Extraordinary appeal against final cassation order deemed inadmissible, costs awarded to state.
Legislator summary
AI generatedThe court dismissed as inadmissible the petitioner's appeal against the final order of 13 November 2019, which had itself rejected, as inadmissible, a motion for extraordinary appeal (*recurs în casaţie*) against an earlier decision in the same series, and ordered the petitioner to pay 100 RON in judicial costs to the state. The dispute arose from a criminal case where the petitioner challenged procedural rulings — including an order joining related case files and subsequent appeals against that order — through a chain of appeals and procedural motions that were each rejected as inadmissible. The decisive legal basis is the principle of legality of procedural remedies under Article 129 of the Romanian Constitution and Articles 434–440 of the Criminal Procedure Code, which provide that appeal in cassation may only be brought against decisions rendered on the merits by courts of appeal or the High Court of Cassation and Justice as appellate courts; since the challenged ruling was a definitive order issued in the cassation appeal itself, no further procedural remedy is available.
Legislator headnote
AI generatedart. 43 alin. (3) din C. proc. pen, art. 434 alin. (1) din C. proc. pen, art. 438 din C. proc. pen, art. 440 alin. (2) din C. proc. pen, art. 275 alin. (2) din C. proc. pen; Extraordinary appeal against final cassation order deemed inadmissible, costs awarded to state: The dispute arose from a criminal case where the petitioner challenged procedural rulings — including an order joining related case files and subsequent appeals against that order — through a chain of appeals and procedural motions that were each rejected as inadmissible. The decisive legal basis is the principle of legality of procedural remedies under Article 129 of the Romanian Constitution and Articles 434–440 of the Criminal Procedure Code, which provide that appeal in cassation may only be brought against decisions rendered on the merits by courts of appeal or the High Court of Cassation and Justice as appellate courts; since the challenged ruling was a definitive order issued in the cassation appeal itself, no further procedural remedy is available.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for ordering the petitioner to pay judicial expenses to the state.
Full text
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea penală nr. 271/RC din data de 13 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători a respins, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 21 din 18 februarie 2019 pronunţată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2019, reţinând, în esenţă, următoarele:
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 19 octombrie 2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, constatându-se că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 43 alin. (3) din C. proc. pen., având în vedere că atât Dosarul penal nr. x/2018 al Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, cât şi Dosarul penal nr. x/2018 al Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au acelaşi obiect şi privesc aceleaşi părţi, dat fiind faptul că Dosarul nr. x/2018 a fost înregistrat pe rolul acestei instanţe anterior Dosarului nr. x/2018, s-a dispus reunirea Dosarului nr. x/2018 la Dosarul nr. x/2018.
Împotriva încheierii din data de 19 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018, a formulat contestaţie petentul A.
Prin Încheierea nr. 954 din 13 decembrie 2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2018 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva încheierii din camera de consiliu din data de 19 octombrie 2018 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, obligând totodată contestatorul petent şi la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva Încheierii penale nr. 954 din 13 decembrie 2018, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2018, a formulat recurs petentul A.
Prin Decizia penală nr. 21 din data de 18 februarie 2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 954 din 13 decembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018.
Împotriva Deciziei penale nr. 21 din data de 18 februarie 2019 pronunţată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2019, petentul A. a declarat recurs în casaţie, calea de atac fiind respinsă, ca inadmisibilă, prin Încheierea penală nr. 271/RC din data de 13 noiembrie 2019.
În considerentele acestei încheieri s-a reţinut că Decizia penală nr. 21 din 18 februarie 2019 a fost comunicată petentului la data de 11 septembrie 2019, conform înştiinţării aflate la Dosarul nr. x/2019, iar cererea de recurs în casaţie depusă prin e-mail de petentul A. a fost înregistrată prin serviciul Registratură Generală la data de 19 februarie 2019, fiind introdusă în termenul prevăzut de lege.
Totodată, s-a constatat că decizia penală atacată nu face parte din categoria celor ce pot fi atacate cu recurs în casaţie, conform art. 434 alin. (1) din C. proc. pen. (pot fi atacate cu recurs în casaţie deciziile pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel).
Astfel, prin decizia penală împotriva căreia s-a formulat cerere de recurs în casaţie a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petent împotriva Încheierii penale nr. 954 din 13 decembrie 2019, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva încheierii din camera de consiliu din data de 19 octombrie 2018 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs în casaţie.
De asemenea, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a constatat faptul că în cuprinsul cererii de recurs în casaţie sunt menţionate numele şi prenumele recurentului (A.), domiciliul acestuia şi hotărârea care se atacă (Decizia penală nr. 21 din 18 februarie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători), apreciind astfel că cererea de recurs în casaţie îndeplineşte, în mod cumulativ doar cerinţele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a) şi b) din C. proc. pen.
În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) şi d) din C. proc. pen., instanţa a constatat că petentul nu a indicat vreunul din cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 438 din C. proc. pen. şi nici nu a semnat cererea de recurs în casaţie, aceasta fiind transmisă prin poşta electronică.
Prin urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători a considerat că cererea de recurs în casaţie formulată de petentul A. nu îndeplineşte în mod cumulativ condiţiile prevăzute imperativ de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen.
Împotriva Încheierii penale nr. 271/RC din data de 13 noiembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2019, la data de 15 noiembrie 2019, petentul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat sub nr. x/2019.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovată de petent, constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală şi a exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
În prezenta cauză, Înalta Curte de Casaţie de Justiţie, Completul de 5 Judecători constată că a fost sesizată cu un recurs formulat de petentul A. împotriva Încheierii penale nr. 271/RC din data de 13 noiembrie 2019, încheiere care, potrivit dispoziţiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., este definitivă.
În aceste condiţii, raportat la dispoziţiile legale anterior menţionate, se constată că petentul A. a promovat o cale de atac împotriva unei hotărâri pronunţate în calea de atac a recursului în casaţie ce a vizat o încheiere definitivă, învestind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători cu soluţionarea acesteia, deşi nu întruneşte cerinţele legale. Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea exercitării unei căi de atac şi împotriva hotărârilor definitive pronunţate în recursul în casaţie, o asemenea procedură nu este admisibilă, întrucât în situaţia contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". În consecinţă, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A., împotriva Încheierii penale nr. 271/RC din data de 13 noiembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2019, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de petentul A. împotriva Încheierii penale nr. 271/RC din data de 13 noiembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2019.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă petentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 februarie 2020.
GGC - NN