Jurisdiction for interruption of prison sentence execution after recognition of foreign criminal judgments: first-instance court at place of detention vs. appellate execution court

Deliberând asupra cauzei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 01.04.2020 pronunţată de Judecătoria Giurgiu, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Giurgiu invocată din oficiu.

În baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 591 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 592 raportat la art. 589 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a declinat competenţa de soluţionare a cererii de întrerupere a executării pedepsei formulate de către petentul A., deţinut în Penitenciarul Giurgiu, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Judecătoria Giurgiu a reţinut că petentul condamnat se află în executarea 20 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 82/FCJI/2019 a Curţii de Apel Iaşi.

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 593 C. proc. pen., instanţa competentă să dispună asupra întreruperii executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, corespunzătoare în grad instanţei de executare.

De asemenea, a reţinut că în cauza de faţă, instanţa de executare este Curtea de Apel Iaşi, iar instanţa corespunzătoare în grad instanţei de executare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere este Curtea de Apel Bucureşti.

Drept urmare, instanţa a constatat că, în speţă, competenta materială aparţine Curţii de Apel Bucureşti, instanţă în circumscripţia se află locul de detenţie a petentului condamnat.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia penală, sub nr. x/2020.

Prin încheierea din data de 04.06.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a admis excepţia necompetenţei materiale invocate de judecătorul delegat cu executarea.

În temeiul art. 50 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 593 alin. (1) C. proc. pen. a declinat competenţa de soluţionare a cererii de întrerupere a executării pedepsei formulată de petentul condamnat A., în favoarea Judecătoriei Giurgiu.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, în baza art. 51 alin. (2) C. proc. pen. a sesizat instanţa ierarhic superioară comună, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că prin cererea formulată, petentul a solicitat întreruperea executării pedepsei, invocând motive medicale conform art. 591 alin. (1) raportat la art. 589 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

A constatat că petentul se află în executarea unei pedepse de 20 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 82/FCJI din data de 04.11.2019 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori, definitivă prin necontestare, în urma recunoaşterii şi punerii în executare a hotărârii de contopire de pedepse din 31.08.2016 a secţiei 1 din Cadrul Curţii Regionale din Alicante, pronunţată în Dosarul de executare nr. x/2015, în urma căreia a fost aprobat calculul total al condamnărilor acumulate prin Hotărârea din 10.10.2016 a secţiei 1 din Cadrul Curţii Regionale din Alicante.

Pentru a dispune astfel Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori, a constatat că pedepsele aplicate prin:

- sentinţa Judecătoriei Penale nr. 5 din Alicante, cu nr. 134/2013, pronunţată la data de 15.04.2013, rămasă definitivă la data de 15.04.2013 de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de "tâlhărie" prev. de art. 242. 1 din C. pen. spaniol şi de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de "agresiune sexuală" prev. de art. 178 din C. pen. spaniol, constând în aceea că, la data de 16.06.2012, împreună cu numitul B., a acostat-o pe numita C. care se afla la grupul sanitar din staţia de autobuz din Alicante unde, prin ameninţare, victima a fost deposedată de bunuri în valoare de 505 euro pe care le avea în geantă (suma de 130 euro, 2 telefoane şi un iPod), cei doi desfăcându-i apoi nasturii de la cămaşă şi încercând să o introducă într-una din băi, acţiune ce nu a mai fost finalizată datorită rezistenţei victimei,

- sentinţa Judecătoriei Penale nr. 1 din Alicante, cu nr. 408/2013, pronunţată la data de 19.11.2013, rămasă definitivă la data de 19.11.2013, de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de "tâlhărie" prev. de art. 242. 1 din C. pen. spaniol şi de 1 an şi 3 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală prev. de art. 147 din C. pen. spaniol, constând în aceea că, la data de 17.06.2012, în jurul orelor 22:00, a acostat-o pe numita D., împreună cu numitul B., într-o parcare subterană din Alicante, cu scopul de a-i sustrage geanta şi, întrucât victima a opus rezistenţă, cei doi au exercitat acte de agresiune asupra acesteia, până şi-a pierdut starea de conştientă, în cele din urmă reuşind să-i sustragă geanta în care avea bijuterii şi alte bunuri personale (prejudiciu în valoare de 1683 euro). Ca urmare a actelor de agresiune ce au fost exercitate asupra sa, victima a suferit leziuni vindecabile într-un număr de 106 zile îngrijiri medicale,

- sentinţa Audienţei Provinciale din Murcia, cu nr. 153/2013, pronunţată la data de 05.06.2013, trei pedepse de câte trei ani închisoare pentru comiterea unui număr de trei infracţiuni de furt cu violenţă, prev. de art. 237 şi art. 242 alin. (1) din C. pen. spaniol, respectiv de un an închisoare şi de trei ani închisoare, pentru complicitate la două infracţiuni de agresiune sexuală prev. de art. 179 rap. la art. 29 din C. pen. spaniol, constând în aceea că, în dimineaţa zilei de 22.06.2012, începând cu ora 01:30, condamnatul A. şi numitul B. le-au abordat pe stradă, pe rând, în localitatea Murcia, pe numitele E., F. şi G., au exercitata acte de violenţă asupra acestora şi le-au sustras gentile în care aveau sume de bani, telefoane şi alte bunuri personale. În cazul primelor două victime, cei doi au încercat să întreţină şi raporturi sexuale prin constrângere, nefinalizându-şi acţiunile şi abandonând victimele datorită apropierii unor trecători.

- sentinţa Audienţei Provinciale din Alicante, secţia nr. 1, cu nr. 271/2014, pronunţată la data de 31.03.2014, de 15 ani închisoare pentru comiterea unei infracţiuni de agresiune sexuală - subtipul viol, prev. de art. 179 şi art. 180 alin. (1) pct. 2 din C. pen. spaniol şi de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru comiterea unei infracţiuni de furt prin violenţă (tâlhărie) prev. de art. 147 şi 148 alin. (1) din C. pen. spaniol, constând în aceea că, la data de 18.06.2012, în jurul orelor 21:00, condamnatul A. a acostat-o împreună cu numitul B. pe victima H., în parcarea subterană a imobilului în care aceasta locuia în Alicante, au constrâns-o să le remită suma de 70 euro pe care sus-numita o avea asupra sa, într-un portofel, apoi au condus-o cu forţa într-o zonă mai puţin circulată a parcării şi au obligat-o să întreţină raporturi sexuale şi să le remită şi alte bunuri pe care le avea (telefon, un lănţişor din aur), ce au fost recunoscute în România prin Sentinţa penală nr. 39FCJI/11.08.2017 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori, pronunţată în Dosarul cu nr. x/2017, modificată şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 338/A//3.10.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, au fost contopite prin hotărârea din 31.08.2016 a secţiei 1 din Cadrul Curţii Regionale din Alicante, pronunţată în Dosarul de executare nr. x/2015, pedeapsa rezultantă aplicată fiind de 20 (douăzeci) ani închisoare.

Totodată, a constatat intervenită o cauză de micşorare a pedepsei rezultante stabilite prin Sentinţa penală nr. 39FCJI/11.08.2017 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori, pronunţată în Dosarul cu nr. x/2017, modificată şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 338/A/3.10.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală de la 30 (treizeci) ani închisoare la 20 (douăzeci) ani închisoare.

Potrivit art. 593 C. proc. pen., instanţa competentă să dispună asupra întreruperii executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, corespunzătoare în grad instanţei de executare.

Competenţa stabilită de art. 593 C. proc. pen. este una absolută şi exclusivă, instanţa competentă să soluţioneze cererea de întrerupere a executării pedepsei, dacă petentul se află încarcerat, fiind cea în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere.

Pentru a stabili instanţa competentă material să soluţioneze cererea, judecătorul delegat a avut în vedere atât dispozitivul, cât şi considerentele Deciziei nr. 34/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care prin Secţii Unite, în care, soluţionând un recurs în interesul legii s-a stabilit că "Instanţa competentă să soluţioneze cererea de contopire a pedepselor aplicate de instanţele naţionale cu pedepsele aplicate de instanţele străine, prin hotărâri recunoscute de Curtea de Apel Bucureşti, în cadrul procedurii transferării persoanei condamnate este instanţa corespunzătoare instanţei de executare a ultimei hotărâri, în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a persoanei condamnate. În cazul în care ultima hotărâre definitivă a fost pronunţată de o instanţă străină, competenţa de a judeca cererea de modificare a pedepsei revine instanţei corespunzătoare celei care, potrivit legii române, ar fi judecat cauza în primă instanţă şi în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a persoanei condamnate."

Deşi dispoziţiile acestei decizii obligatorii se referă doar la situaţia cererilor de contopire, totuşi judecătorul delegat a apreciat că argumentele care au stat la baza adoptării acestei hotărâri rămân valabile şi în ceea ce priveşte stabilirea competenţei unei cereri de întrerupere a executării unei pedepse recunoscute de către Curtea de Apel Bucureşti.

În acest sens sunt chiar considerentele Deciziei nr. 34/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în care s-a reţinut că această competenţă, a Curţii de Apel, "reglementată în dispoziţiile menţionate, prin derogare de la regulile generale referitoare la executarea hotărârilor penale, nu poate opera, în lipsa unei prevederi legale exprese, în alte segmente ale executării, între care cele privind schimbările în executarea unor hotărâri, amânarea sau întreruperea executării pedepsei, înlăturarea ori modificarea pedepsei, pentru ele fiind aplicabile dispoziţiile referitoare la competenţă existente în art. 449 alin. (2) din C. proc. pen.".

În cauza dedusă judecăţii a constatat faptul că petentul a fost condamnat pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de tâlhărie calificată, tentativă de viol şi viol, infracţiuni care potrivit art. 35 C. proc. pen. sunt de competenţa materială a judecătoriei.

Conform art. 592 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 591 alin. (2) C. proc. pen. "în cazul prevăzut la art. 589 alin. (1) lit. a), cererea de amânare a executării pedepsei se depune la judecătorul delegat cu executarea, însoţită de înscrisuri medicale. Judecătorul delegat cu executarea verifică competenţa instanţei şi dispune, după caz, prin încheiere, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei sau efectuarea expertizei medico-legale."

Prin urmare, judecătorul delegat a constatat că în cauză competentă să soluţioneze prezenta cerere de întrerupere a executării pedepsei este Judecătoria Giurgiu, instanţă în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere în care petentul era încarcerat la data formulării acestei cereri, instanţă corespunzătoare în grad celei care, potrivit legii române, ar fi judecat cauza în primă instanţă.

Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Giurgiu.

Prealabil, Înalta Curte notează că obiectul asupra căruia poartă conflictul negativ de competenţă este cererea formulată de petentul A. prin care solicită întreruperea executării pedepsei, invocând motive medicale conform art. 591 alin. (1) raportat la art. 589 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

În acest context, Înalta Curte constată că petentul se află în executarea unei pedepse de 20 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 82/FCJI din data de 04.11.2019 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori, definitivă prin necontestare, în urma recunoaşterii şi punerii în executare a hotărârii de contopire de pedepse din 31.08.2016 a secţiei 1 din Cadrul Curţii Regionale din Alicante, pronunţată în Dosarul de executare nr. x/2015, în urma căreia a fost aprobat calculul total al condamnărilor acumulate prin Hotărârea din 10.10.2016 a secţiei 1 din Cadrul Curţii Regionale din Alicante.

Evaluând cauza prin prisma acestor consideraţii, Înalta Curte reţine aplicabilitatea dispoziţiilor Deciziei nr. 34/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţii Unite, recurs în interesul legii potrivit căruia "Instanţa competentă să soluţioneze cererea de contopire a pedepselor aplicate de instanţele naţionale cu pedepsele aplicate de instanţele străine, prin hotărâri recunoscute de Curtea de Apel Bucureşti, în cadrul procedurii transferării persoanei condamnate este instanţa corespunzătoare instanţei de executare a ultimei hotărâri, în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a persoanei condamnate. În cazul în care ultima hotărâre definitivă a fost pronunţată de o instanţă străină, competenţa de a judeca cererea de modificare a pedepsei revine instanţei corespunzătoare celei care, potrivit legii române, ar fi judecat cauza în primă instanţă şi în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a persoanei condamnate."

Aşadar, Înalta Curte constată că petentul a fost condamnat pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de tâlhărie calificată, tentativă de viol şi viol, infracţiuni care potrivit art. 35 C. proc. pen. sunt de competenţa materială a judecătoriei.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, aceasta aparţine Judecătoriei Giurgiu, având în vedere că petentul se află încarcerat în Penitenciarul Giurgiu.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Giurgiu, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoria Giurgiu, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 iunie 2020.

GGC - NN