Challenge to final criminal order under repealed appeal remedy

Asupra recursului de faţă

Din actele dosarului constată următoarele:

I. Prin Încheierea nr. 194 din data de 02 aprilie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia declarată de petentul A. împotriva Încheierii penale nr. 8 din data de 13 decembrie 2018, pronunţată de către Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că hotărârea atacată a fost pronunţată în procedura prevăzută de art. 440 alin. (2) C. proc. pen., şi potrivit acestui text de lege, încheierea prin care s-a respins cererea de recurs în casaţie este definitivă.

În consecinţă, s-a reţinut că petentului A. nu îi este recunoscută calea de atac împotriva Încheierii penale nr. 8 din 13 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, întrucât aceasta a fost formulată împotriva unei încheieri definitive, cum, de altfel, era şi încheierea ce a făcut obiectul soluţiei atacate.

II. Împotriva Încheierii nr. 194 din data de 02 aprilie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018, petentul A. a exercitat calea de atac prezentă, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi - Completul de 5 Judecători la data de 21 ianuarie 2020, sub nr. x/2020, primul termen fiind stabilit în mod aleatoriu la data de 10 februarie 2020, termen la care reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac.

III. Examinând recursul formulat, cu prioritate în ceea ce priveşte admisibilitatea acestuia, prin raportare la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători constată că este inadmisibil şi va fi respins ca atare, pentru considerentele următoare:

Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate, de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţie, precum şi exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, revenind, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale "Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepţiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispoziţiilor art. 8 din aceeaşi lege "Hotărârile pronunţate în primă instanţă după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor şi condiţiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."

În cauză, petentul a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementarea C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia şi, din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A., împotriva Încheierii nr. 194 din data de 02 aprilie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018, iar în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 194 din data de 02 aprilie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 februarie 2020.

GGC - NN