Cassation appeal against assimilated smuggling conviction and penalty merger dismissed; suspended sentence annulment upheld

Asupra recursului în casaţie de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 527 din 23.04.2018, pronunţată de Judecătoria Constanţa s-au hotărât următoarele:

În baza art. 386 C. proc. pen., a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice, ca nefondată.

În baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., pentru infracţiunea de contrabandă asimilată, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 97 alin. (1) C. pen. a fost anulată suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 723/25.05.2017 definitivă la data de 01.03.2018.

În baza art. 97 alin. (1), art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (2) lit. b) C. pen., a fost contopită pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare cu prezenta pedeapsă de 3 ani închisoare, aplicându-se pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care se adaugă sporul de 6 luni închisoare, condamnând în total inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.

Pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare se execută în regim de detenţie, potrivit art. 60 C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul A., urmând a fi verificată până la data de 21.06.2019.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen. s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi a arestului preventiv de la 29.01.2018 la 14.02.2018.

În baza art. 397 C. proc. pen., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă ANAF prin DGFP Galaţi - AFP Constanţa şi a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 189.514 RON prejudiciu material plus accesoriile aferente ce vor fi calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii către partea civilă.

În baza art. 255 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către numitul B. a autoturismului x cu nr. înmatriculare provizoriu x împreună cu documentele maşinii şi cheile de contact, predate în baza dovezii seria x din 29.01.2018 către STPF Constanţa.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a celor 11118 pachete ţigarete de diferite mărci depistate la percheziţia domiciliară a inculpatului A. în baza procesului-verbal de percheziţie domiciliară din data de 26.01.2018.

În baza ar. 112 alin. (1) lit. o) C. pen., s-a dispus confiscarea extinsă a sumei de 510000 RON depistată în curtea locuinţei inculpatului la percheziţia domiciliară din data de 26.01.2018.

În baza art. 255 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a 25 cutii artificii x şi 6 cutii cu artificii x ridicate la percheziţia domiciliară din data de 26.01.2018.

În baza art. 274 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 5000 RON către stat.

Împotriva Sentinţei penale nr. 527 din 23.04.2018, pronunţată de Judecătoria Constanţa a formulat apel inculpatul A..

Prin Decizia penală nr. 1206/P din data de 20 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul formulat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 527 din 23 aprilie 2018, pronunţată de Judecătoria Constanţa, a desfiinţat în parte sentinţa atacată şi, rejudecând:

A redus cuantumul sumei de bani supuse confiscării extinse de la 510.000 RON la 492.650 RON.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, care nu sunt contrare prezentei.

Împotriva acestei decizii, la data de 23.04.2020 a declarat recurs în casaţie inculpatul A..

Prin cererea de recurs în casaţie formulată, recurentul inculpat a invocat temeiul de drept pe care se întemeiază calea de atac, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege."

În susţinerea recursului în casaţie, inculpatul a arătat că în mod nelegal a fost înlăturat beneficiul suspendării pedepsei sub supraveghere aplicată prin Sentinţa penală nr. 723 din 25.05.2017 a Judecătoriei Constanţa, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 302 din data de 01.03.2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. x/2016.

A arătat că fapta reţinută în prezenta cauză, săvârşită la data de 26.01.2018 şi fapta pentru care inculpatul a fost condamnat ulterior în mod definitiv în data de 01.03.2018 sunt fapte concurente, situaţie în care instanţa nu putea să anuleze suspendarea pedepsei sub supraveghere.

Prin greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale conţinute de art. 97 alin. (1) C. pen., inculpatului i s-a creat o situaţie legală mai grea, în sensul că i s-a aplicat o pedeapsă rezultantă de 3 ani şi 6 luni, urmare a aplicării tratamentului sancţionator prevăzut de lege pentru concursul de infracţiuni.

Prin încheierea din data de 19 iunie 2020, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 1206/P din data de 20 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală, şi a fost trimisă cauza în vederea judecării recursului în casaţie.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat de inculpatul A. ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Prioritar analizei motivelor invocate de către recurent, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază necesară expunerea unor consideraţii teoretice privind natura căii extraordinare de atac exercitată în prezenta cauză.

Potrivit C. proc. pen., recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat şi care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din acelaşi cod, pe calea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat şi excede cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie. Instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Aşadar, recursul în casaţie are ca scop verificarea conformităţii hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

Pe cale de consecinţă, recursul în casaţie nu are în vedere elementele de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, aşa încât, Înalta Curte nu poate să reevalueze materialul probator şi să stabilească o situaţie de fapt diferită de cea menţionată în hotărârile atacate.

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casaţie a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicţie, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date şi dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casaţie reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităţilor şi nu are ca obiect rezolvarea unei acţiuni penale, ci desfiinţarea sentinţelor şi deciziilor care sunt contrare legii.

În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecăţii în faţa primei instanţe ori în apel, ci se judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri şi condiţii expres prevăzute de lege.

Recursul în casaţie nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal - şi un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente.

Aceste consideraţii sunt aplicabile şi cazului de casare prev. de art. 438 pct. 12 din C. proc. pen. invocat de către recurentul inculpat în susţinerea recursului în casaţie.

Referitor la cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică şi de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţa a fost stabilită cu titlu definitiv de către instanţa de apel.

Totodată, se referă nu doar la aplicarea unei pedepse într-un cuantum situat sub minim sau peste maxim, ci priveşte întreg regimul sancţionator aplicat unei situaţii juridice concrete, respective ansamblul pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunea reţinută, indiferent că acestea sunt principale, complementare sau accesorii şi modalitatea de individualizare a aplicării sau a executării pedepsei.

În raport de consideraţiile teoretice expuse anterior, instanţa de recurs în casaţie a constatat că recurentul inculpat a formulat critici ce se circumscriu cazului de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., acestea vizând cuantumul pedepsei aplicate, criticând modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante ca urmare a anulării suspendării condiţionate.

Înalta Curte constată că inculpatul A., prin Sentinţa penală nr. 723/25.05.2017 a Judecătoriei Constanţa, definitivă prin Decizia penală nr. 302/P din 1.03.2018 a C.A. Constanţa (Dosar nr. x/2016), a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 [constând în aceea că "în ziua 24.07.2015, a procurat, deţinut şi depozitat la locuinţa sa, cantitatea totală 8.600 ţigarete (430 pachete) din care: 7.340 ţigarete (367 pachete), marca x, de provenienţă duty-free, nemarcate fiscal şi 1.260 ţigarete (pachete), marca x, cu timbru de Republica Moldova, cunoscând ţigaretele provin din contrabandă şi sunt destinate comiterii infracţiunii contrabandă, cauzând bugetului consolidat al statului, un prejudiciu în valoare de 5.101 RON"], ca urmare a procedurii în cazul recunoaşterii învinuirii, dispunându-se suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Prin decizia penală recurată, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă asimilată şi, fiind anulată suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 723/25.05.2017 definitivă la 1.03.2018, a fost contopită pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicându-se pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care s-a adăugat sporul de 6 luni închisoare, recurentul inculpat A. fiind condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, în regim de detenţie.

S-a reţinut că fapta inculpatului A., care, în data de 26.01.2018 a fost depistat deţinând în vederea comercializării, a unei cantităţi de 3850 pachete ţigări marca x, 2730 pachete ţigări marca x, 2028 pachete ţigări marca x, toate fără timbru fiscal, 10 pachete ţigări LM cu timbru de Republica Moldova, 2500 pachete de ţigări x, cu timbru de Republica Moldova, marfa ascunsă în magazia lipită de curtea locuinţei sale, aparţinând martorei C., locaţie special folosită în acest scop de inculpat, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia (contrabanda asimilată în forma simplă), prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

Potrivit art. 97 alin. (1) C. pen., dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana condamnată mai săvârşise o infracţiune până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea acestui termen, suspendarea se anulează, aplicându-se, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni, recidivă sau pluralitate intermediară.

În cauză, se constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile anterior menţionate având în vedere că recurentul inculpat a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 723/25.05.2017 a Judecătoriei Constanţa, definitivă prin Decizia penală nr. 302/P din 1.03.2018 a Curţii de Apel Constanţa la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, iar ulterior, pe parcursul termenului de supraveghere, s-a descoperit că acesta a mai săvârşit o infracţiune (26.01.2018) până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea.

Astfel, având în vedere dispoziţiile art. 97 alin. (1) C. pen., instanţa de apel în mod corect a dispus anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 723/25.05.2017 definitivă la 1.03.2018 şi, constatând că faptele sunt concurente, în baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (2) lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare (aplicată prin Sentinţa penală nr. 723/25.05.2017 a Judecătoriei Constanţa, definitivă prin Decizia penală nr. 302/P din 1.03.2018 a Curţii de Apel Constanţa) cu pedeapsă de 3 ani închisoare aplicată pentru fapta săvârşită la data de 26.01.2018, aplicând pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care se adaugă sporul de 6 luni închisoare, inculpatul A. fiind condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, în regim de detenţie.

În consecinţă, constatând că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din acelaşi cod, va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 1206/P din data de 20 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, şi, având în vedere că acesta este cel care se află în culpă procesuală, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 157 RON, urmând a rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 1206/P din data de 20 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în cuantum de 157 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 iulie 2020.

GGC - GV