Refusal to execute European Arrest Warrant due to prior recognition by third state, despite superseding mandate covering additional convictions
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the prosecution's appeal, quashed the lower court's decision in its entirety, and remanded the case for re-judgment, leaving the initial detention order in force but invalidating the refusal of the European Arrest Warrant (EAW). The dispute concerned the execution of a German EAW for a citizen residing in Romania, where the appellate court had refused execution on the grounds that the sentence had already been recognized and suspended by Italian authorities. The Court determined that the appellate court had erroneously assessed the superseded 2019 EAW rather than the subsequent, valid 2019 EAW issued by the German court, which covered additional offenses and a combined penalty, constituting a material error of law. Based on Article 110 of Law No. 302/2004 and the principle of dual judicial degrees, the High Court ruled that a proper substantive analysis of the current mandate and the German prosecutor's confirmation of its validity was required, thereby necessitating the remittal of the case to the Timișoara Court of Appeals.
Legislator headnote
AI generatedart. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, art. 104 din Legea nr. 302/2004, art. 242 din C. pen, art. 242 alin. (1) C. pen, art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, art. 221 alin. (2) lit. a) C. proc. pen; Refusal to execute European Arrest Warrant due to prior recognition by third state, despite superseding mandate covering additional convictions: Prin Sentinţa penală nr. 185/PI/ME din data de 17 iulie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, s-a dispus în baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată, respingerea sesizării formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, privind executarea mandatului european de arestare emis de Procuratura Memmingen - Germania la data de 16.04.2019 în Dosarul nr. x VRs 9085/14, privind persoana solicitată A.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând asupra cauzei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 185/PI/ME din data de 17 iulie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, s-a dispus în baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată, respingerea sesizării formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, privind executarea mandatului european de arestare emis de Procuratura Memmingen - Germania la data de 16.04.2019 în Dosarul nr. x VRs 9085/14, privind persoana solicitată A.
A revocat măsura arestului la domiciliu dispusă faţă de persoana solicitată A., prin încheierea de şedinţă din data de 06.07.2020 în Dosar nr. x/2020 al Curţii de Apel Timişoara.
Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Timişoara a reţinut următoarele:
Prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, s-a propus, în baza art. 103 şi art. 104 din Legea nr. 302/2004, executarea mandatului european de arestare emis de către Procuratura Memmingen - Germania în Dosarul nr. x VRs 9085/14 pe numele persoanei solicitate A., pentru comiterea infracţiunii de furt, prev. de art. 242 din C. pen. german şi arestarea persoanei urmărită internaţional A., cetăţean român, pentru o perioadă de 30 zile, în vederea predării către autorităţile judiciare din Germania.
În fapt, în mandatul european de arestare emis de către Procuratura Memmingen - Germania în Dosarul nr. x VRs 9085/14 s-a reţinut că, la data de 25.03.2014, în jurul orei 17:40, persoana solicitată a sustras împreună cu numitul B., din magazinul C. din Nersingen, nouă parfumuri precum şi un pieptene în valoare totală de 667,54 EUR. S-a precizat că fapta persoanei solicitate se încadrează în dispoziţiile art. 242 alin. (1) C. pen. german.
În cuprinsul acestui mandat, s-a mai menţionat că pedeapsa care rămâne de executat este de 8 luni din care se scad 4 săptămâni.
Mandatul cu numărul mai sus indicat a fost emis, potrivit menţiunilor din cuprinsul acestuia, în baza sentinţei din 29.09.2014 pronunţată de Judecătoria de Primă Instanţă Neu-Ulm, executorie la data de 22.10.2014, în legătură cu decizia de revocare a Judecătoriei de Primă Instanţă Neu-Ulm din data de 04.10.2018, executorie la data de 26.01.2019.
Prin încheierea de şedinţă din 06.07.2020, instanţa, în baza art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată a respins propunerea de arestare preventivă formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi a dispus luarea măsurii arestului la domiciliu faţă de persoana solicitată A., pe o durată de 30 (treizeci) zile, începând cu data de 06.07.2020, până la data de 04.08.2020, inclusiv.
De asemenea, a stabilit că măsura arestului la domiciliu va fi executată efectiv de către persoana solicitată A., în Bocşa, str. x B, jud. Caraş-Severin.
În temeiul art. 221 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., pe durata arestului la domiciliu, persoanei solicitate i s-a impus următoarea obligaţie:
a) să se prezinte în faţa instanţei de judecată ori de câte este chemat;
În temeiul art. 221 alin. (4) C. proc. pen. a atras atenţia persoanei solicitate că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii sau a obligaţiei care îi revine, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării provizorii.
În baza art. 104 alin. (12) din Legea nr. 302/2004 a dispus efectuarea unei adrese către Curtea de Apel Genova pentru a comunica instanţei, sentinţa din 16.12.2019 prin care s-a reţinut că nu subzistă condiţiile de acceptare ale cererii de extrădare a numitei A., recunoscând în scopul executării pe teritoriul statului italian, sentinţa dată de Judecătoria Neu-Ulm (4 Ds Js 9085/14) la data de 29.09.2014, irevocabilă la 22.10.2014.
Pentru termenul de judecată din data de 16.07.2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a comunicat instanţei, mandatul european de arestare emis la data de 05.06.2019 în Dosarul nr. x Ds 332 Js 9085/14 de către Judecătoria Neu-Ulm din Germania pe numele persoanei solicitate A.
Din cuprinsul acestui mandat european de arestare se reţin următoarele: în data de 25.03.2014, în jurul orei 17:40, persoana solicitată A. împreună cu numitul B., a sustras din magazinul DM din Nersingen, nouă parfumuri şi un pieptăn, în valoare totală de 667,54 euro.
În data de 16.05.2017, în jurul orei 12:30, persoana solicitată A. a sustras din magazinul D. din Senden, alimente în sumă de 9,66 euro.
În drept, s-a reţinut că faptele persoanei solicitate se încadrează în dispoziţiile art. 242 alin. (1), (24)8a C. pen. german.
De asemenea, s-a reţinut că durata pedepsei care rămâne de executat este de 10 luni minus 4 săptămâni.
Acest mandat european de arestare a fost emis, potrivit menţiunilor din cuprinsul mandatului, în baza sentinţei din 29.09.2014 pronunţată de Judecătoria Neu-Ulm, definitivă la data de 22.10.2014, raportată la decizia de revocare a Judecătoriei Neu-Ulm din data de 04.10.2018, definitivă la data de 26.01.2019 şi a sentinţei dată de Judecătoriei Neu-Ulm la data de 09.10.2018, definitivă în data de 04.05.2018.
Pentru termenul de judecată din data de 16.07.2020, autorităţile judiciare din Italia, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Genova a depus următoarele acte în limba italiană: două adrese, Ordin de executare a închisorii şi Decret de suspendare a acestuia emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Genova - Biroul Executări Penale în Dosar nr. x 812/2019, sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Genova III Secţiunea Extrădări şi Predări la data de 16.12.2019 dată în Dosar nr. x/2019 R.G. Estr. şi certificat de executare privind persoana solicitată.
Din cuprinsul acestor acte Curtea a reţinut următoarele:
Prin sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Genova III Secţiunea Extrădări şi Predări la data de 16.12.2019 dată în Dosar nr. x/2019 R.G. Estr. , s-a constatat că nu subzistă condiţiile pentru admiterea cererii de extrădare a numitei A., transmisă prin mandatul european de arestare emis la data de 16.04.2019 în vederea executării sentinţei pronunţată de Judecătoria Neu-Ulm în Dosar nr. 4Ds 332 Js 9085/14 la data de 29.09.2014, irevocabilă la data de 22.10.2014, s-a refuzat extrădarea numitei A. statului solicitant, a fost recunoscută sentinţa pronunţată de Judecătoria Neu-Ulm în Dosar nr. 4Ds 332 Js 9085/14 la data de 29.09.2014, irevocabilă la data de 22.10.2014, prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, comisă în Nersinger la data de 25.03.2014, prevăzută de art. 242 C. pen. german şi s-a stabilit că pedeapsa de executat este de 6 luni şi 28 zile închisoare.
În cuprinsul Ordinului de executare a închisorii şi Decret de suspendare a acestuia emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Genova- Biroul Executări Penale în Dosar nr. x 812/2019, s-a reţinut că persoana solicitată A. ar avea de executat 6 luni şi 26 zile şi s-a dispus suspendarea executării acestui ordin de executare.
Potrivit certificatului de executare din data de 07.07.2020 întocmit în Dosar nr. x 812/2019, emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Genova - Biroul Executări Penale - în baza Sentinţei nr. 34/2019 din data de 16.12.2019, a Curţii de Apel Genova, definitivă la data de 27.12.2019 (de recunoaştere a sentinţei de condamnare emisă de Judecătoria Neu-Ulm în dosar 4Ds 332 jsa 9085/2014) la data de 29.09.214, irevocabilă la 22.10.2014 pe numele persoanei solicitate A. - pedeapsa principală este de 6 luni şi 28 zile, din care s-au dedus următoarele perioade executate: arest preventiv 05.11.0219 - 06.11.2019 (2 zile). De asemenea, se face următoarea menţiune:
"stare executare: Ordin Executare, cu Suspendare contextuală, emis la data de 20.01.2020.
Curtea de Apel, verificând admisibilitatea cererii de executare a mandatului european de arestare, a constatat că există motiv de refuz al executării acestuia motivat de împrejurarea că executarea sentinţei din 29.09.2014 pronunţată de Judecătoria Neu-Ulm, definitivă la data de 22.10.2014 a fost preluată de autorităţile judiciare din Italia prin sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Genova III Secţiunea Extrădări şi Predări la data de 16.12.2019 dată în Dosar nr. x/2019 R.G. Estr.
Chiar dacă ulterior a fost depus la dosar un nou mandat european de arestare care se referă atât la pedeapsa aplicată prin sentinţa Judecătoriei Neu Ulm din 29.09.2014 definitivă la 22.10.2014, cât şi la o altă sentinţă din 09.10.2017, definitivă la 04.05.2018 a aceleiaşi Judecătorii, Curtea a apreciat că nu poate încuviinţa executarea pentru cea de-a doua condamnare întrucât este prevăzută în mandat o pedeapsă contopită, iar aşa cum s-a arătat mai sus, pedeapsa de 7 luni pentru prima condamnare a fost recunoscută şi executată prin suspendare de autorităţile judiciare italiene conform documentelor descrise mai sus.
Împotriva acestei sentinţe penale, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a formulat contestaţie.
În esenţă, a solicitat în baza art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 şi art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea contestaţiei formulate, desfiinţarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, pronunţarea unei hotărâri de admitere a sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi dispunerea executării mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Germania.
Prin concluziile scrise formulate la termenul din data de 31 iulie 2020 în faţa instanţei de control judiciar, Parchetul a solicitat suplimentarea motivelor contestaţiei apreciind că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Timişoara, întrucât, în mod greşit, s-a dispus executarea mandatului emis la data de 16.04.2019 şi nu a mandatului emis la data de 05.06.2019.
Examinând contestaţia formulată, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că aceasta este fondată, urmând a o admite pentru următoarele considerente:
Cu titlu premergător, Înalta Curte apreciază că se impune a se identifica situaţia juridică a persoanei solicitate A. în raport de existenţa celor două mandate europene de arestare emise de Procuratura Memmingen - Germania, din data de 16.04.2019 şi respectiv din data de 05.06.2019.
Aşadar, un prim mandat este cel emis la data de 16.04.2019 de către Procuratura Memmingen, referitor la executarea hotărârii din data de 29.04.2014 a Judecătoriei de primă instanţă Neu-Ulm, executorie de la 22.10.2014, referitor la o pedeapsă privativă de libertate de 8 luni din care se scad 4 săptămâni, pedeapsă aplicată pentru o infracţiune de furt prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen. german.
Al doilea mandat a fost emis la data de 05.06.2019, de către Judecătoria Neu-Ulm şi priveşte tot sentinţa din 29.09.2014, definitivă în data de 22.10.2014, raportat la decizia de revocare a Judecătoriei Neu-Ulm din 04.10.2018, definitivă la data de 26.01.2019, dar vizează şi sentinţa din data de 09.10.2017, definitivă la data de 04.05.2018.
Totodată, Înalta Curte constată că la dosarul instanţei de fond se regăsesc sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Genova III - Secţiunea Extrădări şi Predări la data de 16.12.2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2019 R.G. Estr. , ordinul de executare a închisorii şi Decretul de suspendare a acestuia emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Genova - Biroul Executări penale în dosar SIEP 812/2019, acte din care rezultă că autorităţile din Italia au recunoscut, doar prima hotărâre pronunţată de către autorităţile judiciare din Germania, respectiv doar o parte din faptele prezentate în mandatul de arestare din data de 05.06.2019, astfel că pedeapsa aplicată la care se referă este mai mică, respectiv 6 luni şi 28 de zile, în loc de 10 luni.
Mai mult, Înalta Curte are în vedere şi adresa emisă la data de 21.07.2020 de Prim procurorul şef din Memmingen, secţia executări penale, prin care se comunică faptul că mandatul de executare din 16.04.2019 emis de Parchetul de Memmingen a fost înlocuit în temeiul Deciziei Curţii Europene de Justiţie în dosarele îmbinate cu nr. de dosar C-508/18, C-82/19 şi C-509/18 din 27.05.2019 prin mandatul emis de Judecătoria Neu-Ulm din data de 05.06.2019. De asemenea, a precizat că mandatul de arestare european din data de 16.04.2019 şi-a pierdut valabilitatea.
În acest context argumentativ, Înalta Curte constată că deşi la dosarul cauzei existau ambele mandate europene de arestare, instanţa de fond s-a pronunţat doar cu privire la primul mandat, fără a avea în vedere şi situaţia juridică reţinută prin mandatul emis de Judecătoria Neu-Ulm din data de 05.06.2019 care a înlocuit mandatul de executare iniţial, din data de 16.04.2019 emis de Parchetul de Memmingen.
Pentru toate aceste aspecte, în vederea respectării principiului dublului grad de jurisdicţie, apreciind că se impune analiza pe fond a cauzei prin prisma mandatului european de arestare din data de 05.06.2019, precum şi a adresei emisă la data de 21.07.2020 de Prim procurorul şef din Memmingen, secţia executări penale, Înalta Curte va admite contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva Sentinţei penale nr. 185/PI/ME din data de 17 iulie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.
Va desfiinţa, în tot, sentinţa penală atacată şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva Sentinţei penale nr. 185/PI/ME din data de 17 iulie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.
Desfiinţează, în tot, sentinţa penală atacată şi dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata persoană solicitată A., în sumă de 241 RON, rămâne în sarcina statului.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei formulată de parchet, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 iulie 2020.
GGC - NN