Execution of a European Arrest Warrant for aggravated theft and validity of surrender deferral due to state of alert transport restrictions

Deliberând asupra cauzei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 32/F/MEA din data de 21.05.2020 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi în consecinţă:

În temeiul art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A., mandat european emis la 24.04.2020 de autorităţile judiciare din Germania, Tribunalul Regional Karlsruhe, conform mandatului german naţional de arestare în Dosar nr. x Gs 509/20 emis de Tribunalul Regional Karlsruhe la 06.04.2020, referinţă dosar 31 Gs 509/20 urmărire penală 120 Js 12893/20.

A dispus predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare germane cu respectarea regulii specialităţii.

A constatat că persoana solicitată A. nu a renunţat la regula specialităţii şi nu a consimţit la predare.

În temeiul art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. până la data încetării împrejurării speciale care a determinat amânarea (înlăturarea restricţiilor de transport dintre România şi Germania în perioada situaţiei de alertă), dar nu mai mult de 3 luni de la momentul rămânerii definitive a prezentei.

În baza art. 109 alin. (3) rap. la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, a dispus arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, de la data încetării împrejurării speciale care a determinat amânarea predării.

În baza art. 109 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 a dispus comunicarea prezentei hotărâri autorităţii judiciare emitente, Ministerului Justiţiei şi Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române.

A revocat măsura arestului provizoriu dispusă faţă de persoana solicitată A. prin încheierea din data de 7 mai 2020 a Curţii de Apel Braşov în dosar prezent şi a dispus punerea sa de îndată în libertate dacă nu este arestat în altă cauză.

A constatat că persoana solicitată A. a fost reţinută 24 de ore, începând cu data de 06.05.2020 orele 13:50 şi arestată provizoriu începând cu data de 7 mai 2020 la 21.05.2020.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Braşov a reţinut că semnalarea în sistemul informatic SIRENE este întemeiată pe un mandat european de arestare emis de către autorităţile competente din Germania pe numele persoanei solicitate A. - mandat de arestare emis în Dosar nr. x Gs 509/20 de Tribunalul Regional Karlsruhe, persoana solicitată fiind cercetată penal pentru una (1) infracţiune comisă pe teritoriul statului german- nr. de referinţă al dosarului 31 Gs 509/20, urmărire penală 120 Js 12893/20 al Tribunalului Regional Karlsruhe, Germania.

A apreciat că din cuprinsul mandatului rezultă că fapta s-ar fi comis pe teritoriul statului german, mandatul fiind emis de judecător potrivit procedurii germane. Mandatul de arestare priveşte o faptă care s-ar fi comis la un moment nespecificat, între 15.10.2018 - 02.12.2018, când suspectul a obţinut acces în mod ilegal la casa în care locuia victima B., situată la adresa din Karlsbad; s-a reţinut în mandat că făptuitorul- persoană solicitată a urcat prima dată pe o scară pe care o adusese cu el, în balconul de la primul etaj şi apoi de acolo la balconul etajului al doilea de unde a deschis uşa cu un obiect neidentificat şi a sustras cel puţin suma de 2.600 euro cash şi 2 laptop-uri în valoare totală de 700 euro din casa respectivă cu intenţia de a păstra aceste bunuri în mod ilegal pentru sine.

A reţinut că făptuitorul A. este cercetat pentru o (1) infracţiune prevăzută de secţiunile 243 I, 244 I nr. 3, IV din C. pen. german - furt grav, furt prin spargerea unei locuinţe şi pedepsită cu închisoare de maxim 10 ani.

Fapta persoanei solicitate este incriminată şi de legislaţia română şi constituie infracţiune de furt calificat - art. 228, 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) C. pen. şi pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani.

S-a dispus faţă de persoana solicitată măsura arestării provizorii constatându-se, în esenţă, că împrejurările şi consecinţele faptei cercetate, gravitatea acesteia, natura infracţiunii cercetate care s-ar fi săvârşit în urmă cu aproximativ 1 an şi jumătate şi care este pedepsită cu închisoare potrivit legislaţiei germane de maxim 10 ani închisoare, impun arestarea preventivă provizorie în vederea predării, urmărindu-se evitarea sustragerii de la cercetare. S-a apreciat şi faptul că, deşi ne aflăm în situaţie de urgenţă, situaţie întâlnită la nivelul întregii Europe, autorităţile judiciare din Germania au emis semnalarea la data de 4 mai 2020, iar mandatul naţional german a fost emis la 6 aprilie 2020 şi semnat la 26 aprilie 2020. S-a apreciat în acelaşi timp că perioada de urgenţă stabilită în prezent urmează să expire la data de 15 mai 2020, necesitatea executării imediate şi neîntârziate a mandatelor europene, dar şi împrejurarea că infracţiunile de furt din locuinţă sunt considerate grave şi de legislaţia română care le sancţionează cu pedepse în cuantum ridicat. Pe de altă parte s-a remarcat că elementele de circumstanţiere ale persoanei solicitate, astfel cum reies din actele dosarului, impun arestarea provizorie, nefiind indicată o altă măsură preventivă, cum este şi cea a arestului la domiciliu sau control judiciar; în acest sens s-a avut în vedere fişa de cazier judiciar a lui A., potrivit căreia este cunoscut cu un trecut infracţional frecvent în străinătate, dar şi în România unde în prezent se derulează o procedură care însă nu se circumscrie dispoziţiilor art. 58 din Legea nr. 302/2004; s-a mai observat patternul infracţional de natură patrimonială dezvoltat de persoana solicitată în străinătate, dar şi faptul că ar mai fi executat sancţiuni cu închisoarea pe teritoriul statului german pentru infracţiuni contra patrimoniului.

Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, mandatul european de arestare executându-se pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Având în vedere aceste principii, Legea nr. 302/2004 limitează în procedura de executare de către autorităţile române a unui mandat european de arestare rolul instanţei la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea, ridicate de persoana solicitată, şi la stabilirea existenţei sau inexistenţei vreunui motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, neexistând o competenţă a instanţei de a verifica legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene şi de a verifica existenţa faptelor de săvârşirea cărora este acuzată persoana solicitată.

La data de 20 mai 2020, persoana solicitată A. a fost prezentă în faţa instanţei prin videoconferinţă, asistată de avocat ales care a depus delegaţia la dosar - avocat C. şi care a luat legătura cu persoana solicitată, a fost verificată identitatea acesteia şi i s-au adus la cunoştinţă drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, republicată, a recunoscut în faţa judecătorului, în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, că ea este persoana indicată în solicitarea adresată de către autorităţile germane, nu a renunţat la regula specialităţii şi nu a consimţit la predare. Sub acest din urmă aspect, se constată că singurul motiv indicat de persoana solicitată pentru care s-a împotrivit la predare este legat de nerecunoaşterea faptei şi de împrejurarea că nu ar fi fost în statul german la momentul la care se reclamă că s-ar fi comis fapta.

A constatat că aspectele indicate de persoana solicitată nu se circumscriu nici unuia dintre cazurile expres prevăzute de art. 99 din Legea 302/2004: nu există date că persoana solicitată este sau a fost judecată pentru aceeaşi faptă, nu reiese că fapta pentru care se efectuează cercetări a fost amnistiată în România sau în statul german, că a intervenit o cauză care împiedică continuarea cercetărilor; persoana solicitată este adult şi nu rezultă date că nu ar înţelege situaţia în care se găseşte, măsura arestării preventive priveşte o cercetare penală efectuată în statul german pentru o faptă comisă în acel stat; nu există prevederi legale care să interzică urmărirea faptelor comise pe teritoriul statului străin.

A apreciat că nu este îndrituită a verifica existenţa faptei şi vinovăţia persoanei solicitate, procedura prezentă vizând exclusiv necesitatea executării mandatului european de arestare.

Prin urmare, a constatat că sunt îndeplinite cerinţele legale ale executării mandatului, ţinând seama că informaţiile comunicate de autorităţile germane sunt suficiente pentru a permite arestarea şi predarea către autoritatea judiciară emitentă a persoanei solicitate. De asemenea, Curtea a reţinut că persoana solicitată nu a consimţit la predare către autoritatea judiciară solicitantă, că nu a renunţat la regula specialităţii şi că este îndeplinită condiţia dublei incriminări, acţiunile infracţionale fiind prevăzute şi de legea română - furt calificat - art. 228, 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) C. pen. şi pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani, iar legea penală germană prevede o pedeapsă maximă pentru faptă de până la 10 ani închisoare.

În aceste condiţii, a constatat că nu există niciun motiv de refuz al executării, nici obligatoriu, nici facultativ, conform art. 99 din aceeaşi lege, motiv pentru care, în conformitate cu art. 104 alin. (6) şi 10 raportat la art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, ca urmare a admiterii cererii formulate, se va proceda la arestarea persoanei solicitate, executarea mandatului european de arestare şi predarea persoanei solicitate către autoritatea judiciară emitentă, cu respectarea tuturor condiţiilor impuse de art. 113 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind predarea persoanei menţionate.

În ceea ce priveşte executarea mandatului european de arestare emis de autorităţile germane, instanţa a constatat următoarele: referitor la procedura penală care priveşte persoana solicitată în Dosarul penal nr. x/2019 al Judecătoriei Braşov, cauza nu priveşte o cercetare penală astfel cum apare la art. 58 din Legea nr. 302/2004.

Potrivit art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 "în situaţia în care persoana extrădată este cercetată penal de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluţionarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen". Prin urmare, cercetarea penală urmată de o soluţie de condamnare are în vedere asigurarea posibilităţii celui cercetat de a participa în persoană la propriul proces şi posibilitatea asigurării unei pedepse privative de libertate; cazul procedurilor de anulare sau revocare a suspendării sub supraveghere dispuse printr-o hotărâre prin care s-a stabilit deja vinovăţia penală şi s-a individualizat modalitatea de executare a pedepsei nu intră în sfera unei cercetări penale prin care să se dispună o condamnare. O interpretare extinsă nu este permisă faţă de principiul executării imediate şi neîntârziate a mandatelor europene, inclusiv atunci când privesc o solicitare de predare în vederea urmăririi penale, iar orice excepţie de neexecutare a mandatului european este de strictă interpretare. Prin urmare, deşi persoana solicitată este citată într-o procedură penală în curs, ea nu este cercetată penal şi nu riscă o soluţie de condamnare, ci, eventual, o soluţie de executare a pedepsei ca urmare a revocării beneficiului unei condamnări cu suspendare sub supraveghere. Cum nu se poate dispune din nou o condamnare, dispoziţiile art. 58 alin (1) din Legea nr. 302/2004 nu sunt incidente.

Prin urmare, nu a constatat vreun motiv de neexecutare sau de amânare a predării sub acest aspect.

Instanţa a observat însă că potrivit adresei din 19 mai 2020 a IGPR, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional SIRENE, s-a comunicat faptul că dat fiind contextul actual al epidemiei COVID -19 pentru care în România a fost decretată stare de alertă pentru o perioadă de 30 zile începând cu data de 15 mai 2020, dar şi faptul că potrivit art. 10 din Anexa la Hotărârea nr. 24 din 24 mai 2020 a Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă s-a prelungit măsura suspendării zborurilor efectuate de operatorii economici din aviaţie inclusiv cu statul german pentru o perioadă de 14 zile începând cu data de 15 mai 2020, astfel că în perioada următoare autoritatea competentă se află în imposibilitatea de a realiza misiuni de preluare şi predare a persoanelor. Referitor la acest aspect, se constată că statul român, ca şi alte state europene, au ieşit de curând din situaţia de urgenţă impusă de epidemia de Covid 19, situaţie care, pentru siguranţa sănătăţii tuturor membrilor comunităţii reclamă interzicerea deplasărilor. Prin Hotărârea din 14 mai 2020 a Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă s-a instituit starea de alertă la nivel naţional, autorităţile constatând că împrejurările apreciate în cadrul stării de urgenţă nu au dispărut, existând în continuare pericol de infectare cu noul virus gripal. Prin urmare, există situaţii care nu permit momentan, pentru siguranţa tuturor celor implicaţi în procedură, transferul persoanei solicitate.

Aşa fiind, raportat la dispoziţiile art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată, a constatat că există o stare de alertă instituită pe teritoriul României, iar potrivit art. 10 din anexa la Hotărârea nr. 24, s-a prelungit măsura suspendării zborurilor către şi dinspre mai multe state europene, inclusiv Germania, cu 14 zile începând cu data de 15 mai 2020. Această stare de alertă este generată de persistenţa unui număr crescut de persoane infectate cu virusul SARS-CoV-2 pe teritoriul. Întrucât situaţia de suspendare este dată de existenţa unor împrejurări care pot pune în pericol cu consecinţe grave persoana solicitată, a dispus amânarea predării acesteia până la data încetării împrejurării speciale care a determinat amânarea (înlăturarea restricţiilor de transport dintre România şi Germania în perioada situaţiei de alertă), dar nu mai mult de 3 luni de la momentul prezent.

Împotriva acestei sentinţe penale, persoana solicitată A. a formulat contestaţie.

În esenţă, a solicitat admiterea contestaţiei şi în rejudecare, respingerea sesizării de punere în executare a mandatului european de arestare şi predare.

Examinând contestaţia formulată, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al UE solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeaşi lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

În cauză, predarea şi arestarea persoanei solicitate se întemeiază pe existenţa unui mandat european de arestare emis de către autorităţile competente din Germania pe numele persoanei solicitate A. - mandat de arestare emis în Dosar nr. x Gs 509/20 de Tribunalul Regional Karlsruhe, persoana solicitată fiind cercetată penal pentru una (1) infracţiune comisă pe teritoriul statului german- nr. de referinţă al dosarului 31 Gs 509/20, urmărire penală 120 Js 12893/20 al Tribunalului Regional Karlsruhe, Germania.

Înalta Curte constată că, faptele pentru care se solicită predarea, constituie infracţiuni şi potrivit legii române, fiind îndeplinită condiţia dublei incriminări, prevăzută de dispoziţiile art. 96 din Legea nr. 302/2004, republicată (art. 228, 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) C. pen. şi pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani, iar legea penală germană prevede o pedeapsă maximă pentru faptă de până la 10 ani închisoare.)

Prin urmare, cunoscând o dublă incriminare, faptele persoanei solicitate dau drept la predare, iar pe fondul ei, cererea este întemeiată.

Potrivit art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, în următoarele cazuri:

a) când, din informaţiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiţia ca, în cazul condamnării, sancţiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost graţiată ori infracţiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;

b) când infracţiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autorităţile române au, potrivit legii române, competenţa de a urmări acea infracţiune;

c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare, în conformitate cu legea română.

Analizând dispoziţiile legale sus menţionate, Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate şi apreciază că nu sunt întrunite nici cerinţele de refuz facultativ al predării, potrivit art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, şi anume atunci când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 32/F/MEA din data de 21 mai 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 32/F/MEA din data de 21 mai 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia Penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 iunie 2020.

GGC - NN