Suspended sentence upheld after DUI offender's bid for penalty postponement rejected

Asupra apelului de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 169 din 21 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe.

În baza art. 91 C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Olt la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus condamnatului să execute următoarea obligaţie: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Şcolii Postliceale Sanitare Slatina sau Colegiului Economic "P.S. Aurelian", pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 430 RON, din care 220,50 RON efectuate în faza urmăririi penale.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că prin rechizitoriul nr. x/2019 din 9 mai 2019 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., în fapt reţinându-se că, la data de 21 februarie 2019, în intervalul oral 1130 - 1200, în timp ce se afla la domiciliul său din municipiul Slatina, strada x nr. 46, judeţul Olt, a consumat băuturi alcoolice, respectiv cca 1 litru vin, iar în jurul orei 1215 a luat hotărârea de a se deplasa la o farmacie pentru achiziţiona medicamentele necesare mamei sale, astfel că a condus autoturismul marca x, proprietatea sa, cu nr. de înmatriculare (...), pe străzile Panselelor, Basarabilor şi Vintilă Vodă, iar în jurul orei 1230 în timp ce se deplasa în zona intersecţiei străzilor Vintilă Vodă şi Vederii, nu a acordat prioritate de trecere autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x, acroşându-l în portiera spate-stânga.

Întrucât conducătorii celor două autoturisme nu au fost de acord cu o constatare amiabilă a accidentului, au hotărât să se deplaseze la sediul Poliţiei Mun. Slatina pentru a aduce la cunoştinţa autorităţilor accidentul produs, unde inculpatul A. a fost testat cu aparatul alcooltest, rezultând o concentraţie alcoolică în aerul expirat de 0,77 mg/l, ulterior fiind condus la Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina unde i s-au recoltat două probe biologice de sânge pentru stabilirea alcoolemiei.

Potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 237/25.02.2019 eliberat de SJML Olt, inculpatul avea în sânge o îmbibaţie alcoolică de 1,65 g‰ (prima probă la ora 1320) şi 1,50 g‰ (a doza probă la ora 1420).

Starea de fapt a fost demonstrată cu declaraţia martorului B., procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr. x/25.02.2019 eliberat de SJML Olt şi înscrisuri, toate coroborate cu declaraţiile inculpatului care a recunoscut fapta comisă, aşa cum a fost descrisă în rechizitoriu.

În drept, fapta inculpatului aşa cum a fost descrisă mai sus, s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.

Prin rezoluţia judecătorului de cameră preliminară din data de 10.05.2019, s-a dispus comunicarea copiei certificate a rechizitoriului către inculpatul A., iar prin încheierea nr. 4 din 10 mai 2019 a Judecătorului de cameră preliminară s-a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în Dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi s-a dispus începerea judecăţii pentru infracţiunea de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., fixându-se prim termen la data de 21 iunie 2019.

La termenul din 21 iunie 2019 a fost ascultat inculpatul A., declaraţia fiind consemnată în scris şi ataşată la dosarul cauzei, prin care a recunoscut şi regretat săvârşirea faptei, şi-a însuşit probatoriul administrat în faza urmăririi penale şi a solicitat judecarea sa potrivit procedurii abreviate a recunoaşterii învinuirii, reglementată de dispoziţiile art. 374 alin. (4), art. 375 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. De asemenea, a arătat că este de acord să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a constatat că starea de fapt a fost corect reţinută prin actul de sesizare a instanţei, aceasta rezultând din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală şi însuşite de către inculpat, respectiv procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, rezultat testare cu aparatul alcooltest, procesul-verbal de recoltare probe biologice şi examen clinic, B.A.T. nr. x/25.02.2019, declaraţiile martorului B., declaraţiile inculpatului A..

Astfel, în prima parte a zilei de 21.02.2019, între orele 11:30 - 12:00, inculpatul a consumat băuturi alcoolice la domiciliu, după care s-a urcat la volanul autoturismului marca x cu nr. de înmatriculare x, pe care l-a condus pe drumurile publice din mun. Slatina, circulând pe străzile Panselelor, Basarabilor şi Vintilă Vodă, cu scopul de a merge la o farmacie pentru a cumpăra medicamente pentru mama sa. La intersecţia străzilor Vintilă Vodă şi Vederii, inculpatul nu a acordat prioritate de trecere unui autoturism marca x cu nr. de înmatriculare x, condus de martorul B., acroşându-i portiera spate stânga. În urma impactului au rezultat exclusiv pagube materiale. Cei doi conducători auto s-au deplasat la Poliţia mun. Slatina unde au declarat evenimentul rutier, ocazie cu s-a procedat la testarea acestora cu aparatul etilotest care a indicat, în cazul inculpatului, o alcoolemie de 0,77 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Inculpatul a fost condus la Spitalul Slatina în vederea recoltării probelor de sânge pentru stabilirea alcoolemiei şi examinării clinice.

Din buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 237/25.02.2019 rezultă că inculpatul a prezentat o alcoolemie de 1,65 g/l alcool pur în sânge (prima probă, orele 13:20) şi 1,50 g/l alcool pur în sânge (a doua probă, orele 14:20).

Din declaraţiile inculpatului a rezultat că la data sus menţionată, între orele 11:30 - 12:00 a consumat cantitatea de 1 litru vin, iar la un moment dat a fost contactat de mama sa, C., care i-a spus că se simte foarte rău şi are nevoie de medicamente, motiv pentru care a sunat medicul de familie al acesteia care a emis o reţetă pe care i-a adus-o la domiciliu. În jurul orelor 12:15 s-a urcat la volanul autoturismului pentru a merge să cumpere medicamentele, a circulat pe străzile Panselelor, Basarabilor şi Vintilă Vodă, iar la intersecţia străzilor Vintilă Vodă şi Vederii, nu a acordat prioritate de trecere autoturismului marca x cu nr. de înmatriculare x, condus de martorul B., acroşându-i portiera spate stânga. Întrucât conducătorul celuilalt autoturism nu a fost de acord să încheie o înţelegere amiabilă, s-au deplasat amândoi la Poliţia mun. Slatina unde au declarat evenimentul rutier, ocazie cu s-a procedat la testarea sa cu aparatul etilotest care a indicat o alcoolemie de 0,77 mg/l alcool pur în aerul expirat.

În drept, fapta inculpatului mai sus descrisă, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

Instanţa de fond a reţinut că vinovăţia inculpatului a fost prezentă sub forma intenţiei indirecte, inculpatul prevăzând şi acceptând rezultatul socialmente periculos al faptei sale.

Având în vedere declaraţia inculpatului care a recunoscut în totalitate fapta astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare şi a solicitat ca judecata să se facă exclusiv în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Curtea a dat eficienţă dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. cu privire la judecata în cazul recunoaşterii învinuirii.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv: gravitatea infracţiunii comise, periculozitatea infractorului care se evaluează după împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunilor, motivul săvârşirii infracţiunilor şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Instanţa de fond a apreciat că periculozitatea socială a faptei este una ridicată, relevată obiectiv de gradul ridicat al îmbibaţiei alcoolice situată peste dublul limitei legale, de urmarea produsă, constând în punerea în pericol grav a siguranţei circulaţiei pe drumurile publice, ţinând cont că intoxicaţia alcoolică diminuează capacitatea de reacţie a conducătorului auto, consumul de alcool asociat conducerii vehiculelor pe drumurile publice constituind una din principalele cauze ale accidentelor rutiere, dar şi de faptul că această urmare s-a concretizat în producerea unui eveniment rutier soldat exclusiv cu pagube materiale.

Din fişa de cazier judiciar a rezultat că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, iar din înscrisurile depuse, s-a reţinut că inculpatul este avocat suspendat în baroul Olt, pensionat medical, având încadrare în grad de handicap accentuat, a avut o atitudine sinceră şi cooperantă, de asumare totală şi necondiţionată a vinovăţiei şi a consecinţelor ce decurg din fapta comisă.

În urma evaluării plurale a acestor criterii, instanţa de fond a concluzionat că se impune adoptarea unei soluţii de condamnare la pedeapsa închisorii orientate spre minimul special prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., redus cu 1/3 prin efectul substanţial al art. 396 alin. (10) C. proc. pen., dar totuşi superioară acestui minim, respectiv 1 an închisoare.

Contrar solicitării inculpatului de a se face aplicarea dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind amânarea aplicării pedepsei, în considerarea datelor personale ce îl caracterizează favorabil, prima instanţă a apreciat că situaţia socială şi profesională nu justifică aplicarea unei modalităţi de individualizare atât de indulgente în raport de gravitatea faptei săvârşite. Sub acest aspect se reţine că inculpatul şi-a asumat cu extremă uşurinţă conducerea autoturismului pe drumurile publice, deşi consumase importante cantităţi de băuturi alcoolice, iar parcurgerea drumului până la o farmacie din mun. Slatina putea fi realizată în mod eficient şi fără încălcarea normelor ce reglementează siguranţa traficului rutier.

În aceste condiţii, circumstanţele cu caracter personal ale inculpatului nu sunt de natură să atenueze în aşa măsura gravitatea faptei săvârşite, încât să justifice concluzia că ar fi oportună amânarea aplicării pedepsei amenzii, iar atitudinea sinceră manifestată pe parcursul procesului penal trebuie apreciată în contextul în care activitatea sa infracţională a fost dovedită fără dubiu, de un probatoriu predominant ştiinţific, inculpatul urmărind să îşi asigure beneficiul aplicării art. 396 alin. (10) C. proc. pen., referitor la reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă.

Având în vedere aceste aspecte, precum şi faptul că aplicarea unei pedepse care să îşi atingă scopul trebuie să se raporteze la interesul general ocrotit de legiuitor şi care are prioritate faţă de circumstanţele personale ale inculpatului, Curtea a concluzionat că scopul preventiv şi educativ nu poate fi atins prin amânarea aplicării pedepsei şi că doar regimul sancţionator mai drastic, al suspendării executării pedepsei sub supraveghere prev. de art. 91 C. pen. este de natură să realizeze constrângerea şi reeducarea inculpatului.

Această modalitate de executare, însoţită de fixarea unui termen de supraveghere, cu posibilitatea revocării suspendării în cazul reiterării comportamentului infracţional şi impunerea de obligaţii în sarcina inculpatului, printre care şi aceea de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de 90 de zile, este singura de natură a atinge finalitatea de prevenţie generală şi specială, de reeducare şi constrângere a inculpatului şi de a produce o schimbare a comportamentului acestuia, începând cu atitudinea lui faţă de valorile sociale şi morale pe care le-a negat prin săvârşirea infracţiunii şi continuând cu dirijarea în sens pozitiv a actelor de conduită ulterioare, o eventuală amânare a aplicării pedepsei nefiind oportună.

Împotriva sentinţei penale menţionate, inculpatul A. a formulat apel, susţinând că hotărârea instanţei de fond este netemeinică, sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, pentru motivele arătate de apărătorul ales, consemnate în practicaua prezentei hotărâri.

A solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei de condamnare şi, în rejudecare, instanţa de apel să dispună amânarea aplicării pedepsei, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de 83 C. pen.

Analizând sentinţa atacată, atât prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu conform art. 417 C. proc. pen., Înalta Curte constată că apelul formulat în cauză este nefondat, în considerarea celor ce succed:

Inculpatul A. a fost condamnat de către instanţa de fond la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, reţinându-se în esenţă că, la data de 21 februarie 2019, în intervalul oral 1130 - 1200, după ce a consumat băuturi alcoolice la domiciliul său din municipiul Slatina, cca 1 litru vin, a condus autoturismul aflat în proprietatea sa în scopul deplasării la o farmacie din oraş pentru achiziţia unor medicamente necesare mamei sale, ocazie cu care a acroşat un alt autoturism, producând astfel un accident rutier, fără victime, în urma căruia a ajuns la sediul poliţiei pentru încunoştinţarea autorităţilor asupra accidentului, unde inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest, rezultând o concentraţie alcoolică în aerul expirat de 0,77 mg/l; ulterior a fost condus la Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina, unde i s-au recoltat două probe biologice de sânge pentru stabilirea alcoolemiei, iar potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 237/25.02.2019 eliberat de SJML Olt, inculpatul avea în sânge o îmbibaţie alcoolică de 1,65 g‰ (prima probă la ora 1320) şi 1,50 g‰ (a doza probă la ora 1420).

În urma procesului de individualizare judiciară a executării pedepsei, instanţa de fond a considerat că pentru îndreptarea inculpatului nu este necesară executarea efectivă a pedepsei închisorii, apreciind însă că scopul preventiv şi educativ nu poate fi atins, aşa cum a solicitat inculpatul A., prin amânarea aplicării pedepsei, ci prin suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit conform dispoziţiilor art. 92 C. pen., inculpatului fiind obligat să respecte un set de măsuri de supraveghere conform art. 93 C. pen.

Examinând concluziile apărării, se are în vedere că deşi se susţine că instanţa de fond nu a dat dovadă de clemenţă şi a pronunţat o soluţie de condamnare fără a ţine seama de contextul săvârşirii faptei (sub impulsul natural al inculpatului de a-şi proteja mama, ce avea nevoie de medicamentaţia necesară, faţă de starea de sănătate precară), ceea ce inculpatul A. contestă în cauză nu este existenţa infracţiunii, natura pedepsei aplicate sau cuantumul acesteia, ci exclusiv modalitatea de individualizare a executării pedepsei, acesta apreciind că în mod greşit prima instanţă nu a amânat aplicarea pedepsei stabilite.

În acest sens, inculpatul prin apărător susţine netemeinicia considerentelor instanţei de fond în legătură cu pericolul social al faptei săvârşite, urmările produse şi atitudinea sa după săvârşirea faptei (pe care prima instanţă a apreciat-o ca datorându-se oportunităţii beneficiului reducerii limitelor pedepsei).

În opinia apărării, condiţiile prevăzute de art. 83 C. pen. sunt îndeplinite, sens în care se invocă circumstanţele personale ale inculpatului, lipsa antecedentelor penale, conduita avută anterior şi ulterior săvârşirii faptei şi se solicită instanţei de apel să constate că, deşi inculpatul avea o îmbibaţie alcoolică în sânge mai mare faţă de limita legală, atitudinea pe care a manifestat-o imediat după accident reflectă că acesta era lucid, docil şi conştient de situaţia sa, astfel că periculozitatea faptei săvârşite este mai mult teoretică decât practică, în realitate producându-se un accident uşor, în urma căruia au rezultat doar pagube materiale nesemnificative.

Evaluând criticile apărării, având în vedere dispoziţiile legale incidente în speţă, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 396 alin. (4) C. proc. pen., amânarea aplicării pedepsei se pronunţă dacă instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, în condiţiile art. 83-90 C. pen. În speţă, aceste aspecte au fost stabilite în mod corect de instanţa de fond; de altfel, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, şi-a însuşit probatoriul administrat în faza de urmărire penală şi a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii reglementată de dispoziţiile art. 374 alin. (4), art. 375 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Conform art. 83 alin. (1) C. pen., instanţa poate dispune amânarea aplicării pedepsei, stabilind un termen de supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiţii:

a) pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracţiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani;

b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) şi lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;

c) infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii;

d) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Reţinând că amânarea aplicării pedepsei constituie o facultate a instanţei, care poate să dispună această soluţie în condiţiile normei legale expuse, Înalta Curte constată că deşi sunt îndeplinite primele trei condiţii, nu poate da curs solicitării inculpatului A., faţă de existenţa celei de-a patra cerinţe, care instituie un set de criterii cu privire la care instanţa are libertate deplină de apreciere.

Astfel, în acord cu instanţa de fond, Înalta Curte consideră că aplicarea imediată a unei pedepse este necesară şi se justifică în cauză, apreciind susţinerile apărării inculpatului referitoare la pericolul social şi urmarea produsă, în încercarea de a minimaliza importanţa faptei săvârşite, ca fiind lipsite de sens în raport cu dispoziţiile art. 336 alin. (1) C. pen., potrivit cărora este suficient să se constate conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge; aşadar, gradul de luciditate al persoanei în cauză, la momentul săvârşirii faptei, sau producerea unor pagube materiale nesemnificative (de altfel, dacă ar fi existat victime, s-ar fi ajuns şi la alte consecinţe penale în sarcina inculpatului) nu sunt prevăzute de norma de incriminare ca şi elemente în funcţie de care ar putea să existe sau nu pericolul social al faptei.

De asemenea, nici aserţiunea referitoare la atitudinea cooperantă, atât la momentul săvârşirii faptei, prin recunoaşterea acesteia, cât şi ulterior, nu poate fi primită de instanţa de control judiciar, în raport cu statutul profesional al inculpatului - acesta fiind o persoană care timp de 18 ani a ocupat funcţia de procuror (plus alţi 17 ani, în care a profesat ca avocat) -, fiind evident în acest context, că a conştientizat imediat nu doar consecinţele unei eventuale încercări de a scăpa de răspunderea penală, ci şi beneficiile recunoaşterii faptei (care de altfel s-au concretizat, prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă).

Or, în aceste condiţii, circumstanţele personale favorabile inculpatului nu pot, prin ele însele, să convingă instanţa de apel, cum nu au convins nici instanţa de fond, că scopul preventiv şi educativ al pedepsei poate fi atins prin amânarea aplicării pedepsei; de asemenea, conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, susţinută prin lipsa antecedentelor penale, nu constituie o garanţie în acest sens, în contrapondere cu împrejurările săvârşirii faptei, inculpatul - deşi cunoştea rigorile legii -, şi-a asumat foarte uşor conducerea autovehiculului sub influenţa unei cantităţi semnificative de alcool.

În consecinţă, având în vedere şi toate aspectele detaliate de prima instanţă, Înalta Curte apreciază că nu există motive care să justifice o altă modalitate de individualizare a executării pedepsei, tratamentului sancţionator stabilit de instanţa de fond fiind necesar şi suficient în cauză.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 169 din 21 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 169 din 21 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 octombrie 2019.

GGC - GV