Inapplicability of criminal revision to foreign judgment recognition and transfer execution orders

Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 45/PI din 24 iunie 2020, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Sentinţei penale nr. 67/2018 din 07 august 2018 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în Dosarul nr. x/2018, formulată de revizuentul condamnat A., deţinut în Penitenciarul Satu Mare.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a reţinut că prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, la data de 29 aprilie 2020, revizuentul condamnat A. a solicitat revizuirea Sentinţei penale nr. 67/2018 din 07 august 2018 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul penal nr. x/2018, arătând că nu a ştiut ce se consemnează în declaraţiile date în faţa autorităţilor din Ungaria, întrucât nu i s-a asigurat un translator de fiecare dată.

Din actele şi lucrările dosarului Curtea a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 67/2018 din 07 august 2018 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în Dosarul nr. x/2018, în baza art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea privind cererea formulată de către autorităţile judiciare ale Republicii Ungaria de transferare a persoanei condamnate A., pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România.

În baza art. 155 din Legea nr. 302/2004, republicată s-a dispus recunoaşterea şi punerea în executare a Sentinţei penale nr. 20. B.23/2015/111 pronunţată de Tribunalul Regional Budapesta la data de 12.04.2016, definitivă prin Decizia penală nr. 4. Bf. 269/2016/15 pronunţată de Curtea de Apel Budapesta la data de 16 februarie 2017 prin care s-a dispus condamnarea numitului A. la o pedeapsă privativă de libertate de 10 ani închisoare pentru comiterea infracţiunilor de tentativă de omor calificat, prev. de art. 160 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi f) din C. pen. al Republicii Ungaria şi furt varianta delict, prev. de art. 370 alin. (1), alin. (2) lit. bc), bd) din C. pen. al Republicii Ungaria.

S-a admis cererea de transfer a persoanei condamnate A. în vederea executării pedepsei de 10 ani închisoare în regim de detenţie şi s-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea continuării executării acesteia.

S-a constatat că persoana condamnată A. se află deţinută în Penitenciarul Budapesta - Ungaria - Republica Ungaria.

În baza art. 555 C. proc. pen., s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei de 10 ani închisoare în regim de detenţie pe numele persoanei condamnate A. aplicată prin Sentinţa penală nr. 20. B.23/2015/111 pronunţată de Tribunalul Regional Budapesta la data de 12.04.2016, definitivă prin Decizia penală nr. 4. Bf. 269/2016/15 pronunţată de Curtea de Apel Budapesta la data de 16 februarie 2017, astfel cum a fost recunoscută şi pusă în executare pe teritoriul României conform prevederilor prezentei hotărâri.

În baza art. 135 alin. (9) pct. ii din Legea nr. 302/2004, s-a dedus din pedeapsa de 10 ani închisoare perioada de privare de libertate de 1.547 de zile executate până la data de 5 decembrie 2017 (data întocmirii certificatului de către autorităţile judiciare din Ungaria) precum şi din data de 5 decembrie 2017, la zi.

Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa a reţinut că, potrivit art. 456 C. proc. pen., cererea de revizuire se adresează instanţei care a judecat cauza în primă instanţă, trebuie formulată în scris şi trebuie motivată, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază şi a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia.

De asemenea, textul arătat specifică în mod expres că la cerere se vor alătura copii de pe înscrisurile de care cel ce a formulat cererea de revizuire înţelege a se folosi în proces, certificate pentru conformitate cu originalul, cu menţiunea că atunci când cererea nu îndeplineşte condiţiile arătate, instanţa pune în vedere celui ce a formulat cererea să o completeze, într-un termen stabilit de instanţă, sub sancţiunea respingerii ca inadmisibilă.

Prin adresa din data de 05.05.2020, instanţa i-a pus în vedere condamnatului să indice vreunul dintre cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 alin. (C. proc. pen. şi, deşi acesta a revenit cu mai multe memorii scrise, în niciunul dintre acestea nu s-a conformat solicitării menţionate.

Potrivit art. 459 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu se examinează de către instanţă, verificându-se dacă cererea a fost formulată în termen şi de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455, dacă aceasta fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) şi (3), dacă au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale, dacă faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv, dacă faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea şi, subliniem, dacă persoană care a formulat cererea s-a conformat cerinţelor instanţei dispuse potrivit art. 456 alin. (4).

Potrivit alin. (5) al aceluiaşi articol, în cazul în care instanţa constată neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (3), dispune prin sentinţă respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

S-a arătat că, în condiţiile în care nici prin cererea de revizuire formulată şi nici ulterior, revizuentul nu indică niciunul dintre cazurile de revizuire enumerate limitativ la art. 453 alin. (1) C. proc. pen. şi nici mijloacele de probă în dovedirea acestuia, iar cele menţionate de către acesta în motivarea cererii de revizuire, precum şi în memoriile depuse succesiv la dosarul cauzei, nu pot fi încadrate de către instanţă la niciunul dintre cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 alin. (1) C. pen., acesta solicitând doar "reanalizarea cazului" în condiţiile în care starea de fapt ar fi fost alta decât cea reţinută, devin incidente prevederile art. 459 alin. (5) C. proc. pen.

Însă, în acelaşi timp, instanţa a subliniat că revizuirea este o cale de atac extraordinară de retractare care poate fi exercitată doar împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale şi care permite instanţei să revină asupra propriei sale hotărâri, revizuirea fiind, în esenţă, o cale de atac de fapt prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

S-a menţionat că, în prezenta cauză, hotărârea a cărei revizuire se solicită este Sentinţa penală nr. 67/PI/07.08.2018 a Curţii de Apel Oradea prin care s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel privind cererea formulată de către autorităţile judiciare ale Republicii Ungaria de transferare a persoanei condamnate A. pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România şi prin care s-a dispus recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârii maghiare.

Hotărârile pronunţate în baza art. 166 din Legea nr. 302/2004 republicată (art. 155 în numerotarea aceleaşi legi la data pronunţării sentinţei a cărei revizuire se solicită) nu se încadrează în categoria celor prin care să se fi soluţionat fondul, respectiv prin care să se fi soluţionat acţiunea penală, conform art. 396 C. proc. pen., prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal.

De altfel, s-a arătat că, în jurisprudenţa creată în materia revizuirii s-a subliniat că statul de condamnare este cel care păstrează prerogativa unei revizuiri a fondului hotărârii definitive, statului de executare recunoscându-i-se doar posibilitatea de a dispune asupra aspectelor ce ţin exclusiv de executarea pedepsei după transfer (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia nr. 76/01.03.2016).

Împotriva Sentinţei penale nr. 45/PI din 24 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a formulat apel revizuentul A.

În susţinerea apelului a invocat faptul că în cursul anchetei efectuate de organele maghiar nu a beneficiat de apărare şi a fost consemnat altceva decât s-a discutat.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că apelul formulat de revizuentul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, descoperite după judecată şi care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 452 C. proc. pen. şi numai în cazurile prevăzute de art. 453 din acelaşi cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale. O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situaţii privitoare la eventuala nerespectare a unor condiţii formale de desfăşurare a judecăţii sau a unor raţionamente jurisdicţionale pretins eronate, este exclusă, în raport de dispoziţiile procesuale menţionate şi de principiul statuat prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia părţile interesate, care îşi legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 452 C. proc. pen., hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală cât şi cu privire la latura civilă ori numai cu privire la o parte dintre fapte şi făptuitori, din conţinutul acestui text legal rezultând că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti care conţin o rezolvare a acţiunii penale, deoarece prin revizuire se urmăreşte înlăturarea erorilor de fapt şi de drept, pe care le conţin hotărârile judecătoreşti.

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, poate fi formulată numai în condiţiile şi în cazurile limitativ prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. pen., singurele în măsură să conducă la o reexaminare a cauzei penale.

Înalta Curte constată că hotărârea vizată prin cererea de revizuire formulată de A. nu îndeplineşte condiţiile art. 452 C. proc. pen., deoarece nu conţine o rezolvare a fondului cauzei, în sensul că instanţa nu s-a pronunţat asupra raportului juridic de drept substanţial şi asupra raportului juridic procesual penal principal, nerezolvând vreo acţiune penală şi nepronunţând vreuna din soluţiile prevăzute în art. 396 alin. (1) C. proc. pen., respectiv de condamnarea, renunţare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetare a procesului penal.

Hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat vizează recunoaşterea unei hotărâri străine, prin care s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, s-a recunoscut hotărârea autorităţilor judiciare maghiare şi s-a dispus transferarea sa într-un penitenciar din România pentru continuarea executării sancţiunii, sens în care se constată că apelul formulat de revizuent este nefondat.

Pentru cele ce preced, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 45/PI din 24 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 5 lit. e) din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă judiciară în materie penală, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 45/PI din 24 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 iulie 2020.

GGC - ED