Revision for failure to rule on defenses and ancillary claims in disciplinary proceedings: scope of minus petita under Art. 509 CPC

Asupra cererii de revizuire, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea atacată:

Prin Decizia civilă nr. 173 din 3 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2017, au fost admise recursurile declarate de pârâtele A. şi B. împotriva Hotărârii nr. 28J din 3 octombrie 2017, pronunţate de secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în Dosarul nr. x/2016. A fost casată în parte Hotărârea nr. 28J din 3 octombrie 2017, pronunţată de secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în Dosarul nr. x/2016 şi, rejudecând: - în temeiul art. 100 lit. c) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a fost aplicată doamnei A. - judecător la Tribunalul Călăraşi sancţiunea disciplinară constând în "mutarea disciplinară pentru o perioadă de un an la Tribunalul Constanţa" pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) şi lit. l) din aceeaşi lege; - în temeiul art. 100 lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a fost aplicată doamnei B. - vicepreşedinte al Tribunalului Călăraşi sancţiunea disciplinară constând în "avertisment" pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. l) din aceeaşi lege; - au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate. Au fost respinse, ca nefondate, recursul declarat de pârâta A. împotriva încheierilor de şedinţă pronunţate de secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în Dosarul nr. x/2016 şi recursul declarat de pârâta B. împotriva încheierilor de şedinţă din 15 martie 2017, 28 martie 2017, 10 aprilie 2017, 27 aprilie 2017, 21 iunie 2017 şi 13 septembrie 2017, pronunţate de secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în Dosarul nr. x/2016.

2. Cererea de revizuire

Împotriva deciziei menţionate a formulat cerere de revizuire A., întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În susţinerea cererii, revizuenta a arătat, în esenţă, că instanţa de recurs a apreciat întemeiat recursul doar cu privire la cererea de la pct. III, pe care a soluţionat-o cu privire la înlocuirea sancţiunii disciplinare a excluderii din magistratură, dispunând mutarea sa disciplinară pe un an la Tribunalul Constanţa, lăsând nesoluţionată cererea prin care a solicitat plata tuturor drepturilor de care revizuenta ar fi beneficiat dacă nu ar fi avut întreruptă activitatea pe perioada suspendării din funcţia de judecător dispusă prin Hotărârea CSM nr. 1168/19.1.2017, până la soluţionarea recursului, respectiv 14.12.2017 - 02.10.2018, deşi soluţionarea acestei cereri era consecinţa directă a casării în parte a hotărârii recurate, fiind desfiinţat retroactiv de instanţa de recurs actul administrativ jurisdicţional prin care revizuenta a fost concediată disciplinar.

De asemenea, din dispozitivul şi motivarea deciziei civile atacate rezultă şi faptul că instanţa de recurs nu a soluţionat cererea de la pct. I.10 (pag. 2 recurs), prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a Hotărârii nr. 28J/2017 pronunţate de instanţa disciplinară, a întregii proceduri de cercetare disciplinară şi a acţiunii disciplinare, reprezentată de rezoluţia din 30.06.2016, cerere motivată în fapt şi în drept la pct. I.10 lit. d) (pag. 38 - 40 recurs), prin care recurenta a susţinut şi dovedit că inspectorul şef adjunct, procuror C., s-a aflat în incompatibilitate la data confirmării rezoluţiei din 30.06.2016, întrucât a contribuit la efectuarea cercetării disciplinare pentru abaterea prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 şi a administrat personal probe în dovedirea acuzaţiilor formulate împotriva revizuentei, contrar atribuţiilor pe care le avea conform art. 47 alin. (3) şi art. 69 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, pe care a dovedit că le-a încălcat.

În continuare, se susţine că sunt îndeplinite cerinţele de admisibilitate a cererii de revizuire, întrucât hotărârea atacată este o hotărâre definitivă care evocă fondul, iar instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, respectiv asupra cererilor prezentate anterior, dezvoltându-se pe larg şi fondul acestor cereri pretins a fi nesoluţionate de instanţa de recurs.

În concluzie, se solicită admiterea cererii de revizuire şi, în principal, schimbarea în tot a hotărârii atacate, iar, în subsidiar, schimbarea în parte a hotărârii instanţei de recurs.

3. Procedura desfăşurată în cererea de revizuire

Intimata Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată.

La termenul de astăzi, Înalta Curte a rămas în pronunţare, cu prioritate, asupra admisibilităţii cererii de revizuire, aspect care face inutilă prezentarea şi expunerea atât a aspectelor referitoare la fondul cauzei, cât şi a motivelor cuprinse în cererea de revizuire.

4. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În raport cu dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora "dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază", Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru considerentele arătate în continuare.

Cererea de revizuire este întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., republicat, pot face obiectul cererii de revizuire hotărârile pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, această regulă fiind stabilită şi pentru motivul prevăzut de art. 509 pct. 1 din acelaşi cod.

Revizuenta a înţeles să solicite revizuirea Deciziei civile nr. 173 din 3 octombrie 2018, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în recurs, prin care s-a soluţionat fondul cauzei, în sensul în care instanţa de recurs a admis recursurile pârâtelor şi a casat în parte hotărârea recurată, motiv pentru care nu pot fi primite susţinerile intimatei Inspecţia Judiciară referitoare la faptul că, în speţă, cererea de revizuire ar fi inadmisibilă din perspectiva neevocării fondului de către hotărârea atacată.

Revizuenta îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., iar ca argumente de fapt arată, în sinteză, că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra cererii din recurs prin care a solicitat plata tuturor drepturilor de care revizuenta ar fi beneficiat dacă nu ar fi avut întreruptă activitatea pe perioada suspendării din funcţia de judecător dispusă prin Hotărârea CSM nr. 1168/19.1.2017, până la soluţionarea recursului şi nici asupra cererii din recurs prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a Hotărârii nr. 28J/2017 pronunţate de instanţa disciplinară, a întregii proceduri de cercetare disciplinară şi a acţiunii disciplinare.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, comună şi nesuspensivă de executare ce poate fi promovată pentru motivele expres prevăzute de art. 509 C. proc. civ., astfel încât securitatea raporturilor juridice şi adevărul ce se presupune că este conţinut într-o hotărâre judecătorească să nu fie periclitate.

Potrivit prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., invocat în cauză, revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

".1. s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut"

Acest motiv de revizuire este o aplicaţie a principiului disponibilităţii, precum şi a obligaţiei instanţei de a judeca toate pretenţiile deduse judecăţii.

Potrivit art. 9 alin. (2) C. proc. civ., obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor, iar conform art. 22 alin. (6) din acelaşi cod, judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.

Prin urmare, instanţa este ţinută să respecte cadrul procesual fixat de părţi, dar, în limitele acestui cadru, trebuie să soluţioneze pricina în întregul ei.

Astfel, cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. este o aplicare a principiului disponibilităţii şi vizează contradicţiile dintre ceea ce s-a cerut şi ceea ce instanţa a acordat. Prin "lucru cerut" se înţelege numai cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia şi au stabilit obiectul pricinii.

Din textul legii rezultă că motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. are în vedere trei ipoteze, prima fiind de extra petita, a doua de minus petita, iar a treia de plus petita. Toate cele trei ipoteze au în vedere obiectul cererilor cu care a fost sesizată instanţa, adică pretenţiile concrete formulate de părţi prin cereri având natura juridică a cererii de chemare în judecată: cererea principală, cererea reconvenţională, cereri de intervenţie.

În ceea ce priveşte ipoteza a doua minus petita invocată în cauză, aceasta vizează situaţia în care instanţa a omis să soluţioneze un capăt de cerere, mai exact când nu s-a pronunţat asupra tuturor cererilor cu care a fost sesizată, formulate în termen, indiferent dacă ele au un caracter principal, accesoriu, incidental sau adiţional, singura condiţie fiind ca aceste cereri să vizeze obiectul litigiului.

Nu se poate vorbi de minus petita în cazul omisiunii instanţei de a se pronunţa asupra altor cereri decât cele privind obiectul cererilor de chemare în judecată, spre exemplu: asupra cererilor privind acordarea unui nou termen pentru angajarea unui apărător; asupra unei excepţii procesuale; asupra unei apărări (argument) invocată de parte etc. De asemenea, nu se poate vorbi de minus petita nici atunci când instanţa nu s-a pronunţat pe fond, deoarece a rezolvat cauza pe baza unei excepţii peremptorii.

În cauză, revizuenta are calitatea de pârâtă într-o acţiune disciplinară înregistrată pe rolul secţiei pentru judecători în materie disciplinară sub nr. x/2016, prin care reclamanta Inspecţia Judiciară a solicitat aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare ("Legea nr. 303/2004"), pârâtei A. - judecător în cadrul Tribunalului Călăraşi, pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) şi lit. l) din Legea nr. 303/2004, şi pârâtei B. - judecător în cadrul Tribunalului Călăraşi, pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. l) şi lit. m) din Legea nr. 303/2004.

În faţa instanţei disciplinare, revizuenta a invocat, printre altele, în legătură cu abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, excepţia nulităţii absolute a Rezoluţiei din 30 iunie 2016 şi a întregii proceduri de cercetare disciplinară pentru depăşirea competenţelor legale şi regulamentare şi pentru afectarea independenţei şi imparţialităţii inspectorului-şef adjunct, care s-a implicat în cercetarea disciplinară, culegând personal probe în dovedirea abaterii prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004.

Excepţia invocată de revizuentă a fost respinsă de instanţa disciplinară prin încheierea din 28 martie 2017, iar ulterior, prin motivele de recurs, revizuenta a formulat critici împotriva respectivei încheieri şi a Deciziei nr. 28J/2017 legate de respingerea acestei excepţii.

De asemenea, în cadrul motivelor de recurs, revizuenta a solicitat, în subsidiar, în cazul în care instanţa de recurs constata că pârâta (revizuenta din cauză) se face vinovată de săvârşirea abaterilor disciplinare, înlocuirea sancţiunii disciplinare a excluderii din magistratură cu o sancţiune mai blândă, reintegrarea sa în funcţia de judecător, corelativ cu recunoaşterea tuturor drepturilor de care ar fi beneficiat anterior aplicării sancţiunii disciplinare.

Din conţinutul actelor şi lucrărilor din cauză, rezultă fără dubiu că susţinerile revizuentei din recurs prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a Hotărârii nr. 28J/2017 pronunţate de instanţa disciplinară, a întregii proceduri de cercetare disciplinară şi a acţiunii disciplinare, precum şi cele prin care a cerut, în ipoteza în care instanţa de recurs ar fi înlocuit sancţiunea disciplinară a excluderii din magistratură, reintegrarea în funcţia de judecător şi recunoaşterea drepturilor de care ar fi beneficiat anterior aplicării sancţiunii disciplinare reprezintă apărări ale pârâtei în acţiunea disciplinară, nicidecum capete de cerere (pretenţii concrete) aferente obiectului cererii principale, astfel că aceste susţineri nu pot fi încadrate în motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 1 ipoteza a doua C. proc. civ.

Astfel spus, motivul prevăzut în art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. ca un remediu în cazul încălcării principiului disponibilităţii se referă exclusiv la obiectul cererii deduse judecăţii, la pretenţiile concrete formulate de reclamant prin cererea de chemare în judecată, în speţă, instanţa fiind sesizată cu o acţiune disciplinară, în condiţiile art. 49 şi următoarele din Legea nr. 317/2004.

În accepţiunea revizuentei, nepronunţarea instanţei de recurs pe fiecare motiv de nelegalitate invocat pentru a susţine solicitarea de anulare a procedurii disciplinare şi recunoaşterea drepturilor de care ar fi beneficiat anterior aplicării sancţiunii disciplinare echivalează cu nepronunţarea asupra unui lucru cerut, fapt ce determină, în opinia sa, incidenţa motivului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1), pct. 1 C. proc. civ.

Or, ceea ce invocă, în fapt, revizuenta este nepronunţarea instanţei de recurs asupra unor motive de nelegalitate pe care aceasta şi-a fundamentat cererea de recurs, ceea ce nu se încadrează în ipoteza cazului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1), pct. 1 C. proc. civ., nefiind identică situaţia nepronunţării asupra unui lucru cerut cu cea a nepronunţării asupra unui motiv de nelegalitate antamat în calea recursului.

Mai mult decât atât, instanţa de recurs a constatat că aceste susţineri nici nu sunt întemeiate, din considerentele Deciziei civile nr. 173/03.10.2018 rezultând că apărările revizuentei referitoare la nulitatea procedurii disciplinare au fost analizate de instanţa de recurs care a detaliat argumentele pentru care nu au putut fi reţinute.

De asemenea, din examinarea deciziei atacate, rezultă că, în privinţa revizuentei, instanţa de recurs a respins recursul declarat de A. împotriva încheierilor de şedinţă pronunţate de secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în Dosarul nr. x/2016; admiţând recursul declarat de aceeaşi pârâtă împotriva Hotărârii nr. 28J/2017, a fost casată în parte hotărârea instanţei disciplinare şi aplicată revizuentei sancţiunea disciplinară constând în "mutarea disciplinară pentru o perioadă de un an la Tribunalul Constanţa", fiind astfel înlocuită implicit sancţiunea anterior aplicată de excludere din magistratură.

Pentru repunerea în situaţia anterioară şi recunoaşterea drepturilor salariale aferente, revizuenta a urmat o altă cale legală, formulând în acest sens cereri la secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, astfel cum rezultă din înscrisurile ataşate întâmpinării depuse de intimată.

În consecinţă, constatând că nu sunt întrunite cerinţele cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., invocat de către revizuentă, în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei civile nr. 173 din 3 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 octombrie 2019.

GGC - NN