Inadmissibility of appeal against final order dismissing revision of cassation filter

Asupra recursului de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea penală nr. 584 din data de 15 iunie 2018, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2018, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva Încheierii penale nr. 41 din data de 9 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Împotriva Încheierii penale nr. 584 din data de 15 iunie 2018, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2018, a formulat contestaţie petentul A.

Prin Încheierea penală nr. 49/C din data de 27 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii penale nr. 584 din 15 iunie 2018, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2018.

Împotriva Încheierii penale nr. 49/C din data de 27 noiembrie 2018, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2018, petentul A. a declarat recurs.

Prin Decizia penală nr. 64 din data de 18 martie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul contestator A. împotriva Încheierii penale nr. 49/C din 27 noiembrie 2018 pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2018.

Împotriva Deciziei penale nr. 64 din data de 18 martie 2019, pronunţată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2019, petentul A. a exercitat calea de atac a recursului în casaţie.

Prin Încheierea penală nr. 202/RC din data de 30 septembrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători a respins, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 64 din 18 martie 2019, pronunţată de Completul de Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2019.

Împotriva Încheierii penale nr. 202/RC din data de 30 septembrie 2019, pronunţată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2019, a formulat revizuire petentul A., calea de atac fiind respinsă, ca inadmisibilă, prin Decizia penală nr. 267 din data de 12 noiembrie 2019.

Pentru a pronunţa această soluţie, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut, în esenţă, că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

De asemenea, instanţa supremă a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 452 alin. (1) din C. proc. pen., hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă.

Totodată, s-a apreciat că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti prin care s-a soluţionat fondul cauzei, respectiv s-a pronunţat o soluţie de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal.

Prin urmare, hotărârile judecătoreşti prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători a constatat că încheierea penală împotriva căreia petentul a formulat cerere de revizuire vizează o hotărâre prin care s-a respins o cerere de recurs în casaţie, nefiind o hotărâre prin care s-a rezolvat fondul cauzei, prin soluţie de condamnare, achitare sau de încetare a procesului penal.

În acest context, s-a apreciat că admiterea unei căi de atac neprevăzute de lege ar echivala cu încălcarea principiului instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile [...] pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".

La data de 14 ianuarie 2020, petentul A. a formulat recurs împotriva Deciziei penale nr. 267 din data de 12 noiembrie 2019, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători sub nr. x/2020, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 24 februarie 2020.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovată de recurentul petent, constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală şi a exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale "Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepţiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispoziţiilor art. 8 din aceeaşi lege "Hotărârile pronunţate în primă instanţă după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor şi condiţiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."

În cauză, recurentul a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementare a C. proc. pen., împotriva Deciziei penale nr. 267 din data de 12 noiembrie 2019, hotărâre prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de acesta împotriva Încheierii penale nr. 202/RC din data de 30 septembrie 2019, pronunţată în procedura de filtru a recursului în casaţie.

Potrivit art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., încheierea prin care se respinge cererea de recurs în casaţie, pentru neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate, este definitivă.

În raport cu aceste dispoziţii legale se constată că în C. proc. pen. nu se reglementează un al doilea sau al treilea grad de jurisdicţie împotriva încheierilor prin care se respinge cererea de recurs în casaţie, pentru neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate, acestea fiind definitive.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 459 alin. (7) teza finală din C. proc. pen., hotărârea prin care este respinsă cererea de revizuire este supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea la care se referă revizuirea.

Având în vedere că hotărârea împotriva căreia a fost exercitată calea de atac a revizuirii (Încheierea penală nr. 202/RC din data de 30 septembrie 2019 pronunţată în procedura de filtru a recursului în casaţie) este definitivă, nefiind supusă niciunei căi de atac, nici hotărârea prin care a fost respinsă cererea de revizuire nu este supusă niciunei căi de atac, calea de atac a recursului fiind exercitată de recurentul petent A. împotriva unei hotărâri care nu este supusă niciunei căi de atac.

În acest context, formularea unei căi de atac care nu mai este reglementată de legislaţia actuală, împotriva unei hotărâri nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare constituie un aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia şi, din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A., împotriva Deciziei penale nr. 267 din data de 12 noiembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători - Penal 3 - 2019, în Dosarul nr. x/2019, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 267 din data de 12 noiembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători - Penal 3 - 2019, în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 februarie 2020.

GGC - NN