Contestazione in anulare rejected: failure to prove representation validity via email submission and procedural priority of absolute nullity over panel composition defects.

Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:

I. Hotărârea a cărei anulare se cere

Prin Decizia nr. 85 din 1 aprilie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători a anulat recursul declarat de recurenta A. împotriva Deciziei civile nr. 148 din 25 iunie 2018, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2018, pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de recurs, dispunând, totodată, obligarea acesteia la plata sumei de 5633,41 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-intervenientă B.

În motivare, s-a reţinut că, la termenul din 01.04.2019, instanţa de recurs a constatat că recurenta nu s-a conformat obligaţiei de a depune copie de pe contractul de asistenţă juridică solicitat în şedinţa publică din 04.03.2019, când s-a dispus citarea recurentei cu menţiunea de a depune contractul de asistenţă juridică în baza căruia a fost emisă împuternicirea avocaţială depusă la dosar (prin care reprezentanta recurentei a fost împuternicită să semneze cererea de recurs şi celelalte acte de procedură în numele acesteia) şi cu precizarea că este ultimul termen acordat în vederea lămuririi acestui aspect, citaţiile fiind comunicate la domiciliile procesuale indicate.

Analizând în ce măsură semnarea cererii de recurs de către avocatul împuternicit prin delegaţia avocaţială seria x nr. x/2019 din 22.02.2019 este un act de procedură valabil îndeplinit în numele părţii, s-a constatat că aceasta nu este semnată de către recurentă, în locul semnăturii acesteia fiind indicată menţiunea conform contract, fiind semnată de avocat şi aplicată ştampila acestuia. Or, în lipsa menţiunilor de pe împuternicirea avocaţială referitoare la numărul şi data contractului de asistenţă juridică şi a lipsei semnăturii recurentei, precum şi în lipsa depunerii dovezii existenţei contractului de asistenţă juridică însuşi, în raport cu prevederile Legii nr. 51/1995 şi ale Statutului profesiei de avocat, s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 85 alin. (1) din C. proc. civ. şi s-a decis anularea recursului pentru lipsa calităţii de reprezentant.

II. Contestaţia în anulare

Împotriva acestei decizii, recurenta A. a formulat contestaţie în anulare, solicitând admiterea acesteia, anularea hotărârii contestate şi rejudecarea cauzei, indicând ca temei prevederile art. 503 alin. (2) pct. 1 şi 2 din C. proc. civ.

În motivarea contestaţiei, s-a arătat că hotărârea este rezultatul unei erori materiale, instanţa neobservând că recurenta a depus, prin cabinet avocaţial C. actele solicitate, respectiv contractul de asistenţă juridică şi actul adiţional (ce face parte integrantă din contractul de avocatura încheiat iniţial), care, de asemenea, a fost depus de apărătorul ales, prin e-mail transmis instanţei la 01.04.2019, ora 8:34. Această eroare materială atrage incidenţa motivului prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Totodată, hotărârea a fost pronunţată de o instanţă nelegal compusă, respectiv de către judecători nespecializaţi în materie disciplinară, ceea ce atrage nulitatea absolută a acesteia în condiţiile în care componenţa Completului de 5 Judecători a fost stabilită în afara regulilor edictate de legiuitor şi cu nerespectarea normelor constituţionale, devenind, astfel incidente prevederile art. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ.

Contestatoarea a făcut trimitere la o serie de acte normative şi la Decizia Curţii Constituţionale nr. 685/2018, solicitând să se dea prevalenţă garanţiilor convenţionale, precum şi să se constate că, potrivit Curţii Europene a Drepturilor Omului, prezenta cerere reprezintă singura cale procedurală prevăzută de legea internă pentru anularea hotărârii atacate.

III. Apărările intimaţilor

Intimata intervenientă B. a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, solicitând respingerea cererii ca inadmisibilă, cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.

IV. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi

Examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare invocată de intimata-intervenientă, Înalta Curte reţine că, de lege lata, contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 503 din C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 503 din C. proc. civ., invocat de contestatoare drept temei al prezentei cereri:

"(2 Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:

1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; [...]".

Alineatul 2 (pct. 1 şi 2, în speţă) al art. 503 din C. proc. civ. reglementează motivele pentru care se poate exercita calea de atac a contestaţiei în anulare împotriva hotărârilor instanţelor de recurs.

Cum hotărârea atacată în cauză este pronunţată de o instanţă de recurs, iar contestatoarea a invocat în cererea sa motive prevăzute de art. 503 din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea excepţiei inadmisibilităţii prezentei căi de atac invocată de intimata-intervenientă.

În continuare, analizând hotărârea atacată, pe baza probelor administrate în raport cu motivele invocate în contestaţia în anulare, cu apărările intimatei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte arată, pe fondul contestaţiei în anulare, că, în sensul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., noţiunea de "eroare materială" reprezintă o greşeală de ordin procedural de o asemenea gravitate, încât a avut drept consecinţă pronunţarea unei soluţii eronate, rezultând din confundarea unor elemente materiale importante sau ignorarea unor date esenţiale, determinante pentru soluţionarea pricinii.

Întrucât contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, având deci o reglementare de excepţie, noţiunea de "eroare materială" nu trebuie interpretată extensiv, astfel că pe această cale nu pot fi remediate eventuale greşeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

Prin consacrarea acestui motiv de contestaţie în anulare se urmăreşte exclusiv îndreptarea unor erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului (în cazul de faţă, anularea recursului a avut loc pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant a avocatului semnatar), aspecte pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

În consecinţă, pretinsa greşeală materială trebuie să se fi produs în etapa procesuală a judecării recursului soluţionat prin decizia a cărei retractare se solicită şi în raport cu situaţia existentă la dosar la data pronunţării acestei decizii.

Or, în cauză, motivul susţinut de contestatoare din perspectiva art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. este acela că, deşi reprezentanţii săi convenţionali s-au conformat dispoziţiilor instanţei dispuse prin încheierea de şedinţă din 4 martie 2019, transmiţând la data de 1 aprilie 2019, ora 8:34, pe adresa de e-mail a instanţei (arhiva.c5@scj.ro) contractul de asistenţă juridică şi actul adiţional în baza cărora a fost emisă împuternicirea avocaţială depusă la Dosarul nr. x/2018, aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dintr-o eroare a instanţei, aceste înscrisuri nu au ajuns la dosar şi nu au fost observate de completul de recurs.

Înalta Curte reaminteşte dispoziţiile art. 10 - "Obligaţiile părţilor în desfăşurarea procesului" din C. proc. civ., care prevăd expres că "(1) Părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia."

Din cuprinsul Adresei nr. x din 14 noiembrie 2019, emise de Direcţia Legislaţie, Studii, Documentare şi Informatică Juridică din cadrul Înaltei Curţi, ca răspuns la solicitarea de relaţii, potrivit celor dispuse prin încheierea de şedinţă din 7 octombrie 2019 rezultă că nu s-a identificat niciun mesaj din 1 aprilie 2019 nici pe calculatorul care preia mesajele adresei de e-mail arhiva.c5@scj.ro şi nici pe serverul de e-mail al instanţei supreme, care să provină de la adresa de e-mail x@x.biz.

Din coroborarea celor mai sus arătate, reiese că la termenul de judecată din 01.04.2019 la dosarul cauzei nu s-au aflat actele solicitate de Înalta Curte prin încheierea de şedinţă din 04.03.2019, astfel încât nu se poate reţine că, din eroare, completul de judecată nu le-ar fi observat şi de aceea ar fi apreciat că recurenta nu a dovedit calitatea de reprezentant a semnatarei recursului, dispunând anularea acestuia.

Este irelevantă prezentarea ulterioară, în faţa completului învestit cu soluţionarea contestaţiei în anulare, a înscrisurilor pretins transmise prin e-mail, câtă vreme extrasul de pe serverul societăţii de avocatură nu face dovada expedierii efective, şi mai ales, a confirmării primirii mesajului şi a eventualelor ataşamente pe adresa de e-mail a instanţei.

Cu privire la motivul de contestaţie prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este îndeplinită o cerinţă esenţială impusă de textul legal, aceea ca excepţia nelegalei compuneri a completului să fi fost invocată, dar instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei.

În speţă, contestatoarea recurentă a invocat excepţia nelegalei compuneri a completului printr-o cerere distinctă, depusă la data de 04.02.2019, însă completul de recurs nu a omis să o soluţioneze, ci a precizat expres în considerentele Deciziei nr. 85/2019 că "Având în vedere că nulitatea recursului pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant este o excepţie de procedură absolută şi peremptorie, Înalta Curte nu poate trece la analiza recursului, a incidentelor procedurale invocate de recurentă referitoare la excepţia nelegalei compuneri a completului de judecată ori a cererilor pentru sesizarea Curţii de Justiţie Europene (…)".

În raport cu prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., admiterea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a făcut, deci, inutilă cercetarea în fond a cauzei, inclusiv a altor excepţii sau cereri incidentale.

Prin urmare, faptul că instanţa nu a fost legal învestită cu o cerere de recurs validă, ceea ce a condus la soluţionarea acesteia pe calea excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentant, a constituit un impediment dirimant în soluţionarea excepţiei nelegalei compuneri a completului, precum şi a celorlalte incidente procedurale invocate subsecvent, iar nu o omisiune în sensul art. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ.

În plus, în măsura în care instanţa investită cu soluţionarea contestaţiei în anulare ar proceda la examinarea pe fond a acestor excepţii şi incidente procedurale s-ar ajunge la rejudecarea recursului, calea extraordinară de atac fiind convertită într-un veritabil recurs la recurs, cu încălcarea principiului legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei civile nr. 85 din 1 aprilie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, ca nefondată.

Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de intimata intervenientă accesorie B., Înalta Curte va dispune respingerea cererii de acordare a acestora, întrucât intimata a intervenit în proces doar pentru sprijinirea apărării formulate de Inspecţia Judiciară, parte care în prezenta cauză nu a exprimat însă nicio poziţie care să fie susţinută suplimentar, astfel încât, în raport cu această intimată-intervenientă, contestatoarea nu se află în culpă procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii invocată de intimata-intervenientă.

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei civile nr. 85 din 1 aprilie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, ca nefondată.

Respinge cererea intimatei-interveniente B. de acordare a cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 02 decembrie 2019.

GGC - NN