Withdrawal of criminal revision appeal challenging fraudulent appropriation conviction; withdrawal noted and judicial costs imposed on appellant

Asupra recursului de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 49 din 11 septembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Sentinţei penale nr. 75/2005, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în Dosarul nr. x/2004, formulată de condamnata A., în prezent deţinută la Penitenciarul Târgşor.

A fost obligată revizuenta la 100 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, că prin cererea înregistrată la data de 17.07.2013, condamnata A. a solicitat revizuirea Sentinţei penale nr. 75/F/2005, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în Dosarul nr. x/2004.

În motivarea cererii, revizuenta a arătat, că prin hotărârea amintită, reţinându-se un prejudiciu total de 136.319 RON, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi din infracţiunile prev. de art. 11 din Legea nr. 87/1994 şi art. 37 (fost 40) din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.

Urmare schimbării încadrării juridice, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată la 4 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare de 6 ani, soluţie menţinută prin Decizia penală nr. 83/A/2006, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în Dosarul nr. x/2005.

Prin Decizia nr. 1190/2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2005, a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi, înlăturându-se aplicarea art. 334 C. proc. pen., a fost condamnată, în baza art. 215 alin. (1) - (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), c) şi art. 76 lit. a) C. pen., la 6 ani închisoare, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.

S-a susţinut de către petentă, că dintr-o gravă eroare, instanţa supremă nu a observat că prejudiciul stabilit de Tribunalul Vâlcea nu a mai fost modificat, el fiind menţinut chiar de instanţa de recurs, nefăcându-se nici o referire la obligarea reparării unui alt prejudiciu decât cel stabilit de instanţa de fond.

Cu privire la acest aspect, s-a întocmit un raport de expertiză contabilă extrajudiciară, concluzionându-se că totalul despăgubirilor la care a fost obligată în hotărârile amintite se ridică la suma de 148.660,22 RON.

În aceste condiţii, a considerat revizuenta, s-a produs o gravă eroare judiciară, în sensul că s-au reţinut şi dispoziţiile alin. (5) din art. 215 C. pen., având în vedere că prejudiciul cauzat are o valoare mai mică de 200.000 RON .

Verificând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut, că prin Sentinţa penală nr. 75/F/2005, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în Dosarul nr. x/2004, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatei A., din art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi din art. 11 din Legea nr. 87/1994, art. 37 (fost 40) din Legea nr. 82/1991, modificată, rap. la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.

În baza art. 335 alin. (2) C. proc. pen., a fost reunită cauza cu cea în care s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 178/2003 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, modificată prin Decizia penală nr. 206/2003 a Tribunalului Harghita şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 631/R/2003 a Curţii de Apel Târgu Mureş.

A fost desfiinţată în parte această sentinţă, sub aspectul laturii penale.

S-a constatat că fapta dedusă judecăţii reprezintă un act material ce intră în conţinutul infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi 4 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi 4 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., inculpata a fost condamnată la 4 ani închisoare.

În baza art. 861 şi art. 862 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 6 ani.

Potrivit disp. art. 863 C. pen., au fost stabilite măsurile de supraveghere şi s-a atras atenţia inculpatei asupra art. 864 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpata a fost achitată pentru infracţiunea prev. de art. 13 din legea 87/1994, modificată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.

Pe latură civilă, inculpata a fost obligată, cu titlu de despăgubiri, la plata sumelor de 1159,958 RON către SC B. SRL Pietroasele, 8818,3563 RON către SC C. SA Constanţa, 1350 RON către SC D. SRL Bihor, 6608,5632 RON către SC E. SA Biborţeni, 25045,2819 RON către SC F., prin lichidator judiciar (în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G. SRL Râmnicu Vâlcea), 9813,4892 RON către SC H. SA I., 1100 RON către SC J. SA Cluj-Napoca, 1000 RON către SC K. SA, 4052,6303 RON către SC L. SRL, 2825,3587 RON către SC M. SA Bistriţa (prin lichidator judiciar SC N. SRL), 1058,87 RON către BB. Drăgăşani, 3400 RON către SC O. (în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G. SRL), 1936,2416 RON către SC P. SRL Bucureşti şi 10348,1321 către DGFP Vâlcea.

A fost obligată inculpata, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G. SRL, la plata sumelor de 14757,6442 RON către SC Q. SA, 955,8249 RON către SC R. SRL Râmnicu Vâlcea, 8804,3196 RON către SC S. SRL Cluj-Napoca (în solidar cu SC T. SRL), 3082,5165 RON către SC U. SRL (prin lichidator SC V. SRL Bucureşti) şi în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T. SRL la 5500 RON către SC W. SRL, 2476,6 RON către SC X. SA Scorniceşti (prin lichidator judiciar SC Y. SRL), 6697,3164 RON către SC Z. SRL Roman şi la 15528,3303 RON către SC AA. SRL Galaţi.

Urmare respingerii apelurilor declarate în cauză, soluţia pronunţată de instanţa de fond a fost menţinută, prin Decizia penală nr. 83/A/2006 dată de Curtea de apel Piteşti în Dosarul nr. x/2005.

Prin Decizia penală nr. 1190/2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. x/2005, a fost admis recursul declarat de parchet, casate, în parte, decizia şi sentinţa menţionate şi, rejudecând pe fond, s-a menţinut aplicarea art. 335 alin. (2) C. proc. pen., cu privire la reunirea cauzei cu cea în care s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 178/2003 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, definitivă prin Decizia penală nr. 631/R/2003 a Curţii de Apel Târgu Mureş.

S-a înlăturat aplicarea art. 334 C. proc. pen.

În baza art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), c) şi art. 76 lit. a) C. pen., inculpata A. a fost condamnată la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Prima instanţă a apreciat, că revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac, situaţiile în care poate interveni fiind enumerate în mod limitativ şi expres de art. 394 C. proc. pen.

Aspectele invocate în cuprinsul cererii introduse de condamnată - revizuentă, pot fi încadrate - a arătat tribunalul - formal, în dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., potrivit cu care, revizuirea unei hotărâri penale definitive poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.

Instanţa de fond a reţinut că acest caz constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare [art. 394 alin. (2) C. proc. pen.].

Aşa fiind, pentru a fi prezent acest caz de revizuire este necesar ca după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare să se fi descoperit elemente noi, de natură a influenţa stabilirea situaţiei de fapt şi vinovăţiei condamnatului, pe baza cărora să se ajungă la o soluţie diametral opusă, de achitare, înlăturându-se pe această cale eroare judiciară existentă.

În speţă, a constatat instanţa de fond, revizuenta a invocat greşita încadrare juridică a faptei, prin reţinerea, fără temei, a modalităţii agravate prev. de art. 215 alin. (5) C. pen., făcând trimitere şi la un raport de expertiză contabilă - extrajudiciară - întocmit după soluţionarea definitivă a cauzei.

S-a constatat, astfel, că revizuenta nu a indicat fapte sau împrejurări noi, ci s-a referit la unele deja cunoscute şi examinate în ciclul procesual finalizat cu condamnarea acesteia.

Prin Decizia nr. 60/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, s-a statuat că cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prev. de art. 394 C. proc. pen., este inadmisibilă.

Drept urmare, în temeiul art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a fost respinsă cererea de revizuire a Sentinţei penale nr. 75/F/2005 dată de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. x/2004, modificată prin Decizia penală nr. 1190/2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. x/2005, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel revizuenta A., criticând-o sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei, susţinând, că în mod greşit i-a fost respinsă cererea de revizuire ca inadmisibilă, deoarece o atare cerere de revizuire s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pe care instanţa trebuia să le analizeze pe fond şi să pronunţe o soluţie legală şi temeinică.

Raportat, însă, la cauza de faţă, tribunalul nu a respectat etapele procesuale vizând revizuirea, în sensul că nu s-a respectat faza admiterii în principiu în cadrul căreia instanţa trebuia să verifice cererea sub aspectul regularităţii sale şi, după aceea, se impunea analiza pe fond a cererii de revizuire, astfel că se solicită admiterea apelului declarat, cu consecinţa admiterii în principiu a cererii de revizuire, urmată apoi, de trimiterea cauzei la tribunal, pentru a fi soluţionată pe fond.

Examinând sentinţa atacată, prin prisma motivelor invocate, potrivit prevederilor art. 378 şi art. 371 C. proc. pen., Curtea a constatat că acestea nu sunt întemeiate.

Curtea a considerat că instanţa a respectat procedura examinării admisibilităţii în principiu în camera de consiliu fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului, constatând, în acelaşi timp, în mod corect, că motivul invocat, greşita calificare juridică a faptei, nu se încadrează în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., cum este cel de la lit. a) a acestui articol invocat de apărare, astfel că soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire, este legală şi temeinică.

Împotriva deciziei penale sus menţionată, revizuenta A. a declarat recurs.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 22.11.2013, primul termen fiind acordat la data de 7 martie 2014, ulterior intrării în vigoare, la data de 1 februarie 2014, a noului C. proc. pen.

Preparator, Înalta Curte constată că potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs, situaţie incidentă în prezenta speţă.

La termenul de judecată din data de 7 martie 2014, când Înalta Curte a acordat cuvântul în dezbateri, recurenta revizuentă A. a învederat că înţelege să-şi retragă recursul declarat împotriva Deciziei penale nr. 124/A din 28 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În consecinţă, Înalta Curte, în raport de dispoziţiile art. 3854 C. proc. pen. anterior, faţă de declaraţia de retragere a recursului declarat de revizuenta A., în condiţiile art. 369 C. proc. pen. anterior care se aplică în mod corespunzător, urmează a lua act de manifestarea de voinţă a acesteia.

Totodată, va dispune obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare către stat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursul declarat de revizuenta A. împotriva Deciziei penale nr. 124/A din 28 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurenta revizuentă la plata sumei de 150 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 martie 2014.

GGC - GV