Constitutional admissibility of procedural norms lacking direct link to the specific appellate ruling on revision admissibility

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

1. Hotărârea recurată:

Prin încheierea din 4 noiembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2019, s-a admis în parte cererea formulată de recurenta A. SA A fost sesizată Curtea Constituţională cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 alin. (4), (5) şi (6) şi ale art. 200 alin. (5) din C. proc. civ.. A fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 alin. (2) - (4), (6) şi (7) din C. proc. civ.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 493 alin. (4), (5), (6), precum şi a dispoziţiilor art. 200 alin. (5) din C. proc. civ. formulată de recurentă, în raport cu dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege, în sensul că a fost formulată în faţa unei instanţe învestite cu soluţionarea căii de atac şi priveşte dispoziţii cuprinse în legi în vigoare, care se află în legătură cu soluţionarea cauzei, litigiului de faţă aplicându-i-se procedura filtrului, iar calea de atac formulată vizând legala aplicare a art. 200 alin. (5) din C. proc. civ., astfel încât a fost sesizată Curtea Constituţională.

În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a art. 200 alin. (2) - (4), (6) şi (7) din C. proc. civ. formulată de recurentă, instanţa a constatat că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale nu îndeplineşte condiţia legăturii cu soluţionarea cauzei, întrucât obiectul cauzei îl reprezintă recursul declarat de A. SA împotriva Deciziei nr. 30 din 17 ianuarie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin care a fost respinsă cererea de revizuire ca inadmisibilă în temeiul art. 200 alin. (5) din C. proc. civ., fără a se analiza probleme de fond ale procedurii regularizării.

Or, având în vedere stadiul concret în care se află cauza, soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor invocate de recurenta A. SA nu poate avea o înrâurire cu privire la soluţia ce se pronunţă în cauză, dispoziţiile respective neavând legătură cu soluţionarea cauzei şi echivalând cu repunerea în discuţie a unei chestiuni de drept tranşate prin hotărâre definitivă, ceea ce contravine ordinii de drept.

2. Cererea de recurs:

Împotriva acestei decizii a declarat recurs A. SA, solicitând casarea hotărârii recurate şi sesizarea, prin încheiere motivată, a Curţii Constituţionale şi cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 alin. (2) - (4), (6) şi (7) din C. proc. civ.

Recurenta susţine că este neîntemeiată respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor legale menţionate, iar motivele sunt identice cu cele indicate la sesizarea de neconstituţionalitate admisă de instanţă cu privire la prevederile art. 493 alin. (4), (5), (6), precum şi ale art. 200 alin. (5) din C. proc. civ.

3. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Analizând hotărârea atacată în raport cu actele dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele următoare:

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

În speţă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 200 alin. (2) - (4), (6) şi (7) din C. proc. civ. a fost invocată în cadrul soluţionării unui recurs declarat împotriva hotărârii prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire a încheierii din 17 iulie 2018, cu motivarea că demersul juridic s-a îndreptat împotriva încheierii prin care s-a dispus anularea cererii reclamantului de chemare în judecată, în raport cu dispoziţiile art. 200 alin. (4) din C. proc. civ., or această încheiere nu poate fi atacată decât cu cerere de reexaminare, conform art. 200 alin. (5) din C. proc. civ.

Fiind învestită de către recurentă cu solicitarea de sesizare a Curţii Constituţionale, pentru ca aceasta să se pronunţe asupra conformităţii cu legea fundamentală a dispoziţiilor art. 200 alin. (2) - (4), (6) şi (7) din C. proc. civ., instanţa de recurs a apreciat că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, pentru a da curs unui asemenea demers.

În mod just, instanţa a reţinut că, raportat la particularităţile speţei, nu este îndeplinită cerinţa existenţei unei veritabile legături între soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate şi judecarea căii de atac deduse judecăţii.

Într-adevăr, prefigurarea unei soluţii vizând neconstituţionalitatea textului procedural criticat nu creează premisele aplicării directe a acestei norme de către instanţa de recurs la speţa dedusă judecăţii, dat fiind faptul că obiectul cauzei îl reprezintă recursul declarat de A. SA împotriva Deciziei nr. 30 din 17 ianuarie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin care a fost respinsă cererea de revizuire ca inadmisibilă, în temeiul art. 200 alin. (5) din C. proc. civ., fără a se analiza probleme de fond ale procedurii regularizării.

Or, normele legale criticate, ce vizează probleme de fond ale procedurii regularizării cererii de chemare în judecată, nu au aplicabilitate directă, întrucât nu influenţează soluţionarea cererii de recurs.

Cu alte cuvinte, şi în ipoteza în care s-ar constata neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 200 alin. (2) - (4), (6) şi (7) din C. proc. civ., această împrejurare nu ar avea înrâurire cu privire la soluţia ce se pronunţă în speţă, având în vedere stadiul concret în care se află cauza.

În acest context şi în temeiul acestor considerente, instanţa de recurs a concluzionat în sensul lipsei legăturii dintre norma contestată şi soluţionarea cauzei.

Or, criticând această soluţie, autoarea recursului nu demonstrează de ce este nelegal raţionamentul instanţei.

Argumentul recurentei în sensul că motivele pentru care sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la prevederile legale criticate este admisibilă sunt identice cu cele cu ale art. 493 alin. (4), (5), (6) şi ale art. 200 alin. (5) C. proc. civ., pentru care a fost admisă sesizarea, nu poate fi reţinut, întrucât relevanţa pe care fiecare din dispoziţiile legale pretins neconstituţionale o are asupra soluţionării cauzei trebuie evaluată în raport cu circumstanţele cauzei, prin prisma interesului procesual concret pe care îl prezintă declanşarea controlului de neconstituţionalitate, ţinând seama de chestiunile litigioase supuse dezbaterii şi de stadiul în care se află litigiul.

Faţă de cele ce preced, instanţa de recurs a făcut o corectă interpretare şi aplicare a prevederilor art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, atunci când a stabilit că nu poate fi primită cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 200 alin. (2) - (4), (6) şi (7) din C. proc. civ., nefiind îndeplinite cumulativ condiţiile de reglementate de lege.

Pentru toate considerentele expuse, se reţine legalitatea şi temeinicia încheierii atacate, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 200 alin. (2) - (4), (6) şi (7) din C. proc. civ., urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de A. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. SA împotriva încheierii din 4 noiembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 ianuarie 2020.

GGC - GV