Competent court for retrial of judgment rendered in absentia: first-instance jurisdiction under Art. 467 CPC

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 33 din data de 07 mai 2020, Judecătoria Bălceşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privindu-l pe contestatorul condamnat A. în favoarea Judecătoriei Sector 4 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Bălceşti a reţinut că, la data de 21 aprilie 2020, a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe o contestaţie la executare formulată de către condamnatul A. relativ la emiterea mandatului de executare a pedepsei din data de 30 octombrie 2018, în Dosarul nr. x/2017.

Astfel, în referire la conţinutul cererii formulate de către contestatorul condamnat corelativ cu locul de deţinere în care se afla acesta la data introducerii cererii (Penitenciarul Spital Jilava), Judecătoria Bălceşti a apreciat că în cauza pendinte sunt incidente dispoziţiile prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., motiv pentru care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privindu-l pe contestatorul condamnat A. în favoarea Judecătoriei Sector 4 Bucureşti.

Urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 4 Bucureşti, la data de 21.05.2020, sub nr. x/2020.

Prin Sentinţa penală nr. 1433 din 09.06.2020, ca urmare a admiterii excepţiei necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată de reprezentantul Ministerului Public, Judecătoria Sector 4 Bucureşti, în baza art. 50 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 467 alin. (1) din C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind judecata în primă instanţă a cererii de redeschidere a procesului penal formulată de către condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Bălceşti.

Totodată, constatând intervenit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa ierarhic superioară comună, pentru pronunţarea unui regulator de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Sector 4 Bucureşti a reţinut, în esenţă, că numitul A. a solicitat rejudecarea dosarului nr. x/2017, invocând faptul că a fost judecat în lipsă şi condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 din C. pen.

În urma demersurilor efectuate de instanţă, din oficiu, la dosarul cauzei au fost ataşate următoarele: verificări în baza de date ANP privind mutările între penitenciare ale condamnatului şi situaţia juridică a acestuia; mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/2018 din data de 30.10.2018, emis de Judecătoria Bălceşti; Sentinţa penală nr. 125/12.10.2018, pronunţată de Judecătoria Bălceşti în Dosarul nr. x/2017, definitivă prin neapelare la data de 30.10.2018 (cu referat privind executarea); fişa de cazier judiciar a contestatorului, precum şi situaţia juridică la zi privind pe acesta.

La termenul din data de 09.06.2020, la interpelarea instanţei, de a preciza natura juridică a cererii, prin indicarea cauzei juridice a acesteia şi a rezultatului judiciar avut în vedere, condamnatul, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, a precizat că doreşte rejudecarea în primă instanţă a cauzei, întrucât a fost judecat în lipsă.

Precizările formulate au impus instanţei învestite prin declinare calificarea cererii formulate de condamnat ca fiind o cerere de redeschidere a procesului penal, întemeiată pe dispoziţiile art. 466 din C. proc. pen., potrivit principiului disponibilităţii procesuale active.

În continuare, analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva excepţiei invocate, Judecătoria Sector 4 Bucureşti a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 125/12.10.2018, pronunţată de Judecătoria Bălceşti, în Dosarul nr. x/2017, definitivă prin neapelare la data de 30.10.2018, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere în formă continuată (2 acte materiale), prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 41 alin. (1) din C. pen.

Prin aceeaşi sentinţă, s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată condamnatului prin Sentinţa penală nr. 276/22.10.2013 pronunţată de Judecătoria Bălceşti în Dosarul nr. x/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 818/R/10.12.2013 a Curţii de Apel Piteşti, şi s-a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin hotărârea menţionată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare.

În baza acestei sentinţe penale a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/2018 din data de 30.10.2018, de către Judecătoria Bălceşti, mandat în a cărui executare se află contestatorul condamnat.

De asemenea, instanţa a reţinut că executarea pedepsei închisorii a început la data de 14.03.2020 şi urmează să expire în termen la data de 13.03.2023.

Ca urmare, întrucât competenţa de judecată în primă instanţă, potrivit art. 467 alin. (1) din C. proc. pen., revine instanţei care a judecat cauza în primă instanţă şi aceasta, în concret, este Judecătoria Bălceşti, a fost admisă excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 02 iulie 2020, fiind stabilit termen pentru soluţionare la data de 10 iulie 2020, cu citarea părţilor şi asigurarea apărării.

Examinând conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Sector 4 Bucureşti şi Judecătoria Bălceşti, referitor la competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A., Înalta Curte, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Bălceşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că pentru stabilirea instanţei căreia îi revine competenţa materială de soluţionare a sesizării formulate de petentul condamnat A. este esenţială calificarea juridică a căii de atac în raport de motivul invocat şi scopul urmărit.

Analizând conţinutul cererii introductive, se observă că petentul condamnat a solicitat punerea sa în libertate din pedeapsa în a cărei executare se află pe motiv că a fost judecat în lipsă, motivele fiind reiterate la interpelarea instanţei de la termenul din data de 09 iunie 2020, când condamnatul a pretins în esenţă, că, fiind judecat în lipsă, a fost privat de posibilitatea de a se apăra în raport de acuzaţia ce i-a fost adusă, acesta susţinând că este nevinovat.

Ca atare, în mod corect, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a considerat că cererea petentului reprezintă o cerere de rejudecare a cauzei, iar nu o contestaţie la executare, astfel cum a fost indicat eronat în sesizarea petentului, revenind instanţelor de judecată obligaţia de a califica calea de atac în sensul în care să asigure acestuia posibilitatea analizării efective a susţinerilor sale în cadrul unei căi de atac adecvate.

Or, singură cale de atac care permite evaluarea motivelor expuse în sesizare este calea extraordinară de atac a redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate, reglementată de art. 466 - 469 din C. proc. pen.

Relativ la instanţa competentă material să soluţioneze această cale extraordinară de atac de retractare, art. 467 alin. (1) din C. proc. pen., statuează explicit în sensul că o astfel de cerere se adresează instanţei care a judecat cauza în primă instanţă.

Ca atare, constatând că Judecătoria Bălceşti a soluţionat cauza în primă instanţă, pronunţând Sentinţa penală nr. 125/12.10.2018, în Dosarul nr. x/2017, în baza art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte urmează să stabilească competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea acestei instanţe.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (3) şi alin. (6) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare, precum şi onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Judecătoriei Bălceşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 iulie 2020.

GGC - GV