Inadmissibility of appeal against final panel decision under criminal procedure non-appealable ruling doctrine

Deliberând asupra admisibilităţii contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 25 din data de 18 februarie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2019, s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 40/C din data de 12 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin Încheierea nr. 40/C din data de 12 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva Încheierii nr. 430 din 9 mai 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018.

Prin Încheierea penală nr. 13 din 28 februarie 2018, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva Ordonanţei nr. x/P/2017 din 08.12.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava menţinută prin Ordonanţa nr. x/II/2/2017 din 09.01.2018 a procurorului general al aceluiaşi parchet.

Judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a reţinut, în esenţă, că prin Ordonanţa nr. x/P/2017 din 08.12.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, confirmată prin Ordonanţa nr. x/II/2/2017 din 09.01.2018 a procurorului general al aceluiaşi parchet, s-a dispus, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., cu referire la art. 314 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., clasarea cauzei privind săvârşirea infracţiunii "abuz în serviciu", prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., întrucât fapta nu există.

Curtea de Apel Suceava a mai reţinut că prin Rezoluţia nr. x/P/2013, din data de 10.06.2013, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, menţinută prin Rezoluţia nr. x/II/2/2013 din 28.08.2013 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de Direcţia Silvică Suceava pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 246 C. pen. din 1968, deoarece fapta nu există.

Prin Ordonanţa nr. x/P/2013 din data de 18.02.2014, a organelor de cercetare penală din cadrul secţiei 14 Poliţie Rurală Vama, s-a dispus începerea urmăririi penale in rem pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 C. pen., constând în aceea că, în perioada anilor 1992 - 2013, reprezentanţii Direcţiei Silvice Suceava au trecut sub bornă silvică un teren deţinut de partea vătămată în baza Legii nr. 18/1991.

Prin ordonanţa din 09.01.2015 organele de cercetare penală au dispus începerea urmăririi penale în cauză cu privire la infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prev. de art. 298 C. pen., constând în aceea că, specialiştii silvici desemnaţi cu verificarea şi întocmirea amenajamentului silvic în 2011 pe raza Ocolului Silvic Vama au trecut sub bornă silvică un teren deţinut de persoana vătămată A. în baza Legii nr. 18/1991.

Prin Ordonanţa nr. x/P/2013 din data de 15.01.2015 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de B. pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu, prev. de art. 298 C. pen.

Prin Ordonanţa nr. x/P/2013 din data de 08.05.2015, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, s-a dispus renunţarea la urmărire penală în cauza având ca obiect infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prev. de art. 298 C. pen., săvârşită de către B., reţinându-se că, nu există un interes public în urmărirea acestuia.

Prin Ordonanţa nr. x/II/2/2015 din 15.07.2015 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava s-a admis parţial plângerea formulată de către B., precum şi infirmarea dispoziţiei de renunţare la urmărirea penală şi a dispoziţiei de obligare a petentului B. la înlăturarea şi remedierea situaţiei bornelor dispuse eronat. S-a menţinut soluţia de clasare a cauzei cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen.

Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a constatat legalitatea şi temeinicia Ordonanţei nr. x/II/2/2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava şi a confirmat redeschiderea urmăririi penale în Dosarul nr. x/2013 prin Încheierea penală nr. 46 din 05.08.2015.

Prin Ordonanţa nr. x/11/7/2015 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava s-a dispus preluarea dosarului nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, cauza fiind înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava cu nr. x/P/2015.

Procurorul de caz, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. şi art. 314 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a dispus clasarea cauzei având ca obiect săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu, prev. de art. 298 C. pen., privind pe suspectul B., întrucât fapta nu există.

Împotriva soluţiei a formulat plângere petentul A. care a susţinut că nu este mulţumit de soluţia dată în cauză, iar prin Ordonanţa nr. x/11/2/2016 din 10.01.2017, primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava a dispus respingerea acesteia ca tardiv formulată.

Împotriva Ordonanţei nr. x/II/2/2016 din 10.01.2017, petentul A. a formulat plângere la judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, care, prin Încheierea penală nr. 68 din 29 martie 2017 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, a respins-o, ca nefondată.

Împotriva acestei încheieri, la data de 26.03.2018 petentul A. a formulat contestaţie.

Prin Încheierea nr. 430 din 9 mai 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018, s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva Încheierii penale nr. 13 din 28 februarie 2018, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Împotriva Încheierii nr. 430 din 9 mai 2018, pronunţată de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018, petentul A. a formulat contestaţie, care a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin Încheierea nr. 40/C din data de 12 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018

Împotriva acestei încheieri contestatorul A. a formulat contestaţie.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate, a constatat că aceasta este inadmisibilă.

S-a apreciat că Înalta Curte, Completul de 5 judecători, a fost sesizat cu calea de atac a contestaţiei formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 40/C din data de 12 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018, hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi ordinare sau extraordinare de atac, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispoziţiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar şi principiul unicităţii căilor de atac şi modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Nemulţumit şi de această soluţie, contestatorul A. a formulat contestaţie împotriva acestei decizii, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, Completul de 5 judecători, la data de 07 octombrie 2019 sub nr. x/2019, primul termen fiind stabilit aleatoriu la data de 25 noiembrie 2019.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate, constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 129 din Constituţia României "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".

Aşadar, posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătoreşti este statuată prin însăşi legea fundamentală.

Din economia textului menţionat rezultă însă că hotărârile judecătoreşti, inclusiv hotărârile premergătoare, anticipatorii sau provizorii, sunt supuse căilor de atac determinate de lege.

Legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiţiei, pronunţarea de hotărâri judecătoreşti care să corespundă legii şi adevărului şi care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părţilor din proces.

Potrivit dispoziţiilor art. 4251 C. proc. pen. calea de atac a contestaţiei se exercită numai atunci când legea o prevede expres şi numai împotriva hotărârilor nedefinitive.

Limitând căile de atac prevăzute de lege, C. proc. pen. a stabilit principiul unicităţii acestora, faţă de care, posibilitatea legală a declarării mai multor căi de atac având acelaşi obiect este exclusă, dreptul la această cale procesuală stingându-se prin exercitare.

Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Verificând actele şi lucrările dosarului se constată că soluţia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, este întemeiată pe dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., nefiind, aşadar, supusă niciunei căi de atac.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia declarată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 25 din data de 18 februarie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia declarată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 25 din data de 18 februarie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 noiembrie 2019.

GGC - GV