European Arrest Warrant execution and preventive detention validity notwithstanding pandemic-related suspension of international flights

Asupra contestaţiei de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 105/PI din 23 mai 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Italia, Tribunalul din Imperia, la data de 29 aprilie 2020, în Dosarul nr. x/2018 R.G.N.R - y/18 R.GG.I.C, pe numele persoanei solicitate A. şi predarea acesteia către organele judiciare din Italia.

S-a constatat că persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa organelor judiciare din Italia şi nu a renunţat la beneficiul regulii specialităţii.

În baza art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 23 mai 2020 până la data de 21 iunie 2020, inclusiv.

În baza art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus respectarea condiţiei ca în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, de către autorităţile din Italia, persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, prin cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi înregistrată la Curtea de Apel Timişoara la data de 23 mai 2020, s-a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare, emis de către autorităţile judiciare din Italia, Tribunalul din Imperia, la data de 29 aprilie 2020, în Dosarul nr. x/2018 R.G.N.R - y/18 R.GG.I.C, pe numele persoanei solicitate A., pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie constând în aceea că, în data de 06 martie 2018, împreună cu numitul B., pe timp de noapte, l-a agresat pe C., aflat în zona de staţionare legală a autobuzelor pe autostradă adiacentă localităţii Bordighera Sud, care coborâse dintr-un autocar provenit din Spania cu direcţia de mers România. Cei doi făptuitori au oprit partea vătămată cu pretextul de a o invita să participe la aşa zisul joc al "celor trei clopotele" prinzând-o de încheieturile braţelor şi răsucindu-i braţele, după care au lovit-o cu genunchiul în zona coastelor şi cu o geantă la cap, apoi i-au sustras, prin smulgere, suma de 850 de euro, bani pe care partea vătămată îi avea în mână şi intenţiona să-i pună în portofel, după coborârea din autocar.

Din cuprinsul materialului probator, s-a reţinut că pe numele persoanei solicitate a fost emis mandatul european de arestare, de către autorităţile judiciare din Italia, Tribunalul din Imperia, la data de 29 aprilie 2020, în Dosarul nr. x/2018 R.G.N.R - y/18 R.GG.I.C, urmărită fiind pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. îndeplineşte condiţiile de formă şi de conţinut prevăzute de art. 87 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004, că sunt îndeplinite condiţiile art. 97 alin. (1), (2) din aceeaşi lege, întrucât fapta incriminată de legislaţia statului emitent ca infracţiune constituie infracţiunea de tâlhărie prevăzută art. 233 C. pen. şi sunt îndeplinite cerinţele dublei incriminări.

Totodată, s-a constatat că nu este incident vreun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute în art. 99 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004, nefiind incidentă nici vreo cauză de amânare a predării, conform art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1), (2) din aceeaşi lege.

Sub cel din urmă aspect, s-a constatat, pe de o parte, că, potrivit fişei de cazier judiciar, persoana solicitată nu are antecedente penale, iar, pe de altă parte, că parchetul nu a furnizat informaţii din care să rezulte că, în prezent, aceasta ar fi cercetată penal de către autorităţile judiciare române în vreo cauză.

Cu privire la invocarea de către apărătorul persoanei solicitate, a faptului că, datorită stării de pandemie, în Italia nu s-ar derula proceduri judiciare, Curtea a constatat că mandatul european de arestare este emis în această perioadă, purtând data 29 aprilie 2020, iar semnalarea din Sistemul SCHENGEN are ultima actualizare în data de 07 mai 2020.

Referitor la aspectele privind chestiunile de ordin medical, respectiv teama persoanei solicitate că riscă să fie infectată cu virusul Covid-19, Curtea a apreciat că acestea nu pot fi reţinute ca motive de refuz a executării mandatului european în condiţiile în care nu numai în România, ci în întreaga Uniune Europeană se iau măsuri de prevenire a răspândirii şi de protejare a sănătăţii persoanelor, iar Italia a trecut la etapa de relaxare a măsurilor de prevenţie.

Referitor la invocarea de către apărare a faptului că prin art. 4 din H.G. nr. 394/2020 s-a dispus suspendarea zborurilor către Italia, Curtea a constatat că nu reprezintă un impediment în executarea mandatului şi nici un motiv de amânare, din verificările şi informaţiile furnizate de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional Sirene România rezultând că, şi în această perioadă, se derulează proceduri de predare/preluare a persoanelor urmărite internaţional către Italia, transportul realizându-se prin intermediul curselor speciale.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, persoana solicitată A. a formulat contestaţie, solicitând, potrivit motivelor scrise, precum şi concluziilor orale formulate de apărătorul desemnat din oficiu cu ocazia dezbaterilor, admiterea căii de atac, desfiinţarea hotărârii atacate şi amânarea predării sale, precum şi revocarea măsurii arestării preventive, având în vedere situaţia actuală din Italia în contextul pandemiei, ceea ce conduce la imposibilitatea predării în condiţii corespunzătoare, întrucât starea sa de sănătate ar fi pusă în pericol, sens în care s-a invocat jurisprudenţa naţională, precum şi H.G. nr. 384/2020, prin care s-a dispus suspendarea tuturor zborurilor către această ţară.

Înalta Curte, verificând cauza atât sub aspectul criticilor invocate, cât şi din oficiu, conform art. 4251 C. proc. pen., apreciază contestaţia formulată de persoana solicitată A. ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

Prin sesizarea nr. 3562/II-5/2020 din 22 mai 2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare, emis de autorităţile judiciare italiene la 29 aprilie 2020, faţă de persoana solicitată A., urmărită pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie cu reţinerea circumstanţelor agravante, prevăzută de art. 628 alin. (1) şi (3), n. 1 din C. pen. italian - art. 61, n. 5 din C. pen. italian.

Sesizării i-au fost anexate procesul-verbal de depistare şi de aducere la cunoştinţă a emiterii de către autorităţile italiene a unui mandat european de arestare, precum şi a drepturilor din 22 mai 2020, ordonanţa din 22 mai 2020 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/2020 prin care s-a dispus reţinerea persoanei solicitate A. pe 24 de ore începând cu data 22 mai 2020, ora 22:13, până la 23 mai 2020, ora 22:13, semnalarea introdusă la data de 07 mai 2020 de Biroul Sirene Naţional din Italia, copia cazierului judiciar şi mandatul european de arestare tradus în limba română.

Înalta Curte mai constată că pe numele persoanei solicitate A. a fost emis la data de 29 aprilie 2020, mandatul european de arestare de către autorităţile judiciare din Italia - Tribunalul din Imperia pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie cu reţinerea circumstanţelor agravante, prevăzută de art. 628 alin. (1) şi (3), n. 1 din C. pen. italian - art. 61, n. 5 din C. pen. italian.

La momentul prezentării sale în faţa instanţei, în prezenţa avocatului, persoana solicitată nu a avut obiecţii privind identitatea, precizând că nu este de acord să fie predată autorităţilor judiciare din Italia şi că se prevalează de beneficiul regulii specialităţii (declaraţia din 23 mai 2020, Dosar nr. x/2020 al Curţii de Apel Timişoara).

Mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, în speţă cea română, în vederea arestării şi predării către un alt stat membru, respectiv Italia, a unei persoane solicitate, în acest caz, în vederea efectuării urmăririi penale, care se execută în baza principiului recunoaşterii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/2002, cât şi cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului, aşa cum acestea sunt consacrate de art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

În temeiul acestor principii, stipulate atât în norma internă cât şi în cea europeană, este evident că executarea unei asemenea decizii judiciare în cadrul unei cooperări judiciare în materie penală presupune respectarea deplină a condiţiilor de fond şi formă, a domeniului de aplicare şi a cadrului instituţional în care funcţionează această procedură specială, pentru ca astfel să existe o deplină respectare a drepturilor şi libertăţilor persoanei, aşa cum acestea sunt prevăzute de Constituţia României şi de normele europene.

Conform Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/2002, mandatul european de arestare este un act procesual cu putere obligatorie în vederea executării unui mandat de arestare, de executare a unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, numai atunci când, persoana împotriva căruia s-a emis mandatul se sustrage de la executare, refugiindu-se pe teritoriul unui alt stat membru.

În virtutea principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce consacrat de Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, precum şi raportat la dispoziţiile art. 84 din Legea nr. 302/2004, care reglementează mandatul european de arestare, instanţa română, ca autoritate judiciară de executare, nu are competenţa de a verifica temeinicia soluţiei dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în speţă cel din Italia, în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare şi nici asupra oportunităţii mandatului european de arestare.

În cadrul acestei proceduri, judecătorul hotărăşte, asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, la existenţa dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situaţii ce se constituie în motive de refuz.

Astfel, Înalta Curte constată, în acord cu judecătorul fondului, că infracţiunea pentru care s-a cerut predarea, respectiv de tâlhărie cu reţinerea circumstanţelor agravante, îşi găseşte corespondent în legislaţia penală română, fiind reglementată şi sancţionată de dispoziţiile referitoare la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen.

Înalta Curte mai constată că, la dosar, s-a depus mandatul european de arestare, în original şi copie tradusă în română, un exemplar al mandatului fiind înmânat şi persoanei solicitate (în limba română, aşa cum rezultă din procesul-verbal din 22 mai 2020 încheiat de Inspectoratul de poliţie judeţean Timiş, Serviciul Investigaţii Criminale), precum şi că acesta a fost emis în baza unei hotărâri de arestare dată în procedura de anchetă preliminară (corespondent, urmărire penală în dreptul român).

Totodată, se constată că situaţiile prevăzute de art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 constituie motive facultative de refuz pentru autoritatea judiciară română (legiuitorul utilizând expresia poate refuza) şi nu motive obligatorii, astfel că instanţa română poate dispune executarea mandatului european de arestare, chiar în lipsa acordului persoanei solicitate dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru aceasta. Astfel, aspectele invocate de persoana solicitată pentru a justifica refuzul la predare (aspectele privind chestiunile de ordin medical, respectiv teama de a fi infectată cu virusul Covid-19), nu se încadrează în niciuna dintre situaţiile prevăzute expres şi limitativ de prevederile art. 99 din Legea nr. 302/2004, şi, ca atare, criticile apărării cu privire la acest aspect nu pot fi primite.

Deşi argumentele invocate de persoana solicitată privind declararea pandemiei determinată de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, ar putea constitui o împrejurare specială în accepţiunea art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, întrucât posibila afectare a stării de sănătate a contestatoarei poate reprezenta o consecinţă gravă, nu poate fi admisă solicitarea de amânare a predării, conform art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, având în vedere că zborurile către Italia sunt suspendate până la 16 iunie 2020, dată anterioară celei până la care s-a dispus arestarea preventivă a persoanei solicitate (21 iunie 2020) (potrivit H.G. nr. 394 din 18 mai 2020 privind declararea stării de alertă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 410/18.05.2020), iar, în situaţia în care nu se va putea realiza predarea persoanei solicitate până la data expirării duratei măsurii preventive, organele competente vor proceda în conformitate cu dispoziţiile art. 113 din Legea nr. 304/2004. Mai mult, din verificările şi informaţiile furnizate de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional Sirene România, rezultă că, şi în această perioadă, se derulează proceduri de predare/preluare a persoanelor urmărite internaţional către Italia, transportul realizându-se prin intermediul curselor speciale.

Astfel, Înalta Curte apreciază că, prin punerea în executare a mandatului european de arestare, starea de sănătate a persoanei solicitate nu este pusă în pericol grav, în condiţiile în care nu numai în România, ci în întreaga Uniune Europeană se iau măsuri de prevenire a răspândirii şi de protejare a sănătăţii persoanelor, iar Italia a trecut la etapa de relaxare a măsurilor de prevenţie, motiv pentru care, raportat şi la gravitatea acuzaţiilor aduse contestatorului, la momentul actual, interesul protejării bunei desfăşurări a procesului penal este prioritar.

În contextul celor expuse mai sus, fiind îndeplinite condiţiile de formă şi de fond reglementate de art. 87 alin. (1) lit. a) - e) din Legea nr. 302/2004, nefiind constatată incidenţa vreunui motiv de refuz obligatoriu sau opţional dintre cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, constată că cererea pentru executarea mandatului european de arestare este fondată.

Cu privire la cererea de revocare a arestării preventive, Înalta Curte arată că opţiunea instanţei pentru luarea acestei măsuri, a fost determinată de caracterul urgent şi de necesitatea împiedicării sustragerii contestatoarei de la procedura de punere în executare a mandatului european de arestare, întrucât există un risc real ca respectiva procedură să fie îngreunată în cazul lăsării sale în libertate, în condiţiile în care persoana solicitată şi-a exprima opoziţia de a fi predată autorităţilor italiene.

În consecinţă, Înalta Curtea apreciază că se justifică luarea măsurii arestării preventive în vederea predării, aceasta fiind necesară şi proporţională scopului urmărit, în vederea bunei desfăşurări a procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare şi pentru a împiedica sustragerea persoanei solicitate de la această procedură.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 105/PI din 23 mai 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, şi, întrucât aceasta se află în culpă procesuală, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., o va obliga la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1012 RON, urmând a fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 105/PI din 23 mai 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

Obligă contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1012 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 iunie 2020.

GGC - GV