Appeal against declination of competence and revision ruling declared inadmissible due to lack of appealability of final decision

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 722 din 27 iulie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., a fost respins apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 72 din 09.03.2020 a Tribunalului Suceava, ca inadmisibil.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelantul a fot obligat să plătească statului suma de 400 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.

Pentru a pronunţa această soluţie Curtea de Apel Suceava a constatat că prin Sentinţa penală nr. 72 din data de 09.03.2020 pronunţată de Tribunalul Suceava, în temeiul disp. art. 459 alin. (5) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul revizuent A. împotriva Sentinţei penale nr. 157 din 21.06.2019, pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. x/2018.

Examinând cererea de apel declarată împotriva Sentinţei penale nr. 72 din data de 09.03.2020 a Tribunalului Suceava, cu prioritate în ceea ce priveşte admisibilitatea acesteia, Curtea a constatat că este inadmisibilă, arătând, în esenţă, că potrivit art. 129 din Constituţia României, "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii", astfel că posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătoreşti este statuată prin însăşi legea fundamentală.

Totodată s-a susţinut că în conformitate cu textul art. 408 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. pen., sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel. Or, în speţă petentul A. a formulat cerere de revizuire a Sentinţei penale nr. 157 din 21.06.2019, pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. x/2018, prin care fost admisă excepţia de necompetenţă a secţiei penale a Tribunalului Suceava, invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect anulare act administrativ emis de autorităţile publice, formulată de petentul A., în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Suceava, hotărâre care, potrivit art. 50 alin. (4) din C. proc. pen., nu este supusă căilor de atac.

Astfel, Curtea a constatat că în cauză a fost exercitată calea de atac a apelului împotriva unei hotărâri penale definitive, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege şi dispoziţiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate.

Împotriva Deciziei penale nr. 722 din data de 27 iulie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat apel revizuentul A.

În cuprinsul motivelor de apel, s-a arătat, în esenţă, că instanţa de judecată a refuzat să ia act de motivările aduse în cauză, aspect ce conduce la favorizarea unor persoane, având calitatea de funcţionari publici sau magistraţi (procurori şi judecători).

S-a mai susţinut că abţinerea judecătorilor, în mod constant şi repetat, de la soluţionarea cauzei este efectuată cu bună ştiinţă în scopul tergiversării procesului penal, intrând sub incidenţa dispoziţiilor din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 04.09.2020, fiind fixat termen de judecată la data de 09.09.2020, cu citarea apelantului A.

Examinând apelul formulat de A., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Dând eficienţă principiului stabilit prin dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

În urma unui scurt istoric al cauzei, se constată că prin Sentinţa penală nr. 157 din 21.06.2019 a fost admisă excepţia de necompetenţă a secţiei penale a Tribunalului Suceava, invocată din oficiu, şi s-a dispus declinarea cauzei la o altă secţie din cadrul aceleiaşi instanţe.

Prin Sentinţa penală nr. 72 din 09.03.2020 a Tribunalului Suceava, secţia penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire declarată de A. împotriva Sentinţei penale nr. 157 din 21.06.2019 a Tribunalului Suceava, secţia penală.

Prin Decizia penală nr. 722 din 27.07.2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de A. împotriva Sentinţei penale nr. 72 din 09.03.2020 a Tribunalului Suceava, secţia penală, cu motivarea că, potrivit dispoziţiilor art. 50 alin. (4) din C. proc. pen., hotărârea de declinare a competenţei nu este supusă căilor de atac şi prin urmare nici Sentinţa penală nr. 72 din 09.03.2020 nu este susceptibilă de apel, fiind pronunţată în aceeaşi materie (revizuire a unei soluţii de declinare a competenţei).

Aşadar, prezenta cauză are ca obiect apelul formulat de A. împotriva Deciziei penale nr. 722 din 27 iulie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, decizie care nu este supusă niciunei căi de atac.

Din interpretarea dispoziţiilor art. 408 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., rezultă că fiind o cale de atac ordinară, apelul nu poate fi exercitat decât împotriva hotărârilor judecătoreşti nedefinitive, devenind inadmisibil atunci când se exercită împotriva unei hotărâri definitive.

Pe cale de consecinţă, se constată că revizuentul A. a învestit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea unei căi de atac neprevăzute de legea procesual penală, ceea ce încalcă principiul legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 421 pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei penale nr. 722 din data de 27 iulie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei penale nr. 722 din data de 27 iulie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 09 septembrie 2020.

GGC - ED