Extradition appeal dismissed as inadmissible following consent to surrender under European Arrest Warrant

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 67/F din data de 8 iulie 2020, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis cererea privind executarea mandatului european de arestare cu nr. x din data de 30 iunie 2020, emis de autoritatea judiciară din Italia, respectiv Tribunalul Genova - Biroul judecătorului pentru cercetări preliminare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de crimă organizată, prev. de art. 416 C. pen. italian, fapta incriminată şi în legislaţia română potrivit art. 367 C. pen., privind persoana solicitată A., în prezent aflată în Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă Argeş, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 08 iulie 2020 şi până la data de 06 august 2020, inclusiv.

A luat act că persoana solicitată A., este de acord să fie predată către autorităţile judiciare din Italia, conform mandatului european de arestare cu nr. x din data de 30 iunie 2020 emis de Tribunalul Genova - Biroul judecătorului pentru certări preliminare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de crimă organizată, prev. de art. 416 C. pen. italian, fapta incriminată şi în legislaţia română potrivit art. 367 C. pen.

A autorizat predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Italia conform art. 109 din Legea nr. 302/2004 republicată comb. cu art. 27 parag. 2 din Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialităţii şi sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea acesteia.

A constatat că în cursul procedurii de executare a prezentului mandat european de arestare conform art. 102 din Legea nr. 302/2004 modificată, persoana solicitată A. a fost reţinută în baza Ordonanţei nr. 3816/II/5/2020 din data de 07 iulie 2020 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti pentru 24 de ore, începând cu data de 07 iulie 2020, orele 13:00 până la data de 08.07.2020, orele 13:00.

Conform art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 08 iulie 2020 şi până la data de 06 august 2020, inclusiv, şi predarea acesteia către autoritatea judiciară solicitantă cu respectarea termenelor de predare prev. de art. 104 alin. (10) şi art. 112 din aceeaşi lege.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Italia.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a înaintat propunerea de arestare în vederea predării a persoanei solicitate A., urmare solicitării primite de la autoritatea judiciară din Italia, respectiv de Tribunalul Genova - Biroul Judecătorului pentru cercetări preliminare, privind executarea mandatului european de arestare cu nr. x din data de 30 iunie 2020, emis pe numele persoanei solicitate A.

Solicitarea s-a formulat în conformitate cu Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene, privind Cooperarea judiciară internaţională în materie penală, între statele membre.

Mandatul european de arestare, însoţit de traducerea în limba română, a fost depus la Parchet împreună cu solicitarea de executare a acestuia, la data de 07 iulie 2020, mandatul fiind înmânat persoanei solicitate de procurorul de caz.

La termenul de judecată din 08 iulie 2020, persoana solicitată a arătat că nu are obiecţii privind identitatea, instanţa aducându-i la cunoştinţă drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004 republicată, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predare către autoritatea judiciară solicitantă, punându-se în vedere şi consecinţele juridice ale consimţământului la predare şi la o eventuală renunţare la regula specialităţii.

În raport de acestea, persoana solicitată a precizat că este de acord cu predarea sa şi că nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii, consimţind să fie cercetată numai cu privire la faptele menţionate în cuprinsul mandatului european de arestare, aşa încât s-a întocmit procesul-verbal, potrivit legii, care s-a ataşat la dosarul cauzei.

Din actele dosarului Curtea a reţinut că, mandatul european de arestare cu nr. x din data de 30 iunie 2020, a fost emis de Tribunalul Genova - Italia - Biroul Judecătorului pentru cercetări preliminare, privind executarea mandatului european de arestare în vederea luării măsurii arestării faţă de persoana solicitată A., pentru săvârşirea pe teritoriul acestui stat a infracţiunii de crimă organizată, prev. de art. 416 C. pen. italian, fapta incriminată şi în legislaţia română potrivit art. 367 C. pen.

Faptele pentru care s-a solicitat arestarea provizorie în vederea predării persoanei solicitate, constau în aceea că, persoana solicitată este suspectată că, împreună cu B., în perioada anilor 2018 - 2019, în Genova Italia, a săvârşit infracţiunea de constituire a unui grup de crimă organizată, din care făceau parte şi rudele acestora, având ca obiect spălarea banilor proveniţi din conturi bancare din străinătate ale persoanelor victime ale fraudelor prin tranzacţii online.

Potrivit art. 96 din Legea nr. 302/2004, constituirea unui grup infracţional organizat, se regăseşte între cele care dau loc la predare între statele Uniunii Europene ce au semnat Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene, nemaifiind supusă verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări.

S-a constatat că potrivit fişei de cazier judiciar, în prezent persoana solicitată nu este cercetată pe teritoriul României.

Având în vedere că, nu este incident vreunul din motivele de refuz al executării mandatului european de arestare emis împotriva persoanei solicitate, dintre cele menţionate în dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 302/2004 republicată, Curtea a constatat că sunt întrunite condiţiile legale privind executarea mandatelor europene de arestare emise de statele membre ale Uniunii Europene, ce au transpus Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene.

Împotriva acestei sentinţe, persoana solicitată A. a formulat contestaţie solicitând, în esenţă, înlocuirea măsurii arestării preventive cu una din măsurile prevăzute de art. 202 alin. (4) lit. b) şi c) C. proc. pen. sau măsura arestului la domiciliu, prevăzută de dispoziţiile art. 202 alin. (4) lit. d) C. proc. pen., având în vedere împrejurările cauzei, dar şi situaţia personală, familială.

În motivele de contestaţie scrise, contestatoarea a arătat că măsura preventivă dispusă faţă de ea este excesivă, nelegală şi netemeinică. A menţionat că s-a întors din Italia împreună cu soţul şi cei doi copii pentru a nu se expune riscului de a contacta virusul Covid-19. Urmare a măsurii arestării dispuse împotriva sa, dar şi împotriva lui B., tatăl copiilor, cei doi copii minori în vârsta de 3 ani şi respectiv 4 ani, sunt în prezent lipsiţi de îngrijirea ambilor părinţi. Precizează că cei doi copii sunt foarte mici, având diverse probleme de sănătate, necesită permanent supraveghere şi îngrijiri specifice, din partea cel puţin a unuia dintre părinţi, mama fiind părintele care se ocupă prioritar de creşterea şi îngrijirea copiilor cunoscând cel mai bine problemele acestora. De altfel, mama, în această perioadă de pandemie, a fost lângă cei doi minori, reuşind să îi protejeze de riscul contactării virusului Covid-19, prin diverse măsuri de izolare, pe care le-a continuat şi când a venit în România.

Reţinerea ambilor părinţi a determinat apariţia unor noi probleme de natură psiho-emoţionale la ambii copii: anxietate de separare, agitaţie psihomotorie însoţite de plâns incontrolabil, fiindu-le recomandat chiar consult la neuropsihiatrie infantilă.

În raport de situaţia familială expusă, contestatoarea a apreciat că măsura arestării nu este oportună până la momentul predării sale autorităţilor judiciare italiene, cu atât mai mult cu cât nici nu s-a stabilit această dată. Nu în ultimul rând a precizat că, în cauză, nici nu s-a probat de ce s-ar justifica privarea de libertate raportat la scopul şi rolul unei astfel de măsuri preventive.

În final, contestatoarea a subliniat că nu există niciun risc să se sustragă cercetărilor penale începute împotriva ei în Italia, cu atât mai mult cu cât a arătat expres, în fata Curţii de Apel Piteşti, că este de acord cu predarea sa autorităţilor italiene.

În faţa instanţei de control judiciar, contestatoarea, prin intermediul apărătorului ales a arătat că demersul său este admisibil, întrucât ceea ce se contestată este măsura preventivă dispusă faţă de ea şi nu predarea sa autorităţilor judiciare italiene, cu care de altfel, a fost de acord.

Examinând hotărârea atacată cu prioritate în ceea ce priveşte admisibilitatea căii de atac declarate, Înalta Curte constată inadmisibilitatea contestaţiei formulate, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, după primirea mandatului european de arestare, judecătorul aduce la cunoştinţa persoanei solicitate drepturile prevăzute la art. 106 efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.

De asemenea, alin. (5) al aceluiaşi articol prevede că, în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, despre consimţământul acesteia se întocmeşte un proces-verbal care se semnează de către judecător, grefier, apărător şi persoana solicitată. În acelaşi proces-verbal se va menţiona dacă persoana solicitată a renunţat sau nu la drepturile conferite de regula specialităţii.

Potrivit dispoziţiilor art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, hotărârea prevăzută la art. 109 alin. (1) poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, cu excepţia cazului în care persoana solicitată consimte la predare, când hotărârea este definitivă.

Din interpretarea textelor anterior menţionate rezultă că hotărârea pronunţată în primă instanţă, prin care se ia act de consimţământul persoanei solicitate şi se dispune arestarea şi autorizarea predării persoanei solicitate, este definitivă, deoarece legiuitorul a reglementat, în mod expres, imposibilitatea atacării acesteia prin exercitarea căilor ordinare de atac prevăzute de lege, situaţie determinată tocmai de consecinţele pe care le produce acordul persoanei solicitate de a fi predată, măsurile de arestare şi predare dispunându-se în scopul aducerii la îndeplinire a mandatului european de arestare, având un caracter subsecvent consimţământului dat, ceea ce nu poate atrage o verificare distinctă pe calea controlului judiciar.

Or, în cauză a fost emis de către autorităţile judiciare italiene un mandat european de arestare, iar persoana solicitată A. şi-a dat consimţământul la predare, prima instanţă, luând act de consimţământul acesteia, a dispus prin hotărârea pronunţată asupra arestării persoanei solicitate şi predării sale. Astfel, hotărârea pronunţată de prima instanţă în condiţiile menţionate nu este supusă controlului judiciar, fiind definitivă, ceea ce atrage inadmisibilitatea contestaţiei declarate.

Chiar dacă persoana solicitată a formulat contestaţie doar împotriva măsurii preventive dispusă faţă de aceasta, respectiv împotriva măsurii arestării provizorii în vederea predării, solicitând înlocuirea acesteia cu arestul la domiciliu, calea de atac este inadmisibilă întrucât textul de lege de la art. 110 din Legea nr. 302/2004 nu distinge şi nu prevede posibilitatea contestării separate a măsurii arestării provizorii dispuse de judecător faţă de persoana solicitată care a consimţit la predare. Ca atare, în prezenta procedură nu se prevede posibilitatea analizării măsurii arestării provizorii disociat de dispoziţiile care reglementează procedura predării, acordarea consimţământului persoanei solicitate la predare şi consecinţele ce se produc ca urmare a acestui consimţământ. O analiză a necesităţii şi oportunităţii menţinerii acestei măsuri poate fi efectuată de instanţă doar în condiţiile în care se solicită prelungirea măsurii preventive în condiţiile art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004.

De altfel, dispoziţiile art. 4251 alin. (1) C. proc. pen., cadrul general de reglementare a căii ordinare de atac a contestaţiei, prevăd că aceasta se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres şi numai împotriva hotărârilor nedefinitive, aşa încât o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatoarea persoană solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 67/F din 08 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea-persoană solicitată la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiaşi articol, onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană solicitată, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatoarea persoană solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 67/F din 08 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea avocatului ales, în cuantum de 78 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 iulie 2020.

GGC - NN