Withdrawal of appeal against dismissal of constitutional unconstitutionality exception for lack of nexus to the case outcome

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 302 din data de 04 iunie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2019, printre altele, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de contestatorul A.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că, în cauză, printre altele, contestatorul A. a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (3) şi art. 29 alin. (1) lit. a) şi f) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (5), art. 21 alin. (3), art. 73 alin. (3) lit. i), art. 126 alin. (4) din Constituţie, precum şi în raport cu dispoziţiile art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. De asemenea, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 428 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 426 lit. d) C. proc. pen. în ceea ce priveşte termenul de 30 de zile de formulare a contestaţiei în anulare, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 18/2016.

În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (3) şi art. 29 alin. (1) lit. a) şi f) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi art. 428 alin. (1) din C. proc. pen. cu referire la art. 426 lit. d) din C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că, din perspectiva dispoziţiilor art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, excepţia a fost invocată de contestatorul A. într-un dosar aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, iar aceasta vizează neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 19 alin. (3) şi art. 29 alin. (1) lit. a) şi f) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi art. 428 alin. (1) din C. proc. pen. cu referire la art. 426 lit. d) din C. proc. pen., dispoziţii legale ce nu au fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Pentru a fi admisibilă şi a crea obligaţia trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituţională, instanţa de fond a reţinut că excepţia trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului penal şi, implicit, asupra situaţiei juridice a părţii din proces.

S-a reţinut că, în speţă, contestatorul A. a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (3) şi art. 29 alin. (1) lit. a) şi f) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, cu motivarea, de esenţă, că sunt neconstituţionale, întrucât contravin prevederilor art. art. 1 alin. (5), art. 21 alin. (3), art. 73 alin. (3) lit. i), art. 126 alin. (4) din Constituţia României şi dispoziţiilor art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate art. 428 alin. (1) din C. proc. pen. cu referire la art. 426 lit. d) din C. proc. pen., contestatorul a susţinut că aceste prevederi legale contravin dispoziţiilor art. 11, art. 16, art. 20, art. 21, art. 124 din Constituţia României, precum şi dispoziţiilor art. 6 parag. 1 şi art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În concret, contestatorul A. a susţinut că dispoziţiile art. 19 alin. (3) şi art. 29 alin. (1) lit. a) şi f) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară sunt neconstituţionale, în raport de cele reţinute în Decizia Curţii Constituţionale nr. 685/2018, în sensul că prezumţia de imparţialitate este înlăturată dacă se constată că membrii completului de 5 judecători nu au fost desemnaţi prin tragere la sorţi. Contestatorul a susţinut că nedesemnarea prin tragere la sorţi a judecătorilor care compun completele de 3, 2 sau 1 judecător înlătură prezumţia de imparţialitate, independenţa şi dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 8 din C. proc. pen., ca principii de bază ale procesului penal român.

În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 428 alin. (1) din C. proc. pen. cu referire la art. 426 lit. d) din C. proc. pen., contestatorul a arătat că opţiunea legiuitorului de a reglementa un termen pentru introducerea contestaţiei în anulare, când se invocă existenţa unei compuneri nelegale a completului de judecată în apel, nu apare ca fiind rezonabilă din perspectiva relaţiei existente între interesul general şi cel individual, această condiţionare a formulării contestaţiei în anulare, într-un anumit termen, impunând în sarcina individului o condiţie excesivă pentru exercitarea căii de atac extraordinare.

Înalta Curte a reţinut că, în speţă, contestaţia în anulare formulată de A. a fost respinsă ca inadmisibilă, dar nu ca urmare a aplicării dispoziţiilor a căror neconstituţionalitate este invocată.

Astfel, în opinia primei instanţe, în conformitate cu jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, "o excepţie de neconstituţionalitate ridicată într-o acţiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă, în condiţiile în care nu sunt contestate chiar dispoziţiile legale care determină o atare soluţie în privinţa cauzei în care a fost ridicată excepţia. Aceasta, deoarece, indiferent de soluţia pronunţată de Curtea Constituţională referitor la excepţia de neconstituţionalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză. Rezultă că o atare excepţie de neconstituţionalitate nu îndeplineşte o condiţie de admisibilitate, aceea a legăturii cu soluţionarea cauzei, în sensul prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992" (Decizia nr. 171 din 8 februarie 2011, Decizia nr. 203 din 6 martie 2012, Decizia nr. 94 din 27 februarie 2014, Decizia nr. 254 din 5 mai 2016, Decizia nr. 433 din 21 iunie 2016, Decizia nr. 784 din 5 decembrie 2017).

În aceste condiţii, Înalta Curte a constatat că excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată în mod formal, prevederile art. 19 alin. (3) şi art. 29 alin. (1) lit. a) şi f) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară neavând incidenţă în cauză.

Cu privire la dispoziţiile art. 428 alin. (1) din C. proc. pen. cu referire la art. 426 lit. d) din C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei, deoarece instanţa a examinat existenţa căii de atac în sensul prevederii acesteia în legea penală şi nu a analizat termenul de exercitare a căii de atac.

Prin urmare, Înalta Curte a constatat că nu este îndeplinită una dintre condiţiile cumulative prev. de art. 29 din Legea nr. 47/1992, neexistând o legătură efectivă între necesitatea pronunţării unei hotărâri în contenciosul constituţional şi soluţionarea cauzei având ca obiect contestaţia în anulare formulată de A.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs contestatorul A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători la data de 04 septembrie 2019, având fixat prim termen de judecată la data de 28 octombrie 2019, când contestatorul A. a depus la dosarul cauzei o cerere prin care arată că îşi retrage calea de atac formulată.

Având în vedere declaraţia petentului A. în sensul retragerii recursului formulat, reprezentând manifestarea sa de voinţă valabil exprimată, dându-se eficienţă şi dispoziţiilor art. 415 C. proc. pen. prin interpretare analogică, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători va lua act de retragerea recursului formulat de contestatorul A. împotriva dispoziţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, cuprinsă în dispozitivul Deciziei penale nr. 302 din data de 04 iunie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul petent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului formulat de contestatorul A. împotriva dispoziţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, cuprinsă în dispozitivul Deciziei penale nr. 302 din data de 04 iunie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 octombrie 2019.

GGC - NN