Extension of detention for surrender under a European Arrest Warrant due to pandemic-induced force majeure

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea din 28 august 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul art. 23 alin. (3) din Decizia-cadru a Consiliului U.E. din 13.06.2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI) şi art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost prelungit termenul pentru predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Italia, predarea urmând să aibă loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

S-a prelungit arestarea în vederea predării a persoanei solicitate A., arestat în baza Mandatului de arestare în vederea predării nr. 33 EAW din data de 02.07.2020, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 31.08.2020 şi până la data de 29.09.2020, inclusiv.

Au fost respinse solicitările apărării privind înlocuirea măsurii arestării în vederea predării.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă de reţinut că prin Sentinţa penală nr. 123/F/02.07.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi s-a dispus punerea în executare a trei mandate europene de arestare din 08.06.2020, emise de Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel Ancona - Italia (Mandat de executare a pedepsei închisorii SIEP nr. 176/2018 din 29.01.2019, în urma contopirii pedepselor dispuse prin Sentinţa penală nr. 2220/2017 din data de 06.11.2017, irevocabilă la data de 13.05.2018, a Curţii de Apel Ancona, Sentinţa penală nr. 526/2015 din data de 15.06.2015, irevocabilă la data de 05.07.2015, a Tribunalului din Ascoli Piceno şi Sentinţa penală nr. 543/2011 din data de 03.10.2011, irevocabilă la data de 18.09.2012, a Tribunalului din Lanciano), pe numele persoanei solicitate A.

S-a luat act de consimţământul la predare al persoanei solicitate A. şi s-a dispus predarea acestuia către autorităţile italiene cu condiţia respectării regulii specialităţii.

De asemenea, s-a dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 02.07.2020 până la data de 31.07.2020, inclusiv.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută şi arestată provizoriu în vederea predării, începând de la data de 18.06.2020 la 02.07.2020.

Pentru a hotărî astfel, în esenţă, Curtea a constatat că nu există niciunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării, prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004 rep. şi art. 2 şi art. 3 din Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI, fiind îndeplinite condiţiile pentru a se pune în executare mandatele europene de arestare.

Prin încheierea dată în cauză la 15.07.2020 s-a dispus prelungirea termenului de predare şi, de asemenea, a fost menţinută măsura arestării în vederea predării pe o perioadă de 30 de zile, de la 01.08.2020 până la 30.08.2020, inclusiv.

Prin Adresa nr. x din data de 27.08.2020 a Biroului Naţional Sirene, înaintată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a comunicat formularul M primit de Biroul Naţional Sirene Italia prin care autorităţile judiciare ale acestui stat au informat cu privire la imposibilitatea realizării misiunii de preluare a persoanei solicitate A. în luna august din cauza restricţiilor impuse în contextul epidemiei de COVID- 19, fiind solicitată prelungirea termenului de predare până la data de 30.09.2020, întrucât au fost întâmpinate şi probleme privind procurarea biletelor de avion pentru zborurile directe România - Italia.

În acest context, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională a solicitat în temeiul prevederilor art. 113 şi art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, actualizată, prelungirea măsurii arestării preventive.

Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva termenului pentru predarea persoanei solicitate, Curtea a constatat următoarele:

În conformitate cu art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

Acelaşi principiu este stipulat şi în norma europeană, în art. 23 alin. (1) - alin. (3) din Decizia-cadru 2002/584/JAI, arătându-se că persoana căutată este predată în cel mai scurt timp, la o dată convenită între autorităţile implicate. Aceasta este predată în termen de cel mult 10 zile de la data deciziei finale privind executarea mandatului european de arestare.

În cazul în care predarea persoanei căutate în termenul prevăzut la alin. (2) este împiedicată de un caz de forţă majoră în oricare dintre statele membre, autoritatea judiciară de executare şi autoritatea judiciară emitentă iau imediat legătura una cu cealaltă şi convin asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de zece zile de la noua dată convenită.

Dispoziţiile art. 23 alin. (1) - alin. (3) din Decizia-cadru 2002/584/JAI au făcut obiectul unei trimiteri preliminare în faţa Curţii de Justiţiei a Uniunii Europene, fiind pronunţată Hotărârea din 25 ianuarie 2017 în cauza C 640/15, B.

S-a reţinut în parag. 21 - 24 ale Hotărârii din 25 ianuarie 2017 în cauza C 640/15, B., că, în ceea ce priveşte, în special, ultima etapă a procedurii de predare, art. 23 alin. (1) din Decizia-cadru prevede că persoana căutată este predată în cel mai scurt timp, la o dată convenită între autorităţile implicate.

Acest principiu este concretizat la art. 23 alin. (2) din Decizia-cadru, care prevede că persoana căutată este predată în termen de cel mult 10 zile de la data deciziei finale privind executarea mandatului european de arestare.

Legiuitorul Uniunii a permis însă anumite derogări de la această regulă prevăzând, pe de o parte, că autorităţile implicate convin asupra unei noi date a predării în anumite situaţii menţionate la articolul 23 alin. (3) şi (4) din Decizia- cadru şi, pe de altă parte, că predarea persoanei căutate are loc în acest caz în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

Mai exact, prima teză a art. 23 alin. (3) din Decizia-cadru prevede că autoritatea judiciară de executare şi autoritatea judiciară emitentă convin asupra unei noi date a predării în cazul în care predarea persoanei căutate în termenul prevăzut la art. 23 alin. (2) din Decizia-cadru este împiedicată de un caz de forţă majoră în oricare dintre statele membre.

Întrucât predarea persoanei solicitate A. nu s-a putut realiza din motive logistice, în contextul evoluţiei situaţiei epidemiologie internaţionale determinată de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2 la nivelul a peste 150 de ţări (relevanţă prezentând sub acest aspect şi dispoziţiile H.G. nr. 476/2020, modificată prin H.G. nr. 511/2020), Curtea a apreciat că acesta reprezintă un motiv independent de voinţa autorităţilor române şi ale statului emitent, în accepţiunea art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, articol interpretat în contextul şi cu obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte această dispoziţie (asigurarea unui spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, întemeiat pe gradul ridicat de încredere care trebuie să existe între statele membre).

Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, a prelungit termenul pentru predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Italia, aceasta urmând să aibă loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită cu autoritatea competentă a statului emitent.

În continuare, analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva măsurii arestării în vederea predării persoanei solicitate, Curtea a apreciat că instituţia incidentă este cea a prelungirii, în absenţa unei dispoziţii exprese sub acest aspect, instituţia prelungirii măsurii preventive permiţând a se dispune asupra măsurii preventive de la o dată ulterioară.

În acest context, Curtea a decis asupra măsurii arestării în vederea predării- măsură sub puterea căreia se află persoana solicitată A. - în conformitate cu art. 6 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitoare la dreptul la libertate şi la siguranţă.

În cauză, reţinând că procedura de predare a fost efectuată într-un mod suficient de diligent, iar durata detenţiei nu are caracter excesiv. Totodată, s-a constatat că durata totală a arestării persoanei solicitate nu a depăşit termenul maxim de 180 de zile, fiind respectate exigenţele art. 104 alin. (10) teza finală din Legea nr. 302/2004.

Aşa fiind, Curtea a constatat că temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate a persoanei solicitate, motive pentru care a prelungit arestarea în vederea predării a persoanei solicitate A., arestat în baza Mandatului de arestare în vederea predării nr. 33 EAW din data de 02.07.2020, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 01.08.2020 şi până la data de 30.08.2020, inclusiv.

Solicitările apărării privind înlocuirea măsurii arestării cu o altă măsură preventivă nu au fost primite prin raportare la exigenţele art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 modificată, singura măsură preventivă ce poate fi dispusă după ce se decide definitiv predarea- ipoteză incidentă în cauza de faţă- fiind arestarea.

Împotriva acestei încheieri persoana solicitată a formulat contestaţie A., solicitând înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai uşoară, respectiv măsura controlului judiciar sau măsura arestului la domiciliu, având în vedere situaţia sa familială, este tatăl unui copil minor în vârstă de 12 ani pe care îl îngrijeşte singur, precum şi o mamă care este o persoană încadrată în grad de handicap, iar până la momentul izbucnirii pandemiei lucra cu contract de muncă în Anglia unde îşi câştiga existenţa în mod cinstit. A mai invocat şi condiţiile precare de la locul de deţinere precum şi perioada excesivă a arestului.

Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor invocate dar şi prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că este nefondată contestaţia formulată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al UE solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeaşi lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

În conformitate cu art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

Acelaşi principiu este stipulat şi în norma europeană, în art. 23 alin. (1) - alin. (3) din Decizia-cadru 2002/584/JAI, arătându-se că persoana căutată este predată în cel mai scurt timp, la o dată convenită între autorităţile implicate. Aceasta este predată în termen de cel mult 10 zile de la data deciziei finale privind executarea mandatului european de arestare.

În cauză, se reţine că faţă de persoana solicitată s-au emis trei mandate europene de arestare din 08.06.2020, emise de Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel Ancona - Italia (Mandat de executare a pedepsei închisorii SIEP nr. 176/2018 din 29.01.2019, în urma contopirii pedepselor dispuse prin Sentinţa penală nr. 2220/2017 din data de 06.11.2017, irevocabilă la data de 13.05.2018, a Curţii de Apel Ancona, Sentinţa penală nr. 526/2015 din data de 15.06.2015, irevocabilă la data de 05.07.2015, a Tribunalului din Ascoli Piceno şi Sentinţa penală nr. 543/2011 din data de 03.10.2011, irevocabilă la data de 18.09.2012, a Tribunalului din Lanciano), pe numele persoanei solicitate A.

Prin Sentinţa penală nr. 123/F/02.07.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi, în consecinţă, a dispus predarea persoanei solicitate autorităţilor judiciare emitente, precum şi arestarea acesteia, în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu 02.07.2020 până la data de 31.07.2020, inclusiv.

Pentru a hotărî astfel, în esenţă, s-a reţinut că nu există niciunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării, prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004 rep. şi art. 2 şi art. 3 din Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI, fiind îndeplinite condiţiile pentru a se pune în executare mandatul european de arestare. În atare condiţii, se constată că s-a dispus în mod corect arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 zile, aceasta reprezentând singura măsură oportună pentru buna desfăşurare a procedurii de executare şi recunoaştere a mandatului european de arestare.

În ceea ce priveşte legalitatea sau regularitatea detenţiei, Înalta Curte reţine că arestarea preventivă a unei persoane şi menţinerea acestei măsuri se face în conformitate cu normele de fond şi de procedură prevăzute de legea naţională care, la rândul lor, trebuie să fie compatibile cu dispoziţiile Convenţiei şi să asigure protejarea individului împotriva arbitrariului.

Înalta Curte constată că prelungirea măsurii arestării provizorii a fost luată cu respectarea prevederilor legale şi, în acord cu instanţa de fond, apreciază că nu se impune a fi înlocuită cu o măsură preventivă mai uşoară, prin raportare la exigenţele art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 modificată, singura măsură preventivă ce poate fi dispusă după ce se decide definitiv predarea - ipoteză incidentă în cauza de faţă - fiind arestarea.

În cauză, însă, prin Adresa nr. x din data de 27.08.2020 a Biroului Naţional Sirene, înaintată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a comunicat formularul M primit de Biroul Naţional Sirene Italia prin care autorităţile judiciare ale acestui stat au informat cu privire la imposibilitatea realizării misiunii de preluare a persoanei solicitate A. în luna august din cauza restricţiilor impuse în contextul epidemiei de COVID- 19, fiind solicitată prelungirea termenului de predare până la data de 30.09.2020, întrucât au fost întâmpinate şi probleme privind procurarea biletelor de avion pentru zborurile directe România - Italia.

Potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (4) din Decizia-cadru nr. 584/2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI): în mod excepţional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existenţa unor motive valabile pentru a crede că aceasta ar pune în mod evident în pericol viaţa sau sănătatea persoanei căutate. Executarea mandatului european de arestare are loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe. Autoritatea judiciară de executare informează de îndată autoritatea judiciară emitentă despre acest aspect şi convine cu aceasta asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de 10 zile de la noua dată astfel convenită.

Drept urmare, având în vedere că nu s-a putut realiza predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare italiene având în vedere contextul actual al evoluţiei epidemiei de Covid-19 în statele din Europa, în contextul evoluţiei situaţiei epidemiologie internaţionale determinată de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2 la nivelul a peste 150 de ţări (relevanţă prezentând sub acest aspect şi dispoziţiile H.G. nr. 476/2020, modificată prin H.G. nr. 511/2020), Înalta Curte apreciază că acesta reprezintă un motiv independent de voinţa autorităţilor române şi ale statului emitent, în accepţiunea şi art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 şi art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, articole interpretate contextual şi de obiectivele urmărite de reglementarea din care fac parte aceste dispoziţii (asigurarea unui spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, întemeiat pe gradul ridicat de încredere care trebuie să existe între statele membre), astfel încât se reţine că sunt incidente dispoziţiile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi, în mod corect, în temeiul art. 113 alin. (2) din aceeaşi lege, a prelungit măsura arestării persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 31.08.2020 şi până la data de 29.09.2020, inclusiv.

Prin urmare, în condiţiile în care persoana solicitată A. a fost arestată în vederea predării începând cu data de 18.06.2020 rezultă că măsura în discuţie se încadrează în dispoziţiile legale anterior menţionate, fiind în mod corect prelungită de către prima instanţă.

De asemenea, Înalta Curte reţine că în cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, în cazul unei soluţii de admitere, prin sentinţa prin care instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziţie fiind în concordanţă cu natura acestui mijloc specific de cooperare internaţională. Predarea, ca o consecinţă directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii definitive de extrădare pot proceda la reţinerea şi remiterea acesteia către autorităţile judiciare ale statului solicitant. De asemenea, instituţiile implicate în procedurile de predare au obligaţia luării tuturor măsurilor necesare pentru a asigura sănătatea persoanelor în cauză.

În acest sens, se constată că în prezent autorităţile italiene şi române nu au convenit la o dată ulterioară a predării, fiind incidente dispoziţiile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată conform cărora dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

Totodată, se constată că nu există o imposibilitate absolută de executare a mandatului european de arestare având în vedere că, deşi circulaţia aeriană nu este permisă, în situaţia coronavirus COVID-19 există "culoare verzi" care permit libera circulaţia între statele membre europene a mărfurilor şi a persoanelor, astfel încât rămâne la latitudinea autorităţilor judiciare italiene alegerea unei modalităţi care să permită punerea în executare a hotărârii de predare a persoanei solicitate A.

De asemenea, se observă că măsura arestării provizorii a fost dispusă la data de 18.06.2020, astfel că nu s-a depăşit durata rezonabilă a acesteia raportat la dispoziţiile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora durata totală a arestării provizorii este de maxim 180 de zile.

Pe cale de consecinţă, pentru motivele arătate, Înalta Curte, constatând legală şi temeinică încheierea penală atacată, neexistând motive pentru reformarea acesteia, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din 28 august 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii F/DL din data de 28 august 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 03 septembrie 2020.

GGC - NN