Salario disputes and triple identity of parties for revision based on conflicting definitive judgments

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. CIRCUMSTANŢELE CAUZEI

1. Decizia pronunţată în recurs.

În Dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 28 martie 2018, a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie în interes propriu formulată de A., B. şi C. şi a amânat pronunţarea deciziei la 11 aprilie 2018.

Prin Decizia nr. 688/R din 11 aprilie 2018, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamanţii D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. şi P. împotriva Sentinţei nr. 1920 din 11 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Harghita, secţia civilă, în Dosarul nr. x/2017.

2. Cererea de revizuire formulată împotriva deciziei menţionate la pct. 1

Împotriva deciziei menţionate la pct. 1, au formulat cerere de revizuire recurenţii D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. şi P.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş sub nr. x/2019.

În Dosarul nr. x/2019 au formulat cerere de revizuire şi A., B. şi C.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Târg Mureş, prin care a fost declinată în favoarea Înaltei Curţi competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 2010/R din 27 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Târgu Mureş a decis următoarele: (i) Admite excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire formulate de recurenţii-reclamanţi D., E., F., G., K., H., L., I., N., J., O., M. şi P. împotriva, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi, în consecinţă, respinge această cerere, ca inadmisibilă. (ii) Disjunge cererea de revizuire formulată de aceiaşi revizuenţi în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admite excepţia necompetenţei Curţii de Apel Târgu Mureş şi declină competenţa de soluţionare în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. (iii) Admite excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire formulate de A., B. şi C. împotriva aceleiaşi decizii şi, în consecinţă, respinge această cerere ca inadmisibilă, pentru lipsa calităţii procesuale active, întrucât, prin încheierea din 28.03.2018, instanţa de recurs a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie în interes propriu.

4. Hotărârea pronunţată în revizuire de Înalta Curte

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită, prin declinare de competenţă, cu soluţionarea cererii de revizuire formulate D., E., F., G., K., H., L., I., N., J., O., M. şi P., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împotriva Deciziei nr. 688/R din 11 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş în Dosarul nr. x/2017.

Prin Decizia nr. 2028 din 11 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de D., E., F., G., K., H., L., I., N., J., O., M., P., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împotriva Deciziei nr. 688/R din 11 aprilie 2018 a Curţii de Apel Târgu Mureş, pronunţată în Dosarul nr. x/2017.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de revizuire a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin cererea de revizuire, revizuenţii au susţinut că Decizia nr. 688/R din 11 aprilie 2018 a Curţii de Apel Târgu Mureş este potrivnică următoarelor hotărâri judecătoreşti: Sentinţa nr. 738/2017 a Tribunalului Argeş pronunţată în Dosar nr. x/2016; Sentinţa nr. 1004/19.10.2017 a Tribunalului Bacău, pronunţată în Dosarul nr. x/2017; Sentinţa nr. 4100/CAF/01.11.2017 a Tribunalului Alba pronunţată în Dosarul nr. x/2017; Decizia nr. 132/25.01.2018 a Curţii de Apel Galaţi; Sentinţa nr. 264/23.05.2018 a Tribunalului Brăila pronunţată în Dosarul nr. x/2017.

În speţă, condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite, întrucât hotărârile pretins a fi contradictorii poartă asupra unor pricini diferite ca obiect, deşi izvorâte din acelaşi raport juridic, respectiv drepturi salariale.

5. Recursul declarat împotriva deciziei pronunţate în revizuire

În temeiul art. 513 alin. (6) C. proc. civ., D., E., F., G., K., H., L., I., N., J., O., M., P., A., B. şi C. au declarat recurs împotriva Deciziei nr. 2028 din 11 aprilie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, formulând criticile arătate în continuare.

Instanţa de revizuire în mod greşit a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în ceea ce priveşte tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, limitându-se numai la efectele autorităţii de lucru judecat în sensul art. 430 C. proc. civ., deşi a reţinut că hotărârile pretinse potrivnice izvorăsc din acelaşi raport juridic vizând drepturi salariale.

În argumentaţie, recurenţii arată că în toate hotărârile judecătoreşti invocate în cauză părţile fac parte din aceeaşi categorie de persoane remunerate din banii publici, respectiv funcţionarii publici şi personal contractual din instituţiile prefectului, fiind vorba de acelaşi angajator, chiar dacă din judeţe diferite, şi de acelaşi ordonator principal de credite - Ministerul Administraţiei şi Internelor - iar revendicările sunt identice şi vizează drepturi salariale. În susţinere, recurenţii arată că, faţă de soluţia pronunţată în cauza care îi vizează, celelalte cereri de chemare în judecată au fost soluţionate în mod diferit.

Instanţa de revizuire nu trebuia să se rezume la interpretarea strictă a dispoziţiilor art. 430 C. proc. civ., ci trebuia să aibă în vedere că există o distincţie clară între excepţia autorităţii de lucru judecat şi puterea de lucru judecat, în sensul că, în timp ce autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate, puterea de lucru judecat impune consecvenţa în judecată, conform căreia ceea ce s-a statuat printr-o hotărâre nu trebuie să fie contrazis printr-o altă hotărâre. Pentru acest motiv, instanţa de revizuire trebuia să ţină cont de dezlegarea deja dată problemei de drept deduse judecăţii.

Circumscris motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenţii susţin că decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină şi cuprinde motive străine cauzei. În acest sens, se arată că instanţa a interpretat în mod greşit obiectul cererii şi cauza, reţinând că revizuirea este nefondată în raport cu dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., care nu au legătură cu obiectul litigiului, iar, în considerentele deciziei, se face referire la un contract de concesiune, care, de asemenea, nu are legătură cu obiectul cauzei.

În consecinţă, se afirmă că hotărârea atacată nu a analizat temeinicia şi legalitatea cererii de revizuire, existând o multitudine de hotărâri judecătoreşti care interpretează legea şi consfinţesc legalitatea aplicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016, în sensul acordării drepturilor salariale, în vederea evitării oricăror forme de discriminare, pentru aceleaşi categorii de salariaţi, care desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, au aceleaşi atribuţii conferite de lege şi sunt salarizaţi din aceleaşi fonduri publice.

6. Apărările intimaţilor

Intimatul Ministerul Afacerilor Interne a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, argumentând că instanţa de revizuire în mod corect a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile privind tripla identitate de părţi, obiect şi cauză. Prin întâmpinare, intimatul invocă excepţia lipsei calităţii procesuale a recurenţilor A., B. şi C., arătând că, prin încheierea din 28 martie 2018, instanţa de recurs a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie formulată de părţile respective.

Intimatul Prefectul Judeţului Harghita a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

II. CONSIDERENTELE ÎNALTEI CURŢI

1. Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale a recurenţilor A., B. şi C.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei calităţii procesuale a recurenţilor A., B. şi C., invocată prin întâmpinare de intimatul Ministerul Afacerilor Interne, se constată că aceasta este întemeiată pentru considerentele arătate în continuare.

Conform art. 32 alin. (1) lit. b) şi art. 36 C. proc. civ.:

"Art. 32. - (1) Orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia:

b) are calitate procesuală.

Art. 36. - Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond."

Din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului (pct. I.1 şi I.4 din prezenta decizie) se constată că nici hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs şi nici hotărârea ce a format obiectul cererii de revizuire (Decizia nr. 688/R din 11 aprilie 2018) nu au fost pronunţate în contradictoriu cu A., B. şi C.

Astfel fiind, se reţine că recurenţii A., B. şi C. nu au, în sensul dispoziţiilor citate din C. proc. civ., calitatea procesuală activă de a exercita calea de atac a recursului împotriva unei hotărâri judecătoreşti care nu îi vizează.

2. Referitor la recursul declarat în cauză

În actualul cadru procesual, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunţate de o secţie civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., text procedural care reglementează ipoteza existenţei unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În sensul ipotezei reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat presupune existenţa triplei identităţi: de cauză, de obiect şi de părţi, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect".

Înalta Curte constată că instanţa de revizuire, analizând condiţiile autorităţii de lucru judecat, în mod corect a reţinut că, în ceea ce priveşte hotărârile potenţial potrivnice în opinia revizuenţilor, nu există tripla identitate în privinţa părţilor.

Concluzia instanţei de revizuire nu este combătută de susţinerile recurenţilor, care atestă faptul că hotărârile potenţial potrivnice au fost pronunţate în cauze privind alte părţi, însă formulează critici cu privire la dezlegarea diferită dată problemei de drept referitoare la stabilirea drepturilor salariale.

Astfel fiind, în deplin acord cu argumentele instanţei de revizuire, Înalta Curte reţine, la rândul său, că, în litigiile soluţionate prin hotărârile potenţial potrivnice în opinia revizuenţilor, nu există tripla identitate cerută de art. 431 alin. (1) C. proc. civ.

Faptul că instanţa de revizuire nu a analizat dezlegarea diferită dată problemei de drept referitoare la drepturile salariale în privinţa unor persoane aflate în aceeaşi situaţie excedează cadrul procesual al cererii de revizuire, cale de atac de retractare în cadrul căreia se analizează admisibilitatea cererii şi faptele pe care se întemeiază, nefiind permisă o examinare a legalităţii ori a temeiniciei modului în care instanţele au soluţionat o anumită problemă de drept cu scopul de a stabili care este soluţia corectă.

Cu alte cuvinte, în cadrul acestei căi extraordinare de atac, instanţa de revizuire nu efectuează o analiză de legalitate şi temeinicie a hotărârii atacate, ca un corolar al principiului res judicata specific hotărârilor judecătoreşti definitive, vizate de motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Faptul că, în opinia revizuenţilor, aceeaşi problemă de drept a primit o dezlegare diferită în litigii similare, dar nu identice, în care părţile sunt diferite, nu atrage incidenţa motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ci poate reprezenta eventual o problemă de practică judiciară neunitară în privinţa căreia există alte remedii procesuale.

În ceea ce priveşte criticile formulate prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se constată că, într-adevăr, în cuprinsul deciziei atacate se face referire la examinarea cererii de revizuire în condiţiile art. 326 din C. proc. civ. din 1865, deşi din considerentele hotărârii rezultă fără echivoc faptul că cererea de revizuire a fost analizată prin prisma dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. din 2010. Se reţine că deficienţa sesizată de recurenţi reprezintă o eroare materială, care poate fi remediată în procedura reglementată de art. 442 C. proc. civ., iar nu pe calea recursului. Pentru aceleaşi considerente nu pot fi primite nici susţinerile recurenţilor referitoare la menţionarea eronată, în cuprinsul hotărârii, a unui contract de concesiune.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurenţilor A., B. şi C.

Respinge, pentru lipsa calităţii procesuale active, recursul declarat de A., B. şi C. împotriva Deciziei civile nr. 2028 din 11 aprilie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2018.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de D., E., F., G., K., H., L., I., N., J., O., M. şi P. împotriva Deciziei civile nr. 2028 din 11 aprilie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 decembrie 2019.

GGC - NN