Judicial rehabilitation request assigned to district court over military tribunal; negative conflict resolved and case remanded.

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă ivit între Judecătoria Oraviţa şi Tribunalul Militar Timişoara constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 40 din 11.03.2020 pronunţată de Judecătoria Oraviţa în Dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 529 C. proc. pen., raportat la art. 47 C. proc. pen., s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Oraviţa, invocată de instanţă din oficiu şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii de reabilitare judecătorească formulată de petentul - condamnat A., în favoarea Tribunalului Militar Timişoara

Pentru a pronunţa această hotărâre Judecătoria Oraviţa a reţinut următoarele:

La data de 21.02.2020 a fost înregistrată pe rolul instanţei cererea prin care condamnatul A. a solicitat să se dispună reabilitarea judecătorească în ceea ce priveşte pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 26 din 19.05.2006 a Tribunalului Militar Cluj, definitivă prin Decizia penală nr. 18 din 26.04.2007 a Curţii Militare de Apel Bucureşti.

La termenul de judecată din data de 11.03.2020, instanţa din oficiu, a ridicat excepţia necompetenţei materiale, arătând că, Tribunalul Militar Cluj este instanţa competentă a soluţiona cererea de reabilitare judecătorească, având în vedere că a soluţionat cauza în primă instanţă.

Totodată, s-a reţinut că şi Tribunalul Militar Timişoara este competent teritorial să soluţioneze cererea de reabilitare, deoarece este instanţa militară corespunzătoare în a cărei circumscripţie domiciliază condamnatul, motiv pentru care, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Militar Timişoara, la data de 19.03.2020, sub nr. x/2020.

Prin Sentinţa penală nr. 14 din 09.06.2020, Tribunalul Militar Timişoara a dispus în baza art. 50 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 529 C. proc. pen. declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind soluţionarea cererii de reabilitare formulată de condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Oraviţa, constatând, în conformitate cu art. 51 alin. (2) C. proc. pen., existenţa conflictului negativ de competenţă, cu consecinţa sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea stabilirii instanţei competente.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Militar Timişoara a reţinut că, faţă de modificarea normelor de competenţă şi având în vedere Decizia nr. 83 din 10 decembrie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, dispoziţiile art. 529 teza I C. proc. pen. se interpretează în sensul că cererea de reabilitare va fi soluţionată de instanţa competentă să judece cauza în primă instanţă potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii, dacă cel condamnat domiciliază în circumscripţia acestei instanţe.

De asemenea, făcând trimitere la jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, tribunalul militar a apreciat că aparţine competenţa de soluţionare a unei cereri de reabilitare judecătorească instanţei căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond în raport de infracţiunile şi persoana care a formulat cererea.

Prin urmare, constatând că, potrivit dispoziţiilor art. 35 alin. (1) C. proc. pen., în prezent, judecătoria este instanţa competentă din punct de vedere material şi după calitatea persoanei să judece cauza în primă instanţă, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii, iar condamnatul îşi are domiciliul în raza teritorială a Judecătoriei Oraviţa, s-a considerat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 47 cu referire la art. 529 C. proc. pen., competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Oraviţa.

La data de 17.06.2020, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Dosarul nr. x/2020, având ca obiect conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Oraviţa şi Tribunalul Militar Timişoara cauză ce a fost repartizată aleatoriu completului C6.

Examinând conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Oraviţa şi Tribunalul Militar Timişoara, Înalta Curte urmează să stabilească competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul condamnat A. în favoarea Judecătoriei Oraviţa, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 529 C. proc. pen. competentă să se pronunţe asupra reabilitării judecătoreşti este fie instanţa care a judecat în primă instanţă cauza în care s-a pronunţat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie domiciliază condamnatul sau în care a avut ultimul domiciliu, dacă la data introducerii cererii domiciliază în străinătate.

Textul art. 529 C. proc. pen. trebuie să fie interpretat în sensul că soluţionarea cererii de reabilitare este de competenţa instanţei care a judecat în primă instanţă cauza în care s-a pronunţat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, dacă cel condamnat domiciliază în circumscripţia acestei instanţe; în cazul în care cel condamnat locuieşte în altă localitate, competentă este instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie domiciliază condamnatul.

Dacă judecata în primă instanţă a fost de competenţa unei instanţe militare, prin "instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie domiciliază condamnatul" se înţelege instanţa civilă corespunzătoare în grad.

Însă, prin prin Decizia nr. LXXXIII (83) din 10 decembrie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, a admis recursul în interesul legii şi a stabilit că: "Dispoziţiile art. 494 teza I din C. proc. pen. (1968 - nn.) se interpretează în sensul că: în caz de modificare a normelor de competenţă, cererea de reabilitare va fi soluţionată de instanţa competentă să judece cauza în primă instanţă, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii."

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa supremă a reţinut că o cerere de reabilitare judecătorească este subsecventă condamnării, aşa încât determinarea competenţei trebuie să urmeze regimul judecăţii cauzei în care s-a formulat cererea ulterioară, cum este în cazul reabilitării. Reiese, deci, că într-o asemenea situaţie ne aflăm în faţa a două cauze diferite. Cea dintâi în care s-a pronunţat condamnarea, având ca obiect rezolvarea unui raport de drept penal de conflict, stins prin tragerea la răspundere penală a autorului, în vreme ce, în a doua cauză, activitatea jurisdicţională de soluţionare a cererii de reabilitare rezolvă un aspect adiacent obiectivului principal al procesului penal. Mai mult, în timp ce prima activitate jurisdicţională este integrată într-o fază specifică procesului penal, cea de a doua, privind reabilitarea, se situează în afara acestuia, după executarea hotărârii. Faţă de acest caracter autonom al reabilitării, se impune să fie incidentă regula tempus regit actum, în aplicarea normelor de procedură penală.

Aşa fiind, s-a conchis că instanţa corespunzătoare celei care a judecat în primă instanţă nu poate fi decât aceea care, la data introducerii cererii prin care se solicită reabilitarea, este competentă să judece în primă instanţă infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat.

Textul art. 494 C. proc. pen. (1968) a fost preluat în art. 529 C. proc. pen. în noua reglementare adăugându-se în final sintagma "sau în care a avut ultimul domiciliu, dacă la data introducerii cererii domiciliază în străinătate", astfel că Decizia nr. LXXXIII (83) din 10 decembrie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite îşi păstrează actualitatea şi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 529 teza I C. proc. pen.

La data săvârşirii infracţiunilor petentul condamnat A. nu era militar, ci persoană civilă, existenţa indivizibilităţii între faptele acestuia şi cele ale unor militari atrăgând competenţa de primă instanţă a Tribunalului Militar Cluj (instanţă cu rang de judecătorie care a devenit instanţă cu rang de tribunal începând cu data de 01.02.2014).

Ulterior hotărârii de condamnare, dispoziţiile C. proc. pen. au suferit modificări substanţiale prin intrarea în vigoare a Legilor nr. 281/2003 şi 356/2006, dar şi ca urmare a hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului Maszni contra României, tribunalul militar fiind competent să judece în primă instanţă infracţiunile prevăzute de art. 331 - 352 C. pen. (1969), precum şi alte infracţiuni săvârşite în legătură cu îndatoririle de serviciu, comise de militari până la gradul de colonel inclusiv, cu excepţia celor date în competenţa altor instanţe; în caz de conexitate sau indivizibilitate, dacă dintre instanţe una este civilă, iar alta militară, competenţa revenea instanţei civile.

În speţă, infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen. (1969), art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) săvârşită de inculpatul A., infracţiune ce are corespondent în legislaţia nouă, în art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 77 lit. a) C. pen., este de competenţa în primă instanţă a judecătoriei, potrivit dispoziţiilor art. 35 alin. (1) C. proc. pen.

Faţă de modificarea normelor de competenţă şi având în vedere Decizia nr. LXXXIII (83) din 10 decembrie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, care îţi păstrează actualitatea, dispoziţiile art. 529 teza 1 din C. proc. pen. (instanţa care a judecat în primă instanţă cauza în care s-a pronunţat condamnarea pentru care se cere reabilitarea) se interpretează în sensul că cererea de reabilitare va fi soluţionată de instanţa competentă să judece cauza în primă instanţă, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii, dacă cel condamnat domiciliază în circumscripţia acestei instanţe.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. (1) C. proc. pen., Judecătoria Alba Iulia este instanţa competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă - infracţiunea a fost săvârşită în Alba Iulia, inculpatul civil A. a fost prins în Alba Iulia, însă petentul condamnat domiciliază în raza de competenţă a altei instanţe, respectiv a Judecătoriei Oraviţa.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 529 C. proc. pen. cererea de reabilitare este de competenţa Judecătoriei Oraviţa, în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul petentul condamnat, instanţă corespunzătoare în grad Judecătoriei Alba Iulia.

Având în vedere considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Oraviţa este instanţa competentă a soluţiona cererea de reabilitare formulată de petentul condamnat A., instanţă căreia, în conformitate cu dispoziţiile art. 51 alin. (6) C. proc. pen., îi va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul condamnat A. în favoarea Judecătoriei Oraviţa, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 iunie 2020.

GGC - NN