Challenge to enforcement of preventive garnishment held inadmissible as final ruling not subject to further appeal.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appellant's challenge against the 11 October 2019 lower-court ruling, which had already rejected his complaint under Article 250(6) of the Criminal Procedure Code regarding the enforcement of a preventive garnishment ordered in a non-final criminal sentence; the appellant was ordered to pay 200 RON in judicial costs, and the dismissal is final. The underlying dispute concerns a criminal case in which the State, through the Ministry of Public Finance, obtained civil remedies, including the maintenance and extension of a preventive seizure over immovable and movable property and the establishment of a preventive garnishment on accounts and sums owed to the defendants, pending full restitution of a 224.6-hectare plot and payment of damages. The Court held the challenge inadmissible because, under Articles 250(6)–(8) and 425¹(1) of the Criminal Procedure Code, the ruling resolving a complaint about the manner of enforcing a preventive measure is final and not subject to further appeal, as recourse is available only where expressly provided by law, consistent with the principle of legality of remedies and the constitutional and Convention-based right of access to justice.
Legislator headnote
AI generatedart. 250 alin. (6) C. proc. pen, art. 250 alin. (7) C. proc. pen, art. 250 alin. (8) C. proc. pen, art. 250 alin. (6) din C. proc. pen, art. 2501 alin. (1) C. proc. pen, art. 4251 alin. (1) C. proc. pen; Challenge to enforcement of preventive garnishment held inadmissible as final ruling not subject to further appeal: The underlying dispute concerns a criminal case in which the State, through the Ministry of Public Finance, obtained civil remedies, including the maintenance and extension of a preventive seizure over immovable and movable property and the establishment of a preventive garnishment on accounts and sums owed to the defendants, pending full restitution of a 224.6-hectare plot and payment of damages. The Court held the challenge inadmissible because, under Articles 250(6)–(8) and 425¹(1) of the Criminal Procedure Code, the ruling resolving a complaint about the manner of enforcing a preventive measure is final and not subject to further appeal, as recourse is available only where expressly provided by law, consistent with the principle of legality of remedies and the constitutional and Convention-based right of access to justice.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for rejecting the appeal as inadmissible, since the decision was final and not subject to appeal.
Used to obligate the appellant to pay court costs in the amount of 200 RON.
Full text
Asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, reţine:
Prin încheierea din 11 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 250 alin. (6) C. proc. pen. s-a respins, ca neîntemeiată, contestaţia formulată de către inculpatul A. împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii popririi asigurătorii dispusă în privinţa sa prin Sentinţa penală nr. 267/F din 28.12.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2016.
Prin Sentinţa penală nr. 267/F/28.12.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a soluţionat acţiunea civilă exercitată de Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, fiind dispuse, printre altele, următoarele:
În temeiul art. 249, 254, 255 şi 256 C. proc. pen., a menţinut sechestrul asigurător instituit prin ordonanţa nr. 23 din data de 8.12.2012 emisă în Dosarul nr. x/2006 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi a extins această măsură asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile, aparţinând următoarelor persoane fizice A., B., C., D. şi persoane juridice: SC E. SA, SC F. SA şi SC G. SRL, până la restituirea integrală a terenului în suprafaţă de 224,6 hectare şi a construcţiilor - sediul Biroului Notarului Public "H.", precum şi a sumei de 1.418.646,6 RON şi dobânda legală aferentă acesteia, de la data rămânerii definitive a prezentei şi până la achitarea integrală a acesteia.
S-a dispus totodată înfiinţarea unei popriri asigurătorii asupra conturilor aparţinând următorilor inculpaţi: A., B., C. şi D. şi a părţilor responsabile civilmente SC E. SA, SC F. SA şi SC G. SRL, până la restituirea integrală a terenului în suprafaţă de 224,6 hectare, evaluat prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică efectuat în cauză la suma de 6.194.722.180.586,5 RON (echivalent a 180.821.091 dolari USA, la nivelul anului 2006), precum şi a sumei de 1.418.646,6 RON (contravaloarea construcţiilor demolate).
S-a menţionat că sumele de bani datorate cu orice titlu condamnaţilor: A., B., C., D. şi părţilor responsabile civilmente SC E. SA, SC F. SA şi SC G. SRL, de către terţii cu care aceştia au încheiat acte juridice vor fi poprite în mâinile acestora în limitele prevăzute de lege, de la data primirii prezentei hotărâri, prin care s-a înfiinţat sechestrul şi poprirea.
Sumele de bani prevăzute la alin. (1) vor fi consemnate de către debitori, fie la dispoziţia organului judiciar care a dispus poprirea sau a organului de executare, în termen de 5 zile de la scadenţă, recipisele urmând a fi predate instanţei de judecată, în termen de 24 de ore de la consemnare.
Sentinţa penală nu este definitivă, fiind declarat apel, conform celor reţinute în considerentele încheierii atacate.
Împotriva încheierii din 11 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2019, inculpatul A. a formulat contestaţie, apărătorul ales al contestatorului formulând concluzii de admisibilitate a căii de atac, astfel cum acestea au fost consemnate în practicaua prezentei hotărâri.
Examinând contestaţia formulată, prin prisma excepţiei invocate de reprezentantul Ministerului Public şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, în considerarea celor ce succed:
Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţia României, precum şi exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Aşadar, revine părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
În cauză, Înalta Curte are în vedere că potrivit art. 250 alin. (6) C. proc. pen., "împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii luate de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanţa de judecată, procurorul, suspectul ori inculpatul sau orice altă persoană interesată poate face contestaţie la acest judecător ori la această instanţă, în termen de 3 zile de la data punerii în executare a măsurii".
Conform art. 250 alin. (7) C. proc. pen., contestaţia se soluţionează, în şedinţă publică, prin încheiere motivată.
Totodată, potrivit art. 250 alin. (8) C. proc. pen., "după rămânerea definitivă a hotărârii, se poate face contestaţie potrivit legii civile numai asupra modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii".
Prin Decizia nr. 24 din data de 20.01.2016, Curtea Constituţională a României a constatat că, soluţia legislativă cuprinsă în art. 250 alin. (6) din C. proc. pen., care nu permitea şi contestarea luării măsurii asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanţa de judecată (ci numai contestarea modului de aducere la îndeplinire a măsurii), este neconstituţională.
Ulterior pronunţării acestei decizii, prin art. 2501 alin. (1) C. proc. pen. (introdus prin pct. 63 din O.U.G. nr. 18/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 389/23.05.2016), s-a reglementat contestarea măsurilor asigurătorii dispuse în cursul judecăţii, prevăzându-se, în mod expres, competenţa materială de judecare a contestaţiei împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea unei măsuri asigurătorii în cursul judecăţii în sarcina instanţei ierarhic superioare celei care a pronunţat încheierea atacată.
Totodată, Înalta Curte aminteşte că, potrivit art. 4251 alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres.
În speţă, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea unei căi de atac exercitate de inculpatul A. împotriva încheierii prin care Curtea de Apel Bucureşti a soluţionat contestaţia întemeiată pe dispoziţiile art. 250 alin. (6) C. proc. pen., împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii popririi asigurătorii dispusă în privinţa sa prin Sentinţa penală nr. 267/F din 28.12.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2016.
Astfel, se constată că partea a dispus de calea de atac recunoscută de lege împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii luate de instanţa de fond, respectiv contestaţie, iar aceasta a fost soluţionată conform art. 250 alin. (7) C. proc. pen., prin încheiere motivată, care nu mai este susceptibilă a fi atacată în condiţiile art. 4251 C. proc. pen.
În aceste condiţii, se constată că inculpatul A. a promovat calea de atac a contestaţiei împotriva unei încheieri definitive, învestind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acesteia, deşi nu întruneşte cerinţele legale.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de considerentele expuse, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia declarată de inculpatul A. împotriva încheierii din 11 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2019.
Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., faţă de culpa sa procesuală, va fi obligat contestatorul la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia declarată de inculpatul A. împotriva încheierii din 11 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2019.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 noiembrie 2019.
GGC - GV