Organized-theft extradition upheld; EAW execution and 30-day arrest confirmed.

Asupra contestaţiei de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 86/F din data de 28 mai 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti. În baza art. 104 alin. (7) cu referire la art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis în data de 03.09.2019 de către Parchetul Republicii Franceze din Cretell, pe numele persoanei solicitate A., cu respectarea regulii specialităţii. În baza art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a luat act că persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autorităţile judiciare din Republica Franţa, iar în baza art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării pentru o perioadă de 30 de zile, începând din data de 28.05.2020, până în data de 26.06.2020 inclusiv.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, s-a reţinut că, prin adresa nr. x/2020 din 28.05.2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat instanţa în conformitate cu disp.art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, pentru desfăşurarea procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 02.09.2019 de către autorităţile judiciare din Franţa, faţă de cetăţeanul român A., urmărit internaţional pentru săvârşirea infracţiunilor de furt în grup organizat, prev. de art. 311-9 alin. (1), art. 311-1, art. 132-71 din C. pen. francez, tentativă de furt în grup organizat, prev. de art. 311-9 alin. (1), art. 311-1, art. 132-71 din C. pen. francez, participare la o asociere de răufăcători în vederea comiterii unei infracţiuni, prev. de art. 450-1 alin. (1), alin. (1) din C. pen. francez, tăinuirea obişnuită de bunuri care provin din furturi de grup organizat, prev. de art. 311-1 alin. (1), alin. (2), art. 311-2 10 din C. pen. francez şi spălare de bani, prev. de art. 324-1 alin. (2), art. 311-9 alin. (2), alin. (1), art. 311-1, 311-11, art. 132-71 din C. pen. francez.

Prin ordonanţa de reţinere nr. 56/2020 din 28.05.2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a procedat la reţinerea persoanei solicitate A., pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 28.05.2020 până la 29.06.2020 inclusiv, conform art. 100 din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

Fiind prezentă în faţa instanţei, în şedinţa publică din data de 28.05.2020, persoana solicitată A., asistat de apărător oficiu, nu a formulat obiecţiuni cu privire la identitate, a arătat că are cunoştinţă despre săvârşirea faptei descrise în mandatul de arestare, nu este de acord cu eventuala predare în vederea executării pedepsei pe teritoriul Franţei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut că prin adresa emisă de Biroul SIRENE România şi transmisă Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti unde a fost înregistrată sub nr. x/2019 a fost înaintată semnalarea în Sistemul Informatic Schengen şi formularul A ataşat semnalării cu privire la existenţa unui mandat european de arestare emis la data la data de 03.09.2019 de către autorităţile judiciare din Franţa, faţă de cetăţeanul român A., urmărit internaţional pentru săvârşirea infracţiunilor de furt în grup organizat, tentativă de furt în grup organizat, participare la o asociere de răufăcători în vederea comiterii unei infracţiuni, tăinuirea obişnuită de bunuri care provin din furturi de grup organizat, şi spălare de bani.

În fapt, în cuprinsul mandatului de arestare emis de către autorităţile judiciare din Franţa, s-a reţinut că, în perioada 2017 - 2019, în principal în regiunea pariziană, a aderat la un grup infracţional organizat care a săvârşit multiple infracţiuni de furturi şi tentative de furturi de bijuterii, a tăinuit bunurile provenite din infracţiuni şi a disimulat sau schimbat produsele provenite din furturi comise în grup organizat. Grupul infracţional organizat opera din România şi acţiona în diferite ţări europene, reproducând în mod sistematic acelaşi mod de operare, comiterea de raiduri pentru o perioadă limitată de timp, apoi traseul bijuteriilor furate către România şi în special în regiunea Vâlcea. Ocazional, bijuteriile erau tăinuite în Franţa pentru a permite obţinerea rapidă de lichidităţi.

La termenul de judecată din data de 28.05.2020, persoana solicitată A., în prezenţa apărătorului din oficiu, a solicitat respingerea solicitării, având în vedere că nu este vinovat şi că nu trebuie să sufere el pentru ce a făcut familia sa.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a constatat că mandatul european de arestare emis la data de 03.09.2019 de către autorităţile judiciare franceze (Parchetul Republicii Franceze din Cretell), îndeplineşte condiţiile de conţinut şi formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în sensul că în cuprinsul acestuia apar menţionate identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate, datele (de contact ale) autorităţii emitente, este indicat actul în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare, se precizează natura şi încadrarea juridică a infracţiunilor pentru care este cercetată persoana solicitată, sunt descrise circumstanţele săvârşirii faptelor şi este specificată limita maximă a pedepselor prevăzute de legislaţia statului francez pentru aceste infracţiuni.

De asemenea, s-a constatat că faptele reţinute în sarcina persoanei solicitate, astfel cum au fost expuse în cuprinsul mandatului european de arestare, permit predarea în condiţiile prevăzute de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Pedeapsa prevăzută de C. pen. francez pentru infracţiunea prevăzută în mandatul european de arestare este mai mare de 3 ani închisoare - durata maximă a pedepsei care se poate aplica pentru aceste infracţiuni fiind de 20 ani, cerinţă care corespunde art. 97 alin. (1) teza I din Legea nr. 302/2004 republicată, verificarea condiţiei dublei incriminări nemaifiind necesară.

În acest context, având în vedere că - potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 republicată - mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, respectiv că acesta se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce între statele membre, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, neexistând niciunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării, prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004 republicată şi art. 2 şi art. 3 din Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI, Curtea de Apel a constatat că se impune punerea în executare a acestei decizii judiciare şi predarea persoanei solicitate, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare emis în data de 03.09.2019 de către autorităţile judiciare ale statului membru emitent, sens în care a dispus emiterea mandatului de arestare.

Împotriva Sentinţei penale nr. 86/F din data de 28 mai 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020, în termen legal, persoana solicitată A. a formulat prezenta contestaţie şi a solicitat, în esenţă, admiterea acesteia, astfel cum a fost susţinută cu ocazia dezbaterilor.

Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A. în raport cu actele şi lucrările dosarului, dar şi în raport cu criticile formulate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este nefondată pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte reţine că mandatul european de arestare se execută în virtutea principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce consacrat de Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, precum şi raportat la dispoziţiile art. 84 din Legea nr. 302/2004, care reglementează mandatul european de arestare, cât şi cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului, aşa cum acestea sunt consacrate de art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

În temeiul acestor principii, stipulate atât în norma internă, cât şi în cea europeană, este evident că executarea unei asemenea decizii judiciare în cadrul unei cooperări judiciare în materie penală presupune respectarea deplină a condiţiilor de fond şi formă, a domeniului de aplicare şi a cadrului instituţional în care funcţionează această procedură specială pentru ca astfel să existe o deplină respectare a drepturilor şi libertăţilor persoanei, aşa cum acestea sunt prevăzute de Constituţia României şi de normele europene.

Verificând actele aflate la dosar, Înalta Curte constată că prin cererea formulată de autorităţile judiciare din Franţa s-a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 03.09.2019 de către autorităţile franceze faţă de numitul A. urmărit internaţional pentru săvârşirea infracţiunilor de furt în grup organizat, tentativă de furt în grup organizat, participare la o asociere de răufăcători în vederea comiterii unei infracţiuni, tăinuirea obişnuită de bunuri care provin din furturi de grup organizat, şi spălare de bani.

În acelaşi timp, Înalta Curte constată că faptele reţinute în sarcina persoanei solicitate, astfel cum au fost expuse în cuprinsul mandatului european de arestare, permit predarea în condiţiile prevăzute de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată (săvârşirea infracţiunilor de furt în grup organizat, prev. de art. 311-9 alin. (1), art. 311-1, art. 132-71 din C. pen. francez, tentativă de furt în grup organizat, prev. de art. 311-9 alin. (1), art. 311-1, art. 132-71 din C. pen. francez, participare la o asociere de răufăcători în vederea comiterii unei infracţiuni, prev. de art. 450-1 alin. (1), alin. (1) din C. pen. francez, tăinuirea obişnuită de bunuri care provin din furturi de grup organizat, prev. de art. 311-1 alin. (1), alin. (2), art. 311-2 10 din C. pen. francez şi spălare de bani, prev. de art. 324-1 alin. (2), art. 311-9 alin. (2), alin. (1), art. 311-1, 311-11, art. 132-71 din C. pen. francez).

Din conţinutul mandatului european de arestare rezultă că pedeapsa prevăzută de C. pen. francez pentru infracţiunile prevăzute în mandatul european de arestare este mai mare de 3 ani închisoare - cerinţă care corespunde art. 97 alin. (1) teza I din Legea nr. 302/2004 republicată, verificarea condiţiei dublei incriminări nemaifiind necesară.

Înalta Curte constată că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. îndeplineşte condiţiile de formă şi conţinut prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004, fiind emis în data de 03.09.2019 de către Parchetul Republicii Franceze din Cretell, pe numele persoanei solicitate.

La termenul de judecată din data de 28 mai 2020, Curtea de Apel Bucureşti a procedat la audierea persoanei solicitate A., căreia i s-a adus la cunoştinţă conţinutul mandatului european de arestare şi care a declarat că nu este de acord cu predarea autorităţilor franceze şi nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii.

Trebuie amintit că Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI a înlocuit sistemul multilateral de extrădare cu un sistem de predare bazat pe principiul recunoaşterii reciproce. Or, principiul respectiv presupune că statele membre sunt în principiu obligate să dea curs unui mandat european de arestare fără ca această obligaţie să fie una absolută, motivele facultative de refuz concretizând tocmai marja de apreciere permisă autorităţilor judiciare competente.

Totodată, s-a reţinut că statul solicitant a optat pentru predare, motiv pentru care este evident că nu şi-a dat consimţământul pentru derularea procedurii recunoaşterii în vederea executării, în contextul în care prima instanţă avea posibilitatea de a aprecia asupra motivului de refuz şi subsecvent era obligată să solicite actele şi informaţiile necesare în vederea recunoaşterii.

Pe de altă parte, luarea măsurii arestării provizorii a fost determinată de caracterul urgent şi de necesitatea împiedicării sustragerii contestatorului de la procedura de punere în executare a mandatului european de arestare, având în vedere că există un risc real ca respectiva procedură să fie îngreunată în cazul lăsării sale în libertate, în condiţiile în care persoana solicitată şi-a exprimat opoziţia de a fi predată autorităţilor franceze, împrejurare în care Înalta Curte apreciază că persoana solicitată A. nu oferă garanţii suficiente că nu va face demersuri în acest sens.

Ca atare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând îndeplinite condiţiile de fond şi de formă pentru a pune în executare mandatul european de arestare, va respinge ca nefondată contestaţia exercitată de persoana solicitată A..

Prin urmare, în baza dispoziţiilor art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 86/F din data de 28 mai 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga persoana solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 554 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 86/F din data de 28 mai 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 554 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 iunie 2020.

GGC - GV