Legislator Case Law & Legislation
DE FR IT EN
Analyze in Legislator
Decizia nr. 26/2020 AI generated

Challenge to merger of prior sentences in execution contest ruled inadmissible as unappealable; costs ordered.

Case Number Decizia nr. 26/2020
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible
Court Costs Borne by appellant
Open official source Machine-readable Markdown (.md)

Legislator summary

AI generated

The court dismissed as inadmissible the convicted person's challenge against the appellate ruling that had rejected his motion to contest execution and his request for correction of material error. The convicted person had sought to have additional prior sentences merged into his resulting penalty, arguing that the appellate court should have applied the more favorable old criminal law, but the earlier court had held this could not be done via a contestation to execution under art. 598 C. proc. pen. because it attacked the merits of a final judgment and invoked a hypothetical regulated by art. 585(1)(a) C. proc. pen.; it also rejected the error-correction request under art. 278 C. proc. pen. as a disguised modification of the ruling. The Five-Judge Panel found the appeal procedurally barred because, under art. 599(1) and art. 597(8) C. proc. pen., a decision resolving a contestation to execution against an appellate decision is final and subject to no appeal; the convicted person was ordered to pay 200 RON in court costs.

Legislator headnote

AI generated

art. 598 din C. proc. pen, art. 4741 din C. proc. pen, art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen, art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen, art. 278 din C. proc. pen, art. 597 alin. (8) din C. proc. pen; Challenge to merger of prior sentences in execution contest ruled inadmissible as unappealable; costs ordered: The convicted person had sought to have additional prior sentences merged into his resulting penalty, arguing that the appellate court should have applied the more favorable old criminal law, but the earlier court had held this could not be done via a contestation to execution under art. 598 C. proc. pen. because it attacked the merits of a final judgment and invoked a hypothetical regulated by art. 585(1)(a) C. proc. pen.; it also rejected the error-correction request under art. 278 C. proc. pen. as a disguised modification of the ruling. The Five-Judge Panel found the appeal procedurally barred because, under art. 599(1) and art. 597(8) C. proc. pen., a decision resolving a contestation to execution against an appellate decision is final and subject to no appeal; the convicted person was ordered to pay 200 RON in court costs.

Keywords

AI generated
sentencing procedural orders appealability of remand decision third-party claim in execution contentious procedure request to proceed with execution

Cited Legislation

AI generated
art. 598 din C. proc. pen
32/A/07.02.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), contestatorul a solicitat, în cadrul legal prevăzut de art. 598 din C.
art. 4741 din C. proc. pen
din 1968, se menţin şi în prezent, conform art. 4741 din C. proc. pen., deoarece problema constatării, direct în calea de atac, a unei pluralităţi de infracţiuni sub forma concursului subzistă şi în noua codificare procesual penală.
art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen
387/28.10.2015 a Tribunalului Constanta, nu poate fi circumscrisă vreunei nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută sau unei împiedicări la executarea acesteia, în înţelesul dat acestor sintagme prin dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.
art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen
art. 278 din C. proc. pen
este neîntemeiată deoarece solicitarea de completare a dispozitivului deciziei contestate, în maniera invocată de contestator, nu poate fi realizată în condiţiile prevăzute de art. 278 din C.
art. 597 alin. (8) din C. proc. pen
(1) coroborat cu art. 597 alin. (8) din C. proc. pen., hotărârea prin care este soluţionată contestaţia la executare formulată împotriva unei decizii pronunţate în apel este definitivă, nefiind supusă niciunei căi de atac.
art. 275 alin. (2) din C. proc. pen
x/2019, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
art. 275 alin. (6) din C. proc. pen
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Cited Case Law

AI generated
Decizia nr. 70/2007
Mandatory parliamentary complaint as preclusion of judicial review for revolutionary certificate exchange
AI generated
ICCJ_158809
Inapplicability of execution contest for merging sentences from distinct final judgments under Article 598 C. proc. pen. versus modification of sentence under Article 585
Decizia nr. 719/2016
Execution contestation against final revision ruling deemed inadmissible; contestation dismissed and petitioner ordered to pay judicial costs
Decizia nr. 205/2019
Challenge to execution of prior procedural ruling inadmissible; revision not available against decisions on procedural appeals; 200 RON costs awarded.
Decizia nr. 78/2018
Inadmissibility of Contestaţie Against Final Criminal Judgment: Violation of Legality and Uniqueness of Appeals
Decizia nr. 139/2017
Challenge to criminal execution contested as inadmissible due to finality of prior ruling on execution impediments

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
Art. 275 alin. (2) C. proc. pen.

Basis for obliging the contestator to pay judicial expenses to the state.

Art. 275 alin. (6) C. proc. pen.

Basis for ordering that the fee of the ex officio defense counsel remains with the state.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra contestaţiei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 272/A din data de 13 septembrie 2019, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2019, a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 239/A din data de 11 iulie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2014, precum şi cererea de îndreptare de eroare materială formulată de condamnat împotriva aceleiaşi decizii.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că prin cererea formulată, condamnatul A. a criticat, în fapt, modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante aplicate în apel prin decizia contestată, susţinând că instanţa de control judiciar trebuia să includă, în procesul de contopire a pedepselor, şi pedepsele la care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 148/10.07.2017 a Curţii de Apel Bucureşti (definitivă prin Decizia penală nr. 32/A/07.02.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), iar nu numai pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 387/28.10.2015 a Tribunalului Constanta (definitivă prin Decizia penală nr. 768/P/29.06.2016 a Curţii de Apel Constanţa).

Altfel spus, invocând faptul că prin Sentinţa penală nr. 59/P/09.04.2019 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. x/2019 pedeapsa de 5 ani închisoare anterior menţionată a fost contopită cu pedepsele la care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 148/10.07.2017 a Curţii de Apel Bucureşti (definitivă prin Decizia penală nr. 32/A/07.02.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), contestatorul a solicitat, în cadrul legal prevăzut de art. 598 din C. proc. pen., contopirea celor din urmă pedepse, aplicate de Curtea de Apel Bucureşti, cu pedepsele care au fost contopite prin decizia contestată, precum şi stabilirea faptului că legea penală mai favorabilă aplicabilă concursului de infracţiuni astfel conturat este legea veche, astfel că sporul facultativ de 2 ani aplicat este îndestulător în cadrul sancţionator nou conturat.

În acest sens, instanţa a apreciat că o astfel de solicitare nu poate fi însă valorificată prin prisma contestaţiei la executare, procedeu jurisdicţional prin intermediul căruia se soluţionează exclusiv incidente prevăzute limitativ de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive, cu scopul de a se asigura legalitatea executării hotărârilor judecătoreşti, fără a se putea, însă, modifica soluţia pronunţată, care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Totodată, potrivit opiniei instanţei supreme, contestatorul A. nu a invocat vreun incident ivit în executarea deciziei contestate, ci a criticat însăşi soluţia dispusă prin aceasta cu privire la regimul sancţionator aplicat pluralităţii de infracţiuni reţinute în sarcina sa.

Prin urmare, o atare solicitare ignoră, însă, cele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 70/2007, pronunţată în recurs în interesul legii (publicată în M. Of. nr. 539/17.07.2008), prin care s-a stabilit, cu caracter obligatoriu, că instanţele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracţiunea care a făcut obiectul judecăţii cu pedepse aplicate infracţiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanţă.

În acest context, s-a reţinut în cuprinsul considerentelor Deciziei penale nr. 272/A din data de 13 septembrie 2019 că efectele acestei decizii obligatorii a instanţei supreme, pronunţată sub imperiul C. proc. pen. din 1968, se menţin şi în prezent, conform art. 4741 din C. proc. pen., deoarece problema constatării, direct în calea de atac, a unei pluralităţi de infracţiuni sub forma concursului subzistă şi în noua codificare procesual penală.

Or, situaţia particulară a contestatorului condamnat, pe numele căruia există două mandate de executare a pedepsei închisorii: unul vizând pedeapsa de 10 ani închisoare emis în baza Deciziei penale nr. 239/A din 11.07.2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2014, contestată în cauza de faţă, şi unul vizând pedeapsa de 7 ani şi 4 luni închisoare, emis în baza Sentinţei penale nr. 59/P/09.04.2019 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. x/2019 (definitivă prin Decizia penală nr. 295/31.05.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), în ambele condamnări fiind avută în vedere pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 387/28.10.2015 a Tribunalului Constanta, nu poate fi circumscrisă vreunei nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută sau unei împiedicări la executarea acesteia, în înţelesul dat acestor sintagme prin dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

De asemenea, instanţa supremă a reţinut că pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 148/10.07.2017 a Curţii de Apel Bucureşti (definitivă prin Decizia penală nr. 32/A/07.02.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) nu au fost avute în vedere în procesul de contopire realizat în primă instanţă, prin Sentinţa penală nr. 142/29.07.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, astfel că pluralitatea de infracţiuni constatată prin acea sentinţă nu putea fi valorificată direct de către instanţa de apel învestită cu soluţionarea căilor de atac declarate împotriva acestei ultime hotărâri.

Nu în ultimul rând, s-a apreciat că situaţia invocată de condamnat este esenţial specifică ipotezei în care, în cursul executării pedepsei se constată, pe baza altei hotărâri definitive, existenţa concursului de infracţiuni între faptele pentru care au fost aplicate pedepse prin două hotărâri definitive distincte, ipoteză de modificare a pedepsei expres reglementată de art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Corelativ acestor concluzii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a constatat că cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de condamnatul A. este neîntemeiată deoarece solicitarea de completare a dispozitivului deciziei contestate, în maniera invocată de contestator, nu poate fi realizată în condiţiile prevăzute de art. 278 din C. proc. pen., întrucât se tinde, în realitate, la modificarea soluţiei pronunţate de instanţa de apel, iar nu la îndreptarea unei simple erori materiale evidente strecurate, eventual, în hotărârea definitivă ce se execută.

Împotriva Deciziei penale nr. 272/A din data de 13 septembrie 2019, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2019 condamnatul A. a declarat contestaţie, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători la data de 7 ianuarie 2020 sub nr. x/2020, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 24 februarie 2020, dată la care au avut loc şi dezbaterile.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de contestatorul condamnat, constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Revine aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

În speţă, condamnatul A. a exercitat calea de atac a contestaţiei împotriva Deciziei penale nr. 272/A din data de 13 septembrie 2019, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2019, hotărâre prin care a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de condamnat.

Potrivit dispoziţiilor art. 599 alin. (1) coroborat cu art. 597 alin. (8) din C. proc. pen., hotărârea prin care este soluţionată contestaţia la executare formulată împotriva unei decizii pronunţate în apel este definitivă, nefiind supusă niciunei căi de atac.

Prin urmare, formularea unei căi de atac împotriva unei hotărâri nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare constituie un aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, a principiului unicităţii căilor de atac reglementate de lege şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, şi din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia declarată de condamnatul A. împotriva Deciziei nr. 272/A din data de 13 septembrie 2019, pronunţată de secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2019, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia declarată de condamnatul A. împotriva Deciziei nr. 272/A din data de 13 septembrie 2019, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 februarie 2020.

GGC - NN