Administrative restitution challenge; appeal against final ruling dismissed as inadmissible

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin Decizia nr. 3582 din 14 iunie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca tardivă, cererea formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, împotriva Deciziei nr. 232 din 4 februarie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2009.

Prin Decizia nr. 3802 din 8 noiembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul formulat de A. împotriva Deciziei nr. 3582 din 14 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017.

Împotriva Deciziei nr. 3802 din 8 noiembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a declarat recurs A., care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători sub nr. x/2019.

Prin criticile formulate recurentul invocă nulitatea absolută a hotărârii în raport cu dispoziţiile art. 1 şi art. 3 din Decretul nr. 31/1954, susţine că în mod greşit instanţa a calificat şi a soluţionat, ca recurs, "plângerea" formulată şi argumentează că hotărârea a fost pronunţată fără a fi luată în considerare excepţia de neconstituţionalitate invocată cu privire la anularea Deciziei ANRP nr. 1767/17.07.2009 şi "excepţia de neconstituţionalitate privind îndrituirea judecătorului cu prezumţia absolută iuris et de iure".

II. Considerentele Înaltei Curţi

Înainte de a proceda la expunerea şi analiza criticilor formulate pe calea recursului, în temeiul art. 137 din C. proc. civ. de la 1865, Completul de 5 judecători constată că este inadmisibilă calea de atac exercitată de recurentul A., împrejurare ce face inutilă, în tot, cercetarea în fond a cauzei.

Aşa cum rezultă din expunerea de la pct. I din prezenta decizie, hotărârea atacată cu recurs este o hotărâre pronunţată de o secţie civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unei cereri de recurs, fiind o hotărâre irevocabilă conform art. 377 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ. de la 1865.

Conform art. 299 din C. proc. civ. de la 1865:

"Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului. Dispoziţiile art. 282 alin. (2) sunt aplicabile în mod corespunzător".

În ceea ce priveşte competenţa completurilor de 5 judecători în materie civilă, art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dispun în sensul următor:

"Art. 24. - (1) Completele de 5 judecători judecă apelurile împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, judecă recursurile în casaţie împotriva hotărârilor pronunţate în apel de completele de 5 judecători după admiterea în principiu, soluţionează contestaţiile împotriva încheierilor pronunţate în cursul judecăţii în primă instanţă de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, soluţionează cauzele în materie disciplinară potrivit legii şi alte cauze date în competenţa lor prin lege.

(2) Completurile de 5 judecători soluţionează şi recursurile împotriva hotărârilor de respingere a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale, pronunţate de un alt complet de 5 judecători."

Se constată că hotărârea ce formează obiectul recursului nu este susceptibilă de reformare pe această cale de atac nici în condiţiile art. 299 din C. proc. civ. de la 1865 ori art. 24 din Legea nr. 304/2004 şi nici potrivit altor dispoziţii legale.

În sensul celor expuse, în reglementarea C. proc. civ. de la 1865, ale cărui dispoziţii sunt aplicabile în prezentul dosar, hotărârile irevocabile nu pot fi atacate cu recurs.

Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional referitor la folosirea căilor de atac, consacrat de art. 129 din Constituţie, conform căruia "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".

Pentru considerentele expuse, va fi respins, ca inadmisibil, recursul declarat de A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 3802 din 8 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 ianuarie 2020.

GGC - CL