Complicity in Abuse of Office for Benefiting a Relative: Whether Beneficiary’s Execution of Contractual Professional Duties Constitutes Criminal Aiding

Deliberând, asupra apelurilor de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 12/F din data de 18.03.2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în baza art. 396 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 80 C. pen., a renunţat la aplicarea pedepsei faţă de inculpatul A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 301 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (8 acte materiale) şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În baza art. 81 C. pen., a aplicat inculpatului un avertisment.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov cu numărul x/P/2018, înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 10.08.2018, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului A., avocat în Baroul Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 301 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., 8 acte materiale.

În actul de sesizare s-a reţinut, în esenţă, în fapt, că inculpatul A., ce deţine calitatea de avocat şi este înscris pe Tabloul Avocaţilor din cadrul Baroului Bucureşti, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a încheiat cu R.P.L. Ocolul Silvic Pădurile Făgăraşului R.A. Voila, al cărei director şef era tatăl său, numitul B., 8 contracte de asistenţă juridică, având ca obiect asigurarea asistenţei juridice pentru Ocolul Silvic, contracte în urma cărora a obţinut în mod direct un folos patrimonial constând în contravaloarea facturilor emise de Cabinet de Avocat A. în perioada ianuarie 2010 - ianuarie 2018, în valoare totală de 90.800 RON. S-a arătat că anual erau încheiate contracte de asistenţă juridică, în cuprinsul cărora era trecut onorariu lunar convenit de părţi, inculpatul fiind plătit pe baza facturilor emise de acesta.

Situaţia de fapt mai sus menţionată se susţine cu următoarele mijloace de probă administrate în faza de urmărire penală: declaraţii suspect, contracte de asistenţă juridică, facturi, ordine de plată, înscrisuri în circumstanţiere, înscrisuri.

A fost parcursă procedura de cameră preliminară, fără a fi invocate cereri şi excepţii, în faza de judecată inculpatul a solicitat judecata cauzei în procedură simplificată, fiind admisă cererea acestuia. Au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri privind onorariile percepute de inculpat în perioada 2010-2017 pentru alte activităţi de asistenţă juridică prestate în cadrul biroului.

Analizând mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală şi în faza de judecată în fond, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Regia publică Locală Ocolul Silvic Pădurile Făgăraşului R.A. este o instituţie publică al cărei director şef a fost în perioada 2008-2017 tatăl inculpatului, numitul B..

În calitate de reprezentant legal al instituţiei publice, B. a încheiat cu fiul său, inculpatul A., 8 contracte de asistenţă juridică în perioada 05.01.2010 - 10.01.2017, în baza cărora inculpatul presta activitate de consultanţă juridică în interesul Regiei publice Locale Ocolul Silvic Pădurile Făgăraşului R.A., în schimbul unui onorariu convenit de părţi la momentul încheierii contractului, ce a fost plătit lunar inculpatului.

Astfel, au fost încheiate în această modalitate contractele de asistenţă juridică nr. x/05.01.2010 (onorariul convenit era de 800 de RON/lunar), nr. x/20.12.2010 (onorariu convenit era de 800 de RON/lunar), seria x nr. x/20.12.2011 (părţile nu au stabilit un onorariu în acest contract, dar facturile emise de inculpat şi plăţile efectuate de Regia publică Locală Ocolul Silvic Pădurile Făgăraşului R.A. au vizat suma de 800 de RON/lunar), seria x nr. x/20.12.2012 (onorariul convenit era de 800 de RON/lunar), seria x nr. x/07.01.2014 (onorariul convenit era de 800 de RON/lunar), seria x nr. x/16.01.2015 (onorariul convenit era de 950 de RON/lunar), seria x nr. x/08.01.2016 (onorariul convenit era de 1050 de RON/lunar, fiind plătit acest onorariu până în luna aprilie 2016, începând cu luna mai 2016 fiind achitat un onorariu de 1250 de RON, ca urmare a indexării onorariului la nivelul cuantumului salariului minim brut pe ţară), şi seria x nr. x/10.01.2017 (onorariul convenit era de 1250 de RON/lunar, fiind plătit acest onorariu până în luna ianuarie 2017, începând cu luna februarie 2017 fiind achitat un onorariu de 1450 de RON, ca urmare a indexării onorariului la nivelul cuantumului salariului minim brut pe ţară).

În total, inculpatul a beneficiat de un folos material în cuantum de 90.800 RON în perioada ianuarie 2010 - ianuarie 2018. În schimbul acestui onorariu lunar, inculpatul a prestat servicii juridice pentru Regia publică Locală Ocolul Silvic Pădurile Făgăraşului R.A., astfel cum rezultă din înscrisurile aflate în volumele II şi III de la urmărire penală.

Starea de fapt descrisă mai sus a fost recunoscută de inculpat, ce a urmat procedura simplificată de judecare a cauzei, declaraţie ce se coroborează cu înscrisurile constând în contracte de asistenţă juridică, facturi fiscale şi ordine de plată (aflate în volumul I de urmărire penală) şi cu declaraţia dată de tatăl inculpatului, numitul B., aflată la filele x din volumul I de urmărire penală.

În drept, fapta inculpatului de a încheia aceste contracte de asistenţă juridică, cunoscând că reprezentantul legal al instituţiei publice cu care a încheiat contractele este tatăl său, director şef al Ocolului Silvic, obţinând în acest mod un folos patrimonial pentru sine, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni de complicitate la folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane, în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 301 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Cu privire la calitatea de subiect activ al infracţiunii, Curtea a observat că infracţiunea de folosire a funcţiei pentru favorizarea unor persoane, prevăzută la art. 301 C. pen., presupune un subiect activ calificat în persoana unui funcţionar public care are competenţa de a îndeplini actul prin care s-a obţinut un folos patrimonial.

În speţă, subiectul activ al infracţiunii prevăzute de art. 301 C. pen. este tatăl inculpatului, ce a încheiat în numele Regiei publice Locale Ocolul Silvic Pădurile Făgăraşului R.A. cele 8 contracte de asistenţă juridică cu inculpatul.

Infracţiunea de folosire a funcţiei pentru favorizarea unor persoane este susceptibilă de a fi săvârşită în forma participaţiei penale a instigării şi a complicităţii (spre exemplu, funcţionarul public este instigat, sau ajutat, de o altă persoană ce nu are această calitate, să îndeplinească un act prin care se obţine un folos patrimonial pentru respectivul funcţionar public), astfel că nu se poate exclude forma de participaţie a complicităţii în cazul acestei infracţiuni.

Analizând apărarea inculpatului în sensul că beneficiarul folosului patrimonial nu poate fi considerat complice la săvârşirea infracţiunii de folosire a funcţiei pentru favorizarea unor persoane, instanţa a considerat că nu poate fi primită o asemenea apărare, întrucât nu există niciun text de lege care să împiedice o asemenea calificare a faptei beneficiarului folosului patrimonial în cazul acestei infracţiuni.

Aspectele invocate de apărător în sensul unei practici diferite a unităţii de parchet cu privire la alte cauze în care nu au fost trimişi în judecată beneficiarii folosului patrimonial nu are relevanţă în cauză, întrucât nu sunt obligatorii pentru instanţa ce judecă prezenta cauză. De asemenea, diferitele articole teoretice publicate de autori nu obligă instanţa să-şi însuşească aceste opinii juridice.

În speţă, se observă că relaţia dintre inculpat şi tatăl său, ce are ca obiect prestarea de către inculpat de servicii juridice pentru Regia publică Locală Ocolul Silvic Pădurile Făgăraşului R.A., datează încă din anul 2005, astfel cum rezultă din declaraţiile celor doi. Astfel, încă din anul 2005 inculpatul a ajutat, fără contraprestaţie, cu diferite acte şi acţiuni juridice, efectuate în interesul Ocolului Silvic, instanţa considerând că toată această colaborare ce a existat a fost avută în vedere de tatăl inculpatului, stând la baza adoptării rezoluţiei de a încheia cu inculpatul contracte de asistenţă juridică, în momentul în care avocatul anterior al Ocolului Silvic se pensionase (anul 2009).

Prin urmare, instanţa a reţinut că hotărârea de a se încheia aceste contracte de asistenţă juridică a avut la bază nu numai calitatea de avocat a inculpatului, ci şi toată colaborarea juridică dintre inculpat şi tatăl său, efectuată în interesul Ocolului Silvic, colaborare ce a fost realizată şi de inculpat şi prin care i s-a întărit convingerea tatălui inculpatului să încheie aceste contracte. Inculpatul nu a asistat deci pur pasiv la încheierea acestor contracte, ci a asigurat un sprijin anterior încheierii contractelor, sprijin activ şi pe care autorul infracţiunii prevăzute de art. 301 C. pen. s-a bazat atunci când a luat hotărârea de a contracta, în numele Ocolului silvic, cu fiul său, în calitate de avocat.

Instanţa a considerat deci că problema de drept invocată de apărătorul inculpatului (dacă beneficiarul folosului patrimonial poate fi complice la activitatea autorului de folosire a funcţiei pentru favorizarea primului) nu poate primi o soluţie general valabilă, ci trebuie analizată activitatea beneficiarului folosului patrimonial în fiecare caz în parte, pentru a se observa dacă există acte săvârşite de beneficiar, de ajutor sau de înlesnire a autorului infracţiunii, ce pot fi considerate acte de complicitate în cauză.

În măsura în care beneficiarul a avut o atitudine total pasivă şi nicio contribuţie la adoptarea actului prin care el a obţinut un folos patrimonial, atunci se poate considera că nu există niciun act de înlesnire sau ajutare la săvârşirea infracţiunii de folosire a funcţiei pentru favorizarea persoanelor. Instanţa poate fi deci de acord cu teoria conform căreia simpla acceptare a acestor beneficii patrimoniale, în cazul în care beneficiarul adoptă o poziţie total pasivă, de indiferenţă în raport cu activitatea autorului faptei, nu poate constitui forma participaţiei penale a complicităţii întrucât lipseşte orice act ce poate fi considerat ca un act de ajutor sau de înlesnire, materială sau morală.

În schimb, dacă beneficiarul a efectuat acte ce pot constitui un ajutor pentru acest autor şi ce au avut o influenţă la adoptarea rezoluţiei infracţionale de către autor, acte urmate apoi de acceptul beneficului patrimonial al infracţiunii, atunci se poate considera că beneficiarul a săvârşit acte specifice complicităţii.

Instanţa nu analizează dacă inculpatul a efectuat acte de complicitate anterior semnării primului contract de asistenţă juridică, întrucât nu a fost trimis în judecată pentru astfel de acte şi nici nu ar fi putut să fie trimis, fiind evident că la momentul la care a efectuat astfel de acte voluntare de ajutorare, cu caracter juridic, a Ocolului Silvic, nu putea avea reprezentarea subiectivă că urma să încheie contracte de asistenţă juridică şi să săvârşească o eventuală infracţiune.

Instanţa a efectuat deci analiza acestei colaborări anterioare între inculpat şi tatăl său pentru a ilustra atitudinea subiectivă a celor doi la momentul la care s-au încheiat contractele de asistenţă juridică şi pentru a dovedi că inculpatul nu a fost un simplu beneficiar a unui folos patrimonial, ci intenţia celor doi a fost de a legaliza o colaborare mai veche.

Astfel, instanţa a înlăturat apărarea inculpatului în sensul că în mod automat şi general valabil beneficiarul folosului patrimonial în cazul infracţiunii de folosire a funcţiei în scopul favorizării persoanelor nu poate fi considerat niciodată complice la săvârşirea faptei.

A arătat că va trebui analizat, în fiecare speţă, dacă sunt îndeplinite cerinţele existenţei unui act de ajutor sau de înlesnire, ce poate fi considerat act de complicitate, material sau moral, act ce să fi constituit un sprijin pentru autorul infracţiunii la adoptarea rezoluţiei infracţionale de a-şi folosi funcţia în scopul favorizării unei persoane, urmat apoi de acceptarea, de către complice, a beneficiilor patrimoniale rezultate din săvârşirea faptei de către autor.

În speţă, astfel cum s-a arătat mai sus, a existat o colaborare mai veche între inculpat şi autorul faptei, colaborare ce a întărit convingerea autorului infracţiunii de a încheia un astfel de contract cu inculpatul, odată pensionat avocatul anterior al Ocolului Silvic şi de a legaliza astfel toată această colaborare.

În acest context, acordul, dat anual de către inculpat, pentru încheierea unor contracte de asistenţă juridică cu Ocolul Silvic reprezentat de tatăl său, reprezintă acte de complicitate concomitentă săvârşirii faptei de către autorul acesteia, acte ce aveau la bază o colaborare şi o înţelegere anterioară între cei doi.

Apărarea în sensul că avocatul este liber să-şi aleagă clienţii a fost înlăturată din moment ce orice drept trebuie exercitat cu respectarea legii. Nu se recunosc drepturi a căror exercitare presupune încălcarea legii penale.

Apărarea în sensul că autorul infracţiunii a luat singur decizia încheierii contractelor de asistenţă juridică cu inculpatul a fost respinsă, având în vedere tocmai ceea ce s-a arătat mai sus, cu privire la colaborarea anterioară între inculpat şi autorul infracţiunii, ce a stat la baza adoptării rezoluţiei infracţionale (această colaborare rezultă din declaraţiile date de inculpat şi de către tatăl său).

Sub aspectul laturii obiective, elementul material a constat deci în acţiunile de completare şi semnare a celor 8 contracte de asistenţă juridică în perioada 2010 - 2017, încheiate cu instituţia publică Regia publică Locală Ocolul Silvic Pădurile Făgăraşului R.A., al cărei director şef era tatăl său, în urma cărora inculpatul a beneficiat de un folos patrimonial de 90.800 de RON, aceasta fiind contraprestaţia dată în schimbul serviciilor juridice prestate de inculpat.

S-a înlăturat, deci, apărarea inculpatului în sensul că nu există elementul material al complicităţii, instanţa considerând, pentru motivele arătate mai sus, că încheierea, de către inculpat, a acestor contracte de asistenţă juridică, reprezintă acte de complicitate la săvârşirea faptei de către autor, iar nu o acceptare simplă a foloaselor, fără nicio contribuţie din partea inculpatului, la încheierea acestor contracte.

Urmarea imediată a constat într-o stare de pericol, întrucât infracţiunea este una de pericol. Nu are nicio importanţă pentru existenţa infracţiunii dacă folosul patrimonial a fost sau nu legitim, astfel că nu interesează în cauză, din punctul de vedere al existenţei infracţiunii, dacă inculpatul a prestat servicii juridice pentru sumele câştigate în acest interval de timp.

Este îndeplinită şi cerinţa specială a obţinerii unui folos patrimonial de către o rudă (inculpatul) prin săvârşirea infracţiunii de către autor. Prin încheierea acestor contracte de asistenţă juridică s-a realizat un folos patrimonial pentru inculpat în cuantum de 90.800 de RON.

Cu privire la momentul consumării infracţiunii, instanţa a considerat că, atâta vreme cât infracţiunea tip este una de pericol, consumarea are loc în momentul îndeplinirii actului prin care se poate obţine un folos patrimonial pentru o rudă (cu condiţia ca folosul să se fi obţinut).

În speţă, contrar opiniei apărătorului inculpatului, instanţa a considerat că fapta s-a consumat în momentul în care s-a încheiat primul contract de asistenţă juridică în formă scrisă şi s-a obţinut primul folos patrimonial (luna ianuarie 2010) şi s-a epuizat la momentul obţinerii ultimului folos patrimonial de către inculpat (25.01.2018).

Nu are relevanţă data la care autorul faptei a adoptat decizia de a încheia contracte de asistenţă juridică cu inculpatul, din moment ce art. 301 C. pen. vorbeşte despre "îndeplinirea unui act" ca şi element material al infracţiunii, iar instanţa a considerat că numai prin obiectivarea fizică a acestui act se dă în vileag rezoluţia infracţională. Gândurile interne ale autorului mai înainte de încheierea acestui act nu pot avea valenţe penale.

Prin urmare, la momentul la care s-a încheiat primul contract de asistenţă juridică şi s-a obţinut primul folos patrimonial s-a consumat infracţiunea şi tot atunci trebuie analizate contribuţiile psihice ale autorului şi ale complicelui, nu înainte, astfel cum a arătat apărătorul inculpatului.

Astfel, la acel moment, din moment ce contractul de asistenţă juridică, astfel cum îi spune şi denumirea, este un act juridic bilateral, iar nu unilateral, trebuie analizată intenţia inculpatului de a contracta cu instituţia publică condusă de tatăl său.

Inculpatul este avocat şi, în condiţiile în care nu acordă asistenţă juridică în cauze penale, trebuia să întrebe un coleg specialist în materia dreptului penal dacă pot fi încheiate astfel de contracte cu o instituţie publică condusă de tatăl său. Nu s-a întâmplat aşa, iar inculpatul, cu intenţie indirectă, a acceptat să obţină foloase patrimoniale prin încheierea unor contracte cu tatăl său, în calitate de reprezentant al Ocolului Silvic.

Latura subiectivă a constat, deci, în forma de vinovăţie a intenţiei indirecte şi a existat atât la momentul încheierii primului contract de asistenţă juridică, precum şi la fiecare încheiere ulterioară a contractelor de asistenţă juridică.

La individualizarea instituţiei de drept ce trebuie aplicată pentru fapta săvârşită cu vinovăţie de către inculpat, instanţa a avut în considerare mai multe aspecte.

În primul rând, s-a observat că intenţia inculpatului şi a tatălui său a fost aceea de a se obţine serviciile unui avocat pentru problemele juridice ale Ocolului Silvic la un preţ cât mai mic pentru această instituţie. Onorariul convenit de cele 2 părţi contractante în fiecare contract încheiat a fost salariul minim pe economie, ceea ce ilustrează buna credinţă a celor două persoane şi faptul că intenţia reală a fost nu de a se produce îmbogăţirea inculpatului, ci de a se obţine serviciile unui avocat cu un preţ minim pentru instituţie.

Că un avocat nu a prestat servicii juridice şi nici nu va presta vreodată pe un onorariu lunar echivalent cu salariul minim pe economie este o evidenţă, dată fiind specializarea acestei profesii, importanţa sa pentru viaţa socială şi câştigurile mari ce pot rezulta din prestarea acestei activităţi. Inculpatul a depus la judecată înscrisuri din care rezultă că percepea, în aceeaşi perioadă în care avea încheiate aceste contracte cu Ocolul Silvic, onorarii mai mari pentru diversele cereri pe care le formula în instanţă, sau pentru reprezentarea ori asistarea părţilor în faţa instanţelor de judecată.

În aceeaşi ordine de idei, volumele II şi III de urmărire penală sunt formate în întregime din înscrisuri ce atestă prestarea de activităţi juridice de către inculpat, în temeiul acestor contracte de asistenţă juridică încheiate cu Ocolul Silvic, ceea ce ilustrează că inculpatul a acordat consultanţă juridică efectivă, a formulat cereri şi a reprezentat Ocolul Silvic la mai multe instanţe de judecată în procesele în care acesta era parte. Tot important este şi faptul că inculpatul, pe parcursul derulării contractelor de asistenţă juridică nu a solicitat de la Ocolul Silvic decontarea altor cheltuieli (acestea erau evident făcute de inculpat constând în cheltuieli cu deplasarea şi cazarea în diverse localităţi unde aveau loc procesele), precum şi că Ocolul Silvic nu a avut angajat un consilier juridic sau un alt avocat în toată această perioadă, deci de toate problemele juridice ale instituţiei s-a ocupat inculpatul.

Analizând coroborat toate aceste fapte, instanţa a arătat că poate trage concluzia că inculpatul a primit pentru toată activitatea desfăşurată în baza acestor contracte o sumă de bani cel puţin echivalentă cu serviciile prestate, dacă nu chiar mai puţin decât contravaloarea serviciilor. Dacă ar fi fost angajat un avocat pentru fiecare problemă juridică, cu siguranţă se plătea mai mult, iar dacă ar fi fost angajat un consilier juridic cu siguranţă nu i s-ar fi plătit acestuia pe lună salariu minim pe economie (acest nivel de salariu era cel cu care era plătită femeia de serviciu a Ocolului Silvic pentru un program de 4 ore pe zi).

Astfel, instanţa a considerat că prin scopul urmărit de inculpat, prin întinderea urmărilor faptei (ce au constat exclusiv într-o stare de pericol), prin modul şi împrejurările în care a fost săvârşită, infracţiunea prezintă o gravitate redusă.

În al doilea rând, analizând circumstanţele personale ale inculpatului, s-a observat că este integrat deplin social şi profesional, este avocat, membru în Baroul Bucureşti, unde îşi desfăşoară activitatea cu profesionalism (în acest sens au fost depuse două caracterizări la judecata cauzei), având o conduită foarte bună, atât înainte de săvârşirea faptei, cât şi după.

Instanţa a observat un inculpat, prezent la judecată, care a prezentat o sinceră părere de rău pentru cele întâmplate şi un regret că s-a ajuns într-o asemenea situaţie, considerând, pe bună dreptate, că nu a dorit altceva decât să-l ajute pe tatăl său care conducea acea instituţie.

Dată fiind profesia inculpatului, maturitatea şi experienţa sa ce conduce la concluzia că a conştientizat pe deplin gravitatea acestei infracţiuni de serviciu, instanţa a considerat că întreg procesul penal desfăşurat împotriva inculpatului a reprezentat prin sine însuşi un puternic semnal de alarmă pentru inculpat, astfel încât, pe viitor, să fie mult mai atent cu privire la contractele de asistenţă juridică pe care le încheie, astfel încât să nu mai săvârşească alte infracţiuni.

Date fiind toate aceste aspecte de natură personală, instanţa a considerat că aplicarea unei pedepse este inoportună din cauza consecinţelor pe care le-ar avea asupra profesiei şi a persoanei inculpatului.

Prin urmare, instanţa a considerat că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 80 alin. (1) lit. a) şi b) pentru a se dispune renunţarea la aplicarea pedepsei pentru inculpat.

Cu privire la îndeplinirea condiţiilor obiective ale alin. (2) ale articolului sus menţionat, s-a observat că inculpatul nu este recidivist, nu a mai beneficiat anterior de instituţia renunţării la aplicarea pedepsei, nu s-a sustras de la judecata cauzei, iar pedeapsa prevăzută de art. 301 C. pen. nu este mai mare de 5 ani închisoare.

Astfel, constatând că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 80 C. pen., instanţa a renunţat la aplicarea pedepsei faţă de inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 301 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (8 acte materiale) şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În baza art. 81 C. pen., a aplicat inculpatului un avertisment, constând în atenţionarea acestuia cu privire la conduita sa viitoare în calitate de avocat, în sensul de a manifesta mai multă diligenţă în exercitarea profesiei, astfel încât să nu mai săvârşească infracţiuni.

S-a arătat că infracţiunea nu comportă latură civilă, fiind o infracţiune de pericol, iar folosul patrimonial nu poate fi confiscat, întrucât nu reprezintă un folos necuvenit (cum este, spre exemplu, cel obţinut în urma săvârşirii infracţiunii de luare de mită). Art. 301 C. pen. stabileşte, ca şi cerinţă esenţială, existenţa unui folos patrimonial, astfel că este suficientă, pentru existenţa infracţiunii, dovada existenţei unui folos patrimonial obţinut, fără a fi condiţionată infracţiunea de producerea unei pagube în patrimoniul instituţiei publice.

Împotriva Sentinţei penale nr. 12/F din data de 18.03.2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018, au declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi intimatul inculpat A., motivele fiind expuse în încheierea de dezbateri şi amânarea pronunţării deciziei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind stabilit termen la data de 01.10.2019 pentru examinarea cauzei pe fond, dată la care cauza a fost amânată la cererea inculpatului, pentru angajare apărător.

La termenul din data de 12.11.2019, inculpatul a susţinut că nu doreşte să dea declaraţie în faţa instanţei de apel şi că-şi menţine declaraţiile anterioare, poziţia procesuală a acestuia fiind consemnată într-o declaraţie, care a fost semnată şi ataşată la dosarul cauzei. Totodată, a arătat că nu înţelege să solicite alte probe pe situaţia de fapt, astfel că Înalta Curte, constatând că nu sunt probe de administrat, cereri sau excepţii de invocat, a declarat terminată cercetarea judecătorească şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 420 alin. (6) şi (11) C. proc. pen. raportat la art. 388 C. proc. pen., a acordat cuvântul în dezbaterea apelurilor, susţinerile fiind în detaliu consemnate în încheierea de şedinţă de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta decizie, pronunţarea deciziei fiind stabilită la data de 26.11.2019.

Înalta Curte, examinând hotărârea instanţei de fond, atât prin prisma motivelor de apel invocate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi de apelantul intimat inculpat A., cât şi din oficiu, conform prevederilor art. 417 C. proc. pen., constată, în urma examinării şi coroborării întregului probatoriu administrat în cauză, că hotărârea pronunţată de Curtea de apel Braşov este netemeinică şi nelegală, apelul declarat de intimatul inculpat A. fiind fondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

S-a reţinut de către instanţa de fond, în fapt, că inculpatul A. a încheiat cu tatăl său, B., în calitate de reprezentant legal al Regiei Publice Locale Ocolul Silvic Pădurile Făgăraşului R.A., 8 contracte de asistenţă juridică în perioada 05.01.2010- 10.01.2017, în baza cărora inculpatul presta activitate de consultanţă juridică în interesul Regiei Publice Locale Ocolul Silvic Pădurile Făgăraşului R.A., în schimbul unui onorariu convenit de părţi la momentul încheierii contractului, ce a fost plătit lunar inculpatului. În total, inculpatul a beneficiat de un folos material în cuantum de 90.800 RON în perioada ianuarie 2010- ianuarie 2018. În schimbul acestui onorariu lunar, inculpatul a prestat servicii juridice pentru Regia publică Locală Ocolul Silvic Pădurile Făgăraşului R.A., astfel cum a rezultat din înscrisurile aflate în volumele II şi III de la urmărire penală.

Starea de fapt descrisă mai sus a fost recunoscută de inculpat, care a urmat procedura simplificată de judecare a cauzei, declaraţie ce se coroborează cu înscrisurile constând în contracte de asistenţă juridică, facturi fiscale şi ordine de plată (aflate în volumul I de urmărire penală) şi cu declaraţia dată de tatăl inculpatului, numitul B., aflată la filele x din volumul I de urmărire penală.

În drept, s-a reţinut de către instanţa de fond că, fapta inculpatului de a încheia aceste contracte de asistenţă juridică, cunoscând că reprezentantul legal al instituţiei publice cu care a încheiat contractele este tatăl său, director şef al Ocolului Silvic, obţinând în acest mod un folos patrimonial pentru sine, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la comiterea infracţiunii de folosire a funcţiei pentru favorizarea unor persoane, în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 301 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 301 alin. (1) C. pen. prevăd următoarele: "Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act prin care s-a obţinut un folos patrimonial pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică pe o perioadă de 3 ani."

De asemenea, reţine că dispoziţiile art. 48 alin. (1) C. pen. prevăd că este complice "persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută, în orice mod, la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală".

Instanţa de fond a reţinut că "sub aspectul laturii obiective, elementul material a constat deci în acţiunile de completare şi semnare a celor 8 contracte de asistenţă juridică în perioada 2010-2017, încheiate cu instituţia publică Regia publică Locală Ocolul Silvic Pădurile Făgăraşului R.A., al cărei director şef era tatăl său, în urma cărora inculpatul a beneficiat de un folos patrimonial de 90.800 de RON, aceasta fiind contraprestaţia dată în schimbul serviciilor juridice prestate de inculpat."

Înalta Curte, contrar opiniei instanţei de fond, constată că simpla completare şi semnare a celor 8 contracte de asistenţă juridică în perioada 2010 - 2017, pe care inculpatul le-a încheiat cu instituţia al cărei director şef era tatăl sau, care a şi semnat în numele acestei instituţii, nu poate constitui acte de complicitate sub forma ajutorului, pe care inculpatul le-ar fi dat autorului infracţiunii, în condiţiile în care aceste acţiuni reprezintă normala exercitare a atribuţiilor care decurg din exercitarea profesiei de avocat, profesie pe care inculpatul şi-a exercitat-o cu respectarea prevederilor legale, atâta timp cât niciun text de lege nu-i interzice acestuia să încheie contracte de asistenţă juridică cu vreo persoană fizică sau juridică (evident, care să îndeplinească condiţiile legale pentru încheierea unor astfel de contracte).

Infracţiunea de folosire a funcţiei pentru favorizarea unor persoane este susceptibilă de a fi săvârşită în forma participaţiei penale a complicităţii (dacă funcţionarul public este ajutat de o altă persoană, care nu are această calitate, să îndeplinească un act prin care se obţine un folos patrimonial pentru respectivul funcţionar public, soţul, o rudă sau un afin până la gradul II inclusiv), nefiind exclusă, deci, forma de participaţie a complicităţii în cazul acestei infracţiuni; însă, beneficiarul folosului nu poate fi complice, atâta timp cât acesta participă la îndeplinirea actului pe care-l face autorul în vederea obţinerii folosului (semnarea contractelor în speţa de faţă), în exercitarea atribuţiilor profesiei pe care o desfăşoară.

Instanţa de fond a reţinut în considerentele hotărârii atacate următoarele: "În speţă, se observă că relaţia dintre inculpat şi tatăl său, ce are ca obiect prestarea de către inculpat de servicii juridice pentru Regia publică Locală Ocolul Silvic Pădurile Făgăraşului R.A., datează încă din anul 2005, astfel cum rezultă din declaraţiile celor doi. Astfel, încă din anul 2005 inculpatul a ajutat, fără contraprestaţie, cu diferite acte şi acţiuni juridice, efectuate în interesul Ocolului Silvic, instanţa considerând că toată această colaborare ce a existat a fost avută în vedere de tatăl inculpatului, stând la baza adoptării rezoluţiei de a încheia cu inculpatul contracte de asistenţă juridică, în momentul în care avocatul anterior al Ocolului Silvic se pensionase (anul 2009).

Prin urmare, instanţa reţine că hotărârea de a se încheia aceste contracte de asistenţă juridică a avut la bază nu numai calitatea de avocat a inculpatului, ci şi toată colaborarea juridică dintre inculpat şi tatăl său, efectuată în interesul Ocolului Silvic, colaborare ce a fost realizată şi de inculpat şi prin care i s-a întărit convingerea tatălui inculpatului să încheie aceste contracte. Inculpatul nu a asistat deci pur pasiv la încheierea acestor contracte, ci a asigurat un sprijin anterior încheierii contractelor, sprijin activ şi pe care autorul infracţiunii prevăzute de art. 301 C. pen. s-a bazat atunci când a luat hotărârea de a contracta, în numele Ocolului silvic, cu fiul său, în calitate de avocat."

Înalta Curte costată ca fiind incorect raţionamentul instanţei de fond, având în vedere că inculpatului nu i se poate "reproşa" că, cu ani în urmă, prin atitudinea pe care a manifestat-o, ajutându-şi tatăl, pro bono, nu ar fi asistat pur pasiv, câţiva ani mai târziu, la încheierea contractelor, ci a acordat un sprijin activ pe care autorul infracţiunii s-ar fi bazat atunci când a luat hotărârea de a contracta, întrucât este absurd a se considera că ajutorul pe care inculpatul, în calitate de fiu, l-a acordat tatălui său, dezinteresat (acesta neputând avea reprezentarea subiectivă că peste câţiva ani avocatul care lucra pentru instituţie se va pensiona, iar acesta va încheia contracte de asistenţă juridică cu această instituţie), reprezintă un sprijin activ şi este o dovadă că acesta nu a asistat pur pasiv la încheierea acelor contracte.

Aşadar, Înalta Curte constată că inculpatul nu a întreprins acte de complicitate la comiterea infracţiunii prevăzute de art. 301 C. pen., astfel că, lipsind elementul material al laturii obiective şi, deci, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, fapta comisă de către inculpat nu este prevăzută de legea penală, astfel că devine incident cazul de achitare prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Având în vedere că inculpatul a beneficiat de procedura simplificată a recunoaşterii învinuirii, se constată că sunt respectate şi dispoziţiile Deciziei nr. 4/2019, pronunţată în RIL de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a decis că "în ipoteza în care instanţa a admis cererea inculpatului de judecare în procedura simplificată a recunoaşterii învinuirii, iar cauza a fost judecată potrivit acestei proceduri, nu este posibilă pronunţarea unei hotărâri de achitare întemeiate pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a şi lit. c) din C. proc. pen.".

În ceea ce priveşte apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, având în vedere soluţia de achitare a inculpatului care va fi pronunţată în prezenta cauză, se constată că acesta este nefondat.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelul declarat de intimatul inculpat A. împotriva Sentinţei penale nr. 12/F din data de 18.03.2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018.

Va desfiinţa sentinţa penală atacată şi rejudecând:

În baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen. combinat cu art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., va achita pe apelantul inculpat A. pentru complicitate la infracţiunea de folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 301 C. pen.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea cauzei la fond şi în apel vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de intimatul inculpat A. împotriva Sentinţei penale nr. 12/F din data de 18.03.2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018.

Desfiinţează sentinţa penală atacată şi rejudecând:

În baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen. combinat cu art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achită pe apelantul inculpat A. pentru complicitate la infracţiunea de folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 301 C. pen.

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov.

Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea cauzei la fond şi în apel rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 26 noiembrie 2019.

GGC - GV