Pimping conviction upheld; cassation appeal dismissed, confiscation affirmed.

Asupra cauzei de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 228 din 11.05.2018 pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia penală, în Dosarul nr. x/2017, cu aplicarea dispoziţiilor art. 5 din noul C. pen., instanţa a dispus următoarele:

A condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă principală de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de proxenetism prev. de art. 213 alin. (1) din noul C. pen.

A condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată prev. de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen.

În baza art. 386 din noul C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de şantaj reţinută prin rechizitoriu, din infracţiunea prev. de art. 207 alin. (1) şi (3) din noul C. pen., în infracţiunea de ameninţare, prev. de art. 206 din noul C. pen.

În noua încadrare juridică a faptei a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de ameninţare prev. de art. 206 din noul C. pen.

Conform art. 16 lit. a) din noul C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A., pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) din noul C. pen. (fapta nu există).

În baza art. 67 şi 65 noul C. pen., s-a aplicat pentru fiecare infracţiune reţinută mai sus şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) din noul C. pen., pe o durată de câte 2 ani, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii aceloraşi drepturi.

În baza art. 38 - 39 lit. b) şi 45 noul C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate mai sus şi s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa principală mai grea de 3 ani închisoare, sporită la 4 ani închisoare la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) din Noul C. pen., pe o durată de 2 ani şi pedeapsa accesorie indicată mai sus.

Conform art. 72 din noul C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă principală de 4 ani închisoare stabilită mai sus durata reţinerii inculpatului din 03.06.2015 (24 ore).

În baza art. 19 din noul C. proc. pen., în ref. la art. 1349 din C. civ., a fost obligat inculpatul A., la plata sumei de 30.000 (treizecimii) RON, cu titlu de daune morale către persoana vătămată/civilă B., aferentă infracţiunii de ameninţare.

Au fost respinse ca nefondate celelalte pretenţii civile solicitate în cauză de partea civilă B..

S-a constatat că actele notariale din: 06.09.2012 (contract de vânzare-cumpărare nr. 450) şi 07.12.2012 (partaj voluntar notarial) sunt legal încheiate, cu respectarea consimţământului liber exprimat al părţilor şi le menţine integral.

În baza art. 112 din noul C. pen., în ref. la art. 33 din Legea nr. 656/2002, s-a confiscat în folosul statului în vederea valorificării următoarele bunuri indisponibilizate:

- Casă de locuit situată în municipiul Galaţi (Faleza Dunării) (P+1+M) cu suprafaţă de 146 mp, şi garaj aferent, aşa cum sunt clar localizate şi individualizate prin contractul de vânzare-cumpărare din 06.09.2012;

- Un autoturism marca x, cumpărat la data de 23.10.2011, cu Nr. x;

- Un autoturism marca x, cumpărat la 21.03.2012, cu Nr. x;

- Sumele de 40.000 euro şi respectiv 93.000 euro de la inculpatul A..

Au fost menţinute actele de indisponibilizare bunuri, instituite în faza de urmărire penală (fără autoturismul x), prin Ordonanţele parchetului din 03.06.2015 şi 28.06.2017, până la confiscarea efectivă a bunurilor de mai sus sau plata sumelor supuse confiscării speciale.

Conform art. 272 şi 274 din noul C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă penală, prima instanţă a reţinut că:

Fapta inculpatului A., care în perioada 2009 - 2012, cu intenţie, a îndemnat şi determinat persoana vătămată B. să întreţină relaţii sexuale contra cost cu doi bărbaţi, în timp ce erau în Marea Britanie şi prin aceasta, a obţinut sumele de peste 500.000 euro; 1800 lire sterline şi unele bunuri, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism prev. de art. 213 alin. (1) din noul C. pen.

Fapta inculpatului A., care în perioada 2011-2012, folosind banii obţinuţi prin comiterea infracţiunii de proxenetism, a achiziţionat legal mai multe bunuri printre care un imobil în Galaţi (Faleza Superioară), un autoturism marca x, un autoturism marca x, un autoturism marca x, un avans de locuinţă şi o retragere de 93.000 euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani, prev. de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 din noul C. pen.

Fapta inculpatului A. care, după anul 2012, a exercitat acţiuni de ameninţare şi intimidare a persoanei vătămate B., cu scopul de a se răzbuna pe aceasta deoarece l-a părăsit, sau cu scopul de a o determina să renunţe la unele pretenţii civile, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ameninţare, prev. de art. 206 din noul C. pen.

Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, inculpatul A. şi persoana vătămată B..

Apelantul inculpat A. a criticat hotărârea apelată ca fiind nelegală şi netemeinică.

În dezvoltarea motivelor de apel, s-a arătat că în mod greşit, în baza unei aprecieri eronate a probelor administrate în cauză, s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor de proxenetism şi, respectiv ameninţare.

În opinia apărării, nu s-a dovedit că inculpatul a fost cel care a determinat-o pe B. să practice prostituţia ori că a obţinut foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituţiei de către aceasta. Prin urmare, în raport cu această infracţiune, s-a solicitat achitarea inculpatului.

S-a apreciat de către apelantul inculpat că hotărârea primei instanţe este nelegală sub aspectul soluţiei de condamnare dispusă în raport de infracţiunea de ameninţare. S-a arătat, astfel, că pentru această infracţiune nu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului (fiind schimbată încadrarea juridică din infracţiunea de şantaj), astfel că în mod nelegal s-a dispus condamnarea inculpatului, în lipsa plângerii prealabile formulate de persoana vătămată, pentru o faptă cu care instanţa de judecată nu fusese investită. Prin urmare, în raport cu această infracţiune, s-a solicitat încetarea procesului penal în temeiul art. 16 alin. (1) lit. e) teza I C. proc. pen.

Cu privire la infracţiunea de spălare de bani în formă continuată, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în considerarea celor statuate prin Decizia nr. 418/19.06.2018 a Curţii Constituţionale, s-a solicitat achitarea inculpatului, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Corelativ acestei soluţii, s-a solicitat înlăturarea dispoziţiei de confiscare de la inculpat a imobilului casă de locuit situat în mun. Galaţi, a autoturismului marca x cu nr. de înmatriculare x, a autoturismului x SERIA x, a sumelor de 40.000 euro şi 93.000 euro precum şi a dispoziţiei de menţinere a indisponibilizării bunurilor instituite prin ordonanţele din 03.06.2015 şi 28.06.2017.

Prin Decizia penală nr. 869 A din data de 04 iulie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admis apelul formulat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 228/11.05.2018 pronunţată de Tribunalul Galaţi.

A fost desfiinţată Sentinţa penală nr. 228/11.05.2018 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. x/2017, şi în rejudecare:

A fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi îi aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în referire la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi şantaj, prev. de art. 207 alin. (1) şi (3) C. pen.

În temeiul art. 72 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reţinerii din data de 03.06.2015.

A fost respinsă acţiunea civilă formulată de partea civilă B..

În temeiul art. 112 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a echivalentului în RON a sumelor de 532.204,76 euro şi 1800 lire sterline, dobândite din săvârşirea infracţiunii de proxenetism.

Au fost menţinute măsurile asigurătorii instituite prin Ordonanţele nr. x/P/2012 din 03.06.2015 şi nr. x/P/2012 din 28.06.2017 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul A. a fost obligat la plata sumei de 2500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, ocazionate de judecarea cauzei la prima instanţă.

Au fost respinse, ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi de partea civilă B. împotriva Sentinţei penale nr. 228/11.05.2018 pronunţată de Tribunalul Galaţi.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., partea civilă B. a fost obligată la plata către stat a sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuielile judiciare în apel.

Împotriva Deciziei penale nr. 869 A din data de 04 iulie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, inculpatul A. a formulat, prin apărător ales, avocat C., la data de 31 octombrie 2019 recurs în casaţi.,

Prin încheierea din 04 martie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2017 a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 869/A din data de 04 iulie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casaţie la Completul 8 şi s-a fixat termen la data de 15 aprilie 2020.

A fost respinsă cererea formulată de recurentul inculpat A. privind suspendarea executării hotărârii.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

La data de 15 aprilie 2020 având în vederea instituirea stării de urgenţă o durată de 30 de zile, pe întreg teritoriul României, prin art. 1 din Decretul nr. 195 din data de 16 martie 2020 emis de Preşedintele României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212/16.03.2020 cauza a fost suspendată de drept.

Prin rezoluţia judecătorului din data de 25 mai 2020 a fost stabilit termen la data de 08 iulie 2020, dispunându-se citarea părţilor.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 08 iulie 2020, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, concluziile părţilor nemaifiind reluate.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 869/A din data de 04 iulie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, Înalta Curte apreciază că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În motivarea scrisă a cerii sale inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. arătând că soluţia de condamnare pentru infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen. este greşita deoarece fapta expusă în rechizitoriu nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma incriminatoare.

Inculpatul, prin apărător a arătat că în noua reglementare este dezincriminată practicarea prostituţiei. Pentru a fi în ipoteza săvârşirii infracţiunii de proxenetism se impunea a fi verificate următoarele elemente de tipicitate ale infracţiunii: practicarea prostituţiei de către victima; existenta unor relaţii sexuale cu mai mulţi bărbaţi; obţinerea veniturilor necesare supravieţuirii din practicarea prostituţiei; însuşirea foloaselor obţinute din practicarea prostituţiei;

S-a arătat că nici măcar în actul de acuzare şi nici în hotărârea de condamnare nu sunt reţinute aceste împrejurări. Astfel, partea vătămata nu a întreţinut relaţii sexuale cu mai mulţi bărbaţi. În ceea ce priveşte relaţia cu cetăţeanul englez s-a arătat că a existat un singur act sexual iar folosul obţinut a fost folosit exclusiv de către partea vătămata fără a exista elementele necesare pentru a caracteriza acel act sexual ca fiind un act de prostituţie.

A mai arătat că relaţiile dintre partea vătămata şi cetăţeanul indian nu se pot suprapune pe elementele de caracterizare ale unor relaţii sexuale în urma cărora să se urmărească doar obţinerea surselor de supravieţuire după cum sunt definite de textul de lege. Durata în timp, pe o perioada de peste 8 ani de zile, arată caracterul stabil al acestei relaţii, relaţie ce caracterizează mai mult un parteneriat specific concubinajului, implicit prezumându-se relaţii afective, profunde, relaţii ce nu pot fi specific unor activităţi sexuale de prostituţie. Sumele de bani remise de cetăţeanul indian foarte mari, sub nici o forma nu pot fi asimilate cu preţul unor contraprestaţii sexuale, desfăşurate în activităţi de prostituţie. Aceste elemente atipice, arătă condamnatul sunt străine normei legale incriminatoare.

În concluzie s-a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea ambelor hotărâri şi în rejudecare, achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., pentru savârşirea infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casaţie este acela de a supune Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înţelesul expresiei "în condiţiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casaţie şi ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casaţie.

În recursul de faţă inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. întrucât fapta expusă în rechizitoriu nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma incriminatoare

Drept urmare, sintagma "fapta nu este prevăzută de legea penală" vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracţiune sau lipsa de tipicitate a faptei în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravenţională, materială sau disciplinară), cât şi situaţia în care lipsesc anumite elementele constitutive ale infracţiunii, altele decât cele referitoare la "vinovăţia prevăzută de lege".

În concordanţă cu aceste dispoziţii, acest caz de casare nu poate fi invocat, însă, pentru a obţine o reevaluare a materialului probator sau pentru stabilirea unei alte situaţii de fapt.

Astfel, acest caz de casare vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv).

Prin urmare, instanţa de casaţie analizează doar dacă situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţa de apel, corespunde infracţiunii pentru care s-a pronunţat hotărârea de condamnare.

Raportând considerentele teoretice anterior reliefate la speţa de faţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că susţinerile inculpatului potrivit cu care condamnarea pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen. este greşita deoarece fapta expusă în rechizitoriu nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma incriminatoare, sunt nefondate.

Curtea de Apel a constatat, faţă de probatoriul administrat, că săvârşirea infracţiunii de proxenetism de către inculpat şi vinovăţia acestuia sunt neîndoielnice, fiind stabilite dincolo de orice dubiu rezonabil cu declaraţia persoanei vătămate B., declaraţiile martorilor D. şi E., înscrisuri bancare şi extrase de cont, parţial cu declaraţiile inculpatului.

Instanţa de apel a constatat că, din mijloacele de probă administrate în cauză a rezultat, că în perioada mai 2009 - octombrie 2012, inculpatul A. a determinat persoana vătămată B. să întreţină raporturi/acte sexuale cu un cetăţean englez şi un cetăţean indian, pe care i-a cunoscut în timp ce lucra ca dansatoare într-un club de noapte din Londra, obţinând sumele de 532.204,76 euro şi 1.800 lire sterline, ce i-au fost predate de persoana vătămată.

Persoana vătămată B. a fost audiată ocazie cu care a arătat că inculpatul era prietenul său şi a plecat în Anglia cu acesta când avea vârsta de 18 ani împliniţi şi la Londra a întreţinut relaţii sexuale contra cost cu doi bărbaţi, un cetăţean englez şi un cetăţean indian.

Persoana vătămată B. a mai arătat în mod clar că a întreţinut relaţii sexuale cu doi bărbaţi de la care a obţinut importante sume de bani, în special de la cetăţeanul indian F., acesta având vârsta de circa 40 de ani şi că cel care o determina să practice prostituţia la Londra era prietenul său A., acesta spunându-i adesea că pentru a avea bani şi a trăi bine este necesar ca persoana vătămată să întreţină relaţii sexuale cu diferiţi bărbaţi.

La rândul său, inculpatul A. a recunoscut că a fost cu prietena sa B. în perioada 2009 - 2012 la Londra şi acolo a fost de acord ca prietena sa să întreţină relaţii sexuale cu diferiţi bărbaţi contra cost şi de banii obţinuţi se foloseau împreună.

Din probele existente în cauză rezultă că inculpatul A. a deschis un cont bancar pe numele persoanei vătămate B., unde erau depuse cele mai multe sume de bani obţinute de aceasta prin practicarea prostituţiei la îndemnul şi supravegherea inculpatului.

În total, prin comiterea infracţiunii de proxenetism, s-au obţinut circa 500.000 euro, bani care, ulterior, au fost folosiţi de cei doi la achiziţionarea unei locuinţe de lux în Galaţi, 3 autoturisme, un avans pentru achiziţionarea unei alte locuinţe în Galaţi, un depozit bancar de 90.000 euro şi respectiv bani folosiţi pentru nevoile curente ale celor doi (A. şi B.).

Criticile menţionate nu vizează aspecte de legalitate a hotărârii atacate, ce pot fi examinate în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, ci reprezintă critici ce ţin de fondul cauzei, de modalitatea în care instanţele au reţinut, pe baza probelor din dosar, vinovăţia şi participaţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii.

Instanţa de apel a reţinut că atât persoana vătămată cât şi inculpatul au recunoscut că nu aveau locuri de muncă stabile în perioada 2009- 2012, cât au stat la Londra şi că banii cu care s-au cumpărat bunurile, proveneau din practicarea prostituţiei, banii fiind depuşi în contul bancar al persoanei vătămate B..

Or, recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept şi nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară pe fond a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi în apel. În consecinţă, starea de fapt reţinută în cauză şi concordanţa acesteia cu probele administrate, nu mai pot constitui motive de examinare din partea instanţei supreme pe calea recursului în casaţie.

Spre deosebire de contestaţia în anulare, care vizează îndreptarea erorilor de procedură, sau de revizuire, cale de atac de fapt care urmăreşte îndreptarea erorilor de judecată, recursul în casaţie are ca scop verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

Astfel, Înalta Curte constată că din situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută, cu titlu definitiv, de către instanţa de apel, rezultă că fapta inculpatului A., care în perioada 2009 - 2012, cu intenţie, a îndemnat şi determinat persoana vătămată B. să întreţină relaţii sexuale contra cost cu doi bărbaţi, în timp ce erau în Marea Britanie şi prin aceasta, a obţinut sumele de peste 500.000 euro; 1800 lire sterline şi unele bunuri, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism prev. de art. 213 alin. (1) C. pen.

Aspectele învederate de recurent, potrivit cu care durata îndelungată în care persoana vătămată B. a întreţinut relaţii sexuale cu cetăţeanul indian şi anume opt ani de zile, excede actelor de prostituţie prin care persoana vătămată îşi asigura cele necesare traiului şi deci nu pot fi luate în considerare pentru reţinerea infracţiunii de proxenetism nu pot fi primite de Înalta Curte întrucât în toată această perioadă persoana vătămată a remis sume de bani inculpatului, sume de bani obţinute chiar de la cetăţeanul indian.

O altă împrejurare care înlătură argumentele inculpatului este aceea că în toată această perioadă de timp persoana vătămată a ţinut legătura cu inculpatul şi i-a remis sume de bani în scopul de a-i asigura cele necesare existenţei.

În consecinţă relaţiile dintre persoana vătămată şi cetăţeanul indian nu pot fi considerate ca fiind relaţii specifice de familie.

În consecinţă, Înalta Curte constată că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul prin decizia recurată întruneşte condiţiile de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, iar criticile recurentului privesc chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond, respectiv de apel, chestiuni ce exced cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 869/A din data de 04 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2017.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 869/A din data de 04 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2017.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 iulie 2020.

GGC - GV