Recourse against High Court final ruling held inadmissible for lack of statutory remedy.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (panel of 5 judges) dismissed as inadmissible the appeal filed against its own Civil Section I decision No. 744 of 4 April 2019, which had already rejected, as unfounded, the appellants' recourse in a civil case (involving an intervention request and a referral for preliminary ruling). The appellant challenged the earlier appellate decision alleging procedural violations and breach of the right to defense, without invoking any specific ground for cassation. The Court held that, under Articles 7, 457(1) and 634(1)(5) of the Civil Procedure Code, as well as Articles 126(2) and 129 of the Romanian Constitution, decisions rendered in recourse by the High Court are final and not subject to further appeal; recognizing additional remedies beyond those provided by law would violate the legality principle and constitutional equality, so the recourse was inadmissible and no further remedy is available.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 din C. proc. civ, art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ, art. 457 alin. (1) din C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ, art. 7 din C. proc. civ; Recourse against High Court final ruling held inadmissible for lack of statutory remedy: Potrivit art. 129 din Constituţia României, "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra admisibilităţii în principiu a recursului, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 744 din 4 aprilie 2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie accesorie formulată de Camera de Comerţ şi Industrie România Moldova "X" în interesul recurenţilor-reclamanţi, a respins cererea de sesizare în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanţii A. şi B.
Împotriva acestei decizii, A. a formulat recurs, arătând că hotărârea recurată încalcă normele de procedură şi dreptul la apărare, impunându-se admiterea recursului şi anularea deciziei recurate, fără a invoca vreun motiv de casare.
Cererea de recurs formulată a urmat procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ.
Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, magistratul-raportor a concluzionat că recursul este inadmisibil, întrucât a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de o secţie civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost soluţionată o cerere de recurs.
Completul de filtru a analizat raportul şi, prin încheierea din 7 octombrie 2019, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., dispunând comunicarea acestuia către părţi, potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol.
În temeiul art. 248 alin. (1) şi art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să examineze cu prioritate admisibilitatea căii de atac deduse judecăţii în prezenta cauză.
Potrivit art. 129 din Constituţia României, "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
Conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".
În raport cu principiile statuate prin textele menţionate, admisibilitatea unei căi de atac şi, în consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, sunt condiţionate de exercitarea căii de atac în condiţiile legii.
Prezentul recurs a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de o secţie civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost soluţionată o cerere de recurs.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive (...) hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii".
Întrucât, în speţă, recursul vizează o decizie definitivă, pronunţată de către secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărâre care nu mai este supusă reformării, faţă de dispoziţiile art. 7 şi ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acest recurs este inadmisibil.
Astfel, recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii, consacrat expres de dispoziţiile art. 7 din C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
În acest sens, se reţine şi faptul că normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României, neobservarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 744 din 4 aprilie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 744 din 4 aprilie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 02 decembrie 2019.
GGC - NN