Revision for contradictory final judgments: lack of identity of object and cause bars invocation of res judicata where enforcement and title objections target different calculation methods

Analizând actele dosarului, constată următoarele:

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 333 din 20 februarie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019, a respins cererea de revizuire, cu motivarea că judecata în cel de-al doilea dosar, având ca obiect contestaţia la executare propriu-zisă (finalizată prin hotărârea a cărei anulare se cere) nu a ignorat cele tranşate cu autoritate de lucru judecat în dosarul având ca obiect contestaţia la titlu, ci, dimpotrivă, a valorificat efectul pozitiv al lucrului judecat în privinţa titlului executoriu, sprijinindu-şi judecata pe dezlegările jurisdicţionale anterioare.

Împotriva acestei decizii, revizuenta SC A. SA Galaţi a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi, rejudecând cauza, admiterea cererii de revizuire, invocând drept temei dispoziţiile art. 488 alin. (6) şi (8) din C. proc. civ.

În susţinerea motivelor de recurs, s-a arătat că Decizia nr. 333 din 20 februarie 2019 cuprinde motive contradictorii, deoarece instanţa de revizuire a reluat concluziile Tribunalului Galaţi, care sunt ireconciliabile şi prin hotărârea pronunţată în apel s-a ignorat total aspectele tranşate cu autoritate de lucru judecat în dosarul având ca obiect contestaţie la titlu.

Astfel, prin Decizia nr. 12 din 26 aprilie 2018 a Curţii de Apel Galaţi a fost admisă contestaţia la executare privind lămurirea titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 1988 din 17 octombrie 2013 a Tribunalului Galaţi (irevocabilă prin Decizia civilă nr. 91 din 13 februarie 2014 a Curţii de Apel Galaţi).

Totodată, prin Decizia nr. 1435 din 20 decembrie 2018 a Tribunalului Galaţi a fost respins, ca nefondat, apelul împotriva Sentinţei civile nr. 6754 din 12 octombrie 2016 a Judecătoriei Galaţi, având ca obiect contestaţia la executare formulată împotriva aceluiaşi titlu executoriu, reprezentat de Sentinţa civilă nr. 1988 din 17 octombrie 2013.

Aşadar, se susţine că există hotărâri definitive potrivnice, fiind încălcată autoritatea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 12 din 26 aprilie 2018 prin hotărârea a cărei anulare se cere, anume 1435 din 20 decembrie 2018.

Intimata B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, în speţă nefiind îndeplinită condiţia triplei identităţi.

Analizând hotărârea atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de revizuentă, cu apărările intimatei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă (...) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Dispoziţiile legale citate, invocate de recurentă drept temei al cererii formulate în faţa instanţei de revizuire, reglementează posibilitatea revizuirii dacă există hotărâri potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

În speţă, însă, se constată că decizia a cărei anulare se cere prin cererea de revizuire nu încalcă autoritatea lucrului judecat, în raport cu hotărârea judecătorească invocată de recurentă ca fiind potrivnică celei ce face obiectul revizuirii.

Astfel, executarea silită s-a început în baza titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 1988 din 17 octombrie 2013 a Tribunalului Galaţi, conform căreia pârâta - în speţă, recurenta - a fost obligată să plătească intimatei din prezenta cauză contravaloarea orelor lucrate în zilele de repaus săptămânal aferentă perioadei 16 februarie - 16 decembrie 2012, precum şi cele efectuate de soţul acesteia în perioada august 2011 - februarie 2012, sume calculate cu un spor de 75% din salariul de bază, la care se adaugă dobânda legală, calculată de la data notificării, respectiv 23 noiembrie 2012 până la data plăţii efective.

Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia nr. 91 din 13 februarie 2014, a modificat sentinţa în sensul rectificării doar a perioadei, anume 16 noiembrie 2012 în loc de 16 decembrie 2012, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale acesteia.

Împotriva executării silite începute de intimata B. în baza titlului executoriu anterior menţionat, recurenta din prezenta cauză a formulat contestaţie la executare (dosar nr. x/2014), soluţionată prin Sentinţa nr. 6754 din 12 octombrie 2016 în sensul respingerii contestaţiei la executare, apelul declarat împotriva acestei hotărâri fiind, de asemenea, respins prin Decizia nr. 1435 din 20 decembrie2018 a Tribunalului Galaţi.

Prin Decizia nr. 12 din 26 aprilie 2018 a Curţii de Apel Galaţi, urmare a admiterii recursului SC A. SA, a fost admisă contestaţia la titlu şi s-a constatat că orele lucrate în zilele de repaus săptămânal de către reclamanţi nu sunt ore suplimentare şi se plătesc cu un spor de 75% din salariul de bază, nu de 175%.

Privite comparativ, contrar susţinerilor recurentei, cele două litigii au obiect şi cauză diferite, prin aceasta din urmă înţelegându-se scopul urmărit la momentul sesizării instanţelor de judecată, anume modalitatea de calcul a debitului datorat.

În această situaţie, Înalta Curte va respinge ca nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Referitor la incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în lipsa menţionării exprese a normelor de drept material pretins încălcate sau aplicate greşit, se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 430 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., "(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.

(2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă." [...]

Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 432 din C. proc. civ. "Excepţia autorităţii de lucru judecat poate fi invocată de instanţă sau de părţi în orice stare a procesului, chiar înaintea instanţei de recurs. Ca efect al admiterii excepţiei, părţii i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai rea decât aceea din hotărârea atacată".

Efectele lucrului judecat, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 431 alin. (1) din C. proc. civ., au în vedere faptul că nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.

Din economia dispoziţiilor legale evocate, se conturează două reguli fundamentale, şi anume că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar soluţia exprimată într-o hotărâre este prezumată a exprima adevărul şi nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre. Aşa fiind, partea care a pierdut procesul nu mai poate repune în discuţie acelaşi drept într-un alt litigiu.

Lucrul judecat atrage exclusivitatea, ceea ce face ca noul litigiu între aceleaşi părţi, pentru acelaşi obiect şi cu aceeaşi cauză să nu mai fie cu putinţă.

Or, contrarietatea susţinută de recurentă nu poate conduce la incidenţa cazului de revizuire invocat, întrucât, în ipoteza admiterii revizuirii, soluţia este aceea de anulare a celei din urmă hotărâri, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei. Aceasta înseamnă că instanţa investită cu cererea de revizuire nu reanalizează cauza soluţionată prin cea din urmă hotărâre, ci anulează hotărârea pronunţată, tocmai în considerarea ipotezei avută în vedere de legiuitor în reglementarea cazului de revizuire, a soluţionării pentru a doua oară a unui litigiu cu acelaşi obiect, purtat între aceleaşi părţi.

Cazul de revizuire menţionat nu conferă, aşa cum arată recurenta, protecţie tuturor motivelor decizorii ale hotărârii prim pronunţate şi nu urmăreşte înlăturarea din ordinea juridică a unei hotărâri judecătoreşti apreciată drept contradictorie cu o alta pronunţată anterior, prin prisma considerentelor care rezolvă unele aspecte ale litigiului. Dimpotrivă, cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. are în vedere inadmisibilitatea coexistenţei unor hotărâri definitive potrivnice pronunţate în aceeaşi pricină (definită de părţi, obiect şi cauză juridică) şi drept urmare, este menit să înlăture din ordinea juridică o a doua hotărâre judecătorească pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a unei prime hotărâri, exclusiv în ipoteza în care au tranşat acelaşi litigiu.

În aceste condiţii, nefiind îndeplinită condiţia identităţii de obiect şi cauză între litigiile în care au fost pronunţate hotărârile în discuţie, în mod corect a reţinut instanţa de revizuire că cele două decizii nu pot fi considerate potrivnice şi nu este încălcată autoritatea de lucru judecat a celei din urmă, în sensul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Împrejurarea că litigiile au privit, în esenţă, acelaşi titlu executoriu nu reprezintă o condiţie suficientă pentru a se putea tranşa asupra îndeplinirii condiţiei identităţii de obiect şi cauză între cele două litigii, necesară pentru a se reţine autoritatea de lucru judeca, şi deci a dispoziţiilor art. 509 pct. 8 din C. proc. civ.

Toate argumentele pentru care cererea de revizuire a fost respinsă se regăsesc expuse amplu în considerentele deciziei atacate, instanţa de revizuire analizând temeinic argumentele expuse de revizuentă şi prezentând pe larg, în mod clar şi detaliat motivele pentru care acestea nu sunt îndeplinite în cauză.

În considerarea celor expuse, care relevă legalitatea hotărârii atacate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul dedus judecăţii în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de SC A. SA împotriva Deciziei nr. 333 din 20 februarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 ianuarie 2020.

GGC - CL