări digestive majore: greaţă, vărsături, colici abdominale etc., fiind aşadar mai probabil şi un consum în intervalul orar 17:36 - 17:46.

Conform "Reperelor metodologice cu privire la expertiza medico-legală efectuată pentru estimarea retroactivă a alcoolemiei", aprobate prin Hotărârea nr. 2 din 18.09.2015 a Consiliului Superior de Medicină Legală, în situaţia în care persoana a consumat băuturi alcoolice după momentul evenimentului rutier pentru care se solicită estimarea retroactivă a alcoolemiei, expertiza medico-legală nu se efectuează.

Ca urmare a derulării evenimentelor în modul prezentat, s-au efectuat cercetări pentru lămurirea unor aspecte susţinute de inculpat. Acesta a afirmat că a suferit leziuni în zona piramidei nazale în seara precedentă accidentului rutier. Pe fondul acestor leziuni, ar fi avut pierderi de conştienţă şi nu şi-a amintit că a fost implicat, ca şi conducător auto, într-un accident rutier. Anterior prezentării la unitatea medicală unde i-au fost efectuate unele investigaţii, nu a consumat băuturi alcoolice, însă ulterior plecării din spital, în drum spre locuinţă, a consumat cca 600 ml vodcă, fiind supărat că nu îşi găsea telefonul mobil să o apeleze pe logodnica sa, martora E.

S-a dispus o expertiză medico-legală pentru stabilirea dinamicii producerii leziunilor traumatice constatate la inculpat, a vechimii acestora şi a consecinţelor acestora. În raportul de expertiză medico-legală A1/1573/2018 din data de 13.04.2018 s-a concluzionat că inculpatul A. a prezentat leziuni traumatice la nivel facial (plagă contuză dorsum-nasi, excoriaţii frontale, excoriaţii alare bilateral, fractură piramidă nazală) şi la nivelul genunchiului o plagă locală care au fost diagnosticate în urma prezentărilor de la spital din 11.01.2018 (Spital Universitar de Urgenţă Elias) şi 12.01.2018 (Spitalul Clinic de Urgenţă Bagdasar Arseni). Aceste leziuni traumatice s-au putut produce prin lovire de corp dur şi au necesitat circa 12-14 zile de îngrijiri medicale. Leziunile puteau fi produse în circumstanţele unui accident rutier la data de 11.01.2018 cu menţiunea că nu se poate exclude producerea lor cu circa 12-24 de ore anterior accidentului rutier prin cădere şi lovire de corp dur.

În urma examenelor medicale de specialitate nu s-au obiectivat leziuni traumatice apte să cauzeze o eventuală pierdere de conştienţă cu scurt timp anterior accidentului rutier din data de 11.01.2018 orele 14:40.

S-a menţionat în concluziile raportului că teoretic este posibilă o pierdere de conştienţă cu amnezie la scurt timp după un traumatism cranio cerebral, fără însă a fi deţinute în cazul inculpatului A. elemente obiective care să susţină această ipoteză.

S-a arătat că aceste concluzii contrazic susţinerile inculpatului de la momentul recoltării probelor de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, când acesta a precizat că nu a suferit vreun traumatism în cadrul evenimentului rutier. De altfel, traumatismul suferit de inculpat în seara precedentă accidentului rutier nu a fost cranio-cerebral ci facial şi nici nu a avut urmări la scurt timp.

Inculpatul a avut mai multe susţineri contradictorii, pe mai multe planuri, respectiv acesta a declarat un consum diferit de alcool în ce priveşte tipul alcoolului, precum şi perioada de consum. Iniţial a declarat un consum de 1000 ml bere cu alcool în jurul orelor 16:00, pentru ca ulterior să revină şi să declare că a băut 600 ml vodcă după plecarea de la spital, precizând că anterior accidentului rutier nu a consumat băuturi alcoolice. Realizând că primul consum declarat, de 1000 ml bere cu alcool, nu poate justifica alcoolemia constatată în sânge la momentul prelevării, cunoscând din literatura de specialitate că doar un consum de cca 600 ml vodcă ar susţine alcoolemia de 3,35 gr.‰, inculpatul A. şi-a schimbat declaraţia în sensul consumului de alcool, doar că în această situaţie, specialiştii au arătat că nu poate fi de acceptat intervalul orar al consumului declarat. Această "scăpare" în susţinerea apărării a demonstrat odată în plus nesinceritatea inculpatului. S-a arătat că un consum în cantitatea precizată şi în intervalul menţionat, ar fi cauzat manifestări digestive care nu ar fi putut fi nesesizate. Martorii care au fost în preajma inculpatului, E., F. şi G., au declarat că acesta nu a consumat băuturi alcoolice în prezenţa lor şi nu a avut manifestări care să indice un astfel de consum, iar în intervalul orar în care se putea presupune un astfel de consum, martorii s-au aflat în preajma inculpatului şi toţi au declarat că acesta nu a consumat alcool în prezenţa lor.

Aşadar, toate probele converg înspre un consum de băuturi alcoolice şi anterior producerii accidentului, acesta fiind şi motivul pentru care inculpatul a acceptat să se deplaseze la spital cu ambulanţa, deşi a declarat ulterior medicilor că nu a suferit leziuni urmare accidentului rutier, sustrăgându-se de la testarea cu aparatul alcooltest, ştiind în acelaşi timp că nu există obligaţia însoţirii la spital a echipajului medical de către poliţiştii sosiţi la faţa locului şi care nu se pot opune preluării victimelor spre a fi transportate la unitatea medicală în scopul acordării de îngrijiri medicale. Imediat ajuns la spital (la ora 15:13), inculpatul a spus că nu doreşte să i se acorde îngrijiri medicale şi că vrea să plece, fiind convins de medicul de gardă să accepte unele investigaţii, după care a părăsit unitatea medicală (la ora 15:45) anterior sosirii organelor de poliţie ce fuseseră anunţate şi de către medic întrucât inculpatul arătase că a suferit un accident rutier (aspect consemnat pe fişa medicală).

De asemenea, inculpatul a afirmat şi s-a consemnat la camera de gardă în fişa medicală că provocase accidentul rutier la data de 11.01.2018 în jurul orelor 14, pe fondul pierderii de conştienţă datorată leziunilor traumatice suferite în seara precedentă, în acelaşi timp susţinând în apărare că ulterior accidentului a fost amnezic şi nu a fost implicat în vreun accident rutier.

Se reţine astfel că inculpatul a indicat totuşi cauza accidentului rutier, susţinând totodată, în declaraţia dată la data de 11.10.2018, în calitate de suspect, că nu ştia că a fost implicat într-un accident rutier şi, în acest context, a părăsit unitatea medicală şi a consumat băuturi alcoolice.

În susţinerea acuzaţiei, s-a făcut trimitere la declaraţiile martorilor:

H., medicul de gardă la Spitalul Universitar de Urgenţă "Elias" la data de 11.01.2018, care a declarat că, în jurul orelor 15:15, a fost adusă victima unui accident rutier despre care un asistent sau un lucrător SMURD i-a comunicat că refuză să rămână pentru a fi examinat. Medicul H. a ieşit pe hol observând pe pacientul care coborâse de pe targă şi pe care l-a întrebat ce s-a întâmplat, acesta răspunzând că nu s-a întâmplat nimic şi doreşte să plece. Lucrătorii de la SMURD, care au adus victima la spital, au comunicat medicului că a suferit leziuni traumatice în cadrul unui accident rutier, victima fiind şi conducător auto. Acesta avea aplicat pe nas un pansament îmbibat cu sânge scurs recent, iar lucrătorii de la SMURD au precizat că traumatismul este vechi, aspect confirmat şi de către pacient. Acesta din urmă i-a relatat martorei că în timp ce conducea un autoturism, în timpul impactului din accident, probabil s-a lovit la nas şi a avut o sângerare din traumatismul vechi. Deoarece pacientul nu dorea să se supună investigaţiilor, dorind să plece din spital, medicul de gardă l-a convins să facă o radiografie la nas. Fiind condus de un brancardier, pacientul a afirmat că este procuror, aspect comunicat şi de personalul de la SMURD, care le spusese că este procuror anticorupţie. Conform protocolului martora a cerut asistentei I. să anunţe organele de poliţie. După efectuarea radiografiei pacientul a refuzat administrarea vaccinului antitetanus, recoltarea de sânge pentru analize medicale, măsurarea tensiunii şi efectuarea EKG. Medicul H. l-a întrebat dacă a consumat băuturi alcoolice, iar pacientul a confirmat acest consum, dând din cap nonverbal, fără a preciza tipul băuturii, cantitatea sau intervalul de consum. Martora a declarat, de asemenea, că pacientul prezenta halenă alcoolică şi părea sub influenţa băuturilor alcoolice având o uşoară instabilitate la mers, gesturi ample, vorbire rară şi încercare de a se sprijini pe cei din jur. Asistenta I. îi spusese chiar martorei că "dacă stă mai aproape de pacient se ameţeşte din cauza halenei etanolice". După efectuarea radiografiei, pacientul nu a aşteptat rezultatul, anunţând că pleacă şi a fost pus să semneze pe fişa medicală despre refuzul investigaţiilor, dar acesta a făcut o semnătură, refuzând alte menţiuni. Ulterior plecării, pacientul a fost căutat de către organele de poliţie.

I., asistent medical în cadrul aceluiaşi spital a declarat că pacientul A. a fost adus pe targă de către lucrătorii SMURD, la data de 11.01.2018, orele 15:13 şi acesta a arătat că nu doreşte să primească îngrijiri medicale şi că vrea să plece. În zona nazală avea aplicat un pansament pe sub care îi curgea sânge, iar cei care l-au adus au comunicat că este victima unui accident rutier. Pacientul A. le-a spus celor din spital că este procuror antidrog, îşi cunoaşte drepturile şi doreşte să plece întrucât nu are nimic grav. Medicul de gardă H. l-a convins să accepte toaletarea şi pansarea plăgii din zona nasului şi efectuarea unei radiografii. Martora a anunţat organele de poliţie despre faptul că a fost adusă o victimă a unui accident rutier şi i-a comunicat pacientului A. că are obligaţia să nu plece din spital şi să aştepte lucrătorii de poliţie. Acesta i-a spus să completeze în fişa medicală acest aspect şi el va semna, iar după ce a semnat a părăsit spitalul. Martora a precizat că A. prezenta uşoară halenă alcoolică, nu a stat prea mult în preajma acestuia când a aflat că este procuror, deoarece dorea să evite a fi chemată de organele de anchetă. La spital s-au prezentat lucrători de poliţie rutieră, însă ulterior plecării inculpatului A..

J., brancardier în cadrul spitalului, a precizat că la data de 11.01.2018 a fost adus pacientul A. care fusese implicat ca şofer într-un accident de circulaţie. Pe pacient l-a condus la cabinetul radiologic şi nu a discutat cu acesta însă martorul menţionează că A. părea sub influenţa băuturilor alcoolice, deoarece când a fost adus de echipajul SMURD era foarte vocal, gesticula, era agitat, refuza orice investigaţie medicală spunând că nu este nevoie, prezenta halenă alcoolică şi se clătina, neavând stabilitate pe picioare. L-a auzit pe acesta când i-a spus medicului de gardă H. că nu are nevoie de investigaţii, el ştiind mai bine pentru că este procuror.

F., ofiţer de poliţie judiciară, prestând activitate în cadrul D.N.A. - Structura Centrală, a declarat că în dimineaţa zilei de 11.01.2018, s-a deplasat împreună cu colegul său G. la locuinţa procurorului A., lucrând cu acesta la un caz. Procurorul îşi luase 2 zile de concediu la datele de 11 şi 12 ianuarie 2018 şi au stabilit împreună sarcini pentru zilele următoare cu privire la un dosar în lucru. Nu a sesizat cu acea ocazie ca A. să fie sub influenţa băuturilor alcoolice şi acesta nu a consumat alcool în prezenţa sa. A. avea un pansament la nas, fiind urmarea unui incident din seara anterioară. În jurul orelor 14:40 se afla la sediul instituţiei împreună cu martorul G. vorbind la telefon cu A. aspecte profesionale, moment în care s-au auzit ţipetele unei femei, martora E., de la care a aflat că tocmai se produsese un accident de circulaţie, procurorul A. sângerând pe lângă pansamentul de la nas. A plecat împreună cu G. şi când au ajuns la locul accidentului au găsit-o doar pe martora E. care le-a spus că A. fusese transportat cu o ambulanţă la spital. În jurul orelor 17 s-a finalizat operaţiunea de transportare a autoturismului inculpatului A., pe o platformă, la un atelier service şi martorul F. a plecat spre locuinţa inculpatului, unde a ajuns în jurul orelor 17:20. A constatat că inculpatul se afla în evidentă stare de ebrietate, era incoerent şi era foarte greu să dialogheze cu acesta. L-a întrebat de ce a plecat din spital, fără însă a primi un răspuns. Martorul s-a interesat dacă organele de poliţie au fost anunţate şi dacă au fost prezentate toate documentele autoturismului implicat în accident, iar inculpatul a confirmat că a luat legătura cu poliţia, însă a fost contactat telefonic de către un poliţist care i-a cerut să se prezinte la Brigada Rutieră. Împreună cu martorii E. şi G., l-au însoţit pe inculpat şi acesta s-a prezentat la solicitare, fiind condus ulterior la spital, unde i-au fost recoltate probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei. Martorul a precizat că în prezenţa sa inculpatul nu a consumat băuturi alcoolice.

G., poliţist în cadrul D.N.A. - Structura Centrală, a susţinut aceleaşi aspecte ca şi colegul său F., precizând în plus că, după accident, s-a deplasat împreună cu martora E. la Spitalul Elias, unde a ajuns în jurul orelor 16:18, nemaigăsind acolo pe inculpatul A.. L-au căutat în zonă şi negăsindu-l, s-au deplasat la locuinţa acestuia, iar în jurul orelor 16:35 l-au găsit în complexul imobiliar, fiind dezorientat, incoerent şi părea sub influenţa băuturilor alcoolice. Inculpatul A. părea că nu îşi mai amintea că fusese implicat într-un accident rutier. Şi acest martor a precizat că în prezenţa sa inculpatul nu a consumat băuturi alcoolice.

E., a dorit să dea declaraţie, menţionând că este logodnica inculpatului A.. Aceasta a menţionat că, în seara de 10.11.2018, logodnicul său a căzut şi a suferit un traumatism la nas, dar nu a dorit să se prezinte pentru un consult medical. A doua zi dimineaţa i-a spus că se simte bine şi a condus-o cu autoturismul la locul de muncă. În timpul amiezii, inculpatul a anunţat-o că doreşte totuşi să meargă la un medic deoarece nu se simţea bine şi i-a cerut să-l însoţească. Acesta a venit cu autoturismul şi a luat-o de la serviciu şi pe drum au avut accidentul, în contextul în care inculpatul vorbea la telefon în sistem Bluetooth cu un poliţist, a făcut o pauză în conversaţie şi nu a avut nici o reacţie, respectiv nu a frânat când a văzut autoturisme oprite la semafor în faţa sa. Astfel autoturismul condus de către inculpat a tamponat din spate un alt autoturism, care a fost proiectat şi s-a produs o tamponare în lanţ a patru autovehicule. Din impact s-au deschis airbag-urile şi a observat că inculpatul sângera în zona nasului pansat. Apelul cu poliţistul fiind în derulare, martora i-a comunicat acestuia că au avut un accident şi l-a rugat să vină în zonă. Unul dintre şoferii autovehiculelor avariate au anunţat la numărul de urgenţă 112 şi au venit la faţa locului un echipaj SMURD şi unul de poliţie. Echipajul ambulanţei l-au ajutat pe inculpat să coboare din autovehicul şi l-au transportat la spital. La locul accidentului au sosit şi doi poliţişti cu care lucrează inculpatul A. şi cu unul dintre aceştia a plecat la spital să-l caute pe inculpat, însă nu l-au mai găsit acolo, ci doar în complexul imobiliar unde locuiesc, aici constatând că acesta este sub influenţa băuturilor alcoolice, mirosind a alcool şi fiind incoerent. Anterior accidentului, martora arată că nu sesizase dacă inculpatul se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, părând doar distrat şi cu gândurile în altă parte. Martora a mai precizat că inculpatul A. consuma frecvent băuturi alcoolice, în fiecare zi, după ce venea de la serviciu, de regulă bere sau vodcă.

D., C., B., conducătorii autoturismelor avariate în accidentul rutier provocat de către inculpatul A. la data de 11.01.2018 au descris în declaraţiile lor aceleaşi aspecte în ce priveşte dinamica producerii accidentului, menţionând că inculpatul a fost coborât din autoturismul său cu ajutorul echipajului ambulanţei întrucât nu se putea ţine pe picioare. Nu au discutat cu acesta şi nu pot spune cauza pentru care se afla în respectiva stare. În acel autoturism se mai afla o femeie, pe scaunul dreapta faţă, iar conducătorul auto sângera în zona nasului.

K., poliţist autorizat în domeniul circulaţiei rutiere, făcând parte din echipajul care a efectuat cercetarea la locul accidentului cauzat de inculpatul A. la data de 11.01.2018 a declarat că echipajul SMURD ajunsese la locul accidentului înaintea organelor de poliţie şi acordau îngrijiri medicale inculpatului. În acest context şi-a derulat atribuţiile profesionale pentru degajarea traficului rutier şi nu a avut timp să îl chestioneze pe inculpat întrucât acesta a fost preluat foarte repede de către echipajul SMURD care l-a transportat la Spitalul Elias. Observase că inculpatul fusese lovit de airbag şi îi curgea sânge de la nas.

L., din echipajul SMURD, a menţionat că nu a sesizat ca inculpatul A. să fie sub influenţa băuturilor alcoolice, nu a constatat prezenţa halenei alcoolice deoarece acesta ţinea în permanenţă mâna la nas. Aflase în ambulanţă că inculpatul este procuror, iar când a ajuns la spital acesta a dorit să plece, fiind însă preluat de medicul de gardă H..

M., din echipajul SMURD, a arătat iniţial că inculpatul A. nu a dorit să meargă la spital, însă fiind influenţat de martora E., a acceptat să fie transportat. Acesta le-a precizat că nu a păţit nimic şi că leziunea de la nas este veche. Martorului nu i s-a părut că inculpatul să fi fost sub influenţa băuturilor alcoolice.

N., din echipajul SMURD, a declarat în acelaşi mod ca şi colegii săi, respectiv că nu a sesizat la inculpat halenă alcoolică, menţionând în acelaşi timp că nu a stat prea mult timp în apropierea acestuia.

Din analizarea înregistrărilor camerelor de supraveghere montate în spaţii publice, a rezultat că la data de 11.01.2018 inculpatul A. a fost surprins în următoarele împrejurări:

La orele 07:58, martorul G. a intrat cu autoturismul în incinta complexului imobiliar unde locuia inculpatul şi a părăsit zona la orele 08:06. La orele 08:30 inculpatul a plecat însoţit de martora E. cu autoturismul şi la orele 09:15 a revenit singur în complex, la volanul autoturismului său. Între orele 09:34 - 10:22, în complexul imobiliar au ajuns martorii G. şi F. şi s-au deplasat spre locuinţa inculpatului, iar după scurt timp au părăsit complexul. La orele 10:37 inculpatul a plecat din complex la volanul autoturismului său. La ora 11:25, inculpatul a cumpărat băuturi alcoolice de la magazinul O. situat pe Calea x C sector 6 Bucureşti, iar la orele 11:35 a revenit în complex având plase cu cumpărături în mâini, plecând din nou la ora 12:15. La ora 16:34 inculpatul a revenit, deplasându-se ca pieton, în complex, iar la 16:44 martorul G. este observat intrând cu autoturismul în complex deplasându-se spre locuinţa inculpatului. La ora 17:30 a sosit în complex şi martorul F. cu autoturismul său, iar la ora 17:54, inculpatul, însoţit de cei trei martori E., G. şi F. au părăsit complexul imobiliar cu autoturismul marca x nr. x.

Inculpatul a susţinut că a consumat băuturi alcoolice doar ulterior accidentului rutier, însă nu a dovedit acest fapt. Susţinerea inculpatului a avut scopul să nu poată fi realizat un calcul retroactiv al alcoolemiei şi a se crea dubiu care să-l favorizeze, însă, în afara afirmaţiei, nicio probă administrată nu fundamentează această susţinere.

S-a dovedit fără echivoc faptul că inculpatul se afla sub influenţa băuturilor alcoolice la momentul producerii accidentului şi ulterior când a fost transportat la spital, cât şi atunci când i-au fost recoltate probele de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei. Inculpatul a fost surprins pe camerele de supraveghere cumpărând băuturi alcoolice anterior accidentului şi a prezentat halenă alcoolică imediat după accident.

Totodată, după accident, a fost nevoie ca inculpatul să fie ajutat să coboare din autovehicul, fiind apoi transportat pe targă şi respectiv pe scaun, prezentând simptome clinice ale consumului de alcool. De asemenea, nu s-a stabilit că acesta ar fi avut asupra sa recipiente cu băuturi alcoolice, pe care să le fi consumat eventual în drum spre locuinţa sa. Când a ajuns în apropierea locuinţei a fost preluat de către martorii E. şi G.. După acest moment a fost însoţit de aceşti martori, iar ulterior şi de către martorul F.. Toţi aceşti martori au declarat că în prezenţa lor inculpatul A. nu a consumat băuturi alcoolice şi că a fost însoţit până la momentul la care i-au fost recoltate probele de sânge.

Aşadar, s-a reţinut în mod obiectiv că inculpatul nu a dovedit susţinerea sa referitoare la consumul de alcool după producerea accidentului rutier.

Această susţinere a consumului de alcool ulterior producerii accidentului rutier, în modalitatea declarată, nu este nici plauzibilă, fiind infirmată de concluziile specialiştilor din comisia de la INML "Mina Minovici". Dacă se analizează şi faptul că de la producerea accidentului (ora 14:40) şi până la testarea cu alcooltestul (ora 18:20) trecuseră 3 ore şi 40 minute, iar la ora 20:05 alcoolemia în sânge era în descreştere, se poate aprecia, raportat la alcoolemia constată în sânge la ora 19:05, de 3,35‰, coroborat cu concluziile specialiştilor, că la momentul accidentului inculpatul avea o valoare mare a alcoolemiei în sânge. O astfel de valoare ar putea explica starea inculpatului imediat ulterior producerii accidentului, eventuale momente amnezice afirmate şi de către unii martori. O persoană care are exerciţiul consumului de alcool, aşa cum este descris inculpatul A. de către martora E., logodnica acestuia, poate desfăşura activităţi având o valoare ridicată a alcoolemiei în sânge, implicând un risc major, aşa cum s-a şi dovedit, respectiv că inculpatul a tamponat alte trei autovehicule aflate în traficul rutier. Faptul că nu poate fi certificată valoarea alcoolemiei de la momentul producerii accidentului rutier, nu exclude neechivoc varianta ingurgitării de băuturi alcoolice ulterior părăsirii unităţii medicale de către inculpat.

Probatoriul administrat circumstanţiază însă temeinic, în opinia autorului rechizitoriului, comiterea infracţiunii prev. de art. 337 din C. pen.

În ce priveşte însă afirmaţia inculpatului că ar fi avut momente de amnezie pe fondul traumei suferite la nivelul nasului în seara de 10.01.2018 şi că, în acest context, nu a mai avut cunoştinţă de producerea accidentului, motiv pentru care nu a respectat dispoziţiile legale şi a părăsit spitalul şi a consumat băuturi alcoolice, trebuie reţinut că aspectul este infirmat obiectiv chiar de leziunile traumatice constatate medico-legal. Se susţine că acestea ar constitui cauza amneziei, însă concluziile din raportul de expertiză medico-legală au exclus această apărare. În acelaşi sens, se reţine aspectul că, deşi afirmativ amnezic, inculpatul a ştiut traseul spre locuinţă, unde a ajuns în siguranţă (susţinând că nu ştie cum s-a deplasat), ştia că are o logodnică, dar nu avea telefonul mobil să o apeleze, a detaliat la spital modul de producere a evenimentului rutier, şi-a declinat identitatea şi calitatea de procuror.

Inculpatul a menţionat că în urma accidentului rutier nu a suferit nici o leziune traumatică, leziunile constatate fiind produse având o altă dinamică în seara precedentă. S-a încercat în acest fel acreditarea ideii că accidentul nu a fost unul cu victime şi astfel nu sunt aplicabile dispoz. art. 187 din H.G. nr. 1391/2006 din 4 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, care impun obligaţia supunerii conducătorului auto la prelevarea probelor de sânge, precum şi a interdicţiei de consum de alcool ulterior accidentului, conform art. 78 din O.U.G. nr. 195/2002 rep.

Inculpatul şi-a făcut aşadar o apărare pe mai multe planuri, exploatând comiterea într-o variantă atipică, profesionistă chiar, a infracţiunii prev. de art. 337 din C. pen.. Astfel fiind, dovedirea săvârşirii de către inculpatul A. a infracţiunii de sustragere de la prelevarea probelor biologice, impune cu atât mai mult coroborarea cu prevederile din O.U.G. nr. 195/2002 şi cu alte acte normative referitoare la circulaţia rutieră.

În ce priveşte leziunile traumatice, specialiştii au apreciat că acestea puteau fi produse în circumstanţele unui accident rutier la data de 11.01.2018 cu menţiunea că nu se poate exclude producerea lor cu circa 12-24 de ore anterior accidentului rutier. Pentru ca un accident de circulaţie să fie considerat cu victimă, norma legală (art. 75 din O.U.G. nr. 195/2002) nu distinge o anumită gravitate a leziunilor survenite în cadrul unui accident rutier şi nici că acestea trebuie să fie constatate asupra unui subiect activ sau pasiv, ci doar la o persoană implicată în accident.

S-a reţinut că probatoriul a demonstrat că leziunile principale au fost posibil produse anterior accidentului rutier, însă, acestea au fost acutizate ca urmare a şocului tamponării în cadrul accidentului de circulaţie provocat de către inculpatul A., fiind cauzată o sângerare hemoragică, care a determinat echipajul SMURD să ia hotărârea transportării inculpatului la spital pentru acordarea de îngrijiri medicale.

Chiar în cazul în care aceste leziuni traumatice ar fi constituit un scenariu care să fi mascat un accident rutier cu victimă, faptul că inculpatul A. l-a urmat ori l-a acceptat în scopul de a se îndepărta de locul accidentului şi astfel de organele de poliţie sosite la faţa locului, atrage răspunderea penală a acestuia pentru sustragerea de la testarea cu alcooltestul, obligaţie care rezultă din art. 186 din H.G. nr. 1391/2006 din 4 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, în cazul accidentelor rutiere care au implicat doar pagube materiale.

Aşadar, apărarea inculpatului nu este aptă să contrazică probatoriul ori să conducă la interpretarea acestuia în sensul existenţei unui dubiu cu privire la vinovăţia sa penală.

În raport de cele statuate mai sus, s-a concluzionat că stabilirea elementelor constitutive ale infracţiunii prev. de art. 337 din C. pen. trebuie corelată cu prevederile din O.U.G. nr. 195/2002 şi cu alte acte normative referitoare la definirea unor noţiuni, la obligaţiile conducătorilor auto şi ale organelor de cercetare penală, respectiv îndeplinirea unor proceduri sau respectarea metodologiei legale de recoltare a mostrelor biologice. Astfel, s-au reţinut dispoziţiile art. 78 din O.U.G. nr. 195/2002 rep., conform cărora "Conducătorului de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai, instructorului auto atestat care se află în procesul de instruire practică a unei persoane pentru obţinerea permisului de conducere, precum şi examinatorului autorităţii competente în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere sau pentru oricare dintre categoriile acestuia, implicaţi într-un accident de circulaţie, le este interzis consumul de alcool sau de substanţe psihoactive după producerea evenimentului şi până la testarea concentraţiei alcoolului în aerul expirat sau recoltarea probelor biologice.

Totodată, la art. 186 din H.G. nr. 1391/2006 din 4 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, se prevede că "În cazul accidentelor de circulaţie din care au rezultat numai pagube materiale, conducătorii vehiculelor sunt obligaţi să se supună testării aerului expirat în vederea stabilirii alcoolemiei, iar dacă rezultatul testării arată o concentraţie mai mare de 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat conducătorii de vehicule sunt obligaţi să se supună recoltării probelor biologice. Doar în acest caz există obligaţia organului de poliţie să însoţească conducătorul auto la spital" (obligaţie prev. la art. 193 din Regulament), iar la art. 187 se precizează expres "Conducătorii de vehicule implicaţi în accidente de circulaţie din care a rezultat vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane sunt obligaţi să se supună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei".

Nu există obligaţie de însoţire a victimei la spital, nici în cazul în care victima este şi conducător auto vinovat de producerea accidentului, deoarece acesta are obligaţia revenirii la locul accidentului în cazul în care nu este internat. Totodată, organele de poliţie nu au calitatea de a cenzura şi nici atributul de a da accept hotărârii echipajului medical de a transporta victima la spital.

La spital, medicul nu poate recolta probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei în lipsa organelor de poliţie (conf. art. 88 din O.U.G. nr. 195/2002 rep.).

În concretul speţei, conducătorul auto A. a provocat un accident rutier soldat cu pagube materiale - avarierea a patru autovehicule şi vătămarea unei persoane (chiar dacă vătămată este persoana sa), iar din considerentele speţei, a manoperelor ingenioase de sustragere urmate de inculpatul A., prezentarea acestuia la unitatea sanitară pentru prelevarea de probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei a fost posibilă după o perioadă considerabilă de timp, respectiv 4 ore şi 25 minute de la momentul depistării în trafic. Inculpatul a exploatat situaţia creată de faptul că organele de poliţie rutieră trebuiau să asigure desfăşurarea optimă a actelor de cercetare penală ce se efectuează la faţa locului şi care nu suferă amânare, pentru deblocarea traficului în zonă şi la oră de trafic intens.

S-a arătat că situaţia de fapt expusă mai sus a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă, coroborate cu celelalte înscrisuri din dosar: fişă de sesizare; proces-verbal de cercetare la faţa locului, schiţa locului accidentului şi planşe foto; proces-verbal de constatare că inculpatul a fost la camera de gardă între orele 15:13 - 15:45; proces-verbal de căutare a inculpatului la reşedinţă; proces-verbal de prezentare a inculpatului la sediul Brigăzii rutiere la ora 18:05; rezultat aparat etilotest; cerere de analiză a mostrelor de sânge recoltate de la inculpat, proces-verbal de recoltare probe biologice şi examen clinic; buletin analiză toxicologică; sesizare şi comunicare despre faptul că inculpatul are calitatea de procuror şi se afla la volan prezentând halenă alcoolică; proces-verbal de căutare a inculpatului la spital; fişa medicală UPU; raport de examinare medico-legală privind estimarea retroactivă a alcoolemiei; raport de expertiză medico-legală; declaraţii suspect/inculpat; declaraţii martori; procese-verbale de analiză imagini surprinse de camere video montate în locuri publice cu planşe foto; fişa de eveniment.

În drept, s-a arătat că fapta inculpatului A. care la data de 11.01.2018, după producerea accidentului rutier cauzat de încălcarea de către acesta a normelor de circulaţie rutieră pe fondul faptului că se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, s-a sustras prelevării probelor biologice, prin aceea că, după transportarea sa la spital cu ambulanţa SMURD, nefiind internat, a părăsit unitatea medicală fără aviz şi nu a revenit la locul accidentului, susţinând că a consumat alcool după momentul accidentului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prev. de art. 337 din C. pen. teza a doua, respectiv varianta sustragerii.

Valoarea socială protejată se deduce din raţiunea incriminării faptelor din conţinutul art. 337 din C. pen. şi anume înfăptuirea justiţiei în cazul infracţiunilor din domeniul siguranţei rutiere, în mod particular al art. 336 din C. pen. ce incriminează conducerea unui vehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Procedura de calculare a alcoolemiei reprezintă un demers ştiinţific şi indivizibil, orice "refuz" sau "sustragere" de la prelevarea tuturor probelor biologice reprezintă o atingere adusă prevederilor de la art. 337 din C. pen. şi se materializează prin imposibilitatea organelor medico-legale de a stabili retroactiv valoarea alcoolemiei conducătorului auto.

Elementul material al laturii obiective se realizează prin două acţiuni diferite: prima acţiune constă în refuzul conducătorului auto de a se supune prelevării de mostre biologice la solicitarea justificată a agentului constatator. Prin termenul de "refuz", în sensul urmărit de legiuitor, se înţelege atitudinea conducătorului auto de a nu accepta ori de a respinge solicitarea unui cadru al poliţiei rutiere de a i se preleva mostre biologice. În acest sens, pentru realizarea elementului material al laturii obiective, refuzul trebuie manifestat expres şi presupune să fie precedat de o solicitare expresă.

Cea de-a doua acţiune prin care se realizează elementul material al laturii obiective constă în sustragerea conducătorului auto de la prelevarea mostrelor biologice. Prin termenul de "sustragere" se înţelege acţiunea subiectului activ al infracţiunii de a evita, de a se eschiva în diferite modalităţi de la prelevarea mostrelor biologice. O astfel de activitate presupune inexistenţa unei respingeri exprese la solicitarea organelor de poliţie ori chiar imposibilitatea exprimării de către organele de poliţie a unei astfel de solicitări.

Cu privire la infracţiunea de "vătămare corporală din culpă", prev. de art. 196 alin. (2) şi (3) din C. pen., s-a dispus clasarea cauzei în temeiul art. 16 lit. b) din C. proc. pen., în contextul în care victima accidentului rutier din data de 11.01.2018 a fost chiar inculpatul A., vinovat de producerea accidentului încălcând dispoziţiile art. 51 din O.U.G. nr. 195/2002 rep. (nu a păstrat distanţa regulamentară între autovehicule). Totodată, acesta a suferit leziuni care nu au necesitat peste 90 zile de îngrijiri medicale, leziunile constatate fiind posibile şi pe fondul unor traumatisme anterioare accidentului cu cca 12 - 24 ore.

De asemenea, s-a dispus, în temeiul art. 16 lit. b) din C. proc. pen., clasarea relativ la suspectul A. pentru comiterea infracţiunii de "părăsirea locului accidentului", prev. de art. 338 alin. (1) din C. pen., deoarece acesta a plecat de la locul accidentului a cărui victimă a fost chiar el, fiind preluat de echipajul SMURD care a constatat că A. prezenta leziuni traumatice care necesită investigaţii (art. 75 din O.U.G. nr. 195/2002 rep. defineşte noţiunea de accident rutier: "Accidentul de circulaţie este evenimentul care întruneşte cumulativ următoarele condiţii:

a) s-a produs pe un drum deschis circulaţiei publice ori şi-a avut originea într-un asemenea loc;

b) a avut ca urmare decesul, rănirea uneia sau a mai multor persoane ori avarierea a cel puţin unui vehicul sau alte pagube materiale;

c) în eveniment a fost implicat cel puţin un vehicul în mişcare").

Aceeaşi soluţie s-a dispus, în temeiul art. 16 lit. c) din C. proc. pen., relativ la infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen. întrucât textul incriminator prevede o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Între finalizarea activităţii de conducere a autovehiculului pe drum public şi prelevarea sângelui de la conducătorul auto a trecut un interval mare de timp, în care alcoolemia putea creşte sau descreşte, în funcţie de momentul consumării alcoolului. Acest aspect, invocat fiind, a făcut posibilă pronunţarea în practica organelor judiciare a unor decizii favorabile conducătorilor auto care au contestat alcoolemia constatată. Au fost astfel înlăturate din probatoriu expertize de acest fel, cu motivarea că inculpatul a fost oscilant în declaraţiile sale, de fiecare dată declarând un alt consum de băuturi alcoolice, ceea ce denotă că un calcul retroactiv al alcoolemiei reprezintă un rezultat ce are un caracter strict teoretic şi nu poate fi considerat ca având valoare certă din punct de vedere medico-legal. Cu toate că dispoziţiile art. 78 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 rep. sunt în sensul că se consideră că rezultatele testului sau ale analizei probelor biologice recoltate reflectă starea conducătorului auto în momentul producerii accidentului, în cazul conducătorilor auto care au consumat alcool după accident, nu poate fi reţinut rezultatul alcoolemiei în sângele inculpatului A. şi astfel comiterea infracţiunii pe fondul faptului că răspunderea penală trebuie atrasă pe certitudini şi nu doar pe considerente.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 23 noiembrie 2018, sub nr. x/2018.

În cauză nu s-au formulat cereri şi excepţii în termenul stabilit conform art. 344 alin. (2) şi (3) din C. proc. pen.

Prin Încheierea nr. 12 din data de 9 ianuarie 2019, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. (1) din C. proc. pen., a constatat legalitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin rechizitoriul nr. x/2018 emis la data de 22 noiembrie 2018 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii în cauza privind pe inculpatul A. trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 teza a II-a din C. pen.

Încheierea a rămas definitivă, prin necontestare, la data de 09.02.2019. A fost fixat termen aleatoriu pentru judecarea cauzei pe fond la data de 01.03.2019.

În cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi martorii solicitaţi de reprezentantul Ministerului Public, H., I. şi J., la termenul din 27 martie 2019, L., M. şi N., la termenul din 12 aprilie 2019, precum şi martorii citaţi din oficiu de instanţă, G., K. şi F., la termenul din 29 mai 2019.

Inculpatul A. a arătat, la termenul de judecată din data de 1 martie 2019, fiind asistat de apărător ales, că nu doreşte să beneficieze de procedura simplificată, apreciind că este nevinovat, nu doreşte să dea declaraţii în cauză, menţinându-şi tot ceea ce a declarat în cursul urmăririi penale, nu contestă probele administrate în cauză şi nu solicită administrarea de probe în faţa instanţei de judecată.

Prin Sentinţa penală nr. 258 din data de 21 iunie 2019, în baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prev. de art. 337 teza a II-a din C. pen.

Totodată, conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

La data de 11 ianuarie 2018, în jurul orei 1440, inculpatul A. a condus autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x pe şoseaua Kiseleff din municipiul Bucureşti, în direcţia Arcului de Triumf, iar când a ajuns la intersecţia cu strada x a intrat în coliziune cu un alt autovehicul care se afla oprit, în coloană, la semafor. Autovehiculul tamponat marca x, cu număr de înmatriculare x, condus de numitul B. a fost proiectat în autoturismul marca x cu număr de înmatriculare x, condus de numitul C., care, la rândul său, a fost proiectat în autoturismul marca x cu număr de înmatriculare x, condus de numitul D., care se afla oprit în aceeaşi coloană la semafor. În urma tamponării, a rezultat vătămarea corporală a inculpatului A..

La scurt timp, respectiv la ora 1444, au fost sesizate organele de cercetare penală ale Brigăzii Rutiere care s-au deplasat la locul accidentului, unde ajunsese şi un echipaj SMURD, care a hotărât la ora 1450 transportarea inculpatului A. la Spitalul de Urgenţă "Elias" pentru acordarea de îngrijiri medicale.

La ora 1530 a sosit echipa complexă de cercetare la faţa locului, moment la care inculpatul A. nu se mai afla în zonă, fiind transportat la spital, iar şoferii autovehiculelor implicate în evenimentul rutier au fost testaţi cu aparatul alcooltest, la orele 1546, 1548, respectiv 1551, rezultatul testării indicând că aceştia nu consumaseră băuturi alcoolice.

Inculpatul A. a fost condus de echipajul SMURD la departamentul U.P.U. al Spitalului Universitar de Urgenţă "Elias", la ora 1513, conform menţiunilor din fişa medicală, fiind stabilit diagnosticul la prezentare, respectiv "politraumatism piramidă nazală accident vechi de 24 ore cu plagă contuză piramidă nazală redeschisă în urma accidentului rutier. Halenă etanolică prezentă". De asemenea, potrivit fişei întocmită de Unitatea de primiri urgenţă, inculpatul A. prezenta "sângerare de la nivelul unei plăgi de piramidă nazală".

Ulterior, după efectuarea unor investigaţii medicale, la ora 1545 inculpatul A. a părăsit unitatea medicală fără a avea avizul medicului de gardă, aspect ce este consemnat în fişa medicală a inculpatului, iar la ora 1602 acesta este surprins de camerele de supraveghere montate în curtea Spitalului Universitar de Urgenţă "Elias".

La orele 1620, s-a constatat de către agentul de poliţie din echipa de cercetare la faţa locului, care s-a deplasat la spital, că inculpatul A. plecase din unitatea spitalicească. Pentru acest motiv, inculpatul a fost căutat la locuinţa unde avea reşedinţa declarată constatându-se că nu locuieşte efectiv la adresă. Au fost efectuate demersuri de identificare a inculpatului, reuşindu-se contactarea telefonică a acestuia la ora 1755 cu solicitarea de a se prezenta la sediul Brigăzii Rutiere.

Inculpatul A. s-a prezentat la sediul poliţiei rutiere însoţit de către martora E. la ora 1805. Inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest, iar alcoolemia acestuia, în aerul expirat, a fost de 1,60 mg/l.

În continuare, inculpatul a fost condus la unitatea medicală unde a fost examinat şi i-au fost recoltate probe de sânge. Din buletinul de analiză toxicologică nr. x emis de Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici", a reieşit că la ora 1905, A. avea în sânge o alcoolemie de 3,35 gr. ‰ (în descreştere, la ora 2005 fiind de 3,05 gr. ‰).

Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond a fost identică cu cea stabilită de organele de urmărire penală prin rechizitoriu şi nu a fost contestată de inculpatul A..

Prin rechizitoriu, s-a arătat că fapta inculpatului A., care la data de 11.01.2018, după producerea accidentului rutier cauzat de încălcarea de către acesta a normelor de circulaţie rutieră pe fondul faptului că se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, s-a sustras prelevării probelor biologice, prin aceea că, după transportarea sa la spital cu ambulanţa SMURD, nefiind internat, a părăsit unitatea medicală fără aviz şi nu a revenit la locul accidentului, susţinând că a consumat alcool după momentul accidentului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prev. de art. 337 din C. pen. teza a doua, respectiv varianta sustragerii.

Potrivit art. 337 din C. pen., constituie infracţiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, refuzul sau sustragerea conducătorului unui vehicul (...) de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei (...).

Prima instanţă a reţinut că anterior infracţiunea prevăzută de art. 337 din C. pen. era reglementată în art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 şi consta în refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducătorului unui autovehicul (...) de a se supune prelevării de mostre biologice ori testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei (...).

Din compararea celor două texte de lege, a rezultat că art. 337 din C. pen. se referă numai la "prelevarea de mostre biologice", legiuitorul renunţând la formularea din vechea reglementare, care făcea distincţie între "prelevarea de mostre biologice" şi "testarea aerului expirat".

Pe cale de consecinţă, refuzul/sustragerea conducătorului auto de a se supune testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei nu mai reprezintă un comportament infracţional, incriminat de lege.

Prin urmare, întrunirea condiţiilor de tipicitate sub aspectul laturii obiective a infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prev. de art. 337 din C. pen., se raportează numai la obligaţia conducătorului unui vehicul de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte a notat că, potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, circulaţia pe drumurile publice a vehiculelor, pietonilor şi a celorlalte categorii de participanţi la trafic, drepturile, obligaţiile şi răspunderile care revin persoanelor fizice şi juridice, precum şi atribuţiile unor autorităţi ale administraţiei publice, instituţii şi organizaţii sunt supuse dispoziţiilor prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă. Mai mult, potrivit alin. (5) al aceluiaşi articol, prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă se aplică tuturor participanţilor la trafic, precum şi autorităţilor care au atribuţii în domeniul circulaţiei şi siguranţei pe drumurile publice şi în domeniul protecţiei mediului.

Astfel, Înalta Curte a reţinut, dintre obligaţiile participanţilor la trafic menţionate în Secţiunea 1 din Capitolul V din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, ca având relevanţă în cauza dedusă judecăţii, obligaţia conducătorului de vehicul de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei prevăzută în art. 38. Potrivit art. 38 din O.U.G. nr. 195/2002, conducătorii vehiculelor, cu excepţia celor trase sau împinse cu mâna, instructorii auto atestaţi să efectueze instruirea practică a persoanelor pentru obţinerea permisului de conducere, precum şi examinatorul autorităţii competente, în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, sunt obligaţi să se supună testării aerului expirat şi/sau recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de substanţe psihoactive, la solicitarea poliţistului rutier.

În cazul producerii producerii unui accident, în O.U.G. nr. 195/2002 sunt reglementate, de asemenea, o serie de obligaţii cuprinse în Secţiunea a 5-a (Obligaţii în caz de accident) din Capitolul V (Reguli de circulaţie).Accidentul de circulaţie este definit, în art. 75 din O.U.G. nr. 195/2002, ca fiind evenimentul care întruneşte cumulativ următoarele condiţii:

a) s-a produs pe un drum deschis circulaţiei publice ori şi-a avut originea într-un asemenea loc;

b) a avut ca urmare decesul, rănirea uneia sau a mai multor persoane ori avarierea a cel puţin unui vehicul sau alte pagube materiale;

c) în eveniment a fost implicat cel puţin un vehicul în mişcare.

În raport de urmăririle produse prin accidentul de circulaţie, prima instanţă a reţinut că obligaţiile conducătorului de vehicul sunt diferenţiate prin lege şi reglementate distinct, în art. 77 din O.U.G. nr. 195/2002, în cazul producerii unui accident de circulaţie în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii unei persoane, respectiv în art. 79 din aceeaşi ordonanţă, în cazul producerii unui accident de circulaţie în urma căruia au rezultat numai avarierea vehiculelor şi/sau alte pagube materiale.

S-a constatat că în speţă, singura persoană rănită în accidentul rutier a fost inculpatul A., acesta fiind şi conducătorul autovehiculului care a produs accidentul. Or, noţiunea de rănire a uneia sau mai multor persoane prevăzută de art. 75 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, cuprinsă în definiţia accidentului de circulaţie nu include şi autorănirea, în ipoteza în care singura persoană rănită este însuşi conducătorul vehiculului implicat în accident. În acest sens, s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 8/21.03.2019.

Prin urmare, obligaţiile ce-i incumbau inculpatului A. erau cele prevăzute în art. 79 din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv:

(1) Conducătorii de vehicule implicaţi într-un accident de circulaţie în urma căruia au rezultat numai avarierea vehiculelor şi/sau alte pagube materiale sunt obligaţi:

a) să scoată imediat vehiculele în afara părţii carosabile ori, dacă starea vehiculelor nu permite acest lucru, să le deplaseze cât mai aproape de bordură sau acostament, semnalizându-le prezenţa;

b) să se prezinte la unitatea de poliţie competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare.

(2) Se exceptează de la obligaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b):

a) conducătorii vehiculelor care încheie o constatare amiabilă de accident, în condiţiile legii;

b) conducătorul de vehicul care deţine o asigurare facultativă de avarii auto, iar accidentul de circulaţie a avut ca rezultat numai avarierea propriului vehicul.

Din prevederile legale precitate, a rezultat, cu evidenţă, că inculpatului nu-i incumba vreo obligaţie de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei. Mai mult, nerespectarea obligaţiei prev. de art. 79 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenţie, conform art. 100 alin. (3) lit. g) din aceeaşi ordonanţă.

Pe de altă parte, potrivit art. 88 din O.U.G. nr. 195/2002, recoltarea mostrelor biologice se face numai în prezenţa unui poliţist rutier (alin. (1), stabilirea prezenţei alcoolului în aerul expirat se face de către poliţia rutieră, cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate (alin. (3), iar stabilirea concentraţiei de alcool în aerul expirat se face de către poliţia rutieră, cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic [alin. (4)]. În cazul în care persoana care conduce pe drumurile publice un vehicul, testată cu un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic şi depistată ca având o concentraţie de peste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, este obligată să se supună recoltării mostrelor biologice, în vederea stabilirii îmbibaţiei de alcool în sânge.

Corelativ, art. 186 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, prevede că în cazul accidentelor de circulaţie din care au rezultat numai pagube materiale, conducătorii vehiculelor sunt obligaţi să se supună testării aerului expirat în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de produse sau substanţe stupefiante ori al medicamentelor cu efecte similare acestora. Dacă rezultatul testării arată o concentraţie mai mare de 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat sau indică prezenţa în organism a substanţelor ori produselor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare, conducătorii de vehicule sunt obligaţi să se supună recoltării probelor biologice.

Modalitatea şi condiţiile în care se realizează prelevarea de mostre biologice este reglementată în art. 193 alin. (1) din Regulament astfel: conducătorul de autovehicul trebuie însoţit de poliţistul rutier imediat, la cea mai apropiată instituţie medicală autorizată sau instituţie medico-legală pentru a i se recolta probe biologice în vederea stabiliri alcoolemiei, dacă prin testarea cu un mijloc tehnic certificat sau cu un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic s-a constatat că valoarea concentraţiei de alcool este mai mare de 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Din interpretarea dispoziţiilor legale precitate, a rezultat că obligaţia conducătorului de vehicul de a se supune recoltării probelor biologice este subsecventă constatării unui rezultat al testării mai mare de 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, ambele acţiuni, atât testarea, cât şi recoltarea, în vederea stabilirii alcoolemiei, dobândind caracter obligatoriu ulterior solicitării adresate de poliţistul rutier conducătorului de vehicul.

Obligaţiile conducătorului de vehicul prevăzute în art. 186 din H.G. nr. 1391/2006 trebuie interpretate în coroborare cu art. 38 din O.U.G. nr. 195/2002 care prevede, ca şi situaţie premisă, solicitarea din partea poliţistului rutier adresată conducătorului auto de a se supune prelevării de mostre biologice. În acest sens, converg şi dispoziţiile art. 88 din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv art. 192 şi art. 193 din Regulament, dispoziţii legale care confirmă teza relevată anterior în sensul că, la solicitarea poliţistului rutier de recoltare de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, conducătorul autovehiculului trebuie însoţit de acesta la cea mai apropiată instituţie medicală autorizată sau instituţie medico-legală, în aceste coordonate legale urmând a fi evaluată acţiunea de sustragere prevăzută de textul incriminator.

De altfel, şi prin rechizitoriu s-a arătat, în mod expres, "că stabilirea elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 337 din C. pen. trebuie corelată cu prevederile din O.U.G. nr. 195/2002 şi cu alte acte normative referitoare la definirea unor noţiuni, la obligaţiile conducătorilor auto şi ale organelor de cercetare penală, respectiv îndeplinirea unor proceduri sau respectarea metodologiei legale de recoltare a mostrelor biologice".

În speţă, elementului material al infracţiunii în varianta normativă a sustragerii de la prelevarea de mostre biologice îi sunt circumscrise orice acţiuni prin care conducătorul de vehicul zădărniceşte, prin orice mijloace, prelevarea probelor biologice menite să servească la stabilirea alcoolemiei. Nu se poate vorbi de o sustragere de la recoltarea de mostre biologice decât în situaţia în care, în prealabil, conducătorului auto i s-a cerut de către poliţistul rutier să se supună prelevării unor probe biologice. În lipsa unei solicitări exprese a organului de poliţie de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, conducătorul de vehicul nu are obligaţia de se supune prelevării de mostre biologice. Prin îndepărtarea de la locul accidentului nu se comite în acelaşi timp şi infracţiunea de sustragere de la prelevarea mostrelor biologice, fiind necesar să i se pună în vedere conducătorului auto de către poliţistul rutier să se prezinte la o unitate spitalicească în scopul recoltării probelor biologice. Astfel, pentru ca fapta comisă să constituie infracţiune este necesar ca inculpatul să fi fost somat a se supune recoltării probelor biologice, ceea ce, în speţă, nu s-a realizat.

Înalta Curte nu a putut primi teza autorului rechizitoriului în sensul că nu era necesară solicitarea prealabilă a organelor de poliţie adresată conducătorului auto de a se supune prelevării mostrelor biologice, fapta întrunind elementele de tipicitate obiectivă şi în situaţia imposibilităţii exprimării de către organele de poliţie a unei astfel de solicitări. Interpretarea dată de autorul rechizitoriului nu a avut corespondent în actele normative incidente în cauză, după cum s-a arătat.

Deopotrivă, acţiunile întreprinse în scopul sustragerii de la recoltarea probelor biologice trebuie să fie circumscrise unor obligaţii prevăzute de lege în sarcina conducătorului de vehicul, întrucât conduita acestuia capătă caracter ilicit numai în situaţia încălcării unor obligaţii instituite prin lege.

Din analiza mijloacelor de probă administrate în cauză a rezultat că inculpatului A. nu i s-a solicitat, în nicio împrejurare, de către organele de poliţie rutieră să se supună prelevării de mostre biologice.

În declaraţiile date, în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, martorul K., agent de poliţie din cadrul Brigăzii Rutiere, a arătat că, la momentul la care a ajuns la locul accidentului, inculpatului A. i se acordau îngrijiri medicale în ambulanţă, acesta având sânge în zona gurii şi a nasului. Nu a purtat nicio discuţie cu inculpatul care a fost transportat la spital de echipajul SMURD. A mai precizat martorul că "nu am avut timp să-i pun întrebări sau să-l testez pe conducătorul autoturismului Mercedes întrucât au plecat cu acesta foarte repede înţelegând că se vor deplasa la Spitalul Elias. Cred că de la sosirea mea până la plecarea ambulanţei către spital a fost o perioadă de timp foarte mică de cca. 2 - 3 min.".

În cauză au fost audiaţi şi membrii echipajului SMURD, martorii L., M. şi N.. Aceştia au arătat că i-au acordat îngrijiri medicale inculpatului care s-a deplasat singur în interiorul ambulanţei. Acesta era coerent, răspundea la întrebări, iniţial nu a dorit să meargă la spital, însă la insistenţele însoţitoarei sale, a revenit şi a fost de acord să fie transportat la spital. Echipajul SMURD l-a transportat pe inculpat la Spitalul "Elias" unde a fost predat medicului de gardă, H.. În camera de triaj, inculpatul a încercat să-şi desfacă centurile, spunând că se poate deplasa, însă a renunţat în momentul în care i s-a comunicat că protocolul cerea predarea pacientului pe targă medicului de gardă. După întocmirea formalităţilor necesare, inculpatul a fost predat medicului de gardă.

Membrii echipajului medical au confirmat declaraţiile martorului K., martorul M. arătând că poliţistul rutier "a băgat capul pe uşa ambulanţei şi s-a uitat" în timp ce inculpatului i se acordau îngrijiri medicale, i s-a înmânat actul de identitate al inculpatului de către martorul L. şi i s-a comunicat că pacientul urma să fie transportat la Spitalul "Elias".

Inculpatul A. a fost preluat de medicul de gardă, martora H. care a declarat că, în jurul orelor 1515, a fost anunţată că a fost adusă o victimă a unui accident rutier care refuză să rămână pentru a fi examinată. Deşi martora i-a comunicat că se impune efectuarea mai multor investigaţii medicale, inculpatul "a refuzat, spunea în permanenţă că vrea să plece că nu are nimic". La insistenţele medicului de gardă, inculpatul a făcut o radiografie în zona nasului şi a acceptat să fie pansat, refuzând orice alte investigaţii medicale. Refuzul inculpatului de a fi examinat a fost consemnat şi în fişa medicală, iar acesta a părăsit spitalul, fără a mai aştepta venirea organelor de poliţie.

Aceleaşi aspecte au rezultat şi din declaraţia martorei I., asistent medical în cadrul Spitalului "Elias", Unitatea de Primiri Urgenţe.

Din declaraţiile celor două martore a rezultat că au fost anunţate organele de poliţie, iar inculpatul a fost şi el informat despre acest lucru. Totodată, inculpatului i s-a comunicat să rămână până la sosirea organelor de poliţie, fie de către asistenta medicală I. (după cum a arătat aceasta în cursul urmăririi penale), fie de către medicul de gardă H., după cum au arătat ambele martore în cursul cercetării judecătoreşti. Deşi a existat o neconcordanţă în declaraţii pe acest ultim aspect, respectiv al persoanei care i-a comunicat inculpatului să nu părăsească spitalul până la venirea organelor de poliţie sau chiar al solicitării de a nu părăsi unitatea spitalicească, martora H. declarând în faţa instanţei de judecată că "dat fiind multitudinea de cazuri pe care eu le-am avut şi timpul scurs de la pretinsa infracţiune există posibilitatea, ca în cazul inculpatului A., să nu îi fi spus acestuia să aştepte în unitatea spitalicească până la sosirea organelor de poliţie", acest aspect nu prezintă nicio relevanţă în cauză sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A..

Cert este că organele de poliţie au ajuns la Spitalul "Elias" după plecarea inculpatului A., fapt confirmat de martorele H. şi I., dar care rezultă şi din procesul-verbal aflat la dosar.

Revenind la acţiunea inculpatului A. care a părăsit spitalul fără a mai aştepta venirea organelor de poliţie, martora H. a declarat în faţa instanţei de judecată că "nu există însă obligaţia cadrelor medicale să oprească pacientul contra voinţei lui". În acelaşi sens, şi martorul L. a arătat în cursul cercetării judecătoreşti că "actul medical este un act voluntar şi numai pacientul decide (...)".

Or, părăsirea unităţii medicale de către inculpatul A. în contextul faptic al cauzei deja detaliat anterior nu constituie un comportament de natură infracţională, în condiţiile în care nu a existat o solicitare a organelor de poliţie rutieră în sens contrar.

Metodologia recoltării probelor biologice în cazul evenimentelor rutiere nu instituie în sarcina personalului medical sau a persoanei în cauză vreo obligaţie în acest sens.

Mai mult, recoltarea mostrelor biologice de către personalul medical este subsecventă cererii formulate de către organele de poliţie.

Astfel, potrivit art. 1 alin. (2) din Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1512 din 12 decembrie 2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind recoltarea, depozitarea şi transportul mostrelor biologice în vederea probaţiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei sau a prezenţei în organism a substanţelor psihoactive în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier, recoltarea mostrelor biologice se face după completarea de către poliţistul rutier a formularului de cerere de analiză toxicologică a mostrelor biologice.

Totodată, în conformitate cu art. 2 alin. (1) din aceleaşi Norme, recoltarea mostrelor biologice se face de către personalul medical, în prezenţa poliţistului rutier.

De asemenea, procedurile urmate în cazul recoltării mostrelor biologice, respectiv deschiderea trusei standard, introducerea mostrelor biologice în trusa standard imediat după recoltare şi securizarea acesteia, se fac în prezenţa poliţistului rutier şi a persoanei în cauză (art. 18 din Normele metodologice). După securizare, trusa standard va fi preluată de către poliţistul rutier în vederea înaintării către laboratorul de toxicologie unde se va efectua analiza mostrelor biologice (art. 20).

Faţă de cele arătate mai sus şi în raport de dispoziţiile legale deja menţionate din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi din Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1512 din 12 decembrie 2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind recoltarea, depozitarea şi transportul mostrelor biologice în vederea probaţiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei sau a prezenţei în organism a substanţelor psihoactive în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că infracţiunea dedusă judecăţii poate fi reţinută în sarcina subiectului activ numai în condiţiile în care, la solicitarea expresă a agentului constatator (angajat al poliţiei rutiere) de a se supune prelevării de mostre biologice, acesta refuză sau se sustrage de la prelevarea efectivă a acestora.

De altfel, această concluzie a fost susţinută şi de reprezentantul Ministerului Public cu ocazia dezbaterilor de la termenul din data de 29 mai 2019, care a arătat că infracţiunea este incriminată în modalităţile normative ce au ca situaţie premisă împrejurarea ca organele îndreptăţite să îşi exercite efectiv această atribuţie, respectiv să solicite conducătorului auto să se supună prelevării de probe biologice.

Infracţiunea prevăzută de art. 337 din C. pen. are ca situaţie premisă solicitarea expresă din partea organelor de poliţie rutieră adresată conducătorului auto de a se supune prelevării de mostre biologice, în ambele modalităţi normative, atât în cazul refuzului, cât şi în cazul sustragerii conducătorului unui vehicul de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei.

Diferenţa dintre cele două modalităţi normative vizează elementul material al laturii obiective a infracţiunii, care se realizează prin acţiuni diferite.

În cazul refuzului, acesta se realizează într-o manieră explicită, prin atitudinea subiectul activ, manifestată expres, de a nu accepta, de a respinge solicitarea unui cadru al poliţiei rutiere de a i se preleva mostre biologice.

În situaţia sustragerii, acţiunea subiectului activ se realizează într-o manieră implicită, de a evita, de a se eschiva în diferite modalităţi de la recoltarea probelor biologice.

Prin urmare, diferenţierea priveşte natura elementului material şi nu situaţia premisă a infracţiunii, respectiv caracterul opoziţiei manifestat de conducătorul de vehicul la solicitarea de recoltare de probe biologice, modul în care acesta îşi exprimă intenţia de a nu se supune prelevării de mostre biologice.

Pe de altă parte, pentru existenţa infracţiunii incriminate în art. 337 din C. pen., nu interesează dacă la momentul conducerii autovehiculului ori al sustragerii de la recoltarea probelor biologice, conducătorul auto avea sau nu o îmbibaţie alcoolică ce depăşea limita legală.

Prin urmare, susţinerile autorului rechizitoriului în sensul că toate probele converg spre un consum de băuturi alcoolice anterior producerii accidentului - acesta fiind şi motivul pentru care inculpatul a acceptat să se deplaseze la spital cu ambulanţa, deşi a declarat ulterior medicilor că nu a suferit leziuni urmare accidentului rutier, sustrăgându-se de la testarea cu aparatul alcooltest - nu prezintă relevanţă juridică sub aspectul existenţei infracţiunii deduse judecăţii.

Astfel, declaraţiile martorilor H., I. (din cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti) şi J. (de la urmărire penală), personalul medical din cadrul Unităţii de Primiri Urgenţe de la Spitalul "Elias", care a interacţionat cu inculpatul A., respectiv menţiunile din fişa medicală a inculpatului, din care rezultă că acesta prezenta halenă alcoolică sunt irelevante sub aspectul tipicităţii obiective a infracţiunii de sustragere de la prelevare de mostre biologice prev. de art. 337 teza a II-a din C. pen.

De altfel, nici împrejurarea că inculpatul şi-a achiziţionat mai multe recipiente cu alcool, după cum rezultă din înregistrările camerelor de supraveghere montate în spaţii publice - care l-au surprins pe inculpatul A., în data de 11.01.2018, în diferite ipostaze, inclusiv atunci când a cumpărat băuturi alcoolice de la magazinul O. situat pe Calea x C sector 6 Bucureşti, la ora 1125 şi a revenit în complex având plase cu cumpărături în mâini, la ora 1135şi plecând din nou la ora 1215 la volanul autoturismului - nu este relevantă sub aspectul elementului material al infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului.

În acest context, analiza declaraţiilor succesive ale inculpatului şi combaterea apărării acestuia care a declarat că a consumat băuturi alcoolice doar ulterior accidentului rutier nu prezintă relevanţă în raport de infracţiunea pentru care s-a dispus trimiterea acestuia în judecată.

Consideraţiile acuzării tind la dovedirea unui consum de alcool de către inculpatul A. anterior producerii accidentului rutier, nerelevant în raport cu infracţiunea refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice prev. de art. 337 din C. pen.

Or, faptul că inculpatul se afla sub influenţa băuturilor alcoolice la momentul producerii accidentului excede obiectului judecăţii prezentei cauze. Mai mult, prin rechizitoriu s-a dispus o soluţie de clasare cu privire la infracţiunea de conducerea pe drumurile publice a unui vehicul sub influenţa alcoolului prev. de art. 336 din C. pen. pentru care inculpatul a fost cercetat în cursul urmăririi penale.

În limitele impuse de art. 371 din C. proc. pen., împrejurările enumerate în rechizitoriu că inculpatul a fost surprins pe camerele de supraveghere cumpărând băuturi alcoolice anterior accidentului, că acesta a prezentat halenă alcoolică imediat după accident şi că a fost nevoie să fie ajutat să coboare din autovehicul, fiind apoi transportat pe targă şi respectiv pe scaun, prezentând simptome clinice ale consumului de alcool, că alcoolemia în sânge era în descreştere la momentul prelevării succesive, la interval de o oră, a probelor de sânge exced obiectului judecăţii prezentei cauze.

Nici invocarea de către autorul rechizitoriului a încălcării de către inculpat a obligaţiei instituite în art. 78 din O.U.G. nr. 195/2002, conform căreia conducătorilor de vehicule, implicaţi într-un accident de circulaţie, le este interzis consumul de alcool după producerea evenimentului şi până la testarea concentraţiei alcoolului în aerul expirat sau recoltarea probelor biologice, nu poate conduce la stabilirea vinovăţiei inculpatului raportat la infracţiunea pentru care s-a dispus trimiterea acestuia în judecată.

Consumul de alcool de către conducătorul auto ulterior producerii accidentului de circulaţie şi înainte ca acesta să fie supus prelevării de probe biologice nu este o faptă tipică în raport de infracţiunea incriminată de art. 337 din C. pen.

Pe de altă parte, nicio probă administrată în cauză nu a confirmat teza consumului de alcool (clamată doar de inculpat) ulterior părăsirii unităţii spitaliceşti, martorii E., F. şi G. declarând că inculpatul nu a consumat băuturi alcoolice în prezenţa lor.

În acord cu cele expuse anterior, instanţa a reţinut şi susţinerea autorului rechizitoriului, în sensul că, inculpatul "în mod obiectiv nu a dovedit susţinerea sa referitoare la consumul de alcool după producerea accidentului rutier".

Consideraţiile autorului rechizitoriului privind lipsa de sinceritate a inculpatului A. privind momentul consumului de alcool, tipul şi cantitatea ingerată, episoadele de amnezie cauzate de traumatismul facial cu privire la implicarea în accidentul rutier, deşi reale, nu pot conduce la stabilirea vinovăţiei inculpatului sub aspectul infracţiunii de sustragere de la prelevarea de mostre biologice. Într-adevăr, inculpatul a negat că, în discuţia avută cu medicul de gardă, a confirmat consumul de alcool şi implicarea într-un accident rutier, aspecte relatate, în mod constant, de martora H., ceea ce infirmă apărările inculpatului că nu a consumat băuturi alcoolice anterior producerii accidentului şi că nu ştia că a fost implicat într-un accident rutier. Totodată, deşi inculpatul a arătat că a consumat băuturi alcoolice numai ulterior producerii accidentului, această afirmaţie este contrazisă de martorii care s-au aflat în preajma sa, E., F. şi G., după cum s-a arătat anterior. Pe de altă parte, valorile ridicate ale alcoolemiei inculpatului stabilite în buletinul de analiză toxicologică nr. x emis de I.N.M.L. "Mina Minovici" de 3,35 gr. ‰ la ora 1905, în descreştere la ora 2005 fiind de 3,05 gr. ‰, nu puteau proveni dintr-un consum de băuturi alcoolice într-un interval aşa de scurt de timp, după plecarea de la spital, aspect confirmat şi de Raportul de expertiză medico-legală nr. x din 11.04.2018 privind estimarea retroactivă a alcoolemiei emis de I.N.M.L. .

Concluzionând, pentru ca acţiunile inculpatului reţinute în rechizitoriu să poată constitui acte de sustragere, acestea trebuie, pe de o parte, să fie consecinţa unei obligaţii instituite de lege în sarcina conducătorului de vehicul de a se supune prelevării de probe biologice, iar, pe de altă parte, să fie subsecvente unei solicitări exprese a organelor de poliţie rutieră de a supune recoltării de mostre biologice.

În raport de argumentele expuse anterior, Înalta Curte a constatat că fapta reţinută în sarcina inculpatului A. prin actul de acuzare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare.

Împotriva Sentinţei penale nr. 258 din data de 21 iunie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018 a formulat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, la data de 27 iunie 2019, dosarul a fost înregistrat la data de 7 octombrie 2019 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, sub nr. x/2019, fiind fixat aleatoriu termen la data de 13 noiembrie 2019.

Prin motivele scrise, Ministerul Public, secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi condamnarea inculpatului. În motivele scrise, Ministerul Public a susţinut că în cazul modalităţii de săvârşire a infracţiunii constând în sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, autorul se eschivează, fuge, scapă sau amână suficient de mult timp executarea obligaţiei legale de prelevare a mostrelor biologice, consecinţa fiind că rezultatul nu va mai fi concludent. În cuprinsul cererii s-a arătat că elementul material al infracţiunii prev. de art. 337 C. pen. presupune, în cazul sustragerii conducătorului auto de la prelevarea unor mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenţei unor substanţe psihoactive, o activitate de "eschivare" a subiectului activ al infracţiunii, de tergiversare a prezentării la unitatea sanitară până când eventualele probe recoltate nu mai sunt concludente, o fugă de sub supravegherea organelor de poliţie în timp ce este condus la recoltare sau orice acţiune de împiedicare a organelor de poliţie de a strânge, de a preleva probe care să ateste consumul de alcool, fără a fi necesar un refuz manifestat expres. Spre deosebire de reglementarea anterioară, respectiv Decretul nr. 328/1966 care incrimina doar sustragerea de la recoltarea probelor biologice, în prezent, O.U.G. nr. 195/2002 şi C. pen. actual incriminează atât sustragerea cât şi refuzul de recoltare. Având în vedere că legiuitorul a sancţionat ca modalităţi normative distincte "refuzul" şi "sustragerea", acuzarea a considerat că nu se poate aprecia că infracţiunea există numai dacă este realizată cerinţa existenţei unei invitaţii, din partea organelor de poliţie, adresată subiectului activ, de a se supune recoltării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei urmată de refuzul la aceasta. Punctual, Ministerul Public a relevat aspecte apreciate ca relevante în dovedirea vinovăţiei inculpatului, respectiv:

- în data de 11.08.2018, în jurul orelor 15:00, organele de poliţie, Brigada Rutieră - Serviciul de Supraveghere al Sectoarelor SOS, s-au prezentat la faţa locului în urma apelului la 112 şi au dispus măsuri pentru identificarea persoanelor implicate în producerea evenimentului rutier, ceea ce constituie un început de invitaţie adresată conducătorilor auto de a participa la stabilirea împrejurărilor producerii accidentului şi implicit de a se supune prelevării de mostre biologice;

- la câteva minute de la sosirea organelor de poliţie, după ce a fost legitimat de către acestea, fiind deci demarată procedura specifică în cazul accidentelor de circulaţie, inculpatul A., care a susţinut iniţial că nu doreşte să se deplaseze la spital, a plecat însoţit de echipajul SMURD la Spitalul Elias, fără încuviinţarea organelor de poliţie, care, raportat la comportamentul inculpatului, leziunile prezentate de acesta şi timpul scurt au fost în imposibilitatea de a-l testa în vederea stabilirii alcoolemiei. Obligaţia lucrătorilor de poliţie de a-l conduce pe inculpat la spital în vederea recoltării probelor biologice incumbă, organelor de poliţie, şi în situaţia imposibilităţii testării cu aparatul etilotest;

- pentru a tergiversa procedura de prelevare a mostrelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, astfel ca rezultatele obţinute să nu mai fie concludente, inculpatul a părăsit unitatea spitalicească la cerere (la ora 15:45), fără acordul medicilor, şi nu numai că nu a revenit la locul producerii accidentului şi nu s-a prezentat la poliţie, dar a declarat o adresă de domiciliu la care ştia că nu locuieşte efectiv şi un alt loc de muncă ("procuror DIICOT");

- organele de poliţie au reuşit să îl contacteze telefonic pe inculpat abia la orele 17:55, prin intermediul persoanelor ce locuiau la adresa indicată, inculpatul prezentându-se la orele 18:05, fiind testat cu aparatul etilotest la ora 18:20, iar recoltarea probelor biologice de sânge realizându-se la orele 19:05 şi respectiv 20,05, situaţie ce nu a mai permis stabilirea alcoolemiei la ora producerii accidentului.

În opinia Ministerului Public, secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, probatoriul administrat în cauză a stabilit fără dubiu că, inculpatul A. a acţionat cu intenţia de a tergiversa prelevarea de mostre biologice până când eventualele probe recoltate nu au mai fost concludente, fiind evidente acţiunile de împotrivire activă la măsurile dispuse de organele de poliţie care au sarcina legală a controlului asupra circulaţiei rutiere. Chiar dacă s-ar considera că este necesar un început de solicitare din partea organelor de poliţie de a se supune prelevării de mostre biologice, s-a apreciat că procedura prevăzută de lege în cazul accidentelor de circulaţie - O.U.G. nr. 195/2002 - Secţiunea a 5-a (Obligaţii în caz de accident) din Capitolul V (Reguli de circulaţie) şi în art. 193 alin. (1) din Regulament, era practic declanşată de la momentul sosirii organelor de poliţie şi al legitimării conducătorilor auto.

La termenul de judecată din data de 13.11.2019, s-a dispus, cu majoritate, readministrarea probei testimoniale constând în reaudierea martorilor K., E., L., M. şi N..

Criticile formulate, concluziile reprezentantului Ministerului Public şi ale apărătorului intimatului-inculpat la termenul din data de 9 decembrie 2019 au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, conform prevederilor art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

În desfăşurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului, legea obligând organele de urmărire penală şi instanţele de judecată să aibă rol activ pe întreg cursul procesului penal şi să respecte dreptul la apărare garantat inculpatului şi celorlalte părţi în procesul penal.

Orice persoană, bucurându-se de prezumţia de nevinovăţie, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale, printr-o hotărâre penală definitivă, iar vinovăţia nu se poate reţine decât în cadrul procesual penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală şi instanţei judecătoreşti.

Conform prevederilor art. 349 C. proc. pen., instanţa de judecată soluţionează cauza dedusă judecăţii cu garantarea respectării drepturilor subiecţilor procesuali şi asigurarea administrării probelor concludente, pertinente şi utile pentru lămurirea completă a împrejurărilor cauzei în scopul aflării adevărului, cu respectarea deplină a legii.

Aflarea adevărului şi pronunţarea unei soluţii legale şi temeinice de achitare, condamnare sau încetare a procesului penal, presupune efectuarea unei activităţi complexe şi complete de probaţiune, verificându-se, în condiţii de oralitate, publicitate, nemijlocire şi contradictorialitate, specifice fazei de judecată, toate probele care au servit drept temei al trimiterii în judecată a unui inculpat, cu respectarea drepturilor şi garanţiilor procesuale.

În urma operaţiunii de administrare a probelor, în condiţiile mai sus menţionate, instanţa poate evalua şi aprecia care dintre acestea exprimă adevărul, reţinându-le, motivat, ca suport al hotărârii judecătoreşti de condamnare sau achitare. Evaluarea completă şi justă a probelor trebuie să se întemeieze pe o analiză minuţioasă a materialului probator şi apoi pe o sinteză raţională a evaluărilor făcute prin examinarea probelor în ansamblul lor.

Având competenţa de a aprecia diferitele elemente de probă, în vederea stabilirii vinovăţiei inculpatului, instanţa de apel nu îşi poate întemeia hotărârea de condamnare pe baza aceloraşi probe care au determinat judecătorul primei instanţe să se îndoiască de temeinicia acuzaţiei şi să motiveze achitarea, decât după readministrarea directă a probatoriului sau administrarea de probe noi, care să determine convingerea judecătorului că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, asigurând dreptul inculpatului la un proces echitabil.

Astfel că prin încheierea din data de 13 noiembrie 2019, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, a încuviinţat proba testimonială solicitată de Ministerul Public, iar la termenul de judecată din data de 9 decembrie 2019 au fost audiaţi martorii K., E., L., M. şi N..

Reaudierea martorilor, însă, nu a adus nimic nou faţă de situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, astfel că soluţia de achitare este corectă, întrucât fapta reţinută în sarcina inculpatului A. prin actul de acuzare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare.

Instanţa de control judiciar reaminteşte că o faptă este prevăzută de legea penală (tipică) atunci când legiuitorul o descrie într-o anumită dispoziţie incriminatoare şi o interzice sau o impune sub sancţiune penală. Tipicitatea presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:a) existenţa unei fapte concrete; b) existenţa unui model legal (a unui tipar abstract); c) existenţa unei concordanţe între elementele-obiective şi subiective-ale faptei concrete şi modelul legal.

Prin modelul legal se descrie fapta atât în elementele ei obiective, cât şi în elementele ei subiective. Descriind o faptă, legea penală determină conţinutul infracţiunii, iar, cu ajutorul conţinutului infracţiunii, se realizează încadrarea juridică a faptei concrete. Elementele faptei concrete trebuie să corespundă cu cele ale faptei descrise în norma de incriminare. Concordanţa se stabileşte în urma comparării faptei concrete cu modelul legal, sub aspectul conţinutului obiectiv şi subiectiv.

Raportând consideraţiile teoretice speţei de faţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători Penal 2 2019, reţine că inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 337 C. pen. constând în aceea că la data de 11.01.2018, după producerea accidentului rutier cauzat de încălcarea de către acesta a normelor de circulaţie rutieră pe fondul faptului că se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, s-a sustras prelevării probelor biologice, prin aceea că, după transportarea sa la spital cu ambulanţa SMURD, nefiind internat, a părăsit unitatea medicală fără aviz şi nu a revenit la locul accidentului.

Astfel cum a reţinut şi prima instanţă, potrivit art. 337 C. pen. "refuzul ori sustragerea conducătorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorităţii competente, aflat în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenţei unor substanţe psihoactive", constituie infracţiune care se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Obiectul juridic specific al infracţiunii prev. în art. 337 C. pen. este constituit din relaţiile sociale privind siguranţa circulaţiei rutiere şi din relaţiile sociale privind înfăptuirea justiţiei.

Subiectul activ este calificat, conducătorul unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere.

Subiectul pasiv este statul.

Elementul material al laturii obiective poate fi realizat prin modalitatea refuzului sau a sustragerii de la activitatea de prelevare a unor mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenţei unor substanţe psihoactive.

Refuzul subiectului activ constă într-o respingere sau neacceptare a propunerii organului de poliţie de a se supune prelevării de mostre biologice, ceea ce presupune existenţa unei solicitări exprese în acest sens.

În cazul modalităţii de săvârşire a infracţiunii constând în sustragerea de la prelevarea de mostre biologice este necesar ca autorul să se eschiveze, să fugă, să scape sau să amâne suficient de mult timp executarea obligaţiei legale de prelevare a mostrelor biologice, astfel încât rezultatul să nu mai fie concludent.

Conform art. 185 - 188 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, prelevarea mostrelor biologice este obligatorie în vederea stabilirii alcoolemiei atunci când rezultatul testării aerului expirat arată o concentraţie mai mare de 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat; în eveniment este implicat un vehicul care transportă mărfuri sau produse periculoase; atunci când rezultatul testării preliminare cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate indică prezenţa în organism a substanţelor ori produselor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare; în cazul accidentelor de circulaţie din care au rezultat numai pagube materiale, dacă rezultatul testării aerului expirat în vederea stabilirii alcoolemiei arată o concentraţie mai mare de 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat sau indică prezenţa în organism a substanţelor ori produselor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare, conducătorii de vehicule sunt obligaţi să se supună recoltării probelor biologice; în cazul implicării în accidente de circulaţie din care a rezultat moartea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane.

Potrivit art. 38 din O.U.G. nr. 195/2002, conducătorii vehiculelor, (...) sunt obligaţi să se supună testării aerului expirat şi/sau recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de substanţe psihoactive, la solicitarea poliţistului rutier, iar dispoziţiile art. 88 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 prevăd că recoltarea mostrelor biologice se face numai în prezenţa unui poliţist rutier.

În acord cu prima instanţă, Completul de 5 judecători Penal 2 2019, apreciază că situaţia premisă pentru existenţa infracţiunii prev. de art. 337 alin. (1) teza a II-a C. pen. o constituie existenţa unei cereri exprese din partea autorităţilor competente cu privire la prelevarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

Ca atare, sustragerea de la prelevarea probelor biologice poate fi reţinută atunci când există o dispoziţie legală care obligă persoana în cauză să se supună examinării probei cu alcooltestul sau prezentării în vederea prelevării mostrelor biologice şi când există o cerere în acest sens.

Probatoriul administrat în cauza a relevat faptul că în urma accidentului de circulaţie produs la data de 11.01.2018, o singură persoană a fost rănită, respectiv conducătorul autovehiculului care l-a cauzat, şi anume inculpatul A.. La faţa locului s-a deplasat un echipaj SMURD care i-a acordat primele îngrijiri medicale şi un poliţist.

Audiat de instanţa de apel la data de 9 decembrie 2019, martorul K. a declarat că atunci când a ajuns la faţa locului, ambulanţa sosise deja, iar inculpatul se afla în interior, aşezat pe scaun, acordându-i-se îngrijiri medicale. "Nu am discutat deloc cu inculpatul ci doar cu unul dintre membrii echipajului SMURD, care mi-a înmânat actul de identitate. Eu i-am restituit actul de identitate şi nu le-am impus nimic celor de la echipaj în sensul de a nu părăsi locul în care se aflau întrucât nu depinde de mine dacă aceştia iau decizia de a pleca. I-am cerut totuşi să îmi spună când pleacă la spital şi la ce spital se duc. Aceştia mi-au spus însă nu mai reţin spitalul la care s-au deplasat (...) având în vedere starea în care se afla, respectiv că era plin de sânge pe faţă, nu am procedat la prelevarea de probe biologice pentru a evita pătrunderea sângelui în aparatul etilotest".

Nici membrii echipajului SMURD, audiaţi în apel, nu au auzit ca poliţistul să îi ceară inculpatului să se supună prelevării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, sau să îi impună vreo obligaţie inculpatului pe care, acesta din urmă, să nu o respecte.

Martorul L. a declarat că:" În timp ce îi acordam îngrijiri s-a prezentat agentul de poliţie, care a întrebat care este starea de sănătate a pacientului şi dacă îl transportăm la spital. Am spus că în funcţie de pacient, dacă doreşte să meargă, iar dacă se va decide vom anunţa la ce spital îl transportăm. Agentul de poliţie a cerut buletinul inculpatului pentru a-i lua datele după care mi l-a restituit tot mie, întrucât eu am întocmit fişa de caz a pacientului. Precizez că în tot acest timp agentul de poliţie nu a discutat direct cu pacientul, respectiv inculpatul în cauză. Când s-a luat decizia de a-l transporta la spital, eu i-am comunicat agentului de poliţie că urmează să procedăm în acest fel, agentul de poliţie neavând nimic de spus".

De altfel, martorul a subliniat că "Nu a existat nicio interacţiune între poliţist şi pacient, aşa cum am arătat deja".

M., membru al echipajului SMURD, întrebat de procuror dacă a primit indicaţii concrete de la agentul de poliţie în sensul de a rămâne la faţa locului, a arătat că nu. De asemenea a menţionat că decizia de a pleca la spital a aparţinut inculpatului, la insistenţele doamnei care l-a însoţit .

Martora E., a declarat că: "Din câte îmi amintesc agentul de poliţie nu s-a adresat deloc inculpatului şi doar a luat actul de identitate, s-a dus cu el la maşina cu care venise după care s-a întors şi a restituit actul de identitate inculpatului. Nici cu această ocazie agentul de poliţie nu i-a spus nimic inculpatului. După ce inculpatul a fost transportat către spital pentru acordarea de îngrijiri medicale am mai rămas la locul accidentului".

Faptul că inculpatul a părăsit spitalul deşi medicul curant, după ce l-a investigat medical, i-a adus la cunoştinţă că organele de poliţie au fost sesizate şi că urmează să apară în scurt timp, nu echivalează cu o solicitare provenind din partea autorităţii competente pentru a considera realizată situaţia premisă a infracţiunii prin acţiuni de sustragere de la recoltarea probelor biologice. Indiferent de persoana care i-a comunicat inculpatului să nu părăsească spitalul până la venirea organelor de poliţie această împrejurare nu prezintă nicio relevanţă în cauză sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii, în condiţiile în care nu a existat o solicitare expresă a organelor de poliţie rutieră de a se supune recoltării de mostre biologice.

Doctrina şi practica susţin, fără echivoc, că este necesar ca inculpatului să i se solicite, de către un organ abilitat, să se supună prelevării de probe biologice. Or, cadrul medical, fie el medic sau asistentă medicală, nu este organ abilitat în acest sens.

Supunerea necondiţionată la recoltarea iniţială a probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei este prevăzută numai pentru conducătorii de vehicule sau de animale implicaţi în accidente de circulaţie din care a rezultat moartea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane, în conformitate cu prevederile art. 187 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002.

Însă prin Decizia nr. 8/2019 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Înalta Curte a statuat că "în definiţia accidentului de circulaţie, ca situaţie premisă a infracţiunii de părăsire a locului accidentului prevăzută de art. 338 alin. (1) din C. pen., nu are în vedere şi autorănirea, când singura persoană rănită este însuşi conducătorul singurului autovehicul implicat în accident".

În aceste condiţii inculpatul, ca protagonist al unui accident rutier, conform art. 79 din O.U.G. nr. 195/2002 avea obligaţia doar de a se prezenta la unitatea de poliţie competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare.

Ca atare, probele administrate, şi avem în vedere în principal declaraţia dată de agentul de poliţie care investiga cauza, în calitate de martor, conduc la concluzia că nimeni nu i-a pus în vedere inculpatului să se supună recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, motiv pentru care fapta, astfel cum a fost reţinută în sarcina inculpatului A. nu întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii prev. de art. 337 alin. (1) teza a II-a C. pen.

Cu privire la cererea de decont formulată de martorul N., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători Penal 2 2019, având în vedere dispoziţiile art. 273 alin. (1) C. proc. pen. care prevăd că martorul, expertul şi interpretul chemaţi de organul de urmărire penală ori de instanţă au dreptul la restituirea cheltuielilor de transport, întreţinere, locuinţă şi a altor cheltuieli necesare, prilejuite de chemarea lor, urmează a o admite şi a dispune decontarea cheltuielilor făcute de martor cu deplasarea sa la instanţă conform actelor justificative depuse de acesta.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,Completul de 5 judecători Penal 2-2019, în temeiul art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat apelul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, împotriva Sentinţei penale nr. 258 din data de 21 iunie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului formulat de Ministerul Public vor rămâne în sarcina statului.

Va admite cererea de decontare a cheltuielilor martorului N. în sumă de 100 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, împotriva Sentinţei penale nr. 258 din data de 21 iunie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului formulat de Ministerul Public rămân în sarcina statului.

Admite cererea de decontare a cheltuielilor martorului N. în sumă de 100 RON.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 decembrie 2019.

GGC - GV