Appeal against refusal to exempt from court fee annulled as unfiled for non-payment of 200 RON fee.

Asupra admisibilităţii în principiu a recursului;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea ce formează obiectul recursului

Prin Decizia nr. 5299 din 11 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a respins cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 1114/Ap din 13 iulie 2018, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2017.

2. Cererea de recurs

Împotriva deciziei menţionate la pct. 1 a declarat recurs revizuenta A., nemotivat, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

În susţinerea cererii de recurs, formulate mai înainte de comunicarea hotărârii recurate, se invocă faptul că prin admiterea contestaţiilor la executare silită s-au încălcat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., menţionându-se că dezvoltarea motivelor de nelegalitate se va face printr-un memoriu separat.

Prin cererea de recurs, s-a invocat scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 29 lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013.

După comunicarea hotărârii atacate, recurenta nu a mai depus niciun memoriu de recurs.

II. Procedura de filtrare a recursului

Întrucât în cauză recursul este de competenţa Înaltei Curţi, a fost urmată procedura de pregătire a dosarului de recurs şi procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ. [procesul a început la data de 14 februarie 2018, astfel că îi sunt aplicabile dispoziţiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, începând cu data de 21 decembrie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 alin. (1) din C. proc. civ.].

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, magistratul-raportor a concluzionat că recursul nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) C. proc. civ., în sensul că recursul nu este timbrat, iar recurenta a indicat formal motivele de recurs, fără a le motiva odată cu cererea de recurs şi nici nu a procedat la motivarea căii de atac după comunicarea hotărârii atacate.

Prin încheierea din 16 decembrie 2019, Completul de filtru a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. şi a dispus comunicarea acestuia către părţi, potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol.

După comunicarea raportului, recurenta A. nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru prevăzută de lege.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul în condiţiile textelor legale menţionate, Înalta Curte urmează a-l anula ca netimbrat, pentru considerentele ce succed:

Deşi recurenta a fost încunoştinţată cu privire la obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru de 200 RON datorată prin raportul asupra admisibilităţii recursului ce i-a fost comunicat recurentei la 19 decembrie 2019, aceasta nu şi-a îndeplinit respectiva obligaţie legală până la acest moment.

Potrivit dispoziţiilor art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege.

De asemenea, prevederile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. stabilesc faptul că, la cererea de recurs, se va ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, această cerinţă fiind prevăzută, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, sub sancţiunea nulităţii.

Conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurenta nu a folosit mijlocul procesual reglementat de norma specială menţionată, neformulând cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru şi nici nu a solicitat acordarea facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în condiţiile prevăzute de O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

În speţă nu este incidentă scutirea reglementată de ar. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013, la care face referire recurenta prin memoriul de recurs, conform căruia "cauzele penale, inclusiv despăgubirile civile pentru prejudiciile materiale şi morale decurgând din acestea", întrucât prezentul litigiu nu se circumscrie ipotezei menţionate.

Prin urmare, Înalta Curte, constatând că recurenta nu şi-a îndeplinit obligaţia achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru soluţionarea recursului, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., va anula ca netimbrat, în temeiul prevederilor art. 486 alin. (3) teza I din C. proc. civ., recursul declarat de A. SA împotriva Deciziei nr. 5299 din 11 decembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de A. SA împotriva Deciziei nr. 5299 din 11 decembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2018.

Fără cale de atac, conform art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 ianuarie 2020.

GGC - GV