Convicted person's reopening request remitted to first-instance court after jurisdictional conflict resolved.

Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătorii Arad, la data de 09.03.2020, sub nr. x/2020, condamnata A. a solicitat, în temeiul art. 466 C. proc. pen., redeschiderea procesului penal în Dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Arad şi, în condiţiile art. 469 alin. (7) C. proc. pen., desfiinţarea sentinţei penale definitive nr. 989 din 23.05.2017, pronunţată în cauză, anularea mandatului de executare a pedepsei emis în baza acesteia şi revocarea unui eventual mandat european de arestare emis în cauză, urmată de rejudecarea cauzei.

În argumentarea cererii, condamnata a arătat, în esenţă, că, în condiţiile în care, fiind născută în Franţa, a locuit cea mai mare parte a vieţii în această ţară, din anul 2011 a revenit doar ocazional în ţară, ultima dată, în anul 2016. La data de 06.03.2020, a aflat, întâmplător, că prin Sentinţa penală nr. 989 din 23.05.2017, pronunţată de Judecătoria Arad în Dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin neapelare, a fost condamnată la pedeapsa de 1 an închisoare cu executare.

Aceasta în condiţiile în care nu a avut cunoştinţă despre existenţa vreunui dosar penal declanşat împotriva sa sau despre faptul că a fost trimisă în judecată pentru vreo infracţiune, nefiind încunoştinţată de către organele de anchetă sau de instanţa de judecată în vreun fel, nesemnând nici o citaţie şi nefiind înştiinţată pe vreo altă cale despre procesul penal aflat pe rolul instanţei arădene.

În vederea soluţionării cauzei, s-a procedat la ataşarea dosarului nr. x/2016 al Judecătoriei Arad.

Prin Sentinţa penală nr. 541 din 24.03.2020, Judecătoria Arad a recalificat cererea condamnatei A. de redeschidere a procesului penal în cazul judecăţii în lipsă, formulată în temeiul art. 466 C. proc. pen., în apel împotriva Sentinţei penale nr. 989 din 23.05.2017, pronunţată de Judecătoria Arad în Dosarul nr. x/2016, a scos cauza de pe rol şi a înaintat-o Curţii de Apel Timişoara.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Arad a reţinut, în esenţă, că din interpretarea dispoziţiilor art. 466 C. proc. pen. rezultă că, indiferent dacă persoana condamnată nu a fost citată la proces şi nu a avut cunoştinţă despre acesta ori a avut cunoştinţă de proces, dar a lipsit în mod justificat, legea impune ca, după comunicarea oficială a sentinţei, persoana condamnată în lipsă să declare apel împotriva acesteia. Altfel spus, legea procesual penală acordă prevalenţă exercitării căii ordinare de atac a apelului, cererea de rejudecare a cauzei, care are caracter subsidiar, neputând fi admisă, în principiu, în cazul în care după comunicarea, potrivit legii, a sentinţei de condamnare, persoana condamnată nu a declarat apel împotriva acesteia.

Raportat la aceste consideraţii teoretice, reţinând, pe de o parte, că după ce a luat cunoştinţă de hotărârea de condamnare la data de 06.03.2020, A. a formulat cerere de redeschidere a procesului penal în care a fost pronunţată aceasta, la data de 09.03.2020, şi că din actele dosarului rezultă că hotărârea a fost comunicată la aceeaşi adresă la care a şi fost citată condamnata, care susţine însă că nu mai locuieşte de mulţi ani de zile la respectiva adresă, deci nelegala sa citare (implicit, nelegala comunicare a hotărârii), iar pe de altă parte, că instanţa nu este ţinută de calificarea juridică dată cererii de către condamnată, Judecătoria Arad, în considerarea principiului prevalenţei căii ordinare de atac, a procedat la recalificarea ca apel a demersului judiciar al părţii, procedând conform dispozitivului redat anterior.

Ca efect al acestei hotărâri, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, la data de 21.04.2020, sub nr. x/2020.

Prin Decizia penală nr. 678/A din 14.07.2020, în baza art. 50 C. proc. pen., Curtea de Apel Timişoara a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.

Totodată, constatând intervenit conflict negativ de competenţă, în temeiul art. 51 C. proc. pen., a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa ierarhic superioară comună, pentru regulator de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:

Dispoziţiile art. 466 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., potrivit cărora nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinţei de condamnare, nu a declarat apel, a renunţat la declararea lui ori şi-a retras apelul, au fost edictate de legiuitor pentru a împiedica condamnatul să aleagă între cererea de redeschidere a procesului penal şi apel, acesta fiind obligat, de fiecare dată, să alegă calea de atac a apelului, dacă are o asemenea posibilitate.

Pentru aceasta, hotărârea trebuie însă comunicată condamnatului potrivit legii, adică potrivit art. 407 C. proc. pen., pentru ca partea să ia cunoştinţă de aceasta şi să formuleze apel împotriva ei.

În speţă însă, hotărârea de condamnare a fost afişată la uşa instanţei, în condiţiile în care, pe tot parcursul procesului penal, condamnata a fost citată în aceeaşi manieră, din actele dosarului rezultând că aceasta era plecată în străinătate.

În acest context, procedând la recalificarea cererii condamnatei ca apel, Judecătoria Arad a interpretat eronat dispoziţiile art. 466 alin. (2) C. proc. pen., neoferind condamnatei posibilitatea de a fi judecată, în prezenţa sa, în primă instanţă, şi de a opta pentru procedura simplificată a recunoaşterii vinovăţiei prev. de art. 375 C. proc. pen., procedură inadmisibilă în calea de atac a apelului.

Or, dacă legiuitorul ar fi dorit să adauge, ca şi condiţie pentru rejudecarea unei persoane care a fost judecată în lipsă, obligaţia ca aceasta să declare mai întâi apel împotriva hotărârii de condamnare, ar fi prevăzut în mod expres acest lucru. Legiuitorul nu a procedat însă aşa şi nici nu o putea face, pentru că altfel ar fi anulat orice posibilitate de redeschidere a procesului pentru o persoană judecată în lipsă.

Oricum, acceptând interpretarea Judecătoriei Arad în sensul că în cauză nu ar fi îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de redeschidere a procesului penal, această instanţă trebuia să se pronunţe asupra acestei chestiuni prin prisma dispoziţiilor art. 466 alin. (2) C. proc. pen., care reglementează exigenţele de admisibilitate a cererii, iar nu condiţiile de declinare a acesteia în urma unei recalificări a demersului procesual al condamnatului.

În fine, Curtea de Apel Timişoara a notat că niciun text de lege din C. proc. pen. nu permitea Judecătoriei Arad să recalifice cererea de redeschidere a procesului penal formulată de condamnata A. şi, în pofida opoziţiei apărătorului ales al părţii, să o trimită spre soluţionare Curţii de Apel Timişoara.

*

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 06.08.2020, formând obiectul dosarului nr. x/2020, cu termen de judecată la data de 13 august 2020.

Analizând conflictul negativ de competenţă ce face obiectul cauzei pendinte, Înalta Curte constată următoarele:

Prezentul incident procedural este determinat de dezacordul dintre Judecătoria Arad şi Curtea de Apel Timişoara cu privire la calificarea obiectului cererii formulate de condamnata A., chestiune a cărei clarificare prealabilă condiţionează şi determinarea competenţei de soluţionare a acesteia pe calea regulatorului de competenţă.

În acest context, Înalta Curte constată că, prin cererea adresată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad, la data de 09.03.2020, condamnata A., prin apărător ales, a solicitat, în temeiul art. 466 C. proc. pen., redeschiderea procesului penal în Dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Arad şi, în condiţiile art. 469 alin. (7) C. proc. pen., desfiinţarea sentinţei penale definitive nr. 989 din 23.05.2017 pronunţată în cauză, anularea mandatului de executare a pedepsei şi revocarea unui eventual mandat european de arestare, emise în baza acesteia, urmată de rejudecarea cauzei, invocând ca argument în acest sens faptul că întregul proces penal (urmărire penală şi judecată) s-a desfăşurat în lipsa sa, în condiţiile în care nu a fost în vreun fel încunoştinţată despre derularea acestuia.

Mai constată că, raportat la argumentele de fapt şi temeiul de drept invocat în susţinerea acestui demers judiciar întreprins prin apărător ales, dar şi la finalitatea urmărită prin demararea lui, astfel cum rezultă din cuprinsul cererii - rejudecarea cauzei în primă instanţă, în prezenţa condamnatei, şi pronunţarea unei soluţii după audierea ei - manifestarea de voinţă a condamnatei A. tinde, cel puţin aparent, la urmarea procedurii redeschiderii procesului penal prev. de art. 466 C. proc. pen.

Această constatare este confirmată de apărătorul ales al condamnatei, care a şi formulat cererea şi care, în mod constant, atât în faţa Judecătoriei Arad, cât şi în faţa Curţii de Apel Timişoara, a susţinut că demersul judiciar al părţii constituie o cerere de redeschidere a procesului penal.

În acest context, luând act şi de poziţia exprimată de apărătorul ales al condamnatei în sensul că obiectul solicitării formulate îl constituie o cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 466 C. proc. pen. - conduită procesuală care se încadrează în exerciţiul normal al principiului disponibilităţii, aplicabil, în anumite cazuri, şi în materie penală - Înalta Curte constată că stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei pendinte este circumscrisă exclusiv acestui temei de drept.

Ca urmare, constatând că, potrivit art. 467 alin. (1) C. proc. pen., competenţa de soluţionare a cererii de redeschidere a procesului penal revine instanţei care a judecat cauza în primă instanţă, care, în speţă, este Judecătoria Arad, Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (6) Cod procedură, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnata A. în favoarea instanţei anterior menţionate, căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnata A. în favoarea Judecătoriei Arad, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 august 2020.

GGC - GV