Negative jurisdictional conflict resolved: Pitești District Court competent for sentence-reduction challenge; case file transferred

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 26 februarie 2020 pe rolul Judecătoriei Piteşti, petentul A. a formulat contestaţie la executare, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) raportat la art. 595 C. proc. pen., solicitând aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 6 C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei de 13 ani închisoare la maximul special prevăzut de legea penală nouă.

În acest sens, s-a arătat că, prin Sentinţa penală nr. 704 din 16 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin nerecurare, a fost admisă cererea formulată de petentul condamnat A. de contopire a pedepselor, rezultând o pedeapsă de 13 ani închisoare, din care a fost eliberat condiţionat la data de 27 noiembrie 2012 cu un rest neexecutat de 1234 de zile.

Ulterior, prin Sentinţa penală nr. 540 din 03 martie 2017 pronunţată de Judecătoria Sector 4 Bucureşti în Dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia penală nr. 709 din 09 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus condamnarea sa la 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, la care, după ce, în prealabil, în baza art. 104 alin. (2) C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiţionate din pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 704 din 16 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin nerecurare, s-a adăugat restul neexecutat de 1234 zile închisoare din respectiva pedeapsă, în final petentul având de executat 1 an 6 luni şi 1234 zile închisoare. Or, cu prilejul pronunţării acestei hotărâri (nr. 540 din 03 martie 2017 a Judecătoriei Sector 4 Bucureşti), instanţa nu a dat eficienţă dispoziţiilor art. 6 C. pen., în sensul stabilirii legii penale mai favorabile şi al reducerii pedepsei de 13 ani aplicate prin sentinţa Tribunalului Bucureşti la maximul prevăzut de legea nouă, aşa cum s-a statuat prin Decizia nr. 13/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Prin Sentinţa penală nr. 487 din 05 mai 2020 pronunţată de Judecătoria Piteşti în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 47 C. proc. pen., art. 50 C. proc. pen. coroborat cu art. 598 C. proc. pen., a fost declinată competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de petentul condamnat A. în favoarea Curţii de Apel Piteşti.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Piteşti a arătat, în esenţă, că întrucât petentul A. se află încarcerat în Penitenciarul Mioveni în executarea unei pedepse rezultante de 5 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 25 din 12 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 424/A din 11 decembrie 2017 a Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. x din 11 decembrie 2017, conform art. 598 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel Piteşti este competentă să soluţioneze contestaţia la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., ca instanţă corespunzătoare în grad instanţei de executare, în a cărei circumscripţie se află locul de detenţie al condamnatului.

Ca urmare, cauza a fost înregistrată sub acelaşi număr la Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, care, prin Sentinţa penală nr. 70/F din 14 iulie 2020, a admis excepţia de necompetenţă teritorială a acestei instanţe, pusă în discuţie din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Piteşti. Totodată, a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi, în temeiul art. 51 alin. (2) C. proc. pen., în vederea soluţionării acestuia, a dispus trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Piteşti a reţinut că, aşa cum rezultă din cererea scrisă, dar şi din precizările făcute de apărătorul ales la termenul din 14 iulie 2020, obiectul contestaţiei îl constituie mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x din 14 mai 2018 emis de Judecătoria Sector 4 Bucureşti, iar nu cel cu nr. x din 11 decembrie 2017 emis de Curtea de Apel Bucureşti emis ca urmare a Sentinţei penale nr. 25 din 12 februarie 2016 a aceleiaşi instanţe, definitivă prin Decizia penală nr. 424/A din 11 decembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În plus, s-a arătat că scopul formulării contestaţiei la executare îl reprezintă obţinerea reducerii pedepselor aplicate petentului, ca urmare a revocării beneficiului liberării condiţionate din pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 704 din 16 octombrie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, restul rămas neexecutat de 1234 zile închisoare fiind adăugat la pedeapsa stabilită prin Sentinţa penală nr. 540 din 03 martie 2017 a Judecătoriei Sector 4 Bucureşti, fără a se da eficienţă dispoziţiilor art. 6 C. pen.

Raportându-se la dispoziţiile art. 553 alin. (1), art. 595, art. 598 şi art. 597 alin. (1) şi (6) C. proc. pen., Curtea a subliniat că, indiferent de calificarea juridică a cererii şi de temeiul juridic al acesteia, art. 595 C. proc. pen.. sau art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.., competenţa de soluţionare revine instanţei de executare sau instanţei egale în grad cu aceasta în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere al condamnatului. Ca urmare, s-a concluzionat că, întrucât obiectul contestaţiei la executare îl constituie mandatul de executare al pedepsei închisorii nr. x din 14 mai 2018 emis de Judecătoria Sector 4 Bucureşti, iar petentul A. se află încarcerat în Penitenciarul Mioveni, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Piteşti, ca instanţă egală în grad celei de executare, în a cărei circumscripţie se află locul de locul de deţinere al petentului.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că Judecătoria Piteşti este instanţa competentă să soluţioneze cauza referitoare la petentul A., motiv pentru care, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanţe.

Astfel, potrivit art. 595 C. proc. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracţiune fapta pentru care s-a pronunţat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai uşoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanţa ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispoziţiilor art. 4 şi 6 C. pen., competentă să se pronunţe asupra cererii persoanei condamnate aflate în executarea pedepsei sau a măsurii educative fiind instanţa corespunzătoare în grad celei de executare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere sau, după caz, centrul educativ ori centrul de detenţie.

Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 598 alin. (1) C. proc. pen., împotriva executării hotărârii penale se poate face contestaţie, printre altele, atunci când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere sau de micşoare a pedepsei (lit. d). Stabilind instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare, dispoziţiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. stipulează că în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d) al aceluiaşi articol cererea se introduce, după caz, la instanţa de executare ori la instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere (atunci când rezolvarea uneia din situaţiile reglementate în Titlul V din C. proc. pen. este dată în competenţa sa), iar în cazul prevăzut la lit. c) la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.

Se observă, astfel, că, atât în ipoteza sesizării instanţei cu o cerere având ca obiect intervenirea unei legi penale noi (art. 595 C. proc. pen.), cât şi în situaţia formulării unei contestaţii la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen., legiuitorul a stabilit competenţa de soluţionare în favoarea instanţei corespunzătoare în grad instanţei de executare, în a cărei circumscripţie se află locul de detenţie.

Verificând, în acest context, actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, aşa cum rezultă atât din cuprinsul cererii scrise cu care a învestit organul judiciar, cât şi din susţinerile apărătorului ales din şedinţa de judecată din 14 iulie 2020, petentul A. a formulat contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. raportat la art. 595 C. proc. pen., cu referire la mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x din 14 mai 2018 emis de Judecătoria Sector 4 Bucureşti în baza Sentinţei penale nr. 540 din 03 martie 2017 a aceleiaşi instanţe, definitivă prin Decizia penală nr. 709/A din 09 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an 6 luni şi 1234 zile închisoare, susţinând că instanţa nu a făcut aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 6 C. pen., deşi era obligată la aceasta, conform celor statuate prin Decizia nr. 13/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. Ca urmare, a solicitat stabilirea legii penale mai favorabile pentru infracţiunile pentru care s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare din care provine restul neexecutat de 1234 zile închisoare şi reducerea sancţiunii penale aplicate la noul maxim prevăzut de noua reglementare (respectiv 10 ani), cu consecinţa înlăturării restului de pedeapsă rămas neexecutat (1234 zile închisoare).

Deşi, potrivit adresei nr. x din 27 aprilie 2020 emisă de Penitenciarul Mioveni, petentul A. se află, începând din 11 decembrie 2017, în executarea unui alt mandat de executare a pedepsei închisorii, respectiv nr. x din 11 decembrie 2017, emis în baza Sentinţei penale nr. 25 din 12 februarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. x/2013 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de prevăzută de Legea nr. 39/2003, această împrejurare nu prezintă relevanţă sub aspectul stabilirii instanţei competente să soluţioneze cauza, aceasta fiind determinată de obiectul cererii formulată de petent. Or, aşa cum s-a arătat anterior, mandatul în legătură cu care petentul A. a formulat contestaţia la executare are nr. x din 14 mai 2018 şi a fost emis de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în baza Sentinţei penale nr. 540 din 03 martie 2017 pronunţată de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. x/2015, fiind în aşteptare.

Cum atât la data formulării cererii, cât şi în prezent, petentul A. se afla/se află încarcerat în Penitenciarul Mioveni, indiferent de calificarea juridică a cererii, în conformitate cu dispoziţiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 595 alin. (2) C. proc. pen., soluţionarea contestaţiei la executare promovată de acesta revine în competenţa instanţei egală în grad celei de executare, în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, respectiv Judecătoriei Piteşti, care a şi fost sesizată iniţial, iar nu Curţii de Apel Piteşti.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă să soluţioneze cauza privind pe petentul A. este Judecătoria Piteşti, instanţă căreia, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., îi va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 80 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Judecătoriei Piteşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 80 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 iulie 2020.

GGC - GV