Jurisdictional conflict between High Court civil sections: temporal applicability of specialized panel regulations for property declaration actions under the Land Fund Law

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara la 19 mai 2014, reclamantele A., B. şi C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, Municipiul Timişoara, Comisia locală de fond funciar Timişoara, Primăria municipiului Timişoara, Consiliul local al municipiului Timişoara, Primarul municipiului Timişoara şi Prefectul judeţului Timiş, să se constate că sunt coproprietare asupra construcţiilor (casă şi anexe gospodăreşti) edificate de soţul/tatăl lor, şi, în consecinţă, să se dispună evidenţierea şi intabularea în cartea funciară a cotelor ce le revin din dreptul de proprietate, dobândite prin moştenire. De asemenea, reclamantele au solicitat să se constate că sunt îndreptăţite şi la atribuirea terenului aferent construcţiilor ce fac obiectul cauzei, iar drept consecinţă, intabularea în aceleaşi cote a dreptului de proprietate asupra terenului, dobândit potrivit art. 23 din Legea nr. 18/1991. În cazul în care se va respinge petitul al doilea, în subsidiar acestuia, reclamantele au solicitat înscrierea dreptului real de superficie asupra terenului în litigiu în favoarea construcţiilor.

2. Hotărârea de declinare a competenţei pronunţată de Judecătoria Timişoara

Prin Sentinţa nr. 12586 din 11 septembrie 2014, Judecătoria Timişoara, secţia a II-a civilă, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Timiş, în raport cu prevederile art. 94 alin. (1) lit. k) din C. proc. civ. şi cu valoarea obiectului cererii ce depăşeşte pragul de 200.000 RON, reţinându-se că principalul capăt de cerere vizează constatarea dreptului de proprietate asupra construcţiilor, iar acest petit nu a fost întemeiat pe vreo dispoziţie din Legea fondului funciar nr. 18/1991.

3. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Timiş

Tribunalul Timiş, secţia I civilă, prin Sentinţa nr. 1130/PI din 13 iulie 2017, a hotărât următoarele: (i) admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Prefectul judeţului Timiş şi Comisia locală de fond funciar Timişoara şi respinge acţiunea formulată în contradictoriu cu aceştia ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; (ii) admite, în parte, acţiunea civilă formulată de reclamante; (iii) admite excepţia de nelegalitate a HCLMT nr. 325/2006 (...), a HCLMT nr. 322/2008 (...), precum şi a HCLMT nr. 474/2006 şi H.G. nr. 849/2009 (...); (iv) constată că reclamantele au dobândit dreptul de superficie constând în dreptul de proprietate asupra construcţiilor (...), precum şi un drept de folosinţă asupra terenurilor pe durata existenţei construcţiilor, cu titlu de edificare, în cote de 2/4 pentru reclamanta A. şi în cote de câte 1/4 fiecare, pentru reclamantele B. şi C.; (v) respinge, în rest, cererea de chemare în judecată; (vi) obligă pe reclamante (...) la plata către stat a sumei de 12.465,81 RON cu titlu de cheltuieli de judecată suportate de către cel din urmă cu titlu de taxă judiciară de timbru, la data rămânerii definitive a hotărârii (...).

4. Decizia pronunţată de curtea de apel

Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, prin Decizia nr. 196 din 22 noiembrie 2017, a decis următoarele: (i) admite apelul declarat de pârâţii Municipiul Timişoara reprezentat prin Primar, Primăria municipiului Timişoara, Primarul municipiului Timişoara şi Consiliul Local al municipiului Timişoara împotriva sentinţei menţionate la pct. 3; (ii) modifică, în parte, sentinţa apelată şi, în consecinţă, constată că reclamantele au dobândit dreptul de proprietate asupra construcţiilor (...), în cote de 2/4 pentru reclamanta A. şi în cote de câte 1/4 fiecare pentru reclamantele B. şi C.; (iii) respinge, în rest, acţiunea; (iv) menţine, în rest, sentinţa atacată.

Prin Decizia nr. 33 din 28 februarie 2018, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a admis cererea de completare a Deciziei civile nr. 196/2017 şi a completat decizia, dispunând respingerea cererii de obligare a apelanţilor Municipiul Timişoara prin Primar, Primăria municipiului Timişoara, Primarul municipiului Timişoara şi Consiliul local al municipiului Timişoara la plata cheltuielilor de judecată către petente.

5. Calea de atac formulată împotriva deciziei menţionate la pct. 4

Împotriva Deciziei nr. 196 din 22 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, au declarat recurs reclamantele.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 20 aprilie 2018, fiind distribuit la secţia a II-a civilă.

6. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

6.1. Hotărârea pronunţată de secţia a II-a civilă, a Înaltei Curţi

Prin încheierea nr. 1512 din 26 septembrie 2019, secţia a II-a civilă, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a admis excepţia de necompetenţă funcţională şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru considerentele arătate în continuare.

În aplicarea dispoziţiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2011, Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin Hotărârea nr. 99 din 20 septembrie 2018, a statuat că, începând cu 1 octombrie 2018, litigiile ce revin în competenţa secţiei I civile şi secţiei a II-a civile se vor repartiza între cele două secţii în funcţie de lista de obiecte, cu ID corespunzătoare, grupate pe materii juridice, astfel: (i) secţiei I civile, litigiile din nomenclatoarele: "Civil", "Proprietate intelectuală", "Minori şi familie" (ii) secţiei a II-a civile, litigiile din nomenclatoarele: "Litigii cu profesioniştii", "Faliment", "Asigurări Sociale", "Litigii de muncă", "Drept Maritim şi Fluvial" şi "Insolvenţa persoanei fizice".

În speţă, obiectul principal al cauzei - acţiune în constatare drept de superficie - întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 18/1991, se circumscrie competenţelor specializate alocate exclusiv completurilor secţiei I civile.

6.2. Hotărârea pronunţată de secţia I civilă a Înaltei Curţi

Ca urmare a declinării de competenţă, cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2014*.

Prin încheierea nr. 2139 din 20 noiembrie 2019, secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a decis următoarele: (i) declină competenţa de soluţionare a recursului în favoarea secţiei a II-a civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; (ii) constată ivit conflictul negativ de competenţă; (iii) înaintează dosarul Completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a analizat excepţia necompetenţei sale funcţionale şi a reţinut considerentele arătate în continuare.

În raport cu organizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie potrivit art. 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2011, alocarea unor competenţe specializate între secţia I civilă şi secţia a II-a civilă, s-a realizat, începând cu 1 octombrie 2011, prin Hotărârea nr. 10 din 22 septembrie 2011 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi, modificată, în parte, prin Hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012.

Potrivit Anexei 1 la Hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012, în cadrul secţiei a II-a civile funcţionează completuri specializate pentru soluţionarea dosarelor având ca obiect acţiunea în constatare (ID 3200 şi ID 4180).

Prin Hotărârea nr. 99 din 20 septembrie 2018, Colegiul de conducere al Înaltei Curţi a adoptat unele măsuri privind echilibrarea activităţii de judecată la nivelul secţiei I civile şi a secţiei a II-a civile, în sensul că a stabilit că, începând cu 1 octombrie 2018, litigiile ce revin în competenţa celor două secţii se vor repartiza între acestea "în funcţie de lista de obiecte, cu ID-urile corespunzătoare, grupate pe materii juridice, conform Nomenclatorului ECRIS 4, după cum urmează: secţiei I civile îi revin litigiile din Nomenclatoarele: Civil, Proprietate Intelectuală, Minori şi familie; secţiei a II-a civile îi revin litigiile din Nomenclatoarele: Litigii cu profesionişti, Faliment, Asigurări sociale, Litigii de muncă, Drept maritim şi fluvial şi Insolvenţa persoanei fizice".

Acţiunea care a generat desesizarea secţiei a II-a civilă are ca obiect constatarea dreptului de proprietate al reclamantelor, în cotele precizate, asupra construcţiilor menţionate şi a dispunerii intabulării acestora. De asemenea, reclamantele au solicitat a se constata că sunt îndreptăţite şi la atribuirea terenului aferent construcţiilor ce fac obiectul cauzei, iar, drept consecinţă, intabularea în aceleaşi cote ca ale construcţiilor a dreptului de proprietate asupra terenului dobândit potrivit dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 18/1991. În subsidiar celui de-al doilea petit, reclamantele au solicitat înscrierea dreptului real de superficie asupra terenului în litigiu în favoarea construcţiilor.

Capătul principal al cererii deduse judecăţii, care a determinat admiterea excepţiei necompetenţei materiale a Judecătoriei Timişoara şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Tribunalului Timiş, care a soluţionat cauza în primă instanţă, în raport de dispoziţiile art. 94 alin. (1) lit. k) şi art. 95 pct. 1 din C. proc. civ., este reprezentat de constatarea dreptului de proprietate asupra construcţiilor, petit care nu a fost întemeiat pe vreo dispoziţie din Legea fondului funciar, reclamantele invocând dobândirea dreptului de proprietate asupra construcţiilor prin edificare şi moştenire.

Prin urmare, potrivit Hotărârii nr. 8/2012 a Colegiului de Conducere, litigiul în cauză se situează în sfera jurisdicţională a completurilor specializate ale secţiei a II-a civile, soluţie care se impune în raport cu data la care a fost înregistrat recursul, respectiv 20 aprilie 2018, anterior adoptării Hotărârii nr. 99/2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Completul de 5 judecători, constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 136 alin. (1) şi (3) cu referire la art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. referitoare la ivirea conflictului negativ de competenţă între două secţii ale Înaltei Curţi şi va pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Din expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei, rezultă că litigiul în care s-a ivit prezentul conflict negativ de competenţă are ca obiect principal o acţiune în constatare.

Întrucât, potrivit art. 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, în cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie funcţionează secţia I civilă şi secţia a II-a civilă, distribuirea cauzelor civile între cele două secţii se realizează conform regulilor stabilite de Colegiul de conducere referitoare la competenţele specializate ce revin secţiilor respective.

Astfel, prin Hotărârea Colegiului de conducere nr. 10 din 22 septembrie 2011, au fost stabilite completele specializate care funcţionează în cadrul celor două secţii civile începând cu 1 octombrie 2011 şi până la 1 ianuarie 2012. Potrivit celor stabilite de Colegiul de conducere, dosarele având ca obiect "acţiune în constatare (ID 3200 şi ID 4180)" se soluţionează de completele specializate care funcţionează în cadrul secţiei a II-a civile.

Potrivit Hotărârii Colegiului de conducere nr. 8 din 5 aprilie 2012, care cuprinde regulile de înregistrare şi repartizare a dosarelor între secţia I civilă şi secţia a II-a civilă, începând cu 13 aprilie 2012, în cadrul secţiei a II-a civile funcţionează completuri specializate pentru soluţionarea dosarelor având ca obiect "acţiunea în constatare (ID 3200 şi ID 4180)".

Prin Hotărârea Colegiului de conducere nr. 99 din 20 septembrie 2018, s-a stabilit că, începând cu 1 octombrie 2018, litigiile ce revin în competenţa celor două secţii se vor repartiza între acestea "în funcţie de lista de obiecte, cu ID-urile corespunzătoare, grupate pe materii juridice, conform Nomenclatorului ECRIS 4, după cum urmează: secţiei I civile îi revin litigiile din Nomenclatoarele: Civil, Proprietate Intelectuală, Minori şi familie; secţiei a II-a civile îi revin litigiile din Nomenclatoarele: Litigii cu profesionişti, Faliment, Asigurări sociale, Litigii de muncă, Drept maritim şi fluvial şi Insolvenţa persoanei fizice".

Recursul exercitat în litigiul în care s-a ivit prezentul conflict negativ de competenţă a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 20 aprilie 2018, aflându-se sub incidenţa Hotărârii Colegiului de conducere nr. 8 din 5 aprilie 2012, prin care au fost stabilite regulile de repartizare a dosarelor între secţia I civilă şi secţia a II-a civilă.

Or, potrivit Hotărârii Colegiului de conducere nr. 8 din 5 aprilie 2012, dosarele având ca obiect "acţiunea în constatare (ID 3200 şi ID 4180)" - categorie căreia i se circumscrie prezentul litigiu - se soluţionează de completele specializate care funcţionează în cadrul secţiei a II-a civile.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Completul de 5 judecători, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte în favoarea secţiei a II-a civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie competenţa de soluţionare a dosarului nr. x/2014, având ca obiect recursul declarat de reclamantele B., A. şi C. împotriva Deciziei nr. 196 din 22 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 ianuarie 2020.

GGC - GV