Whether compensatory days for inadequate detention conditions under Article 551 of the Penal Execution Law constitute a cause to reduce a final definitive prison sentence via execution complaint

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 87/F din data de 29 mai 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.., s-a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reţinut că, la data de 06.03.2020, sub nr. x/2020, a fost înregistrată contestaţia la executare formulată de contestatorul A.

Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

În motivarea contestaţiei, A. a arătat că a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani şi 4 luni închisoare, după îndreptarea erorii materiale din apel, prin Sentinţa penală nr. 87/09.05.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 416/A din 27.10.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A precizat contestatorul că a intervenit o cauză de micşorare a pedepsei, cea reglementată de art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările şi completările ulterioare, introduse prin Legea nr. 169/2017.

S-a precizat că natura juridică a acestei cauze este aceea de cauză de micşorare a pedepsei, după cum a statuat chiar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii prin considerentele Deciziei nr. 8/2019 referitoare la recursul în interesul legii cu privire la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, modificată prin Legea nr. 169/2017.

S-a precizat că, în decizia menţionată, instanţa supremă indică în mod expres că în cazul pe care l-a analizat:

"(...) zilele considerate ca executate, ca măsură compensatorie prevăzută de art. 551 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, intră în sfera noţiunii de "cauză de micşorare a pedepsei" în accepţiunea art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., iar cererile condamnaţilor având ca obiect acordarea zilelor compensatorii pentru restul neexecutat dintr-o pedeapsă anterioară urmează a fi analizate prin prisma dispoziţiilor legale referitoare la contestaţia la executare".

A apreciat petentul că, deşi ipoteza avută în vedere de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Completul pentru dezlegarea unui recurs în interesul legii se referă la cererile ce tind spre acordarea zilelor compensatorii pentru restul neexecutat dintr-o pedeapsă anterioară, pentru a se asigura respectarea principiului egalităţii în faţa legii penale se impune menţinerea identităţii de raţionament şi pentru condamnaţii aflaţi încă în stare de deţinere.

În aceste condiţii, s-a menţionat solicitarea contestatorului de a se avea în vedere faptul că a intervenit o "cauză de micşorare" cu privire la pedeapsa pe care o execută care are ca efect reducerea duratei pedepsei, solicitând ca, după admiterea contestaţiei, să se dispună anularea Mandatului de executare a pedepsei nr. 130/27.10.2016 emis în baza Sentinţei penale nr. 87/09.05.2016, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, şi emiterea unui mandat de executare nou în care durata pedepsei să fie cea redusă ca urmare a aplicării cauzei de micşorare a pedepsei prevăzute de art. 551 din Legea nr. 254/2013.

În cauză, la solicitarea instanţei, au fost depuse la dosar relaţii provenind de la Administraţia Naţională a Penitenciarelor, Sentinţa penală nr. 87/2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, cu date referitoare la executare, precum şi mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 130/2016/27.10.2016 şi fişa deţinutului A.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că, prin Sentinţa penală nr. 87 din 09.05.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă şi modificată prin Decizia penală nr. 416/A/27.10.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa rezultantă de 10 ani şi 4 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen., dispunându-se deducerea perioadei executate de la 11.02.2015 la zi.

S-a reţinut că, potrivit informaţiilor comunicate de Penitenciarul Bucureşti Jilava, în perioada 11.02.2015 - 22.12.2019, condamnatul a executat în condiţii necorespunzătoare un număr de 1767 zile, pentru care i-au fost acordate ca executate suplimentar, ca măsură compensatorie, un număr de 348 zile. Astfel, s-a precizat că, în urma deducerii perioadei considerate executate suplimentar, pedeapsa ar urma să expire la termen la data de 27.06.2024.

Înainte de a proceda la analiza temeiniciei cererii formulate, Curtea a considerat necesar să facă unele observaţii cu privire la obiectul acesteia. Astfel, din cuprinsul contestaţiei la executare, dar şi al concluziilor formulate la termenul din data de 29.05.2020, curtea a reţinut că persoana condamnată A. nu contestă numărul zilelor considerate executate suplimentar în condiţiile Legii nr. 169/2017, astfel cum acestea au fost comunicate de Administraţia Naţională a Penitenciarelor - Penitenciarul Bucureşti Jilava. De asemenea, s-a constatat că acesta nu solicită nici obţinerea unei recunoaşteri pe calea unei hotărâri judecătoreşti a numărului de zile considerate executate suplimentar în condiţiile Legii nr. 169/2017, solicitare ce ar fi fost oricum lipsită de interes la acest moment în condiţiile în care nu se contestă informaţiile comunicate de Administraţia Naţională a Penitenciarului, iar zilele câştig sunt avute în vedere la calcularea pedepsei executate efectiv, data la care aceasta va fi considerată executată fiind deja devansată de la 10.06.2025 la 27.06.2024. Mai mult, s-a precizat că nu se solicită nici simpla deducere din pedeapsa aplicată a numărului de zile câştig.

În concluzie, curtea a reţinut că ceea ce urmăreşte petentul este scăderea efectivă a numărului de zile considerate executate suplimentar din pedeapsa de 10 ani şi 4 luni aplicată prin Sentinţa penală nr. 87 din 09.05.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă şi modificată prin Decizia penală nr. 416/A/27.10.2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, reducerea duratei pedepsei şi emiterea unui nou mandat corespunzător duratei reduse a pedepsei, în cazul de faţă pentru o pedeapsă de 9 ani, 4 luni şi 13 zile (10 ani, 4 luni din care se scad 348 zile), respectiv o micşorare a pedepsei stabilite prin hotărârea de condamnare.

Consecinţele admiterii unei astfel de cereri, în opinia instanţei de fond, s-ar produce, în primul rând, asupra fracţiei necesare pentru liberarea condiţionată - 2/3 din durata pedepsei în cazul în care aceasta nu depăşeşte 10 ani şi, respectiv, 3/4 din durata pedepsei în cazul închisorii mai mare de 10 ani. Or, o astfel de cerere nu poate fi primită.

Potrivit art. 551 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, în urma modificărilor aduse prin Legea nr. 169/2017, în vigoare până la data de 23.12.2019, "La calcularea pedepsei executate efectiv se are în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, şi executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare, caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată."

Curtea a reţinut că zilele câştig obţinute în urma recursului compensatoriu nu duceau şi nu pot duce la o reducere efectivă a pedepsei aplicate prin hotărârea de condamnare, recursul compensatoriu neavând efectele unei graţieri parţiale, singurul lor efect producându-se asupra executării pedepsei aplicate prin hotărârea de condamnare, fără a duce la o micşorare a acesteia.

De asemenea, curtea a precizat că nici referirea la Decizia nr. 8/2019 a Înaltei Curţi pronunţată într-un recurs în interesul legii referitoare la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013, nu este de natură să ducă la o concluzie contrară.

Astfel, curtea a arătat că, prin decizia menţionată, Înalta Curte a reţinut că "zilele considerate ca executate, ca măsură compensatorie prevăzută de art. 551 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, intră în sfera noţiunii de "cauză de micşorare a pedepsei" în accepţiunea art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., iar cererile condamnaţilor având ca obiect acordarea zilelor compensatorii pentru restul neexecutat dintr-o pedeapsă anterioară urmează a fi analizate prin prisma dispoziţiilor legale referitoare la contestaţia la executare."

Însă, prin aceeaşi decizie s-a precizat că finalitatea unei astfel de contestaţii constă în aceea că "recalcularea părţii executate efectiv din pedeapsa anterioară, prin luarea în considerare a zilelor compensatorii acordate pentru executarea acesteia în condiţii de detenţie necorespunzătoare" are efect asupra reducerii restului rămas de executat şi, prin aceasta, reducerea pedepsei rezultante definitiv aplicate, în condiţiile în care restul neexecutat dintr-o pedeapsă anterioară s-a adăugat la pedeapsa stabilită pentru noua infracţiune.

Astfel, din motivarea deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că rezultă inclusiv că recurgerea la calea contestaţiei la executare prevăzută de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. prin raportare la dispoziţiile art. 551 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 nu produce efecte asupra pedepsei efectiv aplicate de instanţele de judecată, căreia îi sunt aferente zilele executate în condiţii necorespunzătoare, aşa cum a solicitat contestatorul, ci doar asupra calculului părţii executate efectiv dintr-o pedeapsă.

Mai mult, curtea a reţinut că, atâta timp cât executarea efectivă a unor zile de închisoare nu atrage, în lipsa altor elemente contencioase cum ar fi cele legate de modul de calcul al acestor zile, admiterea unei contestaţii la executare prin care condamnatul ar solicita deducerea acestor zile din pedeapsa aplicată şi emiterea unui nou mandat de executare, nici zilele câştig obţinute în temeiul art. 551 din Legea nr. 254/2013, aflate în strânsă legătură cu zilele executate efectiv în urma încarcerării, nu pot avea un regim diferit cât timp nu se contestă calculul realizat de autorităţile penitenciare.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat contestaţie condamnatul A. care, în esenţă, prin apărător ales a solicitat admiterea contestaţiei formulate împotriva Sentinţei nr. 87/29.05.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, desfiinţarea sentinţei şi, în rejudecare, reducerea pedepsei cu durata de 348 de zile comunicată de penitenciar în temeiul art. 551 din Legea nr. 254/2013 cu modificările şi completările ulterioare introduce prin Legea nr. 169/2017, anularea mandatului de executare şi emiterea unui nou mandat corespunzător duratei reduse a pedepsei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 11.06.2020, sub nr. x/2020.

La data de 07.07.2020, contestatorul A. a formulat cerere de preschimbare a termenului de judecată stabilit pentru data de 21.10.2020, cerere admisă prin rezoluţia din 08.07.2020, termenul fiind preschimbat la 15.07.2020.

Examinând contestaţia formulată de contestatorul A., în raport cu dispoziţiile legale aplicabile, dar şi prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază contestaţia ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

Contestatorul A. se află în executarea pedepsei rezultante de 10 ani şi 4 luni închisoare aplicate pentru concurs de infracţiuni prin Sentinţa penală nr. 87/09.05.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 416/A din 27.10.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în baza căreia s-a emis Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 130/27.10.2016 .

Potrivit dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, modificată şi completată prin Legea nr. 169/2017, în vigoare până la 23.12.2019: La calcularea pedepsei executate efectiv se are în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, şi executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare, caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată.

În conformitate cu aceste dispoziţii legale, Penitenciarul Bucureşti Jilava a comunicat că, în perioada 11.02.2015 (data arestării) - 22.12.2019 (data abrogării Legii nr. 169/2017), contestatorul a executat în condiţii necorespunzătoare un număr de 1767 de zile, pentru care i s-au acordat ca executate suplimentar, ca măsură compensatorie conform Legii nr. 169/2017, un număr de 348 de zile. În urma deducerii perioadei considerate executate suplimentar, pedeapsa urmează să expire la 27.06.2024, fiind devansată data la care era considerată executată pedeapsa, care a început la 11.02.2015.

Invocarea de către contestator a dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013, modificată şi completată prin Legea nr. 169/2017, drept cauză de micşorare a cuantumului pedepsei rezultante a închisorii aplicate definitiv prin hotărârea de condamnare contravine scopului reglementării.

Reglementarea măsurii compensatorii introdusă în Capitolul IV al Legii nr. 254/2013, modificată şi completată prin Legea nr. 169/2017, intitulat Condiţiile de detenţie, exprimă voinţa legiuitorului de aplicare a dispoziţiilor art. 551 exclusiv în legătură cu executarea pedepselor, având ca urmare aplicarea unui algoritm de calcul (expres precizat) privind pedepsele executate efectiv în condiţii de detenţie necorespunzătoare. Nicidecum legiuitorul nu a vizat prin art. 551 din legea menţionată pedeapsa aplicată prin hotărârea definitivă de condamnare.

Prin Decizia nr. 8/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a statuat: Competenţa soluţionării cererii prin care o persoană privată de libertate solicită acordarea zilelor compensatorii în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013 pentru restul de pedeapsă rezultat dintr-o condamnare anterioară şi care se regăseşte în pedeapsa în a cărei executare se află revine instanţei de executare sau instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, pe calea contestaţiei la executare întemeiate pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

Considerentele acestei decizii pronunţate în interesul legii nu conduc la concluzia susţinută de contestator că zilele obţinute câştig în urma recursului compensatoriu determină diminuarea pedepsei aplicate prin hotărârea de condamnare, căreia îi sunt aferente zilele executate în condiţii necorespunzătoare.

Astfel, prin considerentele deciziei în interesul legii amintite s-a arătat că recalcularea părţii executate efectiv din pedeapsa anterioară, prin luarea în considerare a zilelor compensatorii acordate pentru executarea acesteia în condiţii de detenţie necorespunzătoare, va avea ca efect reducerea restului din pedeapsă rămas neexecutat şi, prin aceasta, reducerea pedepsei rezultante definitiv aplicate, în condiţiile în care restul neexecutat dintr-o pedeapsă anterioară s-a adăugat la pedeapsa stabilită pentru noua infracţiune.

Prin aceeaşi decizie în interesul legii, s-a precizat că zilele considerate ca executate, ca măsură compensatorie prevăzută de art. 551 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, intră în sfera noţiunii de "cauză de micşorare a pedepsei" în accepţiunea art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., iar cererile condamnaţilor având ca obiect acordarea zilelor compensatorii pentru restul neexecutat dintr-o pedeapsă anterioară urmează a fi analizate prin prisma dispoziţiilor legale referitoare la contestaţia la executare.

Cauza de micşorare a pedepsei la care se referă Decizia nr. 8/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii vizează executarea pedepsei deoarece contestaţia la executare reglementată de art. 598 C. proc. pen.. se exercită împotriva executării hotărârii penale, în cazurile expres şi limitativ prevăzute de acest text legal, dispoziţiile alin. (1) al art. 598 fiind fără echivoc: "Contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri (...)".

Aşadar, acordarea zilelor compensatorii în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013 are efect asupra executării pedepsei, iar nu asupra pedepsei aplicate definitiv care se bucură de autoritate de lucru judecat.

În sensul că acordarea zilelor compensatorii în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013 are efect asupra executării pedepsei, prin diminuarea restului de pedeapsă neexecutat, s-a pronunţat şi Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 7 din 26.04.2018, prin care a stabilit că în interpretarea dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, pentru determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat în vederea aplicării tratamentului sancţionator de la art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din C. pen., trebuie recalculată, începând cu data de 24.07.2012, perioada executată efectiv din pedeapsa din a cărei executare a fost dispusă liberarea condiţionată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, prin considerarea ca executate suplimentar a zilelor calculate ca executate în considerarea condiţiilor de detenţie necorespunzătoare.

Prin motivele invocate pe calea contestaţiei la executare nu se pot pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea şi nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive, întrucât contestaţia la executare nu are natura juridică a unei căi de atac.

Or, prin contestaţia la executare formulată, contestatorul A. solicită, în realitate, modificarea pedepsei rezultante de 10 ani şi 4 luni închisoare aplicate cu caracter definitiv pentru concurs de infracţiuni, pedeapsă care este rezultatul unui proces de individualizare specific soluţionării pe fond a cauzei.

Pe calea contestaţiei la executare se pot invoca aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor, contestaţia la executare fiind o procedură jurisdicţională de rezolvare a anumitor incidente limitativ prevăzute de lege ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătoreşti, fără însă a se putea schimba sau modifica soluţia care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Înalta Curte mai precizează că situaţiile în care pedeapsa aplicată definitiv poate fi modificată sunt prevăzute expres în Secţiunea 11 intitulată Schimbări în executarea unor hotărâri din Capitolul III - Titlul V - Partea specială a C. proc. pen. (art. 583 oferă posibilitatea înlăturării modalităţii de individualizare a executării pedepsei reglementate de art. 91 C. pen., art. 584 prevede înlocuirea pedepsei detenţiunii pe viaţă cu pedeapsa închisorii, art. 585 permite modificarea pedepsei, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată concursul de infracţiuni, recidiva, pluralitatea intermediară, acte care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni, art. 586 oferă posibilitatea înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii), iar contestatorul nu a invocat niciuna dintre aceste situaţii.

Pentru aceste considerente, constatând legalitatea sentinţei contestate, în temeiul art. 597 alin. (7) C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 87/F din data de 29 mai 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 87/F din data de 29 mai 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 iulie 2020.

GGC - NN