Cassation appeal against termination of proceedings for statute of limitations in criminal case: appeal dismissed, appellate decision upheld.

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 82 pronunţată la 31 august 2018 de Tribunalul Bistriţa-Năsăud s-au respins cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpaţii A. şi B.

În temeiul disp. art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul C., pentru comiterea infracţiunilor de: tentativă la infracţiunea de omor, prev. de art. 32 alin. (1), rap. la art. 188 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplic. art. 5 din C. pen. (faptă comisă la data de 24/25.08. 2011), la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) din C. pen. nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor, prev. de art. 342 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 5 din C. pen. (faptă comisă la data de 24/25.08.2011), la pedeapsa de 1(un) an închisoare; braconaj, prev.de art. 42 alin. (1) lit. a), c), l) şi m) din Legea nr. 407/2006 modif.

şi rep., în vigoare începând cu data de 24.07.2015, cu aplic. art. 5 din C. pen. (faptă comisă la data de 24/25.08.2011), la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare; uz de armă fără drept, prev. de art. 343 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 5 din C. pen. (faptă comisă la data de 24/25.08.2011), la pedeapsa de 1 (un) an închisoare; nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor, prev. de art. 342 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 5 din C. pen. (faptă comisă la data de 4/5.05.2013), la pedeapsa de 1 (un) an închisoare; braconaj, prev. de art. 42 alin. (1) lit. a), c) şi f) din Legea nr. 407/2006 modif., în vigoare începând cu data de 24.07.2015, cu aplic. art. 77 lit. a) şi art. 5 din C. pen. (faptă comisă la data de 4/5.05.2013), la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare; uz de armă fără drept, prev. de art. 343 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 5 din C. pen. (faptă comisă la data de 4/5.05.2013), la pedeapsa de 1 (un) an închisoare; nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor, prev. de art. 342 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 5 din C. pen. (faptă comisă la sfârşitul anului 2013 - începutul anului 2014), la pedeapsa de 1(un) an închisoare; nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor, prev. de art. 342 alin. (1) din C. pen. (faptă comisă în cursul anului 2014, constând în deţinerea a două arme de vânătoare), la pedeapsa de 1 (un) an închisoare; braconaj, prev. de art. 42 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 407/2006 modif.

şi rep., în vigoare începând cu data de 24.07.2015, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 77 lit. a) şi art. 5 din C. pen. (faptă comisă la 28 - 29 august 2014), la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare; braconaj, prev. de art. 42 alin. (1) lit. a), c) şi g) din Legea nr. 407/2006 modif. şi rep., în vigoare din 24.07.2015, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 77 lit. a) şi art. 5 din C. pen. (faptă comisă la 30 - 31 august 2014), la pedeapsa de 1 (un) an închisoare; uz de armă fără drept, prev. de art. 343 alin. (1) din C. pen. (faptă comisă în 2 sept. 2014), la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

S-a constatat că infracţiunile ce au atras condamnarea inculpatului au fost comise în forma concursului real, prev. de art. 38 alin. (1) din C. pen., atât între ele, cât şi cu infracţiunea ce a atras condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6(şase)ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II a şi lit. b) din C. pen. anterior, prin Sentinţa penală nr. 72 din 14 iunie 2016, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosar nr. x/2014, definitivă la 2 februarie 2017, prin Decizia penală nr. 152 a Curţii de Apel Cluj.

Potrivit disp. art. 39 alin. (1) lit. b), art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 6 (şase) ani închisoare şi 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) din C. pen., pedeapsa principală de 6 (şase) ani închisoare fiind sporită cu 1/3-a parte din totalul celorlalte pedepse, adică cu 6 (şase) ani şi 4 (patru) luni închisoare, inculpatul C., urmând să execute în final o pedeapsă de 12 (doisprezece) ani şi 4 (patru) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) din C. pen. pentru 3 (trei) ani.

S-a făcut aplicarea disp. art. 65 alin. (1) din C. pen., rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) din C. pen. cu privire la pedepsele accesorii, pe durata executării pedepsei principale.

Conform dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, făcându-se, totodată, aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (5) din acelaşi act normativ, privitoare la informarea celui în cauză că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

S-a constatat că inculpatul C. a fost reţinut în acest dosar la data de 6 mai 2013, ulterior reţinut şi arestat preventiv începând cu 18 februarie 2016 şi până în prezent.

În baza disp. art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, reţinerea şi respectiv arestul preventiv din data de 6 mai 2013 şi ulterior din data de 18 februarie 2016 la zi.

Potrivit cu disp. art. 399 alin. (1) din C. pen., a fost menţinută măsura arestului preventiv a inculpatului C.

A fost anulat vechiul mandat de executare a pedepsei de 6 (şase) ani închisoare (mandat nr. x din 3 februarie 2017) emis de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în Dosarul nr. x/2014 în executarea Sentinţei penale nr. 72/F din 14.06.2016, definitivă la 2 februarie 2017 prin Decizia nr. 152/A pronunţată de Curtea de Apel Cluj şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare, potrivit prezentei sentinţe.

În temeiul disp. art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. pentru comiterea infracţiunilor de: mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. (1) şi (2) lit. d) din C. pen. (două acte materiale) cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 5 din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (faptă comisă la datele de 23.09.2013 şi 25.02.2015) la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare; favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 5 din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (faptă comisă la data de 15 mai 2013) la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare; nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor, prev. de art. 342 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (faptă comisă în cursul lunii iulie 2014), la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare; uz de armă fără drept, prev. de art. 343 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (comisă la data de 3 iulie 2014) la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare; braconaj, prev. de art. 42 alin. (1) lit. a), c), f) şi g) din Legea nr. 407/2006, modif. şi rep.,în vigoare începând cu data de 24.07.2015, cu aplic. art. 5 din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (comisă la data de 3 iulie 2014), la pedeapsa de 1 (un) an şi 8 (opt) luni închisoare; braconaj, prev. de art. 42 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 407/2006 modif. şi rep., în vigoare începând cu data de 24.07.2015, cu aplic. art. 5 din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (comisă la data de 12 iulie 2014), la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare; nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor, prev. de art. 342 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (faptă comisă în anul 2016), la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare.

S-a constatat că infracţiunile care au atras condamnarea inculpatului A. s-au comis în condiţiile concursului real, prev. de art. 38 alin. (1) din C. pen., în conformitate cu disp. art. 39 alin. (1) din C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an şi 8 (opt) luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv de 1 an şi 4 luni închisoare, în final inculpatul A. urmând să execute pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

Conform art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului A., stabilind un termen de supraveghere de 3 (trei) ani, potrivit cu disp. art. 92 alin. (1) din C. pen.

Potrivit art. 93 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bistriţa-Năsăud la datele fixate de acesta;să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei sau orice deplasare care depăşeşte 5 zile;să comunice schimbarea locului de muncă;să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Potrivit disp. art. 93 alin. (2) lit. d) din C. pen., s-a impus condamnatului obligaţia ca pe durata termenului de supraveghere să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanţei.

Potrivit disp. art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 120 de zile la Primăria oraşului Năsăud sau Protopopiatul Ortodox Bistriţa.

Potrivit disp. art. 96 alin. (1) şi (4) din C. pen., s-a atras atenţia condamnatului A. cu privire la posibilitatea revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse sau stabilite de lege sau dacă săvârşeşte o nouă infracţiune.

Potrivit disp. art. 72 din C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. reţinerea, arestul preventiv şi perioada arestului la domiciliu din prezenta cauză, începând cu data de 18 februarie 2016 şi până la data de 26 mai 2017, când s-a înlocuit măsura arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar (prin Decizia penală nr. 68/J din 30 mai 2017 a Curţii de Apel Cluj).

Potrivit cu disp. art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. a fost menţinută măsura controlului judiciar dispusă cu privire la inculpatul A. prin Decizia penală nr. 68 din J/30 mai 2017 a Curţii de Apel Cluj, astfel cum obligaţiile impuse inculpatului s-au modificat ulterior.

În temeiul disp. art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul B. pentru comiterea infracţiunilor de:mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. (1) şi (2) lit. d) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 5 din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (două acte materiale - faptă comisă la datele de 30.09.2013 şi 25.03.2015), la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare; nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor, prev. de art. 342 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (faptă comisă în perioada iulie - septembrie 2014), la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare; braconaj, prev. de art. 42 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 407/2006 modif., în vigoare începând cu data de 24.07.2015, cu aplic. art. 5 din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (faptă comisă la data de 12 iulie 2014), la pedeapsa de 1 (un) an închisoare; braconaj, prev. de art. 42 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 407/2006 modif., în vigoare începând cu data de 24.07.2015, cu aplic. art. 5 din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (faptă comisă la data de 3 august 2014), la pedeapsa de 1 (un) an închisoare; braconaj, prev. de art. 42 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 407/2006, modif., în vigoare începând cu data de 24.07.2015, cu aplic. art. 5 din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (faptă comisă la data de 31 august 2014), la pedeapsa de 1 (un) an închisoare; nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prev. de art. 342 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (faptă comisă în 2016), la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare.

S-a constatat că infracţiunile care au atras condamnarea inculpatului B. s-au comis în condiţiile concursului real, prev. de art. 38 alin. (1) din C. pen., în conformitate cu disp. art. 39 alin. (1) din C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv de 1 an şi 4 luni închisoare, în final inculpatul B., urmând să execute pedeapsa de 2 (doi) ani şi 4 (patru) luni închisoare.

Conform art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului B., stabilind un termen de supraveghere de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni, potrivit cu disp. art. 92 alin. (1) C. pen.

Potrivit art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bistriţa-Năsăud la datele fixate de acesta;să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei sau orice deplasare care depăşeşte 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă;să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Potrivit disp. art. 93 alin. (2) lit. d) din C. pen. s-a impus condamnatului obligaţia ca pe durata termenului de supraveghere să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanţei.

Potrivit disp. art. 93 alin. (3) din C. pen. pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 120 de zile la Primăria comunei Rebra sau Protopopiatul Ortodox Bistriţa.

Potrivit disp. art. 96 alin. (1) şi (4) din C. pen. s-a atras atenţia condamnatului B. cu privire la posibilitatea revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse sau stabilite de lege sau dacă săvârşeşte o nouă infracţiune.

Potrivit disp. art. 72 din C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B. reţinerea, arestul preventiv şi perioada arestului la domiciliu din prezenta cauză, începând cu data de 18 februarie 2016 şi până la data de 26 mai 2017, când s-a înlocuit măsura arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar (prin Decizia penală nr. 68/J din 30 mai 2017 a Curţii de Apel Cluj).

Potrivit cu disp. art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. a fost menţinută măsura controlului judiciar dispusă cu privire la inculpatul B. prin Decizia penală nr. 68/J din 30 mai 2017 a Curţii de Apel Cluj, astfel cum obligaţiile impuse inculpatului s-au modificat ulterior.

În temeiul disp. art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul D., pentru comiterea infracţiunilor de: braconaj, prev. de art. 42 alin. (1) lit. a), c) şi f) din Legea nr. 407/2006 modif., în vigoare începând cu data de 24.07.2015, cu aplic. art. 77 lit. a) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. (faptă comisă la data 4 - 5.05.2013), la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare; nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 342 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (două acte materiale, faptă comisă la 4/5.05.2013), la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

S-a constatat că infracţiunile care au atras condamnarea inculpatului D. s-au comis în condiţiile concursului real, prev. de art. 38 alin. (1) din C. pen., în conformitate cu disp. art. 39 alin. (1) din C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă, respectiv 4 luni închisoare, în final inculpatul D., urmând să execute pedeapsa de 2 (doi) ani şi 4 (patru) luni închisoare.

Conform art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului D., stabilind un termen de supraveghere de 2 (doi) ani, potrivit cu disp. art. 92 alin. (1) din C. pen.

Potrivit art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bistriţa-Năsăud la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei sau orice deplasare care depăşeşte 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Potrivit disp. art. 93 alin. (2) lit. d) din C. pen. s-a impus inculpatului obligaţia ca pe durata termenului de supraveghere să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanţei.

Potrivit disp. art. 93 alin. (3) din C. pen. pe parcursul termenului de supraveghere,condamnatul va presta muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 100 de zile la Primăria comunei Parva, judeţul Bistriţa-Năsăud sau Protopopiatul Ortodox Bistriţa.

Potrivit disp. art. 96 alin. (1) şi (4) din C. pen. s-a atras atenţia condamnatului D. cu privire la posibilitatea revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse sau stabilite de lege sau dacă săvârşeşte o nouă infracţiune.

În baza disp. art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., rap. la art. 61 alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (4) lit. c) din C. pen. a fost condamnat inculpatul E., pentru comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 5 din C. pen., la pedeapsa amenzii penale în sumă de 1.800 RON reprezentată de 180 zile - amendă în valoare de 10 RON a unei zile amendă.

S-a atras atenţia condamnatului E. cu privire la disp. art. 63 din C. pen. referitoare la posibilitatea înlocuirii numărului de zile amendă neexecutate cu un număr corespunzător de zile de închisoare, dacă persoana condamnată nu execută, cu rea-credinţă, pedeapsa amenzii, în tot sau în parte.

În baza disp. art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., rap. la art. 61 alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (4) lit. c) din C. pen. a fost condamnată inculpata F.,pentru comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 5 din C. pen., la pedeapsa amenzii penale în sumă de 1.800 RON reprezentată de 180 zile - amendă în valoare de 10 RON a unei zile amendă.

S-a atras atenţia condamnatei F. cu privire la disp. art. 63 din C. pen. referitoare la posibilitatea înlocuirii numărului de zile amendă neexecutate cu un număr corespunzător de zile de închisoare, dacă persoana condamnată nu execută, cu rea-credinţă, pedeapsa amenzii, în tot sau în parte.

În baza disp. art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., rap. la art. 61 alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (4) lit. c) din C. pen. a fost condamnată inculpata G., pentru comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 5 din C. pen. la pedeapsa amenzii penale în sumă de 1.800 RON reprezentată de 180 zile - amendă în valoare de 10 RON a unei zile amendă.

S-a atras atenţia condamnatei G. cu privire la disp. art. 63 din C. pen. referitoare la posibilitatea înlocuirii numărului de zile amendă neexecutate cu un număr corespunzător de zile de închisoare, dacă persoana condamnată nu execută, cu rea-credinţă, pedeapsa amenzii, în tot sau în parte.

Potrivit disp. art. 112 alin. (1) lit. f) din C. pen. s-a dispus confiscarea a 15 cartuşe ridicate de la inculpatul B.; a unui tub de cartuş ridicat de la inculpatul A., a unei arme de vânătoare marca, dotată cu lunetă şi a patru cartuşe cu glonţ aferente acestei arme, a cuţitelor şi tuburilor de cartuş ridicate la data de 4/5 mai 2013 (obiecte înaintate la instanţă odată cu actul de sesizare).

Potrivit disp. art. 112 alin. (5) din C. pen. s-a dispus confiscarea:

- de la inculpatul C. a contravalorii a 5 arme letale deţinute fără drept (care nu s-au găsit) în cuantum de 2.810 RON(562 RON x 5);

- de la inculpatul A. a contravalorii a 2 arme letale deţinute fără drept (care nu s-au găsit) în cuantum de 1.124 RON (562 RON x 2);

- de la inculpatul B. a contravalorii a 2 arme letale deţinute fără drept (care nu s-au găsit) în cuantum de 1.124 RON (562 RON x 2).

În temeiul disp. art. 404 alin. (4) lit. f) din C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpaţi a bunurilor ridicate la data de 24/25 august 2011 (bască, acumulator auto, cartuşieră, haină de culoare verde, vestă, cartuşe, far cu cablu de alimentare improvizat, obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte), potrivit cu adresa formulată către instanţă de procurorul de caz (din 13 aprilie 2016).

S-a dispus restituirea către inculpatul E. a telefonului mobil.

S-a constatat că telefonul mobil aparţinând inculpatului C., a fost înaintat cu adresă Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, la dosar nr. x/2017, la solicitarea acestei unităţi de parchet.

În temeiul disp. art. 19, 20, 25, 393 alin. (3), (39)7 din C. proc. pen. rap. la art. 1349, 1381, 1382 din C. civ.: a fost obligat inculpatul C. la plata despăgubirilor civile în cuantum de 10.500 euro către persoana vătămată parte civilă H. şi în cuantum de 1.000 euro către persoana vătămată parte civilă Garda Forestieră Cluj.

A fost obligat inculpatul A. la plata despăgubirilor civile în cuantum de 40.000 euro către persoana vătămată parte civilă Ocolul Silvic Comunal Regia Autonomă Telciu.

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii C. şi D. la plata despăgubirilor în cuantum de 50.000 euro către persoana vătămată parte civilă I.

S-a constatat că persoanele vătămate J., K. şi L. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

S-a acordat apărătorului din oficiu pentru inculpaţi,la urmărirea penală, avocat M., onorariu în cuantum de 2.750 RON (câte 470 RON pentru inculpaţii C., B., D., A. şi E. şi 400 RON pentru G.), sumă ce a fost avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.

Potrivit disp. art. 274 alin. (1), (2) din C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului, astfel: inculpaţii C., A., B. la plata a câte 2.300 RON fiecare (din care câte 1.500 RON pentru urmărirea penală şi diferenţa la fondul cauzei); inculpaţii D., E., F. şi G. la plata a câte 1.350 RON fiecare (din care câte 600 RON pentru urmărirea penală şi diferenţa la fondul cauzei).

II. Prin Decizia penală nr. 1428/A din 03 decembrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, dată în Dosarul nr. x/2016 au fost admise apelurile declarate de inculpaţii C. şi A. împotriva Sentinţei penale nr. 82 pronunţată la 31 august 2018 de Tribunalul Bistriţa-Năsăud care a fost desfiinţată în parte, în latura penală şi civilă şi pronunţând o nouă hotărâre. În temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C. pentru comiterea infracţiunilor de braconaj, prev. de art. 42 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 407/2006 modificată şi art. 42 alin. (1) lit. a), c) şi g) din Legea nr. 407/2006 (faptele din data de 28/29 august 2014 şi 30/31 august 2014), ambele cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi 77 lit. a) şi art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului C. pentru infracţiunea de uz de armă fără drept prev. de art. 343 alin. (1), cu aplicarea art. 5 din C. pen. (faptă comisă la 24/25 august 2011).

Au fost reduse pedepsele aplicate inculpatului C. pentru infracţiunile de braconaj (fapte comise la 24/25 august 2011 şi 4/5 mai 2013) de la câte 2 ani închisoare pentru fiecare la câte 1 an închisoare pentru fiecare infracţiune.

Conform art. 39 alin. (1) lit. b), 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. au fost contopite pedepsele de 6 ani închisoare, 5 ani închisoare şi 8 pedepse a câte 1 an închisoare, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare sporită cu 1/3 din celelalte pedepse adică patru ani şi patru luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 10 ani şi 4 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d), din C. pen. pe o durată de 3 ani.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C. reţinerea din 6 mai 2013 şi arestul preventiv începând cu 18 februarie 2016 la zi.

În temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru comiterea infracţiunii de braconaj prev. de art. 42 alin. (1) lit. a), c), f), şi g din Legea nr. 407/2006 modificată, cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi 396 alin. (1) din C. proc. pen. (fapta din 03 iulie 2014). Conform art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) din C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului A. stabilind ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare sporită cu 1 an 1 lună şi 10 zile (1/3 din celelalte pedepse), stabilind ca în final inculpatul să execute 1 an 9 luni şi 10 zile în condiţiile art. 91 şi următ. din C. pen.

S-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestul preventiv din 18.02.2016 la 26.05.2017.

A fost înlăturată obligarea inculpatului C. la plata sumei de 1000 euro către Garda Forestieră Cluj şi obligarea inculpatului A. la plata sumei de 40.000 de euro către societatea Ocolul Silvic Comunal Regia Autonomă Telciu.

2. Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii F., D. şi G. împotriva aceleaşi hotărâri.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

S-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 868 RON onorariu apărător din oficiu pentru inculpatul A. ce a fost suportată din fondurile MJ.

Au fost obligaţi inculpaţii F., D. şi G. la câte 500 RON fiecare cheltuieli judiciare în favoarea statului, restul cheltuielilor rămânând în sarcina acestuia.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:

În baza probelor administrate în cauză s-a reţinut o corectă stare de fapt, dându-se acesteia o încadrare juridică corespunzătoare, vinovăţia inculpaţilor fiind stabilită în afara oricărui dubiu.

Astfel, din procesul-verbal de cercetare la faţa locului, declaraţiile martorului N., a părţii vătămate L., procesul-verbal de trafic din 16 februarie 2016, procesul-verbal de trafic din 20 septembrie 2011, raportul de expertiză criminalistică nr. x/2016, raportul de constatare criminalistică nr. x/2016, declaraţia martorilor O., P. şi Q., declaraţia inculpatului R., declaraţia martorilor S., T., U., P., V. şi W., procesul-verbal de cercetare la faţa locului din 5 mai 2013 şi 07 mai 2013, procesele-verbale de recunoaştere, procesele-verbale privind traficul convorbirilor dintre inculpaţii C. şi A., declaraţia martorului X., procesul-verbal de percheziţie domiciliară din 17 februarie 2016, procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul C., declaraţia martorului Y., raportul de evaluare întocmit de serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, coroborate cu solicitarea inculpatului A. de a fi judecat în procedura recunoaşterii vinovăţiei, a rezultat dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpaţi cu limitele ce vor fi precizate în continuare:

Instanţa de apel a reţinut că, în procesul de apreciere a probelor instanţa de fond a făcut o analiză completă şi pertinentă, atât a acuzaţiei penale, cât şi a apărărilor formulate de inculpaţii C. (cu excepţia faptelor de braconaj reţinute în sarcina inculpatului comise în perioada 28 - 29 august 2014 şi 30 - 31 august 2014) F., D., G. (în mare parte reiterate în apel), astfel stabilind o corectă stare de fapt, argumentele instanţei de fond privind existenţa faptelor imputate şi săvârşirea acestora de către inculpaţi fiind temeinice şi legale, neimpunându-se achitarea lor.

Totodată, s-a apreciat că acestea sunt suficiente pentru a răspunde standardului de exigenţă impus de dispoziţiile procedural penale române şi ale Curţii Europene a Drepturilor Omului privind motivarea, neimpunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare, conform solicitării inculpatului C.

De asemenea, s-a apreciat că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare raportat la solicitarea inculpatului A. cu referire la modalitatea în care instanţa de fond a respins cererea sa de schimbare a încadrării juridice dată faptelor, apreciată de apelant ca fiind în dezacord cu cele statuate prin Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 250/2019, pe de o parte deoarece decizia a fost publicată în Monitorul Oficial abia în data de 20 iunie 2019 (în cursul judecării apelului), în timp ce instanţa de fond a pronunţat soluţia la data de 31.08.2018, iar pe de altă parte raportat la soluţia instanţei de fond, aceea de respingere a solicitării, precum şi raportat la limitele cadrului procesual determinat de încuviinţarea judecării cauzei în procedură simplificată în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A.

În ceea ce priveşte aspectele de nelegalitate a sentinţei penale atacate invocate de inculpatul C. prin raportare la probele administrate în faza de urmărire penală (în concret procese-verbale referitoare la listingurile convorbirilor telefonice şi localizările din anul 2011, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice pretins întocmite nelegal în faza de urmărire penală prin încălcarea dispoziţiilor referitoare la competenţa după materie a organelor de cercetare penală), aceste critici au fost considerate a fi neîntemeiate şi au fost respinse.

Prin Încheierea penală nr. 113/CP din 28.07.2016 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bistriţa-Năsăud în Dosarul nr. x/2016 s-au respins cererile şi excepţiile formulate cu privire la efectuarea actelor de urmărire penală şi administrarea probelor în faza de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară pronunţându-se explicit inclusiv asupra motivelor de nelegalitate invocate în apel.

Mai mult decât atât, inculpaţii C. şi A., apelanţi în cauză, au formulat contestaţie, reiterând aspectele de nelegalitate în faţa judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Cluj care le-a respins prin Încheierea penală nr. 154/2016 pronunţată la data de 06 septembrie 2016. S-a observat că instanţa de control judiciar a analizat, atât aplicabilitatea/neaplicabilitatea dispoziţiilor legale criticate, a Deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 51/2016 invocate, cât şi pe fond temeinicia susţinerilor inculpaţilor, rezultând în concret că punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică nu s-a făcut de S.R.I., ci s-a făcut de către organele de urmărire penală competente (poliţişti de poliţie judiciară şi procuror), cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la momentul efectuării acestora.

Astfel, argumentele pe fond invocate de judecătorii de cameră preliminară sunt aplicabile chiar prin prisma pronunţării şi publicării ulterioare a Deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 685/2018, inclusiv în privinţa solicitării de constatare a nulităţii absolute a listingurilor convorbirilor telefonice efectuate anterior intrării în vigoare a Noului C. proc. pen., solicitare formulată pentru prima dată în apel.

Invocarea pentru prima dată în apel a nulităţii absolute referitor la dispunerea sau administrarea unei probe în faza de urmărire penală după finalizarea procedurilor în camera preliminară, deşi partea a formulat contestaţie, nefiind indicată şi dovedită existenţa vreunui impediment legal ori de altă natură care să fi împiedicat partea să invoce nulitatea chiar absolută, s-a reţinut că este inadmisibilă, inculpatul încercând să eludeze dispoziţiile privitoare la camera preliminară. O interpretare contrară ar însemna, lipsirea de esenţă a procedurilor camerei preliminare, cu atât mai mult cu cât, pe lângă analiza cererilor şi excepţiilor invocate de părţi, judecătorul de cameră preliminară trebuie să analizeze din oficiu legalitatea administrării tuturor probelor.

Sub acest aspect au fost verificate toate actele de procedură şi probele administrate în cauză, inclusiv cele administrate anterior datei intrării în vigoare a Noului C. proc. pen., printre acestea fiind şi probele, constând în listingurile telefonice aflate la dosar în format de hârtie, ori electronic, constatându-se că au avut o bază legală, fiind respectate dispoziţiile procesual penale existente la momentul efectuării lor (parag. 2 pag. 9, pag. 14 din Încheierea penală nr. 154/2016 pronunţată la data de 06 septembrie 2016).

În aceste condiţii, s-a apreciat că dispoziţia definitivă de constatare a legalităţii nu mai poate fi repusă în discuţie.

Mai mult decât atât, procedura obţinerii listingurilor telefonice nu era cea reglementată de art. 911 din C. proc. pen. anterior, art. 914 din C. proc. pen. anterior sau art. art. 915 din C. proc. pen. anterior, listingurile telefonice neconstituind o înregistrare/interceptare audio sau video în sensul legii penale, în ciuda susţinerilor apărării aceasta nefiind reglementată la momentul administrării probei ca o măsură de supraveghere tehnică, oricum rezultând din actele dosarului că toate actele de urmărire penală, precum şi administrarea probelor s-a făcut doar de organele de cercetare competente, nicidecum de către un organ necompetent material/funcţional, S.R.I., cum se susţine de către apărare.

Cu privire la criticile aduse faptei de braconaj comisă de inculpatul A. la data de 3 iulie 2014 (îndeplinirea condiţiilor de tipicitate, lege penală mai favorabilă aplicabilă, corecta încadrare juridică), acestea s-a apreciat că sunt întemeiate impunându-se admiterea apelului.

Prin rechizitoriul din 12 aprilie 2016 emis în Dosar nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., printre altele pentru săvârşirea infracţiunii de braconaj, faptă comisă la data de 3 iulie 2014, constând în aceea că a executat fără drept un foc de armă asupra unui exemplar din specia urs, pe care a încercat să-1 braconeze împreună cu inculpatul R. pe fondul cinegetic nr. 12 Parva şi în perimetrul Parcului Naţional Munţii Rodnei, fără a deţine permis de vânătoare şi fără a fi înscris în autorizaţie de vânătoare, cauzând părţii civile Ocolul Silvic Comunal Teciu R.A., un prejudiciu de 40.000 de euro.

Potrivit rechizitoriului, s-a avut în vedere succesiunea de legi penale în timp, în sensul modificării aduse Legii nr. 407/2006, procurorul apreciind că sunt mai favorabile dispoziţiile legii în redactarea în vigoare începând cu data de 24.07.2015, respectiv art. 42 alin. (1) lit. a), c), f) şi g) din Legea nr. 407/2006 modif., încadrare juridică însuşită de către instanţa de fond

S-a criticat de către inculpat această încadrare juridică şi, pe cale de consecinţă, individualizarea pedepsei de către instanţa de fond, apreciindu-se că nu se impunea aplicarea pedepsei orientate spre maxim raportat la modalitatea concretă a săvârşirii faptei de către inculpatul A.

Faţă de rezultatul concret produs (rănirea animalului care, însă nu a fost capturat ori ucis), s-a arătat că faptei îi lipseşte finalitatea prevăzută de Legea nr. 407/2006, fapta nefiind prevăzută de legea penală la data comiterii ei, care nu prevedea sancţionarea tentativei, incriminată ca faptă distinctă doar cu ocazia modificării intervenite la data de 24.07.2015.

În mod real, acţiunile desfăşurate de inculpat A. împreună cu inculpatul R. au avut ca scop capturarea animalului, aspect reliefat de convorbirea telefonică purtată de inculpatul A. la data săvârşirii faptei, acesta confirmând inclusiv rănirea animalului, în căutarea căruia a fost sfătuit să se deplaseze cu grijă.

Cu toate acestea, nu s-a produs urmarea prevăzută de lege în forma în vigoare la data comiterii faptei, potrivit art. 1 lit. u) din lege, vânătoarea fiind definită ca acţiunea de pândire, căutare, stârnire, urmărire, hăituire, sau orice altă activitate având ca finalitate capturarea/uciderea animalelor, iar braconajul fiind definit potrivit art. 1 lit. c) din lege ca fiind acţiunea desfăşurată în vederea obţinerii aceloraşi efecte ca şi prin acţiunea de vânătoare. Este adevărat că prin modificările legislative ulterioare s-au modificat inclusiv aceste definiţii legale, în prezent atât vânătoarea cât şi braconajul vizând desfăşurarea de acţiuni/activităţi de orice natură având ca scop capturarea/uciderea animalelor, esenţială fiind poziţia subiectivă a autorului, în sensul urmăririi scopului specific, chiar dacă acesta nu este realizat, însă aceste dispoziţii nu pot fi aplicate retroactiv.

Pe cale de consecinţă, având în vedere şi Decizia nr. 4 din 11 februarie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii referitoare la interpretarea şi aplicarea unitară a prevederilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., exclusiv cu privire la această faptă, s-a apreciat că se impune admiterea apelului, atât pe latură penală, fiind incidente prevederile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen., fapta nefiind prevăzută de legea penală, cât şi pe latură civilă, impunându-se înlăturarea obligaţiei de plată a prejudiciului. Cu privire la solicitarea inculpatului C. de constatare a intervenirii prescripţiei speciale în privinţa infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 343 alin. (1) din C. pen. în vigoare comisă în data de 24/25.08.2011, s-a apreciat că aceasta este întemeiată, raportat la disp. art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. în vigoare şi art. 155 din C. proc. pen.

În ce priveşte legea penală aplicabilă speţei, raportat la criticile aduse încadrării juridice a faptelor de braconaj reţinute în sarcina inculpatului C. fapte comise în perioada 28 - 29 august 2014 şi 30 - 31 august 2014, respectiv privitor la aplicarea Deciziei nr. 7/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, ca şi în cazul inculpatului A., potrivit rechizitoriului, s-a avut în vedere succesiunea de legi penale în timp, în sensul modificării aduse Legii nr. 407/2006, procurorul, apreciind că în privinţa inculpatului C. sunt mai favorabile dispoziţiile legii în redactarea în vigoare începând cu data de 24.07.2015, respectiv infracţiunea de braconaj, prev. de art. 42 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 407/2006 modif. în mod continuat, prev. de art. 35 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) şi a) art. 5 din C. pen., faptă comisă în perioada 28 - 29 august 2014, reţinându-se că inculpatul C. a participat, împreună cu mai multe persoane, la două acte de braconaj cinegetic, pe raza fondului de vânătoare, acte în urma cărora s-a reuşit împuşcarea unui mistreţ, inculpatul nedeţinând permis de vânătoare şi fără a fi înscris în autorizaţie de vânătoare, şi infracţiunea de braconaj, prev. de art. 42 alin. (1) lit. a), c) şi g) din Legea nr. 407/2006 modif. şi rep., în mod continuat, prev. de art. 35 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) şi art. 5 din C. pen., faptă comisă în perioada 30 - 31 august 2014, când inculpatul C. a participat împreună cu mai multe persoane, pe raza fondului cinegetic Parva şi a Parcului Naţional Munţii Rodnei, la o acţiune de braconaj, nereuşindu-se împuşcarea vreunui exemplar de vânat, inculpatul nedeţinând permis de vânătoare şi nefiind înscris în autorizaţie de vânătoare, încadrare juridică însuşită de către instanţa de fond. Curtea a reţinut că faptele concrete reţinute în sarcina inculpatului C. ce au fost circumscrise încadrării juridice din rechizitoriu au fost dovedite,însă, acestea nu se regăsesc incriminate în ambele reglementări, pentru argumentele expuse anterior şi în acord cu apărarea formulată de inculpat prin memoriul de apel, pentru aceste fapte impunându-se admiterea apelului şi aplicarea dispoziţiilor art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen., acestea nefiind prevăzute de legea penală.

Totodată, s-a apreciat că este întemeiată susţinerea apelantului privitoare la aplicabilitatea în speţă a Deciziei nr. 7/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, însă interpretarea dată de apelant este una eronată, instanţa de fond făcând aplicarea corectă a deciziei în concordanţă şi cu prevederile art. 10 din Legea nr. 187/2012, impunându-se respingerea apelului pentru aceste critici.

La stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei infracţiuni se ţine seama de modul şi mijloacele de comitere a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.

În raport cu aceste criterii a fost posibil a se reţine în general că faptele inculpaţilor prezintă un grad de pericol social ridicat, având în vedere, pe de o parte, elementele definitorii ale conţinutului lor concret, iar pe de altă parte, valoarea socială apărată prin norma de incriminare.

În aceste condiţii se poate reţine că pedepsele aplicate inculpaţilor au fost corect individualizate, în raport, cu criteriile prevăzute de lege, atât în ce priveşte felul şi cuantumul acestora, cât şi în privinţa modalităţii de executare, fiind în măsură să asigure realizarea scopului urmărit prin aplicarea lor.

Pe de altă parte, s-a reţinut că în cazul inculpatului C. pedepsele aplicate pentru infracţiunile de braconaj din datele de 24/25 august 2011 şi 4/5 mai 2013 sunt prea mari, în raport, cu criteriile arătate mai sus, astfel încât au fost reduse la câte 1 an închisoare pentru fiecare faptă.

În latura civilă a cauzei, având în vedere soluţiile de achitare ce au fost pronunţate şi temeiul achitării, art. 16 alin. (1) lit. b) teza I-a din C. proc. pen., Curtea a înlăturat obligarea inculpatului C. la plata sumei de 1.000 euro către Garda Forestieră Cluj şi a inculpatului A. la plata sumei de 40.000 euro către partea civilă Ocolul Silvic Comunal Regia Autonomă Telciu. Faţă de cele arătate anterior, Curtea a pronunţat decizia în apel, astfel cum a fost enunţată minuta deciziei recurate.

III. Împotriva Deciziei penale nr. 1428/A din 03 decembrie 2019, a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, dată în Dosarul nr. x/2016, a declarat recurs în casaţie inculpatul C., la data de 10 februarie 2020, prin apărător ales.

Recurentul inculpat C. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 8 şi 12 din C. proc. pen.

Prin încheierea din 28 mai 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat C. împotriva Deciziei penale nr. 1428/A din 03 decembrie 2019, a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, şi a trimis cauza Completului 9, constatând îndeplinite în cauză cerinţele prevăzute de art. 434 - 438 pct. 8 din C. proc. pen.

În ceea ce priveşte cazul de recurs în casaţie prevăzut de 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. (singurul caz pentru care a fost admis în principiu recursul în casaţie) a arătat că în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal pentru săvârşirea infracţiunii de uz de armă fără drept, prev. de art. 343 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 5 din C. pen. comisă la data de 24/25.08.2011, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. şi art. 155 din C. pen., termenul prescripţiei speciale nu era împlinit, urmând a se împlini abia la data de 24.08.2021.

Înalta Curte reţine că, atât în C. proc. pen. din 1936, cât şi în reglementarea românească ulterioară, până la actualul C. proc. pen., recursul a constituit o cale de atac ordinară şi nu extraordinară, determinând verificarea legalităţii şi temeiniciei hotărârii atacate pentru o serie de motive expres prevăzute de lege.

Însă, în noua reglementare, recursul în casaţie a devenit o cale de atac extraordinară, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicţie, aşa cum se regăsea acesta în majoritatea legislaţiilor moderne occidentale, încă de la începutul secolului al XIX-lea, la modelul iniţial al recursului, aşa cum a fost conturat încă de la codificarea napoleoniană, de unde s-a extins în majoritatea legislaţiilor şi în concepţia juridică europeană.

Reglementarea recursului a pornit de la teza că în această cale de atac nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac aprecieri asupra hotărârii date şi dacă ea corespunde sau nu legii. El reprezintă un mijloc de a repara ilegalităţile şi nu are, în consecinţă, drept obiect rezolvarea unei cauze penale, ci sancţionarea sentinţelor şi deciziilor necorespunzătoare, în scopul respectării legislaţiei şi a uniformităţii jurisprudenţei. Recursul nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor sau a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic fapta penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

Spre deosebire de contestaţia în anulare, care vizează îndreptarea erorilor de procedură, sau de revizuire, cale de atac de fapt care urmăreşte îndreptarea erorilor de judecată, recursul în casaţie are ca scop verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

Astfel fiind, motivele de recurs, potrivit noii reglementări, se limitează doar la cele prevăzute de art. 438 din C. proc. pen. - nerespectarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente; condamnarea inculpatului pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; încetarea - în mod greşit - a procesului penal; lipsa constatării sau constatarea greşită a graţierii pedepsei aplicate inculpatului; aplicarea de pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Celelalte motive de netemeinicie sau nelegalitate, care nu sunt prevăzute de lege drept cazuri de declarare a căilor extraordinare de atac, pot fi invocate doar prin intermediul căilor ordinare de atac, acestea fiind, potrivit noii legi, apelul şi contestaţia.

Totodată, faţă de sistemul actual al căilor de atac, care prevede doar dublul grad de jurisdicţie, hotărârea rămânând definitivă în apel, ca ultima cale de atac prin care poate fi devoluat fondul cauzei, cazurile de recurs în casaţie nu mai sunt susceptibile de o interpretare extensivă. Argumentele ce se regăsesc şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie nu mai subzistă sub noua reglementare. Recursul nu mai este o cale ordinară de atac, caz în care s-ar fi justificat extinderea controlului judiciar cu privire la motive de nelegalitate echivalente cu cele prevăzute expres de lege.

Prin urmare, analiza efectuată în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie vizează exclusiv elemente de legalitate, prin raportare la cazurile de casare prevăzute de lege, iar nu aspecte privind situaţia de fapt.

Instanţa apreciază că această limitare a recursului în casaţie doar la anumite probleme de drept, nu îngrădeşte accesul la justiţie prin încălcarea dreptului la un recurs efectiv (art. 13 Convenţie), atâta timp, cât inculpatului i s-a oferit posibilitatea de a exercita o cale ordinară de atac efectivă (apelul) în cadrul căreia a putut invoca interpretarea posibil eronată a probelor de natură a stabili incorect situaţia de fapt sau dacă sunt sau nu întrunite elementele constitutive ale infracţiunii şi a existat posibilitatea de reparaţie a urmărilor pe care le-ar fi putut produce o condamnare posibil eronată. Instanţa europeană a subliniat că efectivitatea unei căi de atac nu depinde de certitudinea unei soluţii favorabile pentru reclamant, ceea ce interesează pe temeiul art. 13 este însăşi existenţa ei (Vilvarajah şi alţii c. Regatului Unit).

Conform art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. o hotărâre este supusă casării în situaţia în care "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal."

Revenind la speţa de faţă, în ceea ce priveşte aspectele invocate în temeiul art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul în casaţie este nefondat.

Astfel, potrivit art. 135 din Legea nr. 295/2004, în forma în vigoare începând cu data de 27 iunie 2011, uzul de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept, constituia infracţiune pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Prin dispoziţiile Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Noul C. pen., prevederile art. 135 din Legea nr. 295/2004 au fost expres abrogate.

Analizând acest aspect, se reţine că fapta concretă imputată inculpatului C. nu a fost dezincriminată, fiind preluată în conţinutul infracţiunii de uz de armă fără drept, în modalitatea prevăzută de art. 343 alin. (1) din C. pen. pedepsită cu închisoare de la 1 la 3 ani.

Contrar celor afirmate de recurent, atât dispoziţiile art. 124 din C. pen. anterior (modificate prin Legea nr. 63/2012), cât şi dispoziţiile art. 155 alin. (4) din C. pen. în vigoare sunt identice în conţinut.

Cu toate acestea, în mod legal instanţa de apel a avut în vedere succesiunea în timp a dispoziţiilor legale privitoare la prescripţia specială, atât modificarea calculului termenului prin Legea nr. 63/2012, cât şi cel prevăzut de art. 155 alin. (4) din C. pen. în vigoare, survenind după comiterea infracţiunii.

Instanţa de apel a făcut aplicarea legii penale mai favorabile prin aplicarea în acest context a dispoziţiilor art. 5 din C. pen., reţinute expres la încadrarea juridică cu referire la calculul termenului prescripţiei speciale.

Contrar celor afirmate de recurent s-a dat eficienţă solicitării de apreciere a legii penale mai favorabile ca fiind art. 124 din C. pen. anterior înaintea modificării prin Legea nr. 63/2012, cu privire la care s-au purtat dezbaterile în apel menţiunile din cuprinsul deciziei fiind evident o eroare de redactare (se face referire la infracţiunea de uz de fals).

Astfel, având în vedere că termenul de prescripţie al răspunderii penale (de 5 ani indiferent de reglementare) era depăşit cu încă jumătate la data pronunţării Curţii de Apel Cluj asupra apelului inculpatului C., soluţia de încetare a procesului penal este legală şi temeinică.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul în casaţie declarat de inculpatul C. împotriva Deciziei penale nr. 1428/A/2019 din data de 03 decembrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 157 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul C. împotriva Deciziei penale nr. 1.428/A/2019 din data de 03 decembrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 157 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 25 iunie 2020.

GGC - ED