Conflict of jurisdiction for merging domestic and foreign criminal sentences with incidental recognition of foreign judgment

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara, la data de 10.04.2020, sub nr. x/2020, persoana condamnată A. a solicitat recunoaşterea şi contopirea pedepselor de 5 ani şi 1 lună închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 438 din 15.07.2019 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin Decizia penală nr. 815 din 11.09.2019 a Curţii de Apel Timişoara, cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală din 27.06.2018, Dosar nr. x/1053 a Tribunalului Chambre des Appels Correctionnels de la Cour D'Appel D'Aix en Provence -19 CH din Franţa definitivă, la data de 08.08.2018, pedeapsă a cărei recunoaştere şi executare în România a solicitat-o.

Prin Sentinţa penală nr. 1242 din 12 mai 2020, pronunţată de Judecătoria Timişoara, în baza art. 47 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 585 alin. (2) şi art. 597 alin. (1) şi (6) C. proc. pen. şi art. 553 alin. (1) C. proc. pen., a fost declinată competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de contestatorul A., aflat în executarea pedepsei de 5 ani şi 1 lună închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 438 din 15.07.2019 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin Decizia penală nr. 815 din 11.09.2019 a Curţii de Apel Timişoara (mandat de executare a pedepsei închisorii nr. x din 12.09.2019 emis de Tribunalul Timiş), în favoarea Tribunalului Timiş.

Pentru a se pronunţa astfel, Judecătoria Timişoara a reţinut că, din coroborarea dispoziţiilor art. 585 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Timiş.

Cauza a fost înregistrată sub acelaşi număr de dosar la Tribunalul Timiş care, prin Sentinţa penală nr. 228/P.I. din 22 iunie 2020, în baza art. 47 C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată din oficiu, şi, în temeiul art. 50 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 154 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cererii de recunoaştere a sentinţei penale din 27.06.2018, Dosar nr. x/1053 a Tribunalului Chambre des Appels Correctionnels de la Cour D'Appel D'Aix en Provence -19 CH din Franţa definitivă la data de 08.08.2018, în favoarea Curţii de Apel Timişoara.

Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul Timiş a reţinut că întrucât, din înscrisurile aflate la dosar reiese că petentul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală, prin sentinţa penală din 27.06.2018, Dosar nr. x/1053 a Tribunalului Chambre des Appels Correctionnels de la Cour D'Appel D'Aix en Provence -19 CH din Franţa definitivă la data de 08.08.2018, pedeapsă a cărei recunoaştere şi executare în România a solicitat-o, este necesară urmarea în prealabil a procedurii prevăzute de Titlul VI din Legea nr. 302/2004, în vederea recunoaşterii şi punerii în executare a hotărârii judecătoreşti emise de autorităţile judiciare franceze, iar, competenţa de soluţionare a cauzei revine Curţii de Apel Timişoara.

Dosarul a fost înaintat Curţii de Apel Timişoara, care prin Sentinţa penală nr. 196/PI din 29 iulie 2020, în baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 147 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 şi art. 585 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de petentul A., în favoarea Tribunalului Timiş.

Totodată, în baza art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între cele două instanţe.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că, întrucât, prin cererea formulată, petentul a invocat o cauză de modificare a pedepselor, având în vedere că a solicitat constatarea existenţei concursului între o infracţiune pentru care s-a dispus condamnarea printr-o hotărâre pronunţată de către instanţa din România şi o hotărâre pronunţată de către o autoritate judiciară străină şi contopirea pedepselor, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., situaţie în care, în conformitate cu dispoziţiile art. 147 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 şi cele stabilite prin Decizia nr. 1/2018 pronunţată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei de executare ori instanţei corespunzătoare în grad acesteia în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere la data formulării cererii, respectiv Tribunalului Timiş.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că Tribunalul Timiş este instanţa competentă să soluţioneze cauza privindu-l pe condamnatul A. motiv pentru care, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanţe.

Astfel, potrivit art. 585 alin. (2) C. proc. pen., instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei în situaţiile reglementate de alin. (1) al aceluiaşi articol (respectiv când se constată existenţa concursului de infracţiuni, recidivei, pluralităţii intermediare ori a unor acte ce intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni), este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

Analizând, în acest context, cererea formulată de condamnatul A., se observă că acesta a solicitat contopirea pedepselor aplicate printr-o hotărâre pronunţată de către instanţa din România (Sentinţa penală nr. 438 din 15.07.2019 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin Decizia penală nr. 815 din 11.09.2019 a Curţii de Apel Timişoara) şi o hotărâre pronunţată de către o autoritate judiciară străină (Sentinţa penală din 27.06.2018, Dosar nr. x/1053 a Tribunalului Chambre des Appels Correctionnels de la Cour D'Appel D'Aix en Provence -19 CH din Franţa definitivă la data de 08.08.2018), hotărâre a cărei recunoaştere a solicitat-o condamnatul.

În acest context, cererea principală formulată de condamnat are ca obiect contopirea pedepselor, iar, pe cale incidentală, instanţa investită cu soluţionarea acestei cereri este competentă să dispună şi asupra recunoaşterii hotărârii autorităţilor franceze, potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Sub acelaşi aspect, se impune a se menţiona şi faptul că, prin Decizia nr. 1 din 22 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 19.03.2018, pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a statuat că solicitarea de recunoaştere a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii pronunţată de o instanţă străină, formulată de persoana condamnată, aflată în România, în vederea contopirii cu pedepse aplicate de instanţele române şi deducerii duratei pedepsei executate în străinătate, este o cerere incidentală de competenţa instanţei învestite cu soluţionarea cererii de contopire.

În considerentele deciziei amintite, s-a precizat că potrivit Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, curtea de apel dobândeşte atribuţii specifice instanţei de executare, respectiv de modificare a pedepsei, numai dacă ulterior recunoaşterii unei hotărâri judecătoreşti străine acelaşi stat emitent transmite o nouă cerere de recunoaştere a unei hotărâri privind aceeaşi persoană, potrivit art. 160 alin. (7) coroborat cu art. 154 alin. (13) lit. b), ceea ce înseamnă, per a contrario, că pentru celelalte situaţii caracteristice materiei executării competenţa se va stabili potrivit normelor de drept comun în materie.

Or, dispoziţiile art. 585 alin. (2) C. proc. pen. statuează în sensul că instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

Verificând din această perspectivă actele dosarului, se constată că Tribunalul Timiş este instanţa de executare a ultimei hotărâri (Sentinţa penală nr. 438 din 15.07.2019 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin Decizia penală nr. 815 din 11.09.2019 a Curţii de Apel Timişoara), în baza căreia a fost emis MEPÎ nr. x din 12.09.2019, în a cărui executare se află condamnatul A..

Ca urmare, întrucât la data formulării cererii condamnatul A. se afla încarcerat în Penitenciarul Timişoara instanţa corespunzătoare circumscripţiei locului de detenţie este Tribunalul Timiş.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă a soluţiona cauza privind pe condamnatul A. este Tribunalul Timiş, instanţă căreia, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., îi va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne, de asemenea, în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Tribunalului Timiş, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 august 2020.

GGC - GV