Inadmissibility of constitutional unconstitutionality plea based on a non-existent legal provision and lack of nexus to the cause

Deliberând asupra recursului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 127 pronunţată la 21 martie 2019, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019, printre altele, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 340 alin. (8) C. proc. pen.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că analizând cerinţele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, s-a constatat că nu este îndeplinită condiţia de a viza neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, în situaţia în care petenta A. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a unei dispoziţii care nu se regăseşte în cuprinsul art. 340 din C. proc. pen., text legal care reglementează, în cadrul alin. (1) - (5), plângerea împotriva soluţiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată.

Mai mult, dispoziţiile art. 340 din C. proc. pen., în ansamblul lor, nu au legătură cu soluţionarea cauzei, instanţa de judecată fiind învestită cu soluţionarea unei cereri de strămutare a cauzei, conform art. 71 - 74 din C. proc. pen.

Împotriva dispoziţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 340 alin. (8) din C. proc. pen., cuprinsă în Sentinţa penală nr. 127 pronunţată la 21 martie 2019, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019, petenta A. a declarat recurs.

Analizând recursul declarat de petenta A. împotriva dispoziţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 340 alin. (8) din C. proc. pen., cuprinsă în Sentinţa penală nr. 127 pronunţată la 21 martie 2019, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că acesta este nefundat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Din economia dispoziţiilor Legii nr. 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că sesizarea instanţei de contencios constituţional în cadrul controlului de constituţionalitate implică examinarea prealabilă a unor exigenţe de admisibilitate expres prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din legea menţionată.

Efectuată întotdeauna de instanţa în faţa căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, această analiză presupune, în concret, verificarea următoarelor cerinţe ce trebuie îndeplinite cumulativ:

- calitatea de parte în proces a autorului excepţiei;

- identificarea exactă a normei/normelor legale criticate, dar şi a măsurii în care legea sau ordonanţa în care acestea sunt inserate se află în vigoare la data soluţionării cererii;

- existenţa unei legături dintre norma legală criticată şi soluţia ce ar putea fi dată în cauza respectivă, indiferent de faza litigiului. Fiind expresia cerinţei pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului, "legătura cu soluţionarea cauzei" poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităţilor speţei, prin evaluarea atât a "aplicabilităţii textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi a necesităţii invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate"

- verificarea deciziilor pronunţate anterior de către Curtea Constituţională cu privire la constituţionalitatea acelei dispoziţii legale, pentru a exclude o eventuală inadmisibilitate a cererii ca efect al constatării neconstituţionalităţii normei criticate printr-o decizie precedentă.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reţine că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Se remarcă astfel că prevederile legale în materie nu permit invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în privinţa unei dispoziţii legale care nu se regăseşte reglementat în conţinutul actului normativ, respectiv în cuprinsul art. 340 din C. proc. pen., aşa cum a invocat recurenta petentă.

Astfel, constatând că textul de lege invocat de către recurenta petentă A. nu se regăseşte în conţinutul dispoziţiilor art. 340 din C. proc. pen., Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de petenta A. împotriva dispoziţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 340 alin. (8) din C. proc. pen., cuprinsă în Sentinţa penală nr. 127 pronunţată la 21 martie 2019, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de petenta A. împotriva dispoziţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 340 alin. (8) din C. proc. pen., cuprinsă în Sentinţa penală nr. 127 din 21 martie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurenta la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 octombrie 2019.

GGC - NN