Decizia nr. 169/A/2020 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Asupra apelurilor penale de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 33 din 10 august 2018 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2013, în baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, pentru inculpatul A., dintr-o infracţiune prev. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, o infracţiune de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, 5 infracţiuni de fals intelectual prev. de art. 289 din C. pen. din 1969, cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, o infracţiune prev. şi ped. de art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, o infracţiune de complicitate la înşelăciune prev. şi ped. de art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi 5 din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi o infracţiune de complicitate la conflict de interese prev. de art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 2531 din C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969 într-o infracţiune prev. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, 5 infracţiuni de fals intelectual prev. de art. 289 din C. pen. din 1969, cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, o infracţiune prev. şi ped. de art. 26 din C. pen. rap. la art. 181, alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi o infracţiune de complicitate la conflict de interese prev. de art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 2531 din C. pen. din 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969.

În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, pentru inculpatul B. dintr-o infracţiune prev. şi ped. de art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, două infracţiuni de fals intelectual prev. şi ped. de art. 289 din C. pen. din 1969, cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, o infracţiune de complicitate la înşelăciune prev. şi ped. de art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi 5 din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi o infracţiune de conflict de interese prev. de art. 2531 din C. pen. din 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen. într-o infracţiune prev. şi ped. de art. 26 din C. pen. din 1969 rap la art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., două infracţiuni de fals intelectual prev. şi ped. de art. 289 din C. pen. din 1969, cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi o infracţiune de conflict de interese prev. de art. .2531 din C. pen. din 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969.

În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, pentru inculpata C. dintr-o infracţiune prev. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, o infracţiune de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi 5 din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969 într-o infracţiune prev. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969.

În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, pentru inculpatele D. şi C. dintr-o infracţiune prev. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi o infracţiune de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi 5 din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969 într-o infracţiune prev. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969.

În aplicarea art. 5 din C. pen. s-a constatat că legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză este legea veche, respectiv C. pen. din 1969 şi Legea nr. 78/2000 forma în vigoare la data de 1.02.2014.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. şi ped. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. e) din C. pen. din 1969 (adeverinţa nr. x/2.06.2011).

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. sub aspectul săvârşirii a 4 infracţiuni de fals intelectual prev. de art. 289 din C. pen. din 1969 (adeverinţele nr. x/23.04.2009, y/4.05.2009, z/7.12.2007 şi w/18.02.2010), întrucât a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. şi ped. de art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la conflict de interese prev. de art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 2531 din C. pen. din 1969, întrucât a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale.

În baza art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969 rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 şi art. 35 alin. (1) din C. pen. din 1969 s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, pe care o sporeşte cu 6 luni închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă finală de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a doua şi b din C. pen. din 1969 pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 din C. pen. din 1969.

În baza art. 861 alin. (2) din C. pen. din 1969 s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani şi 6 luni închisoare pe durata termenului de încercare de 4 ani şi 6 luni stabilit conform art. 862 din C. pen. din 1969 .

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969 s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 863 din C. pen. din 1969 inculpatul a fost obligat, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi, organul desemnat cu supravegherea, conform programului stabilit de Serviciul de Probaţiune

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu,reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de munca

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenta

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 din C. pen. din 1969 a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul B., la o pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. şi ped. de art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul B. la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. e) din C. pen. din 1969 (adeverinţa nr. x/10.03.2011).

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 din C. pen. din 1969 (adeverinţa nr. x/22.10.2008), întrucât a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conflict de interese prev. de art. 2531 din C. pen. din 1969, întrucât a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale.

În baza art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969 rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua şi b din C. pen. din 1969 pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 din C. pen. din 1969.

În baza art. 81 din C. pen. din 1969 s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani stabilit conform art. 82 din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969 s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 din C. pen. din 1969 a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnată inculpata C., la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. şi ped. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969.

S-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua şi b din C. pen. din 1969 pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 din C. pen. din 1969.

În baza art. 81 din C. pen. din 1969 s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani stabilit conform art. 82 din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969 s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 din C. pen. din 1969 a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnată inculpata D., cu sediul în jud. Iaşi la pedeapsa amenzii în cuantum de 30.000 RON pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. şi ped. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969.

S-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a suspendării activităţii pe o durată de 1 an prev. de art. 713 din C. pen. din 1969 rap. la art. 531 alin. (3) lit. b) din C. pen. din 1969 şi art. 532 alin. (4) din C. pen. din 1969.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. cu referire la Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Complet DCD/P) nr. 1/2016, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei C. pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. şi ped. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969.

În baza art. 25 alin. (1) din C. proc. pen. şi art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. cu referire la art. 1357 şi urm. din C. civ. au fost obligaţi inculpaţii A., B., C., D. să achite părţii civile MADR - APIA BUCUREŞTI,cu sediul în Bucureşti, despăgubiri civile după cum urmează:

- 1.241.536,34 RON, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi începând cu data constituirii de partea civilă (13.06.2013) şi până la data plăţii integrale a debitului, în solidar, de către inculpaţii A. şi C. şi

- 894.942,5 RON, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi începând cu data constituirii de partea civilă (13.06.2013) şi până la data plăţii integrale a debitului, în solidar, de către inculpaţii A., B. şi D.

S-au menţinut măsurile asigurătorii privind pe inculpaţii A., B., C., D., dispuse prin ordonanţele din 16.11.2012 şi 28.11.2012, în vederea recuperării prejudiciului.

S-au ridicat măsurile asigurătorii privind pe inculpata C., dispuse prin ordonanţele din 16.11.2012 şi 28.11.2012.

În baza art. 397 alin. (3) din C. proc. pen. rap la art. 256 din C. proc. pen. s-au desfiinţat înscrisurile oficiale falsificate, respectiv adeverinţele Primăriei Golăeşti nr. x/23.04.2009, nr. x/22.10.2008, nr. x/4.05.2009, nr. x/10.03.2011, nr. x/2.06.2011, nr. x/7.12.2007 şi nr. x/18.02.2010, precum şi înscrisurile sub semnătură privată, reprezentând tabele nominale membrii D. din 2009, 2010 şi 2011, centralizatoare contracte arendă nr. x/24.11.2010 şi nr. x/1.06.2011.

În temeiul art. 274 alin. (2) şi (4) din C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii A., B., C., D. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, atât în cursul urmăririi penale, cât şi din cursul judecăţii, în cuantum de câte 3.000 RON fiecare.

În baza art. 272 alin. (1) din C. proc. pen. rap la art. 491 alin. (3) teza finală din C. proc. pen. suma de 926 RON s-a achitat din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei, de către compartimentul economico-financiar al Curţii de Apel Iaşi, către Cabinetul individual de insolvenţă E.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Iaşi, emis în dosarul nr. x/2010, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor: I. 1. A., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor:

- o infracţiune de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete care au avut ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor în cuantum de 843.443,25 RON, în formă continuată, prev. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (4 acte materiale);

- o infracţiune de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (patru acte materiale), cu un prejudiciu de 51.500,95 RON;

- 5 (cinci) infracţiuni de fals intelectual prev. de art. 289 din C. pen., cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 modificată;

- o infracţiune de complicitate la folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete care au avut ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor în cuantum de 921.899,85 RON de către C. prev. de art. 26 din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (cinci acte materiale);

- o infracţiune de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 26 din C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi 5 din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (cinci acte materiale), cu un prejudiciu de 319.916,5 RON;

- o infracţiune de complicitate la conflict de interese, prev. de art. 26 din C. pen. raportat la art. 2531 alin. (1) din C. pen.

- toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

I.2. B., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor:

- o infracţiune de complicitate la folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete care au avut ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor în cuantum de 843.443,25 RON în formă continuată, prev. de art. 26 din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (patru acte materiale - 4 cereri aferente anilor 2008, 2009, 2010 şi 2011);

- două infracţiuni de fals intelectual prev. de art. 289 din C. pen., cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 modificată;

- o infracţiune de complicitate la înşelăciune în formă continuată prev. de art. 26 din C. pen. raportat la art. 215 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (patru acte materiale), cu un prejudiciu de 51.500,95 RON;

- o infracţiune de conflict de interese, prev. de art. 2531 din C. pen.

- toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen.

I.3. persoana juridică - D., reprezentată legal de numitul F., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor:

- o infracţiune de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete care au avut ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor în cuantum de 843.443,25 RON în formă continuată, prev. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (patru acte materiale - 4 cereri aferente anilor 2008, 2009, 2010 şi 2011);

- o infracţiune de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (patru acte materiale) cu un prejudiciu de 51.500,95 RON;

- ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen.

I.4. C., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor:

- o infracţiune de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete care au avut ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor în cuantum de 921.899,85 RON în formă continuată, prev. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (cinci acte materiale - 5 cereri aferente anilor 2007, 2008, 2009, 2010 şi 2011);

- o infracţiune de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi 5 din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (cinci acte materiale) cu un prejudiciu de 319.916,5 RON;

- ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen.

I.5. persoana juridică - C., CIF nr. x/2004, numărul de ordine în Registrul Comerţului x/19.08.2004, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor:

- o infracţiune de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete care au avut ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor în cuantum de 921.899,85 RON în formă continuată prev. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (cinci acte materiale - 5 cereri aferente anilor 2007, 2008, 2009, 2010 şi 2011);

- o infracţiune de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi 5 din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (4 acte materiale) cu un prejudiciu de 319.916,5 RON;

- ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen.

S-a reţinut, în esenţă, că numiţii A. şi C., primul în calitate de preşedinte al D., secunda în calitate de reprezentant legal al AF "C.", au obţinut în mod ilegal de la APIA Iaşi ajutoare financiare aferent anilor 2007, 2008, 2009, prin folosirea de documente false sau incomplete referitoare la existenţa unei hotărâri a Consiliului Local Golăieşti cu privire la arendarea păşunii comunale; A. şi B. (primar, respectiv viceprimar al comunei Golăieşti) au îndeplinit în exerciţiul atribuţiilor de serviciu acte ori au participat la luarea unor decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru dânşii, având în vedere şi calităţile lor de preşedinte, respectiv secretar general al D.; B., viceprimar al comunei Golăieşti, a semnat contractul de concesiune nr. x/18.06.2008 a păşunii comunale în favoarea D., precum şi contractul de păşunat nr. 4 din 10.05.2007 prin care se concesiona pe o perioadă de 5 ani suprafaţa de 80 ha păşune în favoarea C., nefiind emise hotărâri ale Consiliului Local Golăieşti în acest sens.

În susţinerea acuzaţiilor au fost administrate, în cursul urmăririi penale, proba cu înscrisuri şi proba cu martori, fiind audiaţi următorii: G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. şi alţi 95 de martori, declaraţiile acestora aflându-se în volumul VI al dosarului de urmărire penală.

De la data sesizării instanţei şi până la data de 12.09.2017 compunerea completului învestit cu judecarea cauzei s-a modificat.

Prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Iaşi din data de 6.09.2017 a fost desfiinţat completul căruia îi fusese repartizată iniţial cauza spre soluţionare, dosarul fiind repartizat ciclic prezentului complet de judecată (F7).

În consecinţă, la termenul din data de 12.09.2017, pentru a da eficienţă dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil a fost reluată cercetarea judecătorească şi repuse în discuţie probele.

Din această perspectivă, instanţa a avut în vedere că potrivit principiului nemijlocirii, într-un proces penal, hotărârea trebuie luată de judecătorii care au fost prezenţi la procedură şi la procesul de administrare a probelor (a se vedea Mellors împotriva Regatului Unit (dec.), nr. 57.836/00, 30 ianuarie 2003).

Această regulă nu are, însă, un caracter absolut, permiţând derogări ori de câte ori împrejurări excepţionale, cu caracter administrativ sau procedural, fac imposibilă participarea în continuare a unui judecător într-un proces,după cum este situaţia şi în prezenta cauză.

Atunci când astfel de împrejurări excepţionale există, pentru a păstra echitatea de ansamblu a procedurii este necesar ca judecătorii care formează noul complet să înţeleagă în mod corespunzător probele şi argumentele părţilor.

Instanţa a subliniat că principiul nemijlocirii constituie o garanţie în favoarea inculpatului, de care acesta poate uza sau nu, alegând să nu solicite readministrarea probelor ci continuarea procedurii.

În cauză, inculpaţii, prin apărători aleşi, au arătat că solicită aplicarea principiului nemijlocirii şi readministrarea probaţiunii în faţa noului complet.

Având în vedere exigenţele principiului nemijlocirii, instanţa a apreciat că aplicarea acestui principiu, în mod efectiv, raportat la modalitatea de instrumentare a cauzei până la preluarea sa, respectiv modificările repetate survenite în compunerea completului de judecată a impus repunerea în discuţia contradictorie a părţilor care au uzat de principiul nemijlocirii, a dezbaterilor cu privire la probe, pentru respectarea echităţii procedurii esenţiale fiind, atât dezbaterile şi încuviinţarea probelor, cât şi administrarea lor.

În acest context,în cursul judecăţii, inculpaţii - persoane fizice - A., B., C. au fost prezenţi, asistaţi de apărători aleşi şi au arătat că nu dau declaraţii în faţa prezentului complet de judecată.

Inculpatele - persoane juridice - au fost reprezentate de apărători aleşi.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti, în faţa prezentului complet, au fost administrate următoarele mijloace de probă:

La termenul din data de 21.02.2018 au fost audiaţi martorii G., I., H., J., K., L., P., Q. şi O.

La termenul din data de 09.03.2018 au fost audiaţi martorii U. şi V.

La termenul din data de 21.03.2018 au fost audiaţi martorii W., X., Y., R., N. şi Z.

De asemenea, la termenul din 21.03.2018, în temeiul dispoziţiilor art. 383 alin. (3) din C. proc. pen., s-a constatat imposibilitatea audierii în mod nemijlocit a martorilor AA. şi BB.

La termenul din data de 04.04.2018 au fost audiaţi martorii CC., DD., EE., FF., GG., S.

La termenul din data de 02.05.2018, în temeiul dispoziţiilor art. 383 alin. (3) din C. proc. pen., s-a constatat imposibilitatea audierii în mod nemijlocit a martorilor HH. şi II.

De asemenea, în faţa instanţei de fond a fost administrată proba cu înscrisuri.

Evaluând probele administrate,atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, curtea de apel a reţinut, în fapt şi în drept, ca situaţie de fapt următoarele:

În vederea obţinerii de la APIA Iaşi de ajutoare financiare acordate în cadrul Schemei de plată unică pe suprafaţă, gestionată de APIA, sursa de finanţare fiind asigurată din Fondul european pentru garantare în agricultură, inculpatul A., primar al comunei Golăeşti, împreună cu inculpatul B., viceprimar al comunei Golăeşti, au înfiinţat, la data de 1.05.2008, în calitate de membrii fondatori, împreună cu numiţii S., JJ. şi T., D.

După cum a rezultat din materialul probator administrat în cauză, la care prima instanţă a făcut referire în continuare, scopul înfiinţării asociaţiei nu era cel declarat, conform Statutului, de a creşte taurine, de a îmbunătăţi păşunea şi fâneţele destinate taurinelor şi dezvoltarea unui sector zootehnic conform unui plan coerent şi viabil, ci de a obţine pe nedrept, prin eludarea dispoziţiilor legale, de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene, din bugetele administrate de acestea ori în numele lor.

Având în vedere că, începând de la campania agricolă 2008, prin Ordinul nr. 246/2008 a Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, acordarea plăţii unice pe suprafaţă pentru pajiştile comunale utilizate pentru păşunat sau producerea de fân necesar animalelor a fost condiţionată printre altele de depunerea documentelor necesare care dovedesc dreptul de folosinţă şi dovada că utilizează terenul pentru care s-a depus cererea (art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006), la data de 30.05.2018, inculpatul B., în calitate de reprezentant al Consiliului Local Golăeşti, concedent şi inculpatul A., în calitate de reprezentant legal al D. au întocmit şi semnat un contract de concesiune nr. x/2008 potrivit căruia păşunea comunală în suprafaţă de 547,96 ha era concesionată către D. pentru o perioadă de 11 ani, cu titlu gratuit.

Potrivit adresei nr. x/19.11.2010 a Primăriei Golăeşti nu există înregistrată vreo hotărâre a Consiliului Local al comunei Golăeşti cu privire la arendarea, concesionarea sau închirierea păşunii comunale către D., deşi potrivit Legii nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, republicată, consiliul local reprezintă autoritatea deliberativă, care are iniţiativă şi hotărăşte, în condiţiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepţia celor date în competenţa altor autorităţi ale administraţiei publice locale sau centrale. Una dintre atribuţiile conferite de lege consiliului local este aceea referitoare la administrarea domeniului public şi privat al comunei, oraşului sau municipiului (art. 36 alin. (2) lit. c), atribuţie în exercitarea căreia această autoritate publică hotărăşte darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică, respectiv vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei, oraşului sau municipiului, după caz (art. 36 alin. (5) lit. a) şi b).

În continuare, în ciuda faptului că nu exista vreo hotărâre a Consiliului Local al comunei Golăeşti, inculpaţii au continuat demersurile în realizarea scopului obţinerii pe nedrept de ajutoare financiare de la APIA, inculpatul A., cu sprijinul inculpatului B., realizând toată documentaţia necesară dosarului de plată către APIA.

În acest scop, pentru a crea aparenţa conformării cerinţelor legale obligatorii pentru aprobarea dosarului de finanţare au întocmit în fals şi depus la APIA mai multe documente, aferente cererilor depuse pentru campaniile agricole 2008 - 2011.

Pentru campania agricolă 2008, a fost depusă adeverinţa Primăriei Golăeşti nr. x/23.04.2009 care atesta că D. figura în registrul agricol al Primăriei Golăeşti cu 190 capete taurine, deşi la aceeaşi poziţie figura de fapt S.C. KK. S.R.L., numărul de 190 capete diferă de numărul de 495 capete taurine menţionat în registrul agricol, menţiune efectuată la solicitarea inculpatului A., solicitare ulterioară însă întocmirii adeverinţei şi neînsoţită de documente justificative (aşa cum a susţinut martora H., funcţionarul care a efectuat înregistrarea).

Potrivit declaraţiei martorei G., funcţionarul APIA care a gestionat dosarul D. 2008, a fost formulată solicitarea de clarificare nr. x/24.09.2008, pentru a se face dovada că D. era înregistrată în evidenţele primăriei cu suprafeţele de păşune din blocurile fizice menţionate în adeverinţă, împrejurare faţă de care a fost întocmită de inculpatul B. adeverinţa nr. x/22.10.2008. Însă la poziţia nr. 4173 din registrul de evidenţă al Primăriei Golăeşti figurează data de 17.11.2008 şi nu 22.10.2008, iar potrivit declaraţiei martorei H., cosemnatară a adeverinţei, la momentul întocmirii acesteia, D. nu era înregistrată în evidenţele primăriei, conţinutul adeverinţei fiindu-i dictat de inculpatul B.

În urma depunerii acestor documente false D. a primit suma de 142017,43 RON aferentă campaniei agricole 2008.

Pentru campania agricolă 2009 a fost întocmită şi depusă adeverinţa Primăriei Golăeşti nr. x/4.05.2009 potrivit căreia D. figurează în registrul agricol, deşi la această poziţie figura, aşa cum a arătat instanţa mai sus, S.C. KK. S.R.L., în adeverinţă este menţionat numărul de 498 capete, în disonanţă cu registrul agricol în care figurau 495 capete, iar potrivit registrului de evidenţă al Primăriei Golăeşti corespunzătoare numărului adeverinţei figurează o altă cerere (LL. solicită trecerea fâşiei frontieră, cu menţiunea eliberat).

Susţinerile inculpatului A. privind faptul că nu a întocmit adeverinţa nu sunt de natură să excludă vinovăţia sa câtă vreme şi-a asumat să ateste prin semnătură sa datele menţionate într-un document oficial despre care cunoştea cărui scop va servi, această adeverinţă fiind un document obligatoriu pentru aprobarea cererii de plată (aşa cum a susţinut martora G. şi cum rezultă din O.U.G. nr. 125/2006 şi Ordinul MADR nr. 246/2008).

Prin Ordinul MADR nr. 118/2009 a fost condiţionată acordarea plăţii de depunerea copiei cardului de exploataţie şi copie a documentelor care atestă efectuarea lucrărilor de păşune sau declaraţie pe propria răspundere.

În acest context, la solicitarea martorei G. inculpatul A., cu sprijinul inculpatului B. au procedat la întocmirea tabelului nominal cuprinzând membrii D., deşi, în mod formal nu a existat un acord al acestora pentru a deveni membrii ai Asociaţiei. Acest tabel a fost întocmit de inculpatul B., conţine date care nu corespund datelor menţionate în adeverinţa nr. x /4.05.2009 privind numărul de animale şi nici cu datele din registru agricol.

Mai mult, martorul R., medic veterinar în comuna Golăeşti a arătat în declaraţiile constante din cursul urmăririi penale şi din cursul judecăţii că a semnat tabelul, dar nu l-a întocmit şi doar a verificat prin sondaj câteva Ro-uri.

Declaraţia martorului este confirmată şi se coroborează cu declaraţia martorului P., tehnician veterinar, atât din cursul urmăririi penale cât şi din cursul judecăţii.

În plus, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor T. şi S., care figurează în calitate de membrii fondatori ai PCT. Golăeşti, în realitate singurii care au acţionat în numele societăţii, doar în scopul obţinerii pe nedrept, prin eludarea dispoziţiilor legale, de subvenţii, au fost inculpaţii A. şi B. În acest sens se explică modalitatea de întocmire a documentaţiei, neconcordanţele între documentele întocmite şi depuse la dosar şi înscrisurile oficiale, lipsa evidenţelor oficiale cu privire la datele solicitate de APIA sau întocmirea lor ad hoc, în urma cererilor de clarificare emise de APIA.

În ceea ce priveşte tabelele cu aşa zişii membrii ai D., modalitatea în care au fost completate şi întocmite, prezentată de martorii U., II., Y., X., GG., S. rezultă, fie că aceştia nu au semnat tabelul, fie faptul că nu a existat o manifestare de voinţă reală, liberă şi expresă de a deveni membrii D., unii martori semnând chiar fără a înţelege ceea ce semnează.

Coroborând acest aspect cu modalitatea în care a funcţionat în concret D., rezultă, în mod indubitabil, că tabelele au fost întocmite în fals, doar în scopul completării dosarului APIA şi obţinerii de fonduri europene, pe nedrept .

În urma depunerii acestor documentaţii false inculpatul A., în calitate de preşedinte al D., a primit suma de 222.289,08 RON pentru campania agricolă 2009.

În aceeaşi modalitate au procedat inculpaţii A. şi B. şi pentru campania agricolă 2010 când au întocmit documentele solicitate (adeverinţă, tabel membrii D.) conţinând date inexacte sau contrare realităţii în vederea completării dosarului aferent cererii depusă la APIA, în scopul obţinerii de ajutoare financiare.

Astfel, inculpatul B. a semnat adeverinţa nr. x/10.03.2011 care conţine date necorespunzătoare realităţii, referitoare la suprafaţa de păşune trecută ca fiind utilizată de D., respectiv 594,85 ha suprafaţă care diferă faţă de cea menţionată în contractul de concesiune nr. x/2008, în condiţiile în care în registrul agricol aferent anului 2010 D. nu figura cu vreo suprafaţă de păşune, numărul de animale înscris în adeverinţă nu are corespondent în vreun înscris oficial al Primăriei, însă este acelaşi cu numărul trecut în tabelul nominal cu membrii D., înscris plăsmuit ca şi cel întocmit anterior, pentru campania din 2009, ceea ce denotă intenţia de a crea deplina concordanţă între documentele depuse la dosar, în ciuda faptului că datele menţionate nu corespundeau realităţii, scopul final fiind inducerea în eroare a autorităţilor, în vederea obţinerii, pe nedrept, a sumei totale de 265.375,9 RON.

Pentru campania din 2011, inculpaţii A. şi B. au procedat în aceeaşi manieră, însă prin intermediul martorului I., care a fost împuternicit prin hotărârea nr. 1 din 1.06.2011 (semnată de inculpaţi şi martorii T. şi S.) în calitate de administrator al D. să reprezinte Asociaţia, împrejurare faţă de care, însoţit fiind de inculpatul A. a depus cererea de plată pentru anul 2011 la APIA.

Documentele au fost întocmite însă de inculpaţii A. şi B. şi predate martorului I. în vederea depunerii acestora la dosarul APIA, şi anume: adeverinţa Primăriei Golăeşti nr. x/2.06.2011 care, la fel ca şi adeverinţa nr. x din 10.03.2011 conţine date contrare realităţii referitoare la suprafaţa de păşune care ar fi fost utilizată de D., numărul de animale care nu corespunde menţiunilor din registrul agricol, însă este conform celor menţionate în tabelul preconstituit, în aceeaşi manieră ca şi cel întocmit şi depus pentru campania din 2010, privind membrii D.

De altfel, martorul O., medicul veterinar al comunei Golăeşti în perioada vizată, a arătat că nu a aplicat personal ştampila sa, declaraţie care se coroborează cu declaraţiile martorilor P. şi M. care au confirmat că înscrisul fusese întocmit de inculpatul B. care le-a solicitat să-l avizeze pentru obţinerea subvenţiilor pentru păşune. Faţă de calitatea inculpatului de viceprimar al comunei şi de modalitatea în care s-a adresat acestora, fără o cerere prealabilă şi fără a acorda timpul necesar verificării tuturor menţiunilor din tabel, acesta a fost verificat doar prin sondaj de către cei doi martori şi doar cu privire la câteva dintre coduri, aspect cunoscut de inculpatul B. care îl redactase şi care s-a folosit de acesta pentru a facilita obţinerea, pe nedrept, de către inculpatul A. de subvenţii, în numele D.

Mai mult, dincolo de împrejurarea că tabelele depuse la dosarul înregistrat la APIA pentru campania din 2011 conţin date necorespunzătoare realităţii privind numărul de animale ori calitatea de membrii ai D., din declaraţia martorului Q., atât din cursul urmăriri penale, cât şi din cursul judecăţii referitoare la modalitatea de întocmire a tabelului rezultă că, în lipsa persoanelor menţionate în tabel a semnat în fals, pentru a duce la îndeplinire solicitarea inculpatului B., fapt pe care l-a adus la cunoştinţa acestuia.

Referitor la declaraţiile celor 95 de martori din lucrări, indicaţi în tabelele întocmite şi depuse de către inculpaţi, aşa cum a reţinut instanţa odată cu dezbaterea probaţiunii, potrivit art. 100 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen., audierea tuturor acestora nu este necesară pentru a demonstra caracterul fals al tabelelor întocmite câtă vreme chiar şi o singură semnătură sau menţiune contrară realităţii din cuprinsul acestora determină caracterul inexact, incomplet sau fals al tabelului.

Având în vedere declaraţia martorului Q., mai sus menţionată, privind modalitatea de completare a tabelului, caracterul fals al acestuia a fost demonstrat, fiind fără relevanţă declaraţiile unora dintre martori, la care apărarea face referire care au confirmat semnarea tabelului şi calitatea de membru D.

În plus, instanţa a stabilit că activitatea infracţională reţinută în sarcina inculpaţilor a vizat o pluralitate de acte şi documente având caracter incomplet, inexact sau fals, prin care s-a urmărit şi reuşit obţinerea, pe nedrept de fonduri, eludând-se dispoziţiile legale şi nu exclusiv tabelele cu membrii Asociaţiei.

În urma depunerii documentelor false, inculpatul A., în calitatea sa de reprezentant al D., a primit suma de 256.260,8 RON aferentă campaniei din 2011.

Într-o manieră similară, inculpata C., soţia inculpatului A., a întocmit în fals şi depus la APIA documentaţia necesară pentru dosarul de plată în vederea obţinerii, pe nedrept, fonduri europene pentru terenurile agricole utilizate.

Astfel, pentru campania din 2007 inculpata a depus adeverinţa Primăriei Golăeşti nr. x din 7.12.2007, semnată de inculpatul A. şi martora H., adeverinţă ce conţine menţiuni necorespunzătoare realităţii câtă vreme nici contractele de arendă menţionate în registrul agricol şi nici centralizatorul menţionate în registrul agricol nu au existat, datele fiind indicate chiar de inculpată martorei H..

Declaraţia acestei martore a fost confirmată de susţinerile martorei J., funcţionar în cadrul Primăriei Golăeşti, care a arătat că menţiunile din registrul agricol au fost efectuate la solicitarea primarului, coinculpatul A., fără a fi prezentate exemplare ale contractelor de arendă.

Mai mult, nr. x din condica de secretariat pe 2007, indicat ca fiind al centralizatorului nu corespunde datei de 13.02.2007, ci unui referat al comisiei locale de fond funciar, această menţiune fiind regăsită în condica de secretariat pe 2008, însă ulterior emiterii adeverinţei nr. x/7.12.2007.

Susţinerile inculpatei C., din cursul urmăririi penale, potrivit cărora a predat contractele de arendă nepotului său, plecat din ţară, care le-a pierdut nu pot fi reţinute, întrucât contravin tuturor probelor administrate în cauză, nejustificând modalitatea de efectuare a înregistrărilor, anterior expusă.

În realitate, profitând de poziţia de autoritate deţinută de soţul său, coinculpatul A. primar al comunei Golăeşti, inculpata a beneficiat de sprijin din cadrul Primăriei Golăeşti pentru a i se facilita obţinerea documentaţiei necesare dosarului de plată depus la APIA, însă inexactă, incompletă şi necorespunzătoare realităţii.

În urma depunerii acestor documente, C., reprezentată de C. a primit suma de 111.927,33 RON aferentă campaniei din 2007, dar şi suma de 173.990,28 RON aferentă campaniei din 2008.

Pentru campania din 2009 inculpata a formulat din nou cerere la APIA însă, faţă de cererile anterioare, aceasta viza o suprafaţă suplimentară de 493,80 ha faţă de 390,15 ha.

În aceste condiţii i s-a solicitat inculpatei de către funcţionarul APIA să depună documente doveditoare privind utilizarea suprafeţelor de teren suplimentare. Ca urmare, inculpata a solicitat şi beneficiat din nou de sprijinul coinculpatului A. care, în calitate de primar al comunei Golăeşti i-a pus la dispoziţie adeverinţa nr. x/2010 semnată chiar de inculpat şi de martora N., deşi în cadrul Primăriei nu exista documentaţia care să ateste cele menţionate în adeverinţă.

Aspectele potrivit cărora inculpata ar fi prezentat o teledetecţie efectuată de experţi plătiţi de aceasta nu poate fi reţinută, întrucât nu este probată, pe de o parte, iar pe de altă parte, la momentul emiterii adeverinţei cu menţiuni care nu erau atestate cu documente doveditoare, în evidenţele primăriei Golăeşti, aceasta nu corespundea realităţii consemnate în documentele oficiale de la acel moment, facilitând, însă obţinerea pe nedrept a sumei de 267.093,16 RON, aferentă campaniei din 2009.

În anul 2010, în urma modificării cerinţelor legale privind documentele doveditoare ale dreptului de folosinţă, martora G., funcţionar APIA a solicitat inculpatei depunerea unui centralizator al tuturor contractelor de arendă, care trebuia să poarte avizul şi ştampila Primăriei Golăeşti pentru a dovedi înregistrarea acestor contracte de arendă la primărie.

În urma acestei solicitări, sub numărul x din 24.11.2010 a fost înregistrat la Primăria Golăeşti, la solicitarea inculpatului A., un centralizator al contractelor de arendă, fără a fi prezentate şi contractele de arendă, aşa cum rezultă din declaraţia martorului K.

De altfel, aceste contracte nu au fost prezentate de către inculpată nici în faţa instanţei de judecată, aceasta declarând în cursul urmăririi penale că nu a încheiat contracte de arendă în perioada anilor 2004 - 2006, nu are cunoştinţă despre înregistrarea la primărie a contractelor pretins încheiate în anii 2005 - 2006.

În urma depunerii acestei documentaţii C., reprezentată de C. a primit suma de 322.083,24 RON aferentă campaniei din 2010.

Procedând în acelaşi mod, inculpata a depus la dosarul APIA, pentru campania din 2011 centralizatorul cu numărul de înregistrare x/1.06.2011, înregistrat şi avizat de aceeaşi manieră ca şi cel depus pentru campania din 2010, la solicitarea inculpatului A., fără a prezentate contractele de arendă (aşa cum rezultă din declaraţia martorului K.).

În această manieră, C., reprezentată de C. a primit suma de 366.723,34 RON aferentă campaniei din 2011.

Nu au fost identificate şi nici prezentate de către inculpată contractele de arendă, deşi contractul de arendare trebuia încheiat în formă scrisă, potrivit Legii nr. 223/2006, împrejurare faţă de care sunt lipsite de relevanţă declaraţiile martorilor (atât cei invocaţi de apărare, cât şi cei invocaţi de acuzare) referitoare la încheierea acestora, în lipsa înscrisurilor doveditoare.

În mod cert, în lipsa contractelor de arendă încheiate în formă scrisă inculpata nu putea obţine documentaţia necesară completării dosarului depus la APIA.

În plus, tabelele centralizatoare conţin date de stare civilă greşite, unele persoane erau decedate la data încheierii presupuselor contracte de arendă, aşa cum a rezultat din procesul-verbal din 10.06.2013, numerele contractelor de arendă nu au corespondent în numerele trecute în registrul contractelor de arendă al Primăriei Golăeşti, existând neconcordanţe chiar şi între cele două centralizatoare sub aspectul numerelor de contract.

Totodată, instanţa a constatat că de fiecare dată înregistrările în evidenţele Primăriei, în scopul emiterii documentelor solicitate de către APIA, erau ulterioare cererilor de clarificare şi modificării cerinţelor impuse pentru obţinerea fondurilor europene şi nu urmau un curs firesc, neexistând concordanţe nici măcar în documentele preconstituite în registrele Primăriei Golăeşti.

În acelaşi sens, nu pot fi primite apărările inculpaţilor A. şi B. referitoare la conformitatea adeverinţei x/2009 cu datele înscrise într-un registru agricol care nu există, întrucât nu a fost identificat pe parcursul cercetării penale şi nici prezentat de către inculpaţi.

Mai mult, faţă de multitudinea neconcordanţelor identificate între documentele utilizate de inculpaţi pentru accesarea subvenţiilor APIA şi înregistrările existente în documentele oficiale, instanţa a apreciat că inculpaţii au acţionat în mod conştient în vederea obţinerii, pe nedrept a fondurilor europene.

Aprecierile inculpaţilor potrivit cărora, în fapt, dincolo de caracterul inexact sau incomplet al documentaţiei, D. era îndreptăţită a beneficia de subvenţii, nu pot fi primite în contextul în care acordarea subvenţiilor a fost condiţionată de depunerea unor documente având ca finalitate prevenirea eludării scopului pentru au fost instituite, aceasta constituind o condiţie obligatorie (sine qua non) şi nu doar formală pentru accesarea fondurilor europene.

Referitor la susţinerile apărării privind caracterul nelegal al audierii martorilor în cursul urmăririi penale, instanţa a constatat că susţinerile privind maniera agresivă a procurorului de caz de a proceda la audiere sau ameninţările care ar fi fost adresate martorilor nu au fost dovedite, deşi apărătorii aleşi au asistat la unele dintre aceste audieri, fără a uza de mijloacele legale pe care dispoziţiile procedurale le oferă.

Totodată, martorii nu au invocat aceste aşa zise "abuzuri" decât în faţa instanţei de judecată, la un interval considerabil de timp de la momentul audierii şi doar de către martorii care şi-au modificat declaraţiile în cursul judecăţii.

În aceste condiţii, în contextul probator analizat mai sus, instanţa nu a identificat aspecte sau împrejurări care să determine un dubiu asupra legalităţii probelor administrate în cauză, la care apărarea a făcut referire.

Prima instanţă referitor la încadrarea juridică a faptelor a reţinut că având în vedere faptul că de la data săvârşirii faptelor şi până la soluţionarea cauzei au intervenit modificări ale legislaţiei penale se impune, prealabil, stabilirea legii penale mai favorabile, conform art. 5 din C. pen.

Faţă de cele statuate, cu caracter obligatoriu, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curţii Constituţionale, prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 5 din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile, şi realizând o comparare a prevederilor din ambele Coduri şi, respectiv, din legea specială, în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiţii de incriminare, de tragere la răspundere penală şi de sancţionare) şi cu privire la fiecare instituţie incidentă în speţa dedusă judecăţii şi, în plus, o evaluare finală a acestora, în vederea alegerii aceleia dintre cele două legi penale succesive care este mai blândă, în ansamblul dispoziţiilor sale, instanţa a constatat că legea penală mai favorabilă este, în cauză, cea anterioară, respectiv C. pen. din 1969 şi Legea nr. 78/2000 forma în vigoare la data de 1.02.2014, aceasta conducând, în concret, la un rezultat mai avantajos pentru inculpaţi.

Analizând dispoziţii ale Legii nr. 78/2000, atât sub aspectul condiţiilor de incriminare, cât şi al regimului sancţionator, în coroborare cu dispoziţiile legale care reglementează tratamentul penal al pluralităţii de infracţiuni sub forma concursului, efectele suspendării sub supraveghere a executării pedepsei şi sfera obligaţiilor impuse condamnaţilor pe durata acesteia, împrejurările ce pot constitui circumstanţe atenuante şi efectele lor, precum şi răspunderea penală a persoanei juridice, se observă că legea care, în ansamblul dispoziţiilor sale incidente în speţă, conduce, în concret, la un rezultat mai favorabil pentru inculpaţi este legea penală anterioară, aşa cum s-a reţinut mai sus.

În acest sens, instanţa a subliniat că, spre deosebire de vechea reglementare care, în materia sancţionării concursului de infracţiuni, prevedea sistemul cumulului juridic cu spor facultativ (art. 34 din C. pen. anterior), noul C. pen. instituie cumulul juridic cu spor fix şi obligatoriu (art. 39 din C. pen.), astfel încât, în situaţia inculpaţilor s-ar ajunge la câte o pedeapsă rezultantă ce ar depăşi cuantumul sancţiunilor penale aplicabile în temeiul legii penale anterioare.

Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, instanţa trebuie să aibă în vedere, în aplicarea art. 5 din C. pen., sfera obligaţiilor impuse condamnatului şi efectele suspendării prevăzute de legile succesive, cu prioritate faţă de durata termenului de încercare sau supraveghere. Ca urmare, deşi art. 92 din C. pen. prevede o durată a termenului de supraveghere mai redusă decât durata termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prevăzută în art. 862 din C. pen. anterior, se observă că noua lege penală generală nu mai prevede ca efect al împlinirii termenului de supraveghere reabilitarea de drept a condamnatului, iar art. 93 din C. pen. instituie obligativitatea impunerii unui set de obligaţii, ce anterior aveau caracter facultativ, situaţie în care, şi din această perspectivă, dispoziţiile C. pen. anterior se învederează ca fiind mai avantajoase pentru inculpaţi.

Totodată, dacă s-ar aplica reglementarea în vigoare, s-ar ajunge, în cazul inculpatei persoană juridică, la agravarea tratamentului penal, atât din perspectiva art. 136 din C. pen., care adaugă o nouă pedeapsă complementară (plasarea sub supraveghere judiciară) şi prevede o durată mai mare pentru pedeapsa complementară a suspendării persoanei juridice (de la 3 luni la 3 ani, spre deosebire de vechea codificare care stabilea o durată de la 3 luni la 1 an), cât şi din perspectiva art. 137 din C. pen., care stabileşte limite generale şi speciale ale pedepsei amenzii superioare celor prevăzute de legea penală anterioară.

Din perspectiva dispoziţiilor privind prescripţia răspunderii penale, respectiv durata termenelor de prescripţie şi incidenţa prescripţiei speciale fac ca dispoziţiile C. pen. anterior să fie mai favorabile inculpaţilor.

Având în vedere decizia nr. 4/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii, potrivit căreia, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie şi art. 215 alin. (1), (2) şi 3 din C. pen. de la 1969, respectiv art. 244 alin. (1) şi (2) şi art. 306 din C. pen., fapta de a folosi, în cadrul autorităţii contractante, printr-o acţiune a autorului, documente ori declaraţii inexacte, ce a avut ca rezultat obţinerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum şi de fonduri din bugetul naţional întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii unice prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, indiferent dacă legea penală mai favorabilă este legea veche sau legea nouă, instanţa a constatat că se impune schimbarea încadrării juridice date faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor prin rechizitoriu.

Având în vedere că art. 17 din Legea nr. 78/2000 forma în vigoare la data de 1.02.2014 a fost abrogat prin Legea nr. 187/2012, nu se mai pot reţine la încadrarea juridică a faptei de fals intelectual dispoziţiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Faţă de aceste considerente, instanţa a apreciat că activitatea infracţională realizată de inculpatul A., constând în aceea că a întocmit şi a uzat de documente false, inexacte ori incomplete în cererile depuse la APIA, faptă având ca urmare imediată obţinerea de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene, din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, pentru campaniile agricole din 2007 - 2011, în cuantum total de 843443,25 RON întruneşte elementele constitutive, sub aspectul laturii obiective, ale infracţiunilor de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi fals intelectual prev. de art. 289 din C. pen. din 1969.

Sub aspectul laturii subiective, instanţa a reţinut, că inculpatul A. a uzat de funcţia deţinută de primar al comunei Golăeşti pentru a întocmi şi folosi documente false, ori inexacte într-un scop prealabil urmărit prin toate demersurile întreprinse, începând cu înfiinţarea D., întocmirea şi depunerea documentaţiei la APIA, respectiv obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, acţionând cu vinovăţie sub forma intenţiei directe, prevăzând şi urmărind prejudicierea bugetului de stat şi al Uniunii Europene.

Activitatea desfăşurată de inculpatul B. de a ajuta şi sprijini pe inculpatul A. în plăsmuirea, întocmirea şi folosirea de documente false, inexacte ori incomplete, faptă având ca urmare imediată obţinerea de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene, din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, pentru campaniile agricole din 2007 - 2011, în cuantum total de 843443,25 RON întruneşte elementele constitutive, sub aspectul laturii obiective, ale infracţiunii prev. şi ped. de art. 26 din C. pen. din 1969 rap la art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. şi de fals intelectual prev. şi ped. de art. 289 din C. pen. din 1969.

Sub aspectul laturii subiective, instanţa a reţinut, că inculpatul B. a uzat de funcţia deţinută de viceprimar al comunei Golăeşti pentru a-l sprijini pe coinculpatul A. şi a facilita întocmirea şi folosirea documente false, ori inexacte într-un scop prealabil urmărit de cei doi inculpaţi, prin toate demersurile întreprinse, începând cu înfiinţarea D., întocmirea şi depunerea documentaţiei la APIA, respectiv obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, acţionând, astfel cu vinovăţie sub forma intenţiei directe, prevăzând şi urmărind prejudicierea bugetului de stat şi al Uniunii Europene .

Instanţa a arătat, contrar susţinerilor inculpaţilor, că este realizat conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute în art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 chiar dacă fondurile procurate ilicit de Asociaţie ar fi fost utilizate conform destinaţiei pentru care au fost obţinute, neavând importanţă pentru subzistenţa infracţiunii modul de folosire de către beneficiar a sumelor acordate de A.P.I.A., sau "bunele intenţii ale inculpaţilor" aşa cum au fost acestea afirmate legat de crearea de beneficii pentru comunitate, în contextul în care inculpaţii au plăsmuit, întocmit şi folosit de documente false, inexacte ori incomplete pentru a obţine, pe nedrept, prin eludarea dispoziţiilor legale fonduri din bugetul de stat şi al Uniunii Europene.

Activitatea desfăşurată de inculpata C. constând în aceea că a uzat de documente false, inexacte ori incomplete, faptă având ca urmare imediată obţinerea, pe nedrept fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene, din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, pentru campaniile agricole din 2007 - 2011, în cuantum total de 921899,85 RON întruneşte elementele constitutive, sub aspectul laturii obiective, ale infracţiunilor prev. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969

Sub aspectul laturii subiective, instanţa a reţinut că inculpata a cunoscut caracterul inexact, incomplet sau fals al înscrisurilor utilizate, acţionând în mod deliberat pentru a obţine, pe nedrept, fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, acţionând astfel cu vinovăţie sub forma intenţiei directe, prevăzând şi urmărind prejudicierea bugetului de stat şi al Uniunii Europene .

În ceea ce priveşte pe inculpata persoană juridică D., instanţa a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 191 din C. pen. din 1969, răspunderea penală a acesteia fiind distinctă de cea a inculpaţilor A. şi B., determinată de activitatea infracţională desfăşurată de aceştia, în calitate de membrii fondatori, respectiv preşedinte al asociaţiei (inculpatul A.), acesta din urmă fiind împuternicit să reprezinte Asociaţia şi acţionând pentru obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, în numele şi conform scopului declarat al Asociaţiei (aşa cum rezultă din cuprinsul Statutului) referitor la atragerea fondurilor pentru dezvoltarea unui sector zootehnic conform unui plan coerent şi viabil.

Faţă de toate aceste considerente, instanţa a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, după cum urmează:

1. pentru inculpatul A. dintr-o infracţiune prev. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, o infracţiune de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, 5 infracţiuni de fals intelectual prev. de art. 289 din C. pen. din 1969, cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, o infracţiune prev. şi ped. de art. 26 din C. pen. din 1969 rap la art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, o infracţiune de complicitate la înşelăciune prev. şi ped. de art. 26 din C. pen. din 1969 rap la art. 215 alin. (1), (2) şi 5 din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi o infracţiune de complicitate la conflict de interese prev. de art. 26 din C. pen. din 1969 rap la art. 2531 din C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969 într-o infracţiune prev. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, 5 infracţiuni de fals intelectual prev. de art. 289 din C. pen. din 1969, cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, o infracţiune prev. şi ped. de art. 26 din C. pen. rap la art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi o infracţiune de complicitate la conflict de interese prev. de art. 26 din C. pen. din 1969 rap la art. 2531 din C. pen. din 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969.

2. pentru inculpatul B. dintr-o infracţiune prev. şi ped. de art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, două infracţiuni de fals intelectual prev. şi ped. de art. 289 din C. pen. din 1969, cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, o infracţiune de complicitate la înşelăciune prev. şi ped. de art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi 5 din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi o infracţiune de conflict de interese prev. de art. 2531 din C. pen. din 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen. într-o infracţiune prev. şi ped. de art. 26 din C. pen. din 1969 rap la art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., două infracţiuni de fals intelectual prev. şi ped. de art. 289 din C. pen. din 1969, cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi o infracţiune de conflict de interese prev. de art. .2531 din C. pen. din 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969.

3. pentru inculpata C. dintr-o infracţiune prev. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, o infracţiune de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi 5 din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969, într-o infracţiune prev. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969.

4. pentru inculpatele D. şi C. dintr-o infracţiune prev. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi o infracţiune de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi 5 din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969, într-o infracţiune prev. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969.

Fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., constatând dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele, astfel cum au fost reţinute mai sus există, constituie infracţiuni, conform încadrării juridice anterior expusă şi au fost săvârşite de inculpaţi cu vinovăţia prevăzută de lege instanţa a dispus condamnarea inculpaţilor A., B., C. şi D.

În ceea ce priveşte, însă, infracţiunea de conflict de interese prev. de art. 2531 din C. pen. din 1969 şi complicitate la conflict de interese prev. de art. 26 din C. pen. din 1969 rap la art. 2531 din C. pen. din 1969 pentru care inculpaţii B., respectiv A. au fost trimişi în judecată referitor la semnarea contractului de concesiune nr. x/18.06.2008, instanţa a reţinut că potrivit art. 122 alin. (1) lit. d) din C. pen. din 1969 termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani, iar potrivit art. 124 din C. pen. din 1969 prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni dacă termenul anterior menţionat este depăşit cu încă jumătate, astfel încât la data de 18.01.2016 a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru aceste fapte.

În egală măsură, în privinţa acuzaţiilor de fals intelectual pentru care inculpaţii B. şi A. au fost trimişi în judecată, instanţa a constatat că a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru aceste fapte, vizând adeverinţele nr. x/23.04.2009, y/4.05.2009, z/7.12.2007 şi 567/18.02.2010 (în privinţa inculpatului A.), respectiv adeverinţa nr. x/22.10.2008 (pentru inculpatul B.), în condiţiile în care, potrivit art. 122 alin. (1) lit. d) din C. pen. din 1969, termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani, fiind incidente dispoziţiile art. 124 din C. pen. din 1969 mai sus menţionate.

În contextul în care inculpaţii, prin apărători aleşi, au solicitat instanţei să constate intervenită prescripţia răspunderii penale şi nu au solicitat în mod expres continuarea procesului penal în acest caz, în considerarea prezumţiei de nevinovăţie a inculpatului, instanţa nu mai poate analiza, din perspectiva conţinutului constitutiv, acuzaţiile privind săvârşirea infracţiunilor de conflict de interese, respectiv complicitate la conflict de interese şi fals intelectual imputate inculpaţilor, conform celor mai sus menţionate, fiind ţinută a dispune încetarea procesului penal.

În acest sens, în cauza Didu împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea dispoziţiilor art. 6 parag. 2 din Convenţie privind prezumţia de nevinovăţie, în contextul în care motivarea ar putea determina o constatare asupra vinovăţiei inculpatului, dar o pedeapsă nu ar mai putea fi aplicată, întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

Tocmai pentru a garanta respectarea prezumţiei de nevinovăţie, legiuitorul a prevăzut, conform art. 18 din C. proc. pen. că, în caz de prescripţie, inculpatul poate cere continuarea procesului penal, ipoteză care nu este incidentă, însă în cauză, instanţa urmând a dispune, în baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., încetarea procesului penal, întrucât a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale pentru infracţiunile mai sus menţionate.

În privinţa inculpatei C., instanţa a reţinut că, prin Decizia nr. 1/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2015, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

"dacă întreprinderea individuală, persoană juridică fără personalitate juridică, poate fi subiect activ al unei infracţiuni săvârşite în realizarea obiectului de activitate", stabilind că întreprinderea individuală, formă de activitate economică organizată de întreprinzătorul persoană fizică în temeiul dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, nu are calitatea de persoană juridică şi, prin urmare, nu poate răspunde penal în condiţiile prevăzute de art. 135 din C. pen.

În motivarea acestei decizii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că:

"reglementând condiţiile răspunderii penale a persoanei juridice, norma de drept penal invocată prevede expres că o atare formă de răspundere incumbă "persoanei juridice".

Generalitatea exprimării legiuitorului conduce la concluzia că răspunderea penală poate reveni, în principiu, oricărui subiect de drept care are calitatea de persoană juridică, indiferent de forma de organizare ori de obiectul său de activitate, cu singurele trei excepţii, limitativ prevăzute de art. 135 alin. (1) şi (2) din C. pen., respectiv statul, autorităţile publice şi instituţiile publice, acestea din urmă numai pentru faptele săvârşite în exercitarea unei activităţi ce nu poate face obiectul domeniului privat.

Dispoziţiile inserate în titlul VI al C. pen. (referitor la răspunderea penală a persoanei juridice) şi cele existente în titlul X al aceluiaşi cod (care reglementează înţelesul unor termeni sau expresii în legea penală) nu atribuie noţiunii de "persoană juridică" un înţeles de sine stătător în legea penală.

Prin urmare, în contextul exigenţelor de unitate terminologică impuse de prevederile art. 37 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, în absenţa unei astfel de consacrări autonome în legea penală, semnificaţia sintagmei analizate se stabileşte în acord cu înţelesul "atribuit prin actul normativ care o instituie".

În cazul de faţă, acest act normativ este, în prezent, C. civ., adoptat prin Legea nr. 287/2009 în cuprinsul art. 25 alin. (3), cu denumirea marginală "Subiectele de drept civil", C. civ. consacră, mai întâi, definiţia legală a noţiunii de "persoană juridică", statuând că "Persoana juridică este orice formă de organizare care, întrunind condiţiile prevăzute de lege, este titulară de drepturi şi obligaţii civile". Textul circumscrie, aşadar, acestei categorii de subiecte de drept acele forme de organizare care, pe de o parte, întrunesc condiţiile exprese ale legii, iar, pe de altă parte, sunt titulare de drepturi şi obligaţii civile, adică au capacitate civilă."

Totodată, în motivarea aceleiaşi decizii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că absenţa personalităţii juridice a subiectului de drept semnifică, în materie penală, inaptitudinea acestuia de a se implica ab initio, în nume propriu, în raporturile penale de conformare, de a-şi asuma proprio nomine obligaţiile ce îi revin în acest tip de raporturi şi, implicit, de a suporta, în caz de încălcare a acelor obligaţii, toate consecinţele penale ale faptelor sale. C. pen. din 1969

Cerinţa existenţei personalităţii juridice ca premisă pentru angajarea răspunderii penale a entităţilor colective în condiţiile art. 135 din C. pen. a fost subliniată, de altfel, expressis verbis în chiar expunerea de motive la Legea nr. 286/2009. în secţiunea a 2-a pct. 2.38 a acestui document 1 s-a precizat că "în reglementarea răspunderii penale a persoanei juridice au fost păstrate principiile pe care se fundamentează această răspundere în concepţia C. pen. în vigoare, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 278/2006", afirmându-se explicit că "a fost menţinută cerinţa existenţei personalităţii juridice ca premisă pentru angajarea răspunderii penale a entităţilor colective"."

În acest context, instanţa nu a putut reţine opinia reprezentantului DNA, Serviciul Teritorial Iaşi în sensul că Decizia nr. 1/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, general obligatorie, vizează strict întreprinderea individuală câtă vreme, potrivit art. 2 din O.U.G. nr. 44/2008 întreprindere familială este definită ca fiind întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de membrii unei familii.

Aşa cum a reţinut şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în decizia mai sus citată, în absenţa unor modificări terminologice de substanţă în dispoziţiile actelor normative, privitoare la "persoana juridică" şi la statutul său, precum şi a intenţiei neechivoc exprimate de legiuitorul penal actual, o interpretare diferită a dispoziţiilor art. 135 din C. pen., dar şi a art. 191 din C. pen. anterior, în privinţa răspunderii penale a întreprinderii familiale nu poate fi justificată, impunându-se în privinţa C. constatarea faptului că nu are calitatea de persoană juridică şi, prin urmare, nu poate răspunde penal, împrejurare faţă de care instanţa a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei C. pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. şi ped. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor ce se vor aplica fiecăruia dintre inculpaţi, pentru fiecare dintre infracţiuni, instanţa a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 din C. pen. din 1969.

În privinţa inculpaţilor A., B. şi C. instanţa are în vedere natura şi gravitatea fiecăreia dintre faptele reţinute în sarcina lor, forma de participaţie, faptul că, în săvârşirea faptelor, inculpatul A. a avut iniţiativa, că inculpaţii A. şi B. au uzat de funcţiile deţinute, aceea de primar, respectiv viceprimar ai comunei Golăeşti, de forma continuată de săvârşire a infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, cuantumul prejudiciului cauzat şi nerecuperat până în prezent, de poziţia procesuală nesinceră şi de lipsa de conştientizare şi asumare a faptelor şi a consecinţelor cauzate.

În acelaşi timp instanţa a avut în vedere, pentru fiecare dintre cei trei inculpaţi, lipsa antecedentelor penale şi posibilităţile de reintegrare socială decurgând din aceste împrejurări dar şi intervalul mare de timp scurs de la data săvârşirii faptelor şi până la momentul condamnării de natură să dilueze gravitatea acestora, raportat şi la necesitatea ca represiunea penală să intervină în mod prompt pentru a fi eficientă .

Instanţa a apreciat că, raportat la persoana inculpaţilor A., B. şi C., gradul de integrare socială, situaţia familială, s-a impus a se reţine în favoarea lor, pentru fiecare infracţiune, circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969.

În acest context, instanţa a aplicat inculpatului A. o pedeapsă de 2 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. şi ped. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 rap la art. 76, alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969, o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. e) din C. pen. din 1969 (adeverinţa nr. x/2.06.2011), o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. şi ped. de art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969.

În baza art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969 rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 şi art. 35 alin. (1) din C. pen. din 1969, reţinând că faptele au fost săvârşite în condiţiile concursului de infracţiuni, instanţa a contopit pedepsele aplicate prin prezenta în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, pe care o sporit-o cu 6 luni închisoare, inculpatul, urmând a executa pedeapsa rezultantă finală de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În privinţa sporului de pedeapsă, faţă de numărul infracţiunilor săvârşite în cadrul concursului de infracţiuni ce reflectă perseverenţa infracţională, instanţa a apreciat că aplicarea acestuia este necesară pentru a înlătura aparenţa de impunitate ce s-ar deduce în raport cu infracţiunile realizate în concurs şi pentru a asigura caracterul proporţional al sancţiunii rezultante aplicate cu gravitatea activităţii infracţionale pentru care inculpatul a fost condamnat.

Totodată, faţă de natura faptelor şi modalitatea de săvârşire, instanţa a aplicat pedeapsa complementară şi a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a doua şi b din C. pen. din 1969 pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 din C. pen. din 1969.

În baza art. 861 alin. (2) din C. pen. din 1969, apreciind posibilităţile de îndreptare şi reintegrare socială ale inculpatului, deduse din datele sale personale, mai sus expuse dar şi intervalul mare de timp scurs de la data faptelor, instanţa a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani şi 6 luni închisoare pe durata termenului de încercare de 4 ani şi 6 luni stabilit conform art. 862 din C. pen. din 1969, apreciind că această modalitate de individualizare a executării pedepsei, coroborată cu măsurile de supraveghere aferente, este eficientă şi aptă să asigure scopul pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969 instanţa a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 863 din C. pen. din 1969 inculpatul a fost obligat, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi, organul desemnat cu supravegherea, conform programului stabilit de Serviciul de Probaţiune

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu,reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de munca

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenta.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 din C. pen. din 1969 a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.

În privinţa inculpatului B., instanţa a aplicat o pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. şi ped. de art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969 şi o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. e) din C. pen. din 1969 (adeverinţa nr. x/10.03.2011).

În baza art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969 rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 s-au contopit pedepsele aplicat în condiţiile concursului de infracţiuni în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

Faţă de numărul infracţiunilor care formează concursul de infracţiuni, faţă de modalitatea de săvârşire a faptelor şi de intervalul de timp scurs de la data săvârşirii lor, instanţa a apreciat că nu se impune aplicarea unui spor de pedeapsă.

Totodată, faţă de cuantumul pedepsei principale aplicate, de contribuţia efectivă a inculpatului la săvârşirea faptelor, la iniţiativa şi sub coordonarea inculpatului A., nu s-au aplicat pedepse complementare inculpatului, însă se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua şi b) din C. pen. din 1969 pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 din C. pen. din 1969.

În baza art. 81 din C. pen. din 1969, apreciind posibilităţile de îndreptare şi reintegrare socială ale inculpatului, deduse din datele sale personale, mai sus expuse dar şi intervalul mare de timp scurs de la data faptelor, instanţa a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani stabilit conform art. 82 din C. pen. din 1969, apreciind că această modalitate de individualizare a executării pedepsei este eficientă şi aptă să asigure scopul pedepsei

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969 instanţa a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale şi s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 din C. pen. din 1969 a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.

În privinţa inculpatei C., instanţa a aplicat o pedeapsă de 2 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. şi ped. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 rap la art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969.

Totodată, instanţa a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua şi b din C. pen. din 1969 pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 din C. pen. din 1969.

Faţă de posibilităţile de îndreptare şi reintegrare socială ale inculpatei, deduse din datele sale personale, mai sus expuse dar şi de intervalul mare de timp scurs de la data faptelor şi în cazul acestei inculpate, instanţa a dispus, în baza art. 81 din C. pen. din 1969 suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani stabilit conform art. 82 din C. pen. din 1969, apreciind că această modalitate de individualizare a executării pedepsei este eficientă şi aptă să asigure scopul pedepsei

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969 instanţa a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale şi s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 din C. pen. din 1969, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.

Referitor la inculpata persoana juridică D., evaluând criteriile prevăzute de art. 72 alin. (3) din C. pen. din 1969 raportat la împrejurările săvârşirii faptei, astfel cum au fost reţinute mai sus, la prejudiciul cauzat şi nerecuperat, la durata activităţii infracţionale şi intervalul de timp scurs de la data faptei, instanţa a aplicat pedeapsa amenzii în cuantum de 30.000 RON, dar şi pedeapsa complementară a suspendării activităţii pe o durată de 1 an prev. de art. 713 din C. pen. din 1969 rap. la art. 531 alin. (3) lit. b) din C. pen. din 1969 şi art. 532 alin. (4) din C. pen. din 1969 pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii

Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. şi ped. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969.

Referitor la latura civilă a cauzei, având în vedere, dispoziţiile art. 25 alin. (1) din C. proc. pen. potrivit cărora instanţa are obligaţia de a soluţiona acţiunea civilă, ţinând seama de constituirea de parte civilă de către MADR - APIA BUCUREŞTI, instanţa a constatat că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, respectiv comiterea de către inculpaţi a unei fapte ilicite, cauzatoare de prejudiciu, săvârşită cu vinovăţie, bugetul MADR - APIA BUCUREŞTI fiind prejudiciat cu sumele obţinute, pe nedrept, ca urmare a activităţii infracţionale întreprinse de către inculpaţi, prejudiciul nefiind recuperat.

Ţinând seama de principiul acoperii integrale a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită dar şi de caracterul solidar al răspunderii civile delictuale, conform art. 1003 din vechiul C. civ. aplicabil în speţă (potrivit dispoziţiilor art. 223 din Legea nr. 71/2011), instanţa a obligat pe inculpaţii A., B., C., D. să achite părţii civile MADR - APIA BUCUREŞTI, despăgubiri civile după cum urmează: 1.241.536,34 RON, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi începând cu data constituirii de parte civilă (13.06.2013) şi până la data plăţii integrale a debitului, în solidar, de către inculpaţii A. şi C. şi 894.942,5 RON, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi începând cu data constituirii de parte civilă (13.06.2013) şi până la data plăţii integrale a debitului, în solidar, de către inculpaţii A., B. şi D.

În vederea recuperării prejudiciului, s-au menţinut măsurile asigurătorii privind pe inculpaţii A., B., C., D., dispuse prin ordonanţele din 16.11.2012 şi 28.11.2012.

Faţă de soluţia dispusă în cauză, s-au ridicat măsurile asigurătorii privind pe inculpata C., dispuse prin ordonanţele din 16.11.2012 şi 28.11.2012.

În baza art. 397 alin. (3) din C. proc. pen. rap. la art. 256 din C. proc. pen., ţinând seama de situaţia de fapt reţinută de către instanţă ca realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, de soluţia dispusă asupra infracţiunilor de fals intelectual, a desfiinţat înscrisurile oficiale falsificate, respectiv adeverinţele Primăriei Golăeşti nr. x/23.04.2009, nr. x/22.10.2008, nr. x/4.05.2009, nr. x/10.03.2011, nr. x/2.06.2011, nr. x/7.12.2007 şi nr. x/18.02.2010, precum şi înscrisurile sub semnătură privată, reprezentând tabele nominale membrii D. din 2009, 2010 şi 2011, centralizatoare contracte arendă nr. x/24.11.2010 şi nr. x/1.06.2011.

În temeiul art. 274 alin. (2) şi (4) din C. proc. pen., în baza şi în limita culpei procesuale instanţa va a obligat pe inculpaţii A., B., C., D.

Golăeşti la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, atât în cursul urmăririi penale, cât şi din cursul judecăţii, în cuantum de câte 3000 RON fiecare.

În baza art. 272 alin. (1) din C. proc. pen. rap. la art. 491 alin. (3) teza finală din C. proc. pen., suma de 926 RON s-a achitat din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei, de către compartimentul economico-financiar al Curţii de Apel Iaşi, către Cabinetul individual de insolvenţă E.

Împotriva acestei sentinţe, în termenul legal, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, partea civilă M.A.D.R. - A.P.I.A. Bucureşti, apelanţii intimaţi inculpaţi C., A. şi B.

În dezvoltarea motivelor de apel declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi a criticat sentinţa pronunţată de primă instanţă pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Astfel, în ceea ce priveşte nelegalitatea hotărârii este determinată de următoarele aspecte:

În cadrul dispoziţiilor de schimbare a încadrării juridice, referitor la Legea nr. 78/2000, instanţa de fond nu a specificat faptul că este vorba despre forma în vigoare înaintea datei de 01.02.2014 a acestei legi. Se impune acest lucru, având în vedere faptul că, atât în încadrarea juridică a faptelor, reţinută în rechizitoriu, cât şi încadrarea juridică reţinută ca urmare a schimbării acesteia de către instanţa de judecată, s-a avut în vedere Legea nr. 78/2000 - forma în vigoare înaintea datei de 01.02.2014. Fără această specificaţie, se are în vedere Legea nr. 78/2000 - forma în vigoare la momentul pronunţării de către instanţa de judecată, fapt care este greşit.

În cadrul dispoziţiilor de schimbare a încadrării juridice, în încadrarea juridică a faptelor de "conflict de interese", respectiv "complicitate la conflict de interese", trebuie reţinut alin. (1) al articolului 2531 din C. pen. din 1969, alin. (2) al acestui articol nefiind aplicabil, prin urmare fiind greşită reţinerea articolului 2531 din C. pen. din 1969, fără a se specifica şi alin. (1).

Instanţa de fond a reţinut "În aplicarea art. 5 C. pen. constată că legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză este legea veche, respectiv C. pen. din 1969 şi Legea nr. 78/2000 forma în vigoare la data de 1.02.2014". În aplicarea legii vechi, în ceea ce priveşte Legea nr. 78/2000, trebuie reţinută forma acesteia dinaintea datei de 01.02.2014, nu cea de la data de 01.02.2014, pentru că la această dată Legea nr. 78/2000 avea forma nouă.

Referitor la dispoziţiile instanţei de fon referitoare la inculpatul A. au fost arătate aspecte de nelegalitate şi netemeinicie a hotărârii.

Astfel, pentru infracţiunile de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. şi ped. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969 şi complicitate la folosirea sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. şi ped. de art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969, instanţa de fond a aplicat pedepse nelegale, raportat la cuantumul acestora. Pedepsele pentru infracţiunile la care s-a făcut referire mai sus puteau fi coborâte până la 3 ani, însă prin hotărârea instanţei de fond, au fost stabilite pedepse de 2 ani, respectiv de 1 an. Potrivit art. 181 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, pedeapsa pentru infracţiunea reţinută este de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. Instanţa de fond a reţinut circumstanţe atenuante, fapt ce determină aplicarea art. 76 din C. pen. din 1969, însă, faţă de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, arătate mai sus, corect este să se aplice art. 76 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969, nu art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969, cum a reţinut instanţa de fond.

Potrivit art. 76 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969, când minimul special al pedepsei închisorii este de 10 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 3 ani. Mai mult, pentru infracţiunea de complicitate la folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. şi ped. de art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969, pedeapsa ajungând să depăşească 2 ani, este îndeplinită şi condiţia impusă de art. 65 alin. (3) din C. pen. din 1969, fiind obligatorie aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.

Pentru infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, instanţa de fond a aplicat pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) din C. pen. din 1969, însă nu a indicat temeiul juridic.

Prima instanţă a aplicat pedeapsa accesorie direct pe lângă pedeapsa rezultantă stabilită ca urmare a contopirii pedepselor dispuse, însă nu a aplicat pedeapsa accesorie pentru fiecare infracţiune în parte, pentru care s-a dispus condamnarea la pedeapsa închisorii. Se impune acest lucru având în vedere prevederile art. 71 alin. (2) din C. pen. din 1969.

La încadrarea juridică a faptei de fals intelectual pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, instanţa de fond a reţinut "art. 289 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. e) din C. pen. din 1969", fără să facă referire şi la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000. Explicaţia o găsim în expunerea din hotărâre, unde se menţionează:

"Având în vedere că art. 17 din Legea nr. 78/2000 forma în vigoare la data de 1.02.2014 a fost abrogat prin Legea nr. 187/2012, nu se mai pot reţine la încadrarea juridică a faptei de fals intelectual dispoziţiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000."

Însă, în hotărârea atacată cu prezentul apel, în dispozitivul acesteia, instanţa a reţinut că legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză este legea veche. Prin urmare, în cazul infracţiunilor de fals intelectual, potrivit legii vechi sunt incidente dispoziţiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în vigoare la data săvârşirii faptei. Mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile nu poate conduse la înlăturarea din încadrarea juridică, a acestor dispoziţii, în ipoteza în care se constată că legea veche constituie legea penală mai favorabilă, întrucât înlăturarea acestor dispoziţii ar conduce la aplicarea unei lex tertia. Dispoziţiile prevăzute în art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 au natura juridică a unei cauze de agravare a pedepsei şi nu aceea a unei incriminări distincte. Mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile nu poate conduce la înlăturarea aplicării unei agravante în vigoare la data faptelor, deoarece s-ar încălca principiul legalităţii, prin intervenţia instanţei, în sensul modificării voinţei legiuitorului cu privire la incriminarea faptei conform formei calificate.

Aceeaşi greşeală o face instanţa de fond şi în cazul celorlalte patru infracţiuni de fals intelectual imputate inculpatului A., aceea de a nu reţine la încadrarea juridică a faptelor, a articolului 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000. În plus, în mod greşit instanţa a dispus încetarea procesului penal în ceea ce priveşte aceste infracţiuni, întrucât ar fi intervenit prescripţia specială a răspunderii penale. Şi în cazul acestor infracţiuni se impune soluţia de condamnare, pentru că termenul de prescripţie specială de 12 ani nu s-a împlinit. Raportat la pedeapsa prevăzută de art. 289 din C. pen. din 1969 cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, respectiv închisoare de la 6 luni la 7 ani (cu aplicarea prevederilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în forma dinaintea datei de 01.02.2014), sunt aplicabile prevederile art. 122 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969, termenul de prescripţie a răspunderii penale fiind de 8 ani. Deci prescripţia specială operează potrivit art. 124 din C. pen. din 1969 în forma dinaintea modificării prin Legea 63/2012, prescripţia specială intervenind în cazul de faţă, la împlinirea termenului de 12 ani (8 ani plus 4 ani).

În legătură cu netemeinicia hotărârii instanţei de fond, procurorul a apreciat faptul că pedepsele cu închisoarea aplicate inculpatului A. şi sporul aplicat ca urmare a contopirii pedepselor, trebuie să aibă un cuantum mai mare, având în vedere situaţia concretă şi criteriile de individualizare a pedepselor. Durata de aplicare a pedepsei complementare trebuie de asemenea să fie mai mare, iar pedeapsa rezultantă, cu închisoarea se impune să fie executată în regim de detenţie. Dacă instanţa de judecată, în apel va aprecia oportună dispoziţia de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, s-a considerat că se impune majorarea duratei termenului de încercare dispus de instanţa de fond.

Procurorul a considerat că nu trebuie reţinută circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. 1969. Simpla lipsă a antecedentelor penale nu poate constitui automat, prin ea însăşi, circumstanţă atenuantă, dacă nu este coroborată cu alte elemente. Potrivit art. 74 din C. pen., acordarea de circumstanţe atenuante nu reprezintă o obligaţie pentru instanţa de judecată decât în măsura în care o astfel de modalitate de diminuare a pedepselor aplicate se justifică în raport cu scopul lor şi cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 52 şi art. 72 din C. pen. din 1969.

Referitor la dispoziţiile instanţei de fond privind pe inculpatul B., procurorul a expus aspecte de nelegalitate şi netemeinicie a hotărârii atacate astfel:

Se consideră că este nelegală pedeapsa cu închisoarea, raportat la cuantumul acesteia, aplicată pentru infracţiunea de complicitate la folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. şi ped. de art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969. Pedeapsa la care s-a făcut referire putea fi coborâtă până la 3 ani însă prin hotărârea instanţei de fond, a fost stabilit cuantumul de 1 an. Potrivit art. 181 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, pedeapsa pentru infracţiunea reţinută este de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. Instanţa de fond a reţinut circumstanţe atenuante, fapt ce determină aplicarea art. 76 din C. pen. din 1969, însă, faţă de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, arătate mai sus, corect este să se aplicate art. 76 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969, nu art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969, cum a reţinut instanţa de fond.

Potrivit art. 76 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969, când minimul special al pedepsei închisorii este de 10 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 3 ani. Mai mult, pedeapsa ajungând să depăşească 2 ani, este îndeplinită şi condiţia impusă de art. 65 alin. (3) din C. pen. din 1969, fiind obligatorie aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.

La încadrarea juridică a faptei de fals intelectual pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, instanţa de fond a reţinut "art. 289 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. din 1969" şi în mod greşit nu a făcut referire şi la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000. S-a făcut trimitere la argumentele expuse mai sus, la inculpatul A., în legătură cu acelaşi aspect criticat.

Aceeaşi greşeală o face instanţa de fond şi în cazul celeilalte infracţiuni de fals intelectual imputate inculpatului B., aceea de a nu reţine la încadrarea juridică a faptelor, a art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000. În plus, în mod greşit instanţa a dispus încetarea procesului penal în ceea ce priveşte această infracţiune, întrucât ar fi intervenit prescripţia specială a răspunderii penale. Şi în cazul acestei infracţiuni se impune soluţia de condamnare, pentru că termenul de prescripţie specială de 12 ani, nu s-a împlinit. Raportat la pedeapsa prevăzută de art. 289 C. pen. din 1969 cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, respectiv închisoare de la 6 luni la 7 ani (cu aplicarea prevederilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în forma dinaintea datei de 01.02.2014), sunt aplicabile prevederile art. 122 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969, termenul de prescripţie a răspunderii penale fiind de 8 ani. Deci prescripţia specială operează potrivit art. 124 din C. pen. în forma dinaintea modificării prin Legea 63/2012, prescripţia specială intervenind în cazul de faţă, la împlinirea termenului de 12 ani (8 ani plus 4 ani).

Instanţa de fond a aplicat pedeapsa accesorie direct pe lângă pedeapsa rezultantă stabilită ca urmare a contopirii pedepselor dispuse, însă nu a aplicat pedeapsa accesorie pentru fiecare infracţiune în parte, pentru care s-a dispus condamnarea la pedeapsa închisorii. Se impune acest lucru având în vedere prevederile art. 71 alin. (2) din C. pen. din 1969.

În legătură cu netemeinicia hotărârii instanţei de fond, procurorul a apreciat faptul că pedepsele cu închisoarea aplicate inculpatului B. trebuie să aibă un cuantum mai mare, având în vedere situaţia concretă şi criteriile de individualizare a pedepselor. Se impune a fi dispus un spor de pedeapsă ca urmare a contopirii pedepselor aplicate iar pedeapsa rezultantă, cu închisoarea se impune să fie executată în regim de detenţie.

Procurorul consideră că nu trebuia reţinută circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. 1969. Simpla lipsă a antecedentelor penale nu poate constitui automat, prin ea însăşi, circumstanţă atenuantă, dacă nu este coroborată cu alte elemente.

Referitor la dispoziţiile instanţei de fond referitoare la inculpata C. au fost expuse aspecte de nelegalitate şi netemeinicie a hotărârii, astfel:

Se consideră nelegală pedeapsa cu închisoarea, raportat la cuantumul acesteia, aplicată inculpatei, pentru infracţiunea de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. şi ped. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969. Pedeapsa la care s-a făcut referire putea fi coborâtă până la 3 ani, însă prin hotărârea instanţei de fond a fost stabilit cuantumul de 2 ani. Potrivit art. 181 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, pedeapsa pentru infracţiunea reţinută este de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. Instanţa de fond a reţinut circumstanţe atenuante, fapt ce determină aplicarea art. 76 din C. pen. din 1969, însă, faţă de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, arătate mai sus, corect este să se aplice art. 76 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969, nu art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969, cum a reţinut instanţa de fond. Potrivit art. 76 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969, când minimul special al pedepsei închisorii este de 10 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 3 ani.

În legătură cu netemeinicia hotărârii instanţei de fond, s-a apreciat faptul că pedeapsa cu închisoarea aplicată inculpatei C. trebuie să aibă un cuantum mai mare, având în vedere situaţia concretă şi criteriile de individualizare a pedepselor şi se impune să fie executată în regim de detenţie.

Procurorul a considerat că nu trebuie reţinută circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. 1969. Simpla lipsă a antecedentelor penale nu poate constitui automat, prin ea însăşi, circumstanţă atenuantă, dacă nu este coroborată cu alte elemente.

S-a apreciat, de asemenea, că durata de aplicare a pedepsei complementare trebuie să fie mai mare decât cea stabilită de instanţa de fond. Durata (de 3 ani) de aplicare a pedepsei complementare este mică raportat la necesitatea eficienţei acesteia. C. pen. permite stabilirea unei perioade de până la 10 ani în care să fie aplicată pedeapsa complementară. Pedepsele complementare şi accesorii îndeplinesc, alături de pedeapsa principală, funcţiile de constrângere, de reeducare şi exemplaritate. Eficienţa lor în acest sens este dată de conţinutul şi durata acestora.

Referitor la inculpata D. s-a considerat că amenda ce i-a fost aplicată de către instanţa de fond ca pedeapsă principală, are cuantumul mic, atrăgând în acest fel netemeinicia hotărârii atacate cu prezentul apel şi se impune majorarea acestui cuantum. Caracterul represiv al pedepsei, în acest caz este direct proporţional cu suma de bani pe care condamnata este obligată să o plătească, cu micşorarea silită, în acest fel, a patrimoniului inculpatei. Duritatea pedepsei este dată în acest caz, de privaţiunea patrimonială. Represiunea constituie un element de eficienţă juridică a pedepsei. Caracterul represiv al pedepsei creşte sau se diminuează în funcţie de gravitatea infracţiunii săvârşite. Or, infracţiunea reţinută inculpatei este gravă şi constă în depunerea, prin reprezentantul legal, a cererii de acordare a plăţilor S.A.P.S. la A.P.I.A. Iaşi aferent anului 2008, în numele A.P.C.T. Golăeşti, prin folosirea unor documente false (adeverinţa x/23.04.2009 şi adeverinţa x/22.10.2008) având drept rezultat obţinerea pe nedrept a sumei de 133.474,74 RON; depunerea, prin reprezentantul legal, a cererii de acordare a plăţilor S.A.P.S. la A.P.I.A. Iaşi aferent anului 2009 împreună cu documente false (adeverinţa nr. x/04.05.2009 şi Tabelul nominal), având drept rezultat obţinerea pe nedrept a sumei de 209.794,12 RON; depunerea, prin reprezentantul legal, a cererii de acordare a plăţilor S.A.P.S. la A.P.I.A. Iaşi aferent anului 2010 împreună cu documente false (adeverinţa nr. x/10.03.2011 şi tabelul nominal), având drept rezultat obţinerea pe nedrept a sumei de 249.092,5 RON; depunerea cererii de acordare a plăţilor S.A.P.S. la A.P.I.A. Iaşi aferent anului 2011, în numele A.P.C.T. Golăeşti, prin folosirea unor documente false (adeverinţa nr. x din 02.06.2011 şi Tabelul nominal) având drept rezultat obţinerea pe nedrept a sumei de 251.081,89 RON; depunerea, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cererilor de plată a ajutoarelor financiare pentru campaniile agricole 2008,2009,2010 şi 2011 la A.P.I.A. Iaşi cu ataşarea înscrisurilor false expuse mai sus, cu consecinţa obţinerii sumei totale de 51.500,95 RON ce provin din bugetul naţional (compusă din BN/2008 în cuantum de 8.542,70 RON + BN/2009 în cuantum de 12.494,94 RON + BN/2010 în cuantum de 16.283,40 + BN/2011 în cuantum de 14.178,91 RON).

Procurorul a expus şi argumente în susţinerea aprecierilor arătate, în sensul că regimul sancţionator aplicat inculpaţilor, trebuie să fie mai sever decât cel stabilit de instanţa de fond.

Infracţiunile comise de inculpaţi sunt grave prin natura lor dar şi având în vedere starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs, modul de comitere. Conduita inculpaţilor în derularea activităţii infracţionale denotă lipsa de disponibilitate a acestora în a conştientiza gravitatea infracţiunilor, în a conştientiza, de asemenea, necesitatea unei conduite în acord cu prevederile legale. Raportat la aceste aspecte, nu se justifică cuantumul mic al pedepselor, stabilit de instanţa de fond.

În general, atitudinea oamenilor faţă de imperativele legislative se manifestă în sensul respectării normelor juridice în cadrul unui raport juridic de conformare. Eficienţa normelor juridice penale este asigurată şi prin modul în care sunt trase la răspundere pentru infracţiunile săvârşite, persoanele care au săvârşit infracţiuni.

În cadrul raportului juridic de drept penal, se realizează răspunderea penală în formele şi modalităţile prevăzute de lege, în funcţie de tipul de infracţiune săvârşită, de gradul de pericol social al infracţiunii, precum şi de particularităţile făptuitorului.

Prevenirea săvârşirii faptelor periculoase se realizează prin conformare dar şi prin constrângere faţă de cei care săvârşesc astfel de fapte.

Sancţiunile reprezintă mijloacele esenţiale de realizare a scopului legii penale, contribuind la apărarea valorilor sociale fundamentale ale societăţii împotriva infracţiunilor, fiind, totodată şi instrumente de realizare şi restabilire a ordinii de drept.

Sancţiunile de drept penale reprezintă consecinţele inevitabile ale conduitei periculoase a infractorilor şi sunt menite să asigure, atât constrângerea, cât şi reeducarea lor în spiritul respectării prevederilor normelor de drept penal.

Fenomenul infracţionale se va putea diminua numai prin adoptarea unor măsuri adecvate de prevenire a acestuia.

În cadrul acestor măsuri, un rol important îl joacă pedeapsa, ca sancţiune de drept penale, scopul acesteia fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, care se realizează, atât pentru cel căruia i se aplică pedeapsa care este menită să asigure constrângerea şi reeducarea infractorului (prevenţia specială), cât şi pentru ceilalţi destinatari ai legii penale care, sub ameninţarea cu pedeapsa prevăzută în norma penală, îşi conformează conduita, exigenţelor acesteia (prevenţia generală).

Fermitatea, promptitudinea şi intransigenţa cu care este pedepsit infractorul, exercită o influenţă pozitivă asupra altor indivizi, care vor fi determinaţi astfel să nu săvârşească infracţiuni căci pedeapsa este inevitabilă şi este pe măsura gravităţii faptei penale.

Fenomenul infracţional poate fi diminuat prin descoperire promptă a faptelor de natură penală şi aplicarea unor pedepse în cuantum relevant şi descurajant.

Pentru o parte destul de importantă a oamenilor, teama de pedeapsă este cea care îi determină să se abţină de la a săvârşi infracţiuni, nu convingerea. Pedeapsa îndeplineşte deci, printre alte funcţii, şi pe cea de intimidare a celor ce ar fi ispitiţi să comită infracţiuni.

Funcţia de exemplaritate constă în stabilirea unui model de conduită obligatoriu pentru toţi destinatarii legii penale, are, observând constrângerea la care este supus condamnatul, reflectează asupra propriei conduite viitoare pentru a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni, altfel riscând să primească o pedeapsă penală.

Din acest punct de vedere, eficienţa pedepsei depinde de aplicarea promptă a acesteia, de inevitabilitatea ei însă şi se severitatea ei, care decurge, în cazul pedepsei cu închisoarea, din forma de executare şi din cuantumul acesteia, iar în cazul pedepsei amenzii, din cuantumul acesteia.

Pedeapsa trebuie să reprezinte echivalentul, pe plan sancţionator, al gradului de pericol social pe care îl prezintă fapta săvârşită şi făptuitorul ei.

Caracterul represiv al pedepsei reprezintă un elemente deosebit de important pentru eficienţa acesteia, el exprimând corelaţia dintre gravitatea faptei şi severitatea sancţiunii. Caracterul represiv al pedepsei creşte sau se diminuează în funcţie de gravitatea infracţiunii săvârşite.

Constrângerea completată cu reeducarea infractorului conduce la realizarea scopului pedepsei, în plus, în cele mai multe cazuri, doar eliminarea temporară a condamnatului din societate, serveşte la realizarea prevenţiei speciale, dar în egală măsură şi la realizarea prevenţiei generale. Însă, perioada în care este izolat de societate condamnatul, trebuie să fie suficient de mare, astfel încât, pedeapsa să aibă eficienţă în atingerea scopului ei.

Procurorul a evidenţiat în esenţă, activităţile infracţionale reţinute în sarcina fiecărui inculpat, aşa cum rezultă de la filele x ale motivelor de apel ale parchetului (dosarul Înaltei Curţi).

Prin urmare, inculpaţii au fost implicaţi în săvârşirea unor infracţiuni de o gravitate sporită, acestea prezentând un grad ridicat de pericol social determinat de modalităţile şi împrejurările în care au fost comise, de mijloacele utilizate, de natura relaţiilor sociale lezate, de urmările efectiv produse, de caracterul repetat al acţiunilor ilicite, de impactul negativ puternic generat de comiterea unor astfel de fapte, aspecte ce determină necesitatea aplicării unui regim sancţionator mai aspru, prin hotărârea de condamnare.

Se consideră că aspectele avute în vedere de prima instanţă justifică aplicarea faţă de inculpaţi a unui regim sancţionator mai sever.

Raportat la temeiul de drept în baza căruia instanţa de fond a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei C. şi în considerarea art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. şi a art. 397 alin. (5) din C. proc. pen., prin hotărârea atacată cu prezentul apel trebuia să se lase nesoluţionată acţiunea civilă faţă de C. şi trebuia să se menţină măsurile asigurătorii privind pe inculpata C.

Prin urmare, s-a apreciat ca netemeinică şi nelegală Sentinţa penală nr. 33/10.08.2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi şi, în temeiul art. 421 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen. a solicitat admiterea apelului declarat şi remedierea aspectelor criticate, respectiv:

1. În cadrul dispoziţiilor de schimbare a încadrării juridice, în ceea ce priveşte Legea nr. 78/2000 să se specifice faptul că este vorba despre forma în vigoare înaintea datei de 01.02.2014 a acestei legi.

În cadrul dispoziţiilor de schimbare a încadrării juridice, în încadrarea juridică a faptelor de "conflict de interese", respectiv "complicitate la conflict de interese", trebuie reţinut alin. (1) al articolului 2531 din C. pen. din 1969.

Instanţa de fond a reţinut:"În aplicarea art. 5 C. pen. constată că legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză este legea veche, respectiv C. pen. din 1969 şi Legea nr. 78/2000 forma în vigoare la data de 1.02.2014". În aplicarea legii vechi, în ceea ce priveşte Legea nr. 78/2000 trebuie reţinută forma acesteia dinaintea datei de 01.02.2014, nu cea de la data de 01.02.2014, pentru că la această dată Legea nr. 78/2000 avea forma nouă.

2. În ceea ce priveşte dispoziţiile instanţei referitoare la inculpatul A. pentru infracţiunile: folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. şi ped. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969 şi complicitate la folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. şi ped. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969, trebuie aplicate pedepse legale, raportat la cuantumul acestora. Pedepsele pentru infracţiunile la care s-au făcut referire puteau fi coborâte până la 3 ani, însă prin hotărârea instanţei de fond, au fost stabilite pedepse de 2 ani, respectiv 1 an. Corect este să se aplice art. 76 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969, nu art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969, cum a reţinut instanţa de fond. Pentru infracţiunea de complicitate la folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. şi ped. de art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969, pedeapsa ajungând să depăşească 2 ani, este îndeplinită şi condiţia impusă de art. 65 alin. (3) din C. pen. din 1969, fiind obligatorie aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.

Pentru infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, instanţa de fond a aplicat pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) din C. pen. din 1969, însă nu a indicat temeiul juridic, se impune arătarea acestuia.

Trebuie aplicată pedeapsa accesorie pentru fiecare infracţiune în parte, pentru care s-a dispus condamnarea la pedeapsa închisorii.

La încadrarea juridică a faptei de fals intelectual pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, instanţa de fond a reţinut:"art. 289 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. din 1969", fără să facă referire şi la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000. În cazul infracţiunilor de fals intelectual, potrivit legii vechi sunt incidente şi deci trebuie reţinute dispoziţiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în vigoare la data săvârşirii faptei.

Aceeaşi greşeală o face instanţa de fond şi în cazul celorlalte patru infracţiuni de fals intelectual imputate inculpatului A., aceea de a nu reţine la încadrarea juridică a faptelor, a art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000. În plus, în mod greşit instanţa a dispus încetarea procesului penal în ceea ce priveşte aceste infracţiuni, întrucât ar fi intervenit prescripţia specială a răspunderii penale. Şi în cazul acestor infracţiuni se impune soluţia de condamnare, pentru că termenul de prescripţie specială de 12 ani, nu s-a împlinit.

În legătură cu netemeinicia hotărârii instanţei de fond, s-a apreciat faptul că pedepsele cu închisoarea aplicate inculpatului A. şi sporul aplicat ca urmare a contopirii pedepselor, trebuie să aibă un cuantum mai mare. Durata de aplicare a pedepsei complementare trebuie, de asemenea, să fie mai mare, iar pedeapsa rezultantă, cu închisoarea se impune să fie executată în regim de detenţie. Dacă instanţa de judecată, în apel va aprecia oportună dispoziţia de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, procurorul consideră că se impune majorarea duratei termenului de încercare dispus de instanţa de fond.

Se consideră că nu trebuie reţinută circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. 1969.

3. În ceea ce priveşte dispoziţiile instanţei referitoare la inculpatul B.:

Este nelegală pedeapsa cu închisoarea, raportat la cuantumul acesteia, aplicată pentru infracţiunea de complicitate la folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. şi ped. de art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969. Pedeapsa la care s-a făcut referire putea fi coborâtă până la 3 ani, însă prin hotărârea instanţei de fond a fost stabilit cuantumul de 1 an. Corect este să se aplice art. 76 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969, nu art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969, cum a reţinut instanţa de fond. Pedeapsa ajungând să depăşească 2 ani, este îndeplinită şi condiţia impusă de art. 65 alin. (3) din C. pen. din 1969, fiind obligatorie aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.

La încadrarea juridică a faptei de fals intelectual pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, instanţa de fond a reţinut:"art. 289 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., din 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. din 1969" şi în mod greşit nu a făcut referire şi la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Aceeaşi greşeală o face instanţa de fond şi în cazul celeilalte infracţiuni de fals intelectual imputate inculpatului B., aceea de a nu reţine la încadrarea juridică a faptelor, a articolului 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000. În plus, în mod greşit instanţa a dispus încetarea procesului penal în ceea ce priveşte această infracţiune, întrucât ar fi intervenit prescripţia specială a răspunderii penale. Şi în cazul acestei infracţiuni se impune soluţia de condamnare, pentru că termenul de prescripţie specială de 12 ani, nu s-a împlinit.

Instanţa de fond a aplicat pedeapsa accesorie direct pe lângă pedeapsa rezultantă stabilită ca urmare a contopirii pedepselor dispuse, însă nu a aplicat pedeapsa accesorie pentru fiecare infracţiune în parte, pentru care s-a dispus condamnarea la pedeapsa închisorii. Se impune acest lucru având în vedere prevederile art. 71 alin. (2) din C. pen. din 1969.

În legătură cu netemeinicia hotărârii instanţei de fond, procurorul a apreciat faptul că pedepsele cu închisoarea aplicate inculpatului B. trebuie să aibă un cuantum mai mare. Se impune a fi dispus un spor de pedeapsă ca urmare a contopirii pedepselor aplicate, iar pedeapsa rezultantă, cu închisoarea se impune să fie executată în regim de detenţie.

Se consideră că nu trebuie reţinută circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. 1969.

4. În ceea ce priveşte dispoziţiile instanţei referitoare la inculpata C.:

Este nelegală pedeapsa cu închisoarea, raportat la cuantumul acesteia, aplicată inculpatei, pentru infracţiunea de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. şi ped. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969. Pedeapsa la care s-a făcut referire putea fi coborâtă până la 3 ani, însă prin hotărârea instanţei de fond, a fost stabilit cuantumul de 2 ani. Corect este să se aplice art. 76 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969, nu art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969, cum a reţinut instanţa de fond.

În legătură cu netemeinicia hotărârii instanţei de fond s-a apreciat faptul că pedeapsa cu închisoarea aplicată inculpatei C., trebuie să aibă un cuantum mai mare şi se impune să fie executată în regim de detenţie.

Se consideră că nu trebuie reţinută circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. 1969.

Se apreciază, de asemenea, că durata de aplicare a pedepsei complementare trebuie să fie mai mare decât cea stabilită de instanţa de fond.

5. În ceea ce o priveşte pe inculpata D. se consideră că amenda ce i-a fost aplicată de către instanţa de fond ca pedeapsă principală, are cuantumul mic, atrăgând în acest fel netemeinicia hotărârii atacate cu prezentul apel şi se impune majorarea acestui cuantum.

6. Raportat la temeiul de drept în baza căruia instanţa de fond a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei C. şi în considerarea art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. şi art. 397 alin. (5) din C. proc. pen., prin hotărârea atacată cu prezentul apel trebuia să se lase nesoluţionată acţiunea civilă faţă de C. şi trebuia să se menţină măsurile asigurătorii privind pe inculpata C.

În apelul declarat, partea civilă M.A.D.R. - A.P.I.A. prin reprezentant legal, aflat în filele x iar celelalte 5 exemplare pentru comunicare, aflate în dosarul Înaltei Curţi, întemeiat în drept pe art. 408 şi următoarele din Noul C. proc. pen., raportat la celelalte dispoziţii legale invocate în prezentul apel, a criticat sentinţa pronunţată de prima instanţă pe latură civilă, solicitând a se dispune în temeiul art. 421 alin. (2) lit. a) din Noul C. proc. pen. admiterea apelului, modificarea (desfiinţarea) pe latură civilă a sentinţei, în sensul obligării inculpaţilor A., B., C., D. şi C. la plata sumei de 2.136.478,85 RON, creanţă principală, la care se adaugă accesoriile fiscale calculate conform Codului de procedură fiscală de la data efectuării fiecărei plăţi, până la data achitării efective a debitului.

În motivarea apelului, apelanta parte civilă a arătat că la termenul din 09.10.2014 a depus cererea modificatoare a cererii de constituire parte civilă formulată de A.P.I.A. în faza urmăririi penale în dosar penal nr. x/2010, prin care a solicitat obligarea inculpaţilor A., B., C., D. şi C. la plata sumei de 2.136.478,85 RON, creanţă principală, la care se adaugă accesoriile fiscale calculate conform Codului de procedură fiscală de la data efectuării fiecărei plăţi, până la data achitării efective a debitului.

Prin această cerere a arătat că accesoriile au fost solicitate de instituţia noastră în temeiul art. 121 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006, art. 1381 C. civ. şi art. 73 din Legea nr. 500/2002.

Prin sentinţa penală atacată, prima instanţă în mod greşit a obligat inculpaţii, ca în baza art. 25 alin. (1) din C. proc. pen. şi art. 397 alin. (1) cu referire la art. 1357 şi urm. din C. civ., să achite părţii civile MADR - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură la plata de despăgubiri civile la care se adaugă dobânzi şi penalităţi începând cu data constituirii de parte civilă, respectiv 13.06.2016 şi până la data plăţii integrale a debitului.

Faţă de cele de mai sus şi de legislaţia incidentă a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună admiterea pe latură civilă a apelului formulat, modificarea (desfiinţarea) pe latură civilă a sentinţei pronunţate de prima instanţă, în sensul obligării inculpaţilor A., B., C., D. şi C. la plata sumei de 2.136.478,85 RON, creanţă principală, la care se adaugă accesoriile fiscale calculate conform Codului de procedură fiscală de la data efectuării fiecărei plăţi, până la data achitării efective a debitului.

În cererea anexată apelului declarat adresată către prima instanţă cu nr. de intrare 28531 la 27 august 2014 la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură pentru termenul din 09.10.2014, A.P.I.A. în temeiul art. 20 din Noul C. proc. pen. a formulat cerere modificatoare a cererii de constituire de parte civilă formulată de APIA încă din faza de urmărire penală, prin adresa nr. x/12.06.2013 în dosarul penal nr. x/2010, prin care a solicitat ca inculpaţii A., B., D., reprezentată legal de F., C. şi C., reprezentantă de MM. să fie obligaţi, în solidar, să plătească A.P.I.A. prejudiciile pe care le-a suferit şi anume: suma totală de 2.136.478,85 RON, creanţă principală, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile, prevăzute de legislaţia în vigoare la data depunerii cererii de constituire de parte civilă, calculate de la data efectuării fiecărei plăţi către inculpatele - fermier C. (campaniile 2007 - 2011) şi D. (campaniile 2008 - 2011), până la data achitării efective a debitului, potrivit art. 121 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006.

S-a precizat că plăţile, aşa cum au fost ele efectuate (cuprinzând datele efectuării fiecărei plăţi, defalcate pe fonduri) sunt indicate, atât prin cererea de constituire de parte civilă mai sus menţionată, prin adresa nr. x/12.06.2013 a Direcţiei Economice din cadrul APIA, cât şi prin situaţia ordinelor de plată valide/invalide, cu privire la beneficiarii C. (campania 2007 - 2011) şi D. (campania 2008 - 2011) şi extrasele de cont pentru cei doi beneficiari, înscrisuri pe care le-am depus la dosarul cauzei odată cu cererea de constituire de parte civilă nr. x/12.06.2013.

Potrivit art. 121 din O.U.G. nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007 şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, cu modificările şi completările ulterioare, aşa cum era în vigoare la data formulării cererii de constituire de parte civilă în prezenta cauză.

"Sumele necuvenite acordate sub formă de sprijin se recuperează cu aplicarea dobânzilor şi penalităţilor prevăzute de legislaţia în vigoare".

Având în vedere cele arătate, partea civilă consideră că accesoriile creanţei principale cu care instituţia s-a constituit parte civilă (suma totală de 2.136.478,85 RON) trebuie să se calculeze şi sunt datorate de la data efectuării fiecărei plăţi către fermierii - beneficiari C. (campaniile 2007 - 2011) şi D. (campaniile 2008 - 2011), până la data achitării efective a debitului, deoarece de la acea dată fermierii au beneficiat în mod necuvenit de sumele plătite de APIA.

În apelul declarat apelantul intimat inculpat B., prin apărător şi motivat în scris, dosarul Înaltei Curţi se critică sentinţa penală pronunţată de prima instanţă pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Astfel, se arată că în ceea ce priveşte infracţiunea de fals intelectual, cu referire la pretinsa falsificare a adeverinţei nr. x/10.03.2011 a solicitat să se dispună, în baza dispoziţiilor art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. f) din acelaşi cod, încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B., întrucât a intervenit termenul de prescripţie specială a răspunderii penale.

Astfel, aşa cum se reţine în sentinţa apelată adeverinţa nr. 2889 a fost emisă la data de 02.06.2011, or raportat la dispoziţiile art. 122 din C. proc. pen. coroborat cu dispoziţiile art. 124 din C. proc. pen. a solicitat a se observa că termenul de prescripţie specială s-a împlinit la data de 10.09.2018.

Referitor la infracţiunea de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, fapta prev. şi ped. de dispoziţiile art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, atât în forma autoratului, cât şi a complicităţii, supunând atenţiei următoarele.

Prin actul de sesizare a instanţei se reţine în sarcina apelantului intimat inculpat săvârşirea a 4 acte materiale ale acestei infracţiuni, săvârşite în forma continuată, organele de urmărire penală reţinând că la depunerea cererilor de acordare a plăţilor SAPS la APIA Iaşi s-au folosit o serie de documente false după cum urmează: adeverinţa nr. x/22.10.2008 pentru obţinerea subvenţiilor aferente anului 2008; adeverinţa nr. x/10.03.2011 şi Tabelul Nominal pentru obţinerea subvenţiilor aferente anului 2010; Tabelul Nominal pentru obţinerea subvenţiilor aferente anului 2011; contractul de concesiune nr. x/18.06.2008.

Apelantul intimat inculpat menţionează cu caracter prealabil că în Convenţia PIF infracţiunea analizată poartă denumirea de fraudă ceea ce duce la ideea că are drept rezultat producerea unei pagube într-un patrimoniu, în cazul de faţă în bugetul general al Uniunii Europene, bugetele administrate de acestea sau în numele lor.

De altfel, pentru consumarea infracţiunii este necesar să se realizeze obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetele amintite. Acest aspect este subliniat prin modificarea adusă elementelor infracţiunii prin art. 79 pct. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., prevăzându-se că această infracţiune se săvârşeşte prin folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetele Uniunii Europene. Concluzionând pentru a lămuri care este natura juridică a acestei infracţiuni, se consideră că infracţiunea reglementată în art. 181 este o infracţiune contra patrimoniului, iar obiectul material îl constituie sumele de bani obţinute pe nedrept.

Fiind stabilită natura juridică a infracţiunii s-a învederat că obiectul material al infracţiunii prev. şi ped. de dispoziţiile art. 181 din Legea nr. 78/2000, îl reprezintă sumele de bani obţinute nelegal, sume pe care nu le-ar fi obţinut dacă ar fi făcut declaraţii corespunzătoare realităţii.

Or, se consideră că hotărârea atacată este nelegală, întrucât a fost pronunţată cu aplicarea şi interpretarea greşită a normelor de drept substanţial, întrucât instanţa de fond nu s-a preocupat de verificarea elementelor constitutive ale acestei infracţiuni pentru care s-a dispus condamnarea sa.

Astfel, sub aspectul laturii obiective a infracţiunii prev. şi ped. de dispoziţiile art. 181 din Legea nr. 78/2000, textul instituie întrunirea cerinţei legale referitoare la folosirea/utilizarea unor documente falsificate. Însă în cauză, infracţiunea de fals intelectual relativ la adeverinţa nr. x/22.10.2008 pentru obţinerea subvenţiilor aferente anului 2008; adeverinţa nr. x/10.03.2011 pentru obţinerea subvenţiilor aferente anului 2010 nu a fost cercetată sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, instanţa limitându-se doar a constata că în privinţa acuzaţiilor de fals intelectual a intervenit prescripţia răspunderii penale, făcând referiri la considerente reţinute de prima instanţă. Faţă de cele arătate se arată că pentru a se putea reţine existenţa laturii obiective a infracţiunii prev. şi ped. de dispoziţiile art. 181 din Legea nr. 78/2000, ca şi procedeu logico-juridic instanţa avea obligaţia legală de a cerceta analiza faptelor pentru a verifica dacă adeverinţele folosite pentru obţinerea sumelor de bani îndeplinesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual.

Or, instanţa de fond a recunoscut că poziţia procesuală a inculpaţilor, precum şi, ceea ce este mai important, practica Curţii Europene a Drepturilor Omului a pus-o în imposibilitatea cercetării infracţiunii de fals intelectual, motiv pentru care în ceea ce priveşte prezumtivele infracţiuni de fals intelectual operează prezumţia de nevinovăţie şi pe cale de consecinţă toate aceste adeverinţe se prezumă că sunt perfectate în condiţii de deplină legalitate.

Pentru motivele anterior prezentate, atâta timp cât nu se poate stabili, fără încălcarea principiului de nevinovăţie şi a practicii constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului, că înscrisurile anexate cererilor de plată pentru obţinerea subvenţiilor pe anii 2008, 2009, 2010 şi 2011 sunt falsificate, nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de dispoziţiile art. 181 din Legea nr. 78/2000.

Chiar în condiţiile în care instanţa ar fi fost îndrituită să analizeze înscrisurile pretins falsificate, se supune atenţiei că nici în acest caz nu ar fi fost întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. şi ped. de dispoziţiile art. 181 din Legea nr. 78/2000 sub aspectul laturii obiective.

Astfel, după cum s-a precizat anterior, obiectul material al infracţiunii prev. şi ped. de dispoziţiile art. 181 din Legea nr. 78/2000 îl reprezintă sumele de bani obţinute nelegal, sume pe care nu le-ar fi obţinut dacă ar fi făcut declaraţii corespunzătoare realităţii.

Or, organele de urmărire penală reţin în actul de sesizare al instanţei, relativ la înscrisurile pretins falsificate următoarele: în ceea ce priveşte adeverinţa nr. x/22.10.2008 organele de urmărire penală reţin că nu ar exista o cerere de emitere a acestei adeverinţe şi aceasta în condiţiile în care la fila x din rechizitoriu se reţine a această adeverinţă a fost eliberată urmare a "... solicitării de clarificări nr. x/24.09.2008 ..." la data emiterii adeverinţei, 22.10.2008, D. nu are constituită şi aceasta în condiţiile în care la dosarul cauzei exista încheierea din 26.05.2008 pronunţată în dosarul nr. x/2008 al Judecătoriei Iaşi prin care D. dobândeşte personalitate juridică, fiind înscrisă în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa Judecătoriei Iaşi; în adeverinţa era menţionată suprafaţa de 548 ha păşune, iar fondurile accesate au vizat suprafaţa de 567,50 ha.

În ceea ce priveşte adeverinţa nr. x/10.03.2011 şi Tabelele nominal cuprinzând membrii PCT. Golăeşti organele de urmărire penală reţin că: suprafaţa păşuni de 594,85 ha menţionată în adeverinţa diferă faţă de cea menţionată în contractul de concesiune; în adeverinţa sunt menţionate 321 capete bovine, în condiţiile în care în registrul agricol nu ar fi existat vreo menţiune cu privire la numărul de animale; exista posibilitatea ca unii dintre membrii asociaţiei să nu fi semnat Tabelul, iar pateu dintre cei care au semnat să nu îşi asume ceea ce au semnat, starea de dubiu profitând inculpatului.

Faţă de cele ce preced s-a învederat că în esenţă organele de urmărire penală reţin caracterul fals al adeverinţelor şi al Tabelelor datorită unor neconcordanţe între suprafaţa totală a păşunii UAT Golăeşti pusă la dispoziţia D., a unor neconcordanţe între numărul animalelor deţinute de către membrii Asociaţiei, precum şi existenţei posibilităţii - nedovedite de altfel - a neasumării unora dintre semnăturile existente în Tabelele nominale ale D.

Or, din amplul probatoriu depus în cadrul instanţei de fond rezultă fără putinţă de tăgadă următoarea situaţie de fapt: suprafaţa de teren afectată păşunatului la nivelul UAT Golăeşti a fost totdeauna de 579,71 ha; întreaga suprafaţă de teren a fost pusă la dispoziţia D.; întreaga suprafaţă de păşune a fost însămânţată, fertilizată şi amenajată doar de către D.; toţi sătenii din toate satele arondate comunei Golăeşti au folosit doar şi numai păşunea UAT Golăeşti, păşune amenajată, însămânţată, fertilizată doar şi numai de către D.; toţi sătenii au fost scutiţi de la plata taxei de păşunat, taxă care a fost achitată integral UAT Golăeşti de către D.; numărul total de animale a fluctuat, după cum era şi normal datorită tăierilor şi împrospătării numărului de bovine, între 314 şi 511 capete bovine.

Faţă de acestea apelantul intimat inculpat B., prin apărător a arătat că indiferent de suprafaţa de teren menţionată în adeverinţe, suprafaţa pentru care s-a acordat subvenţie nu a depăşit niciodată suprafaţa maximă a păşunii de 579,71 ha; numărul de capete bovine a fluctuat funcţie de tăierile şi împrospătării numărului de bovine motiv pentru care numărul animalelor menţionat în adeverinţe nu putea fi trecut cu exactitate; indiferent dacă sătenii au recunoscut sau nu sub presiunea anchetei DNA asumarea semnării Tabelelor nominale aceştia au păşunat animalele doar şi numai pe păşunea UAT Golăeşti, păşune amenajată, însămânţată, fertilizată doar şi numai de către D., fiind scutiţi toţi de la plata taxei pe păşunat.

Pe cale de consecinţă a dorit să evidenţieze că în condiţiile în care în respectivele adeverinţe ar fi fost menţionate cu exactitate numărul de capete de bovine sau suprafaţa de păşune, chiar şi în aceste condiţii D. ar fost îndrituită să primească subvenţia pe păşune accesată fin Fondurile Comunităţii

Europene, motiv pentru care infracţiunea prev. şi ped. de dispoziţiile art. 181 nu subzistă sub aspectul laturii obiective, D. fiind îndreptăţită la accesarea şi primirea sumelor de bani aferente subvenţiilor şi în condiţiile în care ar fi făcut declaraţii corespunzătoare realităţii.

Hotărârea atacată este nelegală, întrucât a fost pronunţată cu aplicarea şi interpretarea greşită a normelor de drept substanţial, întrucât instanţa de fond nu s-a preocupat de verificarea elementelor constitutive ale acestei infracţiuni pentru care s-a dispus condamnarea sa, respectiv sub aspectul analizării elementului intenţional care vizează latura subiectivă.

Cu caracter prealabil a subliniat faptul că în noua reglementare a infracţiunii prev. şi ped. de dispoziţiile art. 181 din Legea nr. 78/2000 s-a adăugat condiţia ca folosirea sau prezentarea documentelor sau declaraţiilor false să fie făcută cu rea-credinţă. Se consideră că această nouă condiţie aduce doar o clarificare faţă de vechea reglementare, în sensul că fapta trebuie să fie săvârşită cu intenţie pentru a fi infracţiune, în oricare dintre modalităţile normative.

De asemenea, s-a precizat şi faptul că la nivelul instanţelor s-a cristalizat deja un punct de vedere care opinează că fapta de obţinere ilegală de fonduri se săvârşeşte doar cu intenţie directă fiind necesar ca inculpatul să acţioneze în mod conştient în scopul obţinerii ilegale a fondurilor europene prin utilizarea unui înscris falsificat, forma de vinovăţie fiind aceea a intenţiei directe, respectiv inculpatul trebuia să prevadă rezultatul faptei sale şi să îl urmărească prin comiterea infracţiunii.

Or, aşa cum rezultă din materialul probator administrat în cadrul instanţei de fond, inculpatul nu a acţionat cu intenţie directă, sens în care a învederat instanţei de control judiciar că iniţiativa accesării subvenţiilor pentru păşuni nu a aparţinut inculpatului, ci acesta a demarat procedurile legale urmare a adresei emise de către Direcţia Generală pentru Agricultura Iaşi prin care i se solicita să demareze procedurile legale de înfiinţare a asociaţiilor crescătorilor de animale, pentru a beneficia de subvenţii pentru păşuni.

În acest context a fost iniţiat un proiect de hotărâre, de interes local şi de utilitate publică, privind punerea păşunii comunale în mod gratuit la dispoziţia crescătorilor de animale, persoane care până la acea dată plăteau taxe de păşunat.

Pe cale de consecinţă, în mod contrar celor reţinute în rechizitoriu, cu respectarea dispoziţiilor legale prin încheierea din 26.05.2008 pronunţată în dosarul nr. x/2008 al Judecătoriei Iaşi a fost înfiinţată şi a dobândit personalitate juridică D., singura Asociaţie care fiinţa la acea dată pe raza comunei Golăeşti.

Prin Proiectul de Hotărâre din data de 28.05.2008 - deci ulterior datei la care a dobândit personalitate juridică Asociaţia - pentru o mai bună gestionare a suprafeţelor de păşune proprietatea UAT Golăeşti, au fost înfiinţate Comitetele de cetăţeni, proprietari de animale, care ulterior au aderat în calitate de membri în D. (dosar up nr. x).

De asemenea, Hotărârea nr. 35/29.05.2008 a fost precedată de Referatul din data de 28.05.2008 privind propunerea de înfiinţare a Comitetelor de cetăţeni şi înscrierea lor în D. (dosar up nr. x).

La data de 29.07.2008 este adoptată de către consilierii locali Hotărârea nr. 35 în care se menţiona în mod clar şi fără echivoc că "se constituie pe sate, Comitete de cetăţeni, proprietari de animale, care vor fi membri în D.", în aceeaşi hotărâre menţionându-se clar faptul că "odată cu acordarea subvenţiilor nu se mai percep taxe de păşunat" (dosar up nr. x).

Contrar celor reţinute în rechizitoriu şi în hotărârea apelată toţi consilierii au votat în cunoştinţă de cauză, dovada fiind reprezentată de procesul-verbal al şedinţei de Consiliu Local din data de 29.05.2008 în care sunt redate toate discuţiile şi luările de cuvânt ale consilierilor locali (dosar up).

Ulterior, păşunea comunală a fost pusă la dispoziţia D., singura Asociaţie de acest gen exista pe raza comunei Golăeşti şi care dobândise personalitate juridică în condiţii de legalitate.

Faţă de acestea, contrar acuzaţiilor cuprinse în rechizitoriu şi a susţinerilor instanţei de fond relativ la adoptarea hotărârii de consiliu local, aceasta a fost realizată în condiţii de legalitate, fiind asumată de către consilierii locali care şi-au exprimat punctul de vedere şi au votat în cunoştinţă de cauză, scopul derulării acestor proceduri fiind doar şi numai în interesul crescătorilor de animale din cadrul comunei Golăeşti care, ulterior, s-au folosit toţi de această păşune amenajată, însămânţată, tratată cu îngrăşăminte fiind scutiţi integral de la plata taxelor de păşunat.

Pe cale de consecinţă primarul A. şi viceprimarul B. au acţionat în baza unui mandat acordat în cunoştinţă de cauză de către toţi consilierii comunei Golăeşti în vederea constituirii comitetelor de cetăţeni membri ai D. şi a concesionării păşunii comunale către singura Asociaţie care obţinuse personalitate juridică până la acea dată în comuna Golăeşti, scopul fiind doar şi numai în interesul comunităţii locale şi a membrilor săi, fără vreun interes sau vreo intenţie ascunsă a celor doi inculpaţi şi fără a se obţine vreun folos material pentru inculpaţi având în vedere că Asociaţia era fără scop patrimonial.

Apelantul intimat inculpat B. prin apărător a învederat instanţei de control judiciar faptul că instanţa de fond a respins toate întrebările solicitate de către inculpaţi relativ la modalitatea adoptării Hotărârii nr. 35/29.05.2008, precum şi cele referitoare la constituirea Comitetelor de cetăţeni pe fiecare sat arondat comunei,m fiind respinse şi acele întrebări care ar fi scos în evidenţă că toţi crescătorii de animale au păşunat doar pe păşunea amenajată de Asociaţie, toţi crescătorii de animale au fost scutiţi de taxa de păşunat, fiind respinse suplimentar şi întrebările referitoare la cultivarea, întreţinerea şi amenajarea păşunii comunale.

În ceea ce priveşte adeverinţele pretins falsificate, a arătat care era provenienţa diferenţelor între numărul de animale sau a suprafeţelor de teren, cu menţiunea suplimentară că, respectivele fluctuaţii nu ar fi avut ca rezultat neacordarea subvenţiilor necesare întreţinerii şi amenajării păşunii comunale.

Pe cale de consecinţă a dorit să sublinieze faptul că eventualele erori strecurate în înscrisurile perfectate de către inculpaţi nu pot fi încadrate şi nu pot susţine un element intenţionale în săvârşirea unor pretinse fapte de natură penală, motiv pentru care, urmare a readministrării întregului material probator - refuzat a fi administrat de către judecătorul fondului - se va putea stabili mai presus de orice dubiu că inculpaţii nu au acţionat cu forma de vinovăţie cerută de lege pentru a li se putea reţine fără tăgadă săvârşirea infracţiunilor de care sunt acuzaţi.

De altfel, că nu au urmărit un scop sau un interes propriu rezultă cu claritate şi cu certitudine şi din raportul de constatare efectuat la solicitarea DNA - ST - Iaşi, lucrare de specialitate din care rezultă că subvenţiile solicitate pentru anii 2008 - 2011 au fost folosiţi integral doar şi numai pentru amenajarea, cultivarea şi întreţinerea păşunii comunale.

Faţă de cele arătate, apelantul intimat inculpat prin apărător a solicitat să se dispună, în sensul admiterii apelului, modificării în tot a sentinţei apelate, în sensul achitării inculpatului B., în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. coroborat cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) (pct. B2 din motivele de apel) şi lit. c) (pct. B1 lit. a) şi b) din motivele de apel), respectiv dispoziţiile art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. coroborat cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. f) (pct. A din motivele de apel).

În apelul declarat de apelantul intimat inculpat A., prin apărător ales, aflat în dosarul Înaltei Curţi Curţi se critică sentinţa penală pronunţată de prima instanţă pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Astfel, se arată că în ceea ce priveşte infracţiunea de fals intelectual, cu referire la pretinsa falsificare a adeverinţei nr. x/02.06.2011 a solicitat să se dispună, în baza dispoziţiilor art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. f) din acelaşi cod, încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A., întrucât a intervenit termenul de prescripţie specială a răspunderii penale.

Astfel, aşa cum se reţine în sentinţa apelată adeverinţa nr. x a fost emisă la data de 02.06.2011, or raportat la dispoziţiile art. 122 din C. proc. pen. coroborat cu dispoziţiile art. 124 din C. proc. pen. a solicitat a se observa că termenul de prescripţie specială s-a împlinit la data de 02.12.2018.

Referitor la infracţiunea de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta ar ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, fapta prev. şi ped. de dispoziţiile art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 supune atenţiei că prin actul de sesizare a instanţei se reţine în sarcina sa săvârşirea a 4 acte materiale de complicitate, săvârşite în forma continuată, organele de urmărire penală reţinând că la depunerea cererilor de acordare a plăţilor SAPS la APIA Iaşi s-au folosit o serie de documente false după cum urmează: adeverinţa nr. x/23.04.2009 şi adeverinţa nr. x/22.10.2008 pentru obţinerea subvenţiilor aferente anului 2008; adeverinţa nr. x/04.05.2009 şi Tabelul Nominal pentru obţinerea subvenţiilor aferente anului 2009; adeverinţa nr. x/10.03.2011 şi Tabelul Nominal pentru obţinerea subvenţiilor aferente anului 2010; adeverinţa nr. x/02.06.2011 şi Tabelul Nominal pentru obţinerea subvenţiilor aferente anului 2011.

Apelantul intimat inculpat menţionează cu caracter prealabil că în Convenţia PIF infracţiunea analizată poartă denumirea de fraudă ceea ce duce la ideea că are drept rezultat producerea unei pagube într-un patrimoniu, în cazul de faţă în bugetul general al Uniunii Europene, bugetele administrate de acestea sau în numele lor.

De altfel, pentru consumarea infracţiunii este necesar să se realizeze obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetele amintite. Acest aspect este subliniat prin modificarea adusă elementelor infracţiunii prin art. 79 pct. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., prevăzându-se că această infracţiune se săvârşeşte prin folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetele Uniunii Europene. Concluzionând pentru a lămuri care este natura juridică a acestei infracţiuni, se consideră că infracţiunea reglementată în art. 181 este o infracţiune contra patrimoniului, iar obiectul material îl constituie sumele de bani obţinute pe nedrept.

Fiind stabilită natura juridică a infracţiunii s-a învederat că obiectul material al infracţiunii prev. şi ped. de dispoziţiile art. 181 din Legea nr. 78/2000, îl reprezintă sumele de bani obţinute nelegal, sume pe care nu le-ar fi obţinut dacă ar fi făcut declaraţii corespunzătoare realităţii.

Or, se consideră că hotărârea atacată este nelegală, întrucât a fost pronunţată cu aplicarea şi interpretarea greşită a normelor de drept substanţial, întrucât instanţa de fond nu s-a preocupat de verificarea elementelor constitutive ale acestei infracţiuni pentru care s-a dispus condamnarea sa.

Astfel, sub aspectul laturii obiective a infracţiunii prev. şi ped. de dispoziţiile art. 181 din Legea nr. 78/2000, textul instituie întrunirea cerinţei legale referitoare la folosirea/utilizarea unor documente falsificate. Însă în cauză, infracţiunea de fals intelectual relativ la adeverinţa nr. x/23.04.2009 şi adeverinţa nr. x/22.10.2008 pentru obţinerea subvenţiilor aferente anului 2008; adeverinţa nr. x/04.05.2009 pentru obţinerea subvenţiilor aferente anului 2009; adeverinţa nr. x/10.03.2011 pentru obţinerea subvenţiilor aferente anului 2010 nu a fost cercetată sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, instanţa limitându-se doar a constata că în privinţa acuzaţiilor de fals intelectual a intervenit prescripţia răspunderii penale, făcând referiri la considerente reţinute de prima instanţă. Faţă de cele arătate se arată că pentru a se putea reţine existenţa laturii obiective a infracţiunii prev. şi ped. de dispoziţiile art. 181 din Legea nr. 78/2000, ca şi procedeu logico-juridic instanţa avea obligaţia legală de a cerceta analiza faptelor pentru a verifica dacă adeverinţele folosite pentru obţinerea sumelor de bani îndeplinesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual.

Or, instanţa de fond a recunoscut că poziţia procesuală a inculpaţilor, precum şi, ceea ce este mai important, practica Curţii Europene a Drepturilor Omului a pus-o în imposibilitatea cercetării infracţiunii de fals intelectual, motiv pentru care în ceea ce priveşte prezumtivele infracţiuni de fals intelectual operează prezumţia de nevinovăţie şi pe cale de consecinţă toate aceste adeverinţe se prezumă că sunt perfectate în condiţii de deplină legalitate.

Pentru motivele anterior prezentate, atâta timp cât nu se poate stabili, fără încălcarea principiului de nevinovăţie şi a practicii constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului, că înscrisurile anexate cererilor de plată pentru obţinerea subvenţiilor pe anii 2008, 2009, 2010 şi 2011 sunt falsificate, nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de dispoziţiile art. 181 din Legea nr. 78/2000.

Chiar în condiţiile în care instanţa ar fi fost îndrituită să analizeze înscrisurile pretins falsificate, se supune atenţiei că nici în acest caz nu ar fi fost întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. şi ped. de dispoziţiile art. 181 din Legea nr. 78/2000 sub aspectul laturii obiective.

Astfel, după cum s-a precizat anterior, obiectul material al infracţiunii prev. şi ped. de dispoziţiile art. 181 din Legea nr. 78/2000 îl reprezintă sumele de bani obţinute nelegal, sume pe care nu le-ar fi obţinut dacă ar fi făcut declaraţii corespunzătoare realităţii.

Or, organele de urmărire penală reţin în actul de sesizare al instanţei, relativ la înscrisurile pretins falsificate următoarele: în ceea ce priveşte adeverinţa nr. x/23.04.2009 organele de urmărire penală reţin că în adeverinţă sunt menţionate 190 capete bovine în condiţiile în care în registrul agricol figurează 495 de capete; D. figura în registrul agricol la poziţia 24 în condiţiile în care la această poziţie s-ar fi regăsit o societate comercială; exista dubii asupra datei de înregistrarea adeverinţei, în opinia organelor de urmărire penală - nedovedită de altfel - data adeverinţei (23.04.2009) fiind anterioară datei de înregistrare în registrul agricol.

În ceea ce priveşte adeverinţa nr. x/22.10.2008 organele de urmărire penală reţin că: nu ar exista o cerere de emitere a acestei adeverinţe şi aceasta în condiţiile în care la fila x din rechizitoriu se reţine că această adeverinţă a fost eliberată urmare a "... solicitării de clarificări nr. 265/24.09.2008 ..." la data emiterii adeverinţei, 22.10.2008, D. nu era constituită şi aceasta în condiţiile în care la dosarul cauzei exista încheierea din 26.05.2008 pronunţată în dosarul nr. x/2008 al Judecătoriei Iaşi prin care D. dobândeşte personalitate juridică, fiind înscrisă în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa Judecătoriei Iaşi; în adeverinţă era menţionată suprafaţa de 548 ha păşune, iar fondurile accesate au vizat suprafaţa de 567,50 ha.

În ceea ce priveşte adeverinţa nr. x/04.05.2009 şi Tabelul nominal cuprinzând membrii D. de organele de urmărire penală reţin că: în adeverinţă sunt menţionate 498 capete taurine, iar în registrul agricol 495 capete taurine; în condica de secretariat a Primăriei Golăeşti ar figura la poziţia 1476 cererea unei alte persoane; în adeverinţă ar fi fost menţionate 498 capete taurine, iar în tabel sub menţionate 511 "animale" exista posibilitatea ca unii dintre membrii asociaţiei să nu fi semnat Tabelul, iar parte dintre cei care au semnat să nu îşi asume ceea ce au semnat, starea de dubiu profitând inculpatului.

În ceea ce priveşte adeverinţa nr. x/10.03.2011 şi Tabelul nominal cuprinzând membrii D. organele de urmărire penală reţin că: în adeverinţă sunt menţionate 321 capete bovine, în condiţiile în care în registrul agricol nu ar fi exista vreo menţiune cu privire la numărul de animale; suprafaţa păşunii de 594,85 ha menţionată în adeverinţă diferă faţă de cea menţionată în contractul de concesiune; exista posibilitatea ca unii dintre membrii asociaţiei să nu fi semnat Tabelul, iar parte dintre cei care au semnat să nu îşi asume ceea ce au semnat, starea de dubiu profitând inculpatului.

În ceea ce priveşte adeverinţa nr. x/02.06.2011 şi Tabelul nominal cuprinzând membrii D. organele de urmărire penală reţin că: suprafaţa păşunii de 579,71 ha menţionată în adeverinţă diferă faţă de cea menţionată în contractul de concesiune; în adeverinţă sunt menţionate 314 capete bovine, în condiţiile în care în registrul agricol nu ar fi exista vreo menţiune cu privire la numărul de animale; exista posibilitatea ca unii dintre membrii asociaţiei să nu fi semnat Tabelul, iar parte dintre cei care au semnat să nu îşi asume ceea ce au semnat, starea de dubiu profitând inculpatului.

S-a învederat că în esenţă organele de urmărire penală reţin caracterul fals al adeverinţelor şi al Tabelelor datorită unor neconcordante între suprafaţa totală a păşunii UAT Golăeşti pusă la dispoziţia D., a unor neconcordanţe între numărul animalelor deţinute de către membrii Asociaţiei, precum şi existenţei posibilităţii - nedovedite de altfel - a neasumării unora dintre semnăturile existente în Tabelele nominale ale D.

Or, din amplul probatoriu depus în cadrul instanţei de fond a rezultat fără putinţă de tăgadă următoarea situaţie de fapt: suprafaţa de teren afectată păşunatului la nivelul UAT Golăeşti a fost totdeauna de 579,71 ha; întreaga suprafaţă de tern a fost pusă la dispoziţia D.; întreaga suprafaţă de păşune a fost însămânţată, fertilizată şi amenajată doar de către D.; toţi sătenii din toate satele arondate comunei Golăeşti au folosit doar şi numai păşunea UAT Golăeşti, păşune amenajată, însămânţată, fertilizată doar şi numai de către D.; toţi sătenii au fost scutiţi de la plata taxei de păşunat, taxă care a fost achitată integral UAT Golăeşti de către D.; numărul total de animale a fluctuat, după cum era şi normal datorită tăierilor şi împrospătării numărului de bovine, între 314 şi 511 capete bovine.

Faţă de acestea apelantul intimat inculpat A., prin apărător a arătat că indiferent de suprafaţa de teren menţionată în adeverinţe, suprafaţa pentru care s-a acordat subvenţie nu a depăşit niciodată suprafaţa maximă a păşunii de 579,71 ha; numărul de capete bovine a fluctuat funcţie de tăierile şi împrospătării numărului de bovine motiv pentru care numărul animalelor menţionat în adeverinţe nu putea fi trecut cu exactitate; indiferent dacă sătenii au recunoscut sau nu sub presiunea anchetei DNA asumarea semnării Tabelelor nominale aceştia au păşunat animalele doar şi numai pe păşunea UAT Golăeşti, păşune amenajată, însămânţată, fertilizată doar şi numai de către D., fiind scutiţi toţi de la plata taxei pe păşunat.

Pe cale de consecinţă a dorit să evidenţieze că în condiţiile în care în respectivele adeverinţe ar fi fost menţionate cu exactitate numărul de capete de bovine sau suprafaţa de păşune, chiar şi în aceste condiţii D. ar fost îndrituită să primească subvenţia pe păşune accesată fin Fondurile Comunităţii Europene, motiv pentru care infracţiunea prev. şi ped. de dispoziţiile art. 181 nu subzistă sub aspectul laturii obiective, D. fiind îndreptăţită la accesarea şi primirea sumelor de bani aferente subvenţiilor şi în condiţiile în care ar fi făcut declaraţii corespunzătoare realităţii.

Hotărârea atacată este nelegală, întrucât a fost pronunţată cu aplicarea şi interpretarea greşită a normelor de drept substanţial, întrucât instanţa de fond nu s-a preocupat de verificarea elementelor constitutive ale acestei infracţiuni pentru care s-a dispus condamnarea sa, respectiv sub aspectul analizării elementului intenţional care vizează latura subiectivă.

Cu caracter prealabil a subliniat faptul că în noua reglementare a infracţiunii prev. şi ped. de dispoziţiile art. 181 din Legea nr. 78/2000 s-a adăugat condiţia ca folosirea sau prezentarea documentelor sau declaraţiilor false să fie făcută cu rea-credinţă. Se consideră că această nouă condiţie aduce doar o clarificare faţă de vechea reglementare, în sensul că fapta trebuie să fie săvârşită cu intenţie pentru a fi infracţiune, în oricare dintre modalităţile normative.

De asemenea, s-a precizat şi faptul că la nivelul instanţelor s-a cristalizat deja un punct de vedere care opinează că fapta de obţinere ilegală de fonduri se săvârşeşte doar cu intenţie directă fiind necesar ca inculpatul să acţioneze în mod conştient în scopul obţinerii ilegale a fondurilor europene prin utilizarea unui înscris falsificat, forma de vinovăţie fiind aceea a intenţiei directe, respectiv inculpatul trebuia să prevadă rezultatul faptei sale şi să îl urmărească prin comiterea infracţiunii.

Or, aşa cum rezultă din materialul probator administrat în cadrul instanţei de fond, inculpatul nu a acţionat cu intenţie directă, sens în care a învederat instanţei de control judiciar că iniţiativa accesării subvenţiilor pentru păşuni nu a aparţinut inculpatului, ci acesta a demarat procedurile legale urmare a adresei emise de către Direcţia Generală pentru Agricultura Iaşi prin care i se solicita să demareze procedurile legale de înfiinţare a asociaţiilor crescătorilor de animale, pentru a beneficia de subvenţii pentru păşuni.

În acest context a fost iniţiat un proiect de hotărâre, de interes local şi de utilitate publică, privind punerea păşunii comunale în mod gratuit la dispoziţia crescătorilor de animale, persoane care până la acea dată plăteau taxe de păşunat.

Pe cale de consecinţă, în mod contrar celor reţinute în rechizitoriu, cu respectarea dispoziţiilor legale prin încheierea din 26.05.2008 pronunţată în dosarul nr. x/2008 al Judecătoriei Iaşi a fost înfiinţată şi a dobândit personalitate juridică D., singura Asociaţie care fiinţa la acea dată pe raza comunei Golăeşti.

Prin Proiectul de Hotărâre din data de 28.05.2008 - deci ulterior datei la care a dobândit personalitate juridică Asociaţia - pentru o mai bună gestionare a suprafeţelor de păşune proprietatea UAT Golăeşti, au fost înfiinţate Comitetele de cetăţeni, proprietari de animale, care ulterior au aderat în calitate de membri în D. (dosar up nr. x).

De asemenea, Hotărârea nr. 35/29.05.2008 a fost precedată de Referatul din data de 28.05.2008 privind propunerea de înfiinţare a Comitetelor de cetăţeni şi înscrierea lor în D. (dosar up nr. x).

La data de 29.07.2008 este adoptată de către consilierii locali Hotărârea nr. 35 în care se menţiona în mod clar şi fără echivoc că "se constituie pe sate, Comitete de cetăţeni, proprietari de animale, care vor fi membri în D.", în aceeaşi hotărâre menţionându-se clar faptul că "odată cu acordarea subvenţiilor nu se mai percep taxe de păşunat" (dosar up nr. x).

Contrar celor reţinute în rechizitoriu şi în hotărârea apelată toţi consilierii au votat în cunoştinţă de cauză, dovada fiind reprezentată de procesul-verbal al şedinţei de Consiliu Local din data de 29.05.2008 în care sunt redate toate discuţiile şi luările de cuvânt ale consilierilor locali (dosar up).

Ulterior, păşunea comunală a fost pusă la dispoziţia D., singura Asociaţie de acest gen exista pe raza comunei Golăeşti şi care dobândise personalitate juridică în condiţii de legalitate.

Faţă de acestea, contrar acuzaţiilor cuprinse în rechizitoriu şi a susţinerilor instanţei de fond relativ la adoptarea hotărârii de consiliu local, aceasta a fost realizată în condiţii de legalitate, fiind asumată de către consilierii locali care şi-au exprimat punctul de vedere şi au votat în cunoştinţă de cauză, scopul derulării acestor proceduri fiind doar şi numai în interesul crescătorilor de animale din cadrul comunei Golăeşti care, ulterior, s-au folosit toţi de această păşune amenajată, însămânţată, tratată cu îngrăşăminte fiind scutiţi integral de la plata taxelor de păşunat.

Pe cale de consecinţă primarul A. şi viceprimarul B. au acţionat în baza unui mandat acordat în cunoştinţă de cauză de către toţi consilierii comunei Golăeşti în vederea constituirii comitetelor de cetăţeni membri ai D. şi a concesionării păşunii comunale către singura Asociaţie care obţinuse personalitate juridică până la acea dată în comuna Golăeşti, scopul fiind doar şi numai în interesul comunităţii locale şi a membrilor săi, fără vreun interes sau vreo intenţie ascunsă a celor doi inculpaţi şi fără a se obţine vreun folos material pentru inculpaţi având în vedere că Asociaţia era fără scop patrimonial.

Apelantul intimat inculpat A. prin apărător a învederat instanţei de control judiciar faptul că instanţa de fond a respinsa toate întrebările solicitate de către inculpaţi relativ la modalitatea adoptării Hotărârii nr. 35/29.05.2008, precum şi cele referitoare la constituirea Comitetelor de cetăţeni pe fiecare sat arondat comunei,m fiind respinse şi acele întrebări care ar fi scos în evidenţă că toţi crescătorii de animale au păşunat doar pe păşunea amenajată de Asociaţie, toţi crescătorii de animale au fost scutiţi de taxa de păşunat, fiind respinse suplimentar şi întrebările referitoare la cultivarea, întreţinerea şi amenajarea păşunii comunale.

În ceea ce priveşte adeverinţele pretins falsificate, a arătat care era provenienţa diferenţelor între numărul de animale sau a suprafeţelor de teren, cu menţiunea suplimentară că, respectivele fluctuaţii nu ar fi avut ca rezultat neacordarea subvenţiilor necesare întreţinerii şi amenajării păşunii comunale.

Pe cale de consecinţă a dorit să sublinieze faptul că eventualele erori strecurate în înscrisurile perfectate de către inculpaţi nu pot fi încadrate şi nu pot susţine un element intenţionale în săvârşirea unor pretinse fapte de natură penală, motiv pentru care, urmare a readministrării întregului material probator - refuzat a fi administrat de către judecătorul fondului - se va putea stabili mai presus de orice dubiu că inculpaţii nu au acţionat cu forma de vinovăţie cerută de lege pentru a li se putea reţine fără tăgadă săvârşirea infracţiunilor de care sunt acuzaţi.

De altfel, că nu au urmărit un scop sau un interes propriu rezultă cu claritate şi cu certitudine şi din raportul de constatare efectuat la solicitarea DNA - ST - Iaşi, lucrare de specialitate din care rezultă că subvenţiile solicitate pentru anii 2008 - 2011 au fost folosiţi integral doar şi numai pentru amenajarea, cultivarea şi întreţinerea păşunii comunale.

Faţă de cele arătate, apelantul intimat inculpat prin apărător a solicitat să se dispună, în sensul admiterii apelului, modificării în tot a sentinţei apelate, în sensul achitării inculpatului A., în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. coroborat cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) (pct. B2 din motivele de apel) şi lit. c) (pct. B1 lit. a) şi b) din motivele de apel), respectiv dispoziţiile art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. coroborat cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. f) (pct. A din motivele de apel).

În apelul declarat de apelanta intimată inculpată C., prin apărător ales, aflat în dosarul Înaltei Curţi Curţi se critică sentinţa penală pronunţată de prima instanţă pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Astfel, se arată că în ceea ce priveşte infracţiunea de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, fapta prev. şi ped. de dispoziţiile art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, prin actul de sesizare a instanţei se reţine în sarcina inculpatei săvârşirea a 5 acte materiale ale acestei infracţiuni, săvârşite în forma continuată, organele de urmărire penală reţinând că la depunerea cererilor de acordare a plăţilor SAPS la APIA Iaşi s-au folosit o serie de documente false după cum urmează: adeverinţa nr. x/07.12.2007 pentru obţinerea subvenţiilor aferente anilor 2007 şi 2008; adeverinţa nr. x/18.02.2010 şi Tabelul Nominal pentru obţinerea subvenţiilor aferente anului 2009; Tabelele centralizatoare ale contractelor de arendă înregistrate sub nr. x/24.11.2010 la Primăria com. Golăeşti pentru obţinerea subvenţiilor aferente anului 2010; Tabelele centralizatoare ale contractelor de arendă înregistrate sub nr. , 2877/01.06.2011 la Primăria com. Golăeşti pentru obţinerea subvenţiilor aferente anului 2011.

Apelantul intimat inculpat menţionează cu caracter prealabil că în Convenţia PIF infracţiunea analizată poartă denumirea de fraudă ceea ce duce la ideea că are drept rezultat producerea unei pagube într-un patrimoniu, în cazul de faţă în bugetul general al Uniunii Europene, bugetele administrate de acestea sau în numele lor.

De altfel, pentru consumarea infracţiunii este necesar să se realizeze obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetele amintite. Acest aspect este subliniat prin modificarea adusă elementelor infracţiunii prin art. 79 pct. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., prevăzându-se că această infracţiune se săvârşeşte prin folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetele Uniunii Europene. Concluzionând pentru a lămuri care este natura juridică a acestei infracţiuni, se consideră că infracţiunea reglementată în art. 181 este o infracţiune contra patrimoniului, iar obiectul material îl constituie sumele de bani obţinute pe nedrept.

Fiind stabilită natura juridică a infracţiunii s-a învederat că obiectul material al infracţiunii prev. şi ped. de dispoziţiile art. 181 din Legea nr. 78/2000, îl reprezintă sumele de bani obţinute nelegal, sume pe care nu le-ar fi obţinut dacă ar fi făcut declaraţii corespunzătoare realităţii.

Or, se consideră că hotărârea atacată este nelegală, întrucât a fost pronunţată cu aplicarea şi interpretarea greşită a normelor de drept substanţial, întrucât instanţa de fond nu s-a preocupat de verificarea elementelor constitutive ale acestei infracţiuni pentru care s-a dispus condamnarea sa.

Astfel, sub aspectul laturii obiective a infracţiunii prev. şi ped. de dispoziţiile art. 181 din Legea nr. 78/2000, textul instituie întrunirea cerinţei legale referitoare la folosirea/utilizarea unor documente falsificate. Însă în cauză, infracţiunea de fals intelectual relativ la adeverinţa nr. x/07.12.2007 pentru obţinerea subvenţiilor aferente anilor 2007 şi 2008; adeverinţa nr. x/18.02.2010 şi Tabelul Nominal pentru obţinerea subvenţiilor aferente anului 2009; Tabelele centralizatoare ale contractelor de arendă înregistrate sub nr. x/24.11.2010 la Primăria com. Golăeşti pentru obţinerea subvenţiilor aferente anului 2010; Tabelele centralizatoare ale contractelor de arendă înregistrate sub nr. x/01.06.2011 la Primăria com. Golăeşti pentru obţinerea subvenţiilor aferente anului 2011, nu a fost cercetată sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, instanţa limitându-se doar a constata că în privinţa acuzaţiilor de fals intelectual a intervenit prescripţia răspunderii penale:

"... în privinţa acuzaţiilor de fals intelectual pentru care inculpaţii B. şi A. au fost trimişi în judecată, instanţa constată că a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru aceste fapte, vizând adeverinţele nr. x/23.04.2009; x/04.05.2009; x/07.12.2007 şi x/18.02.2010 (în privinţa inculpatului A.) respectiv adeverinţa nr. x/22.10.2008 (pentru inculpatul B.)...", fila x din sentinţa apelată; În contextul în care inculpaţii, prin apărători aleşi, au solicitat instanţei să constate intervenită prescripţia răspunderii penale şi nu au solicitat în mod expres continuarea procesului penal în acest caz, în considerarea prezumţiei de nevinovăţie a inculpatului, instanţa nu mai poate analiza, din perspectiva conţinutului constitutiv, acuzaţiile privind săvârşirea infracţiunilor de ... fals intelectual...", fila x din sentinţa apelată; "În acest sens, în cauza Didu împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea dispoziţiilor art. 6 parag. 2 din Convenţie privind prezumţia de nevinovăţie, în contextul în care motivarea ar putea determina o constatare asupra vinovăţiei inculpatului, dar o pedeapsă nu ar putea fi aplicată, întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale."

De asemenea, s-a învederat faptul că aceeaşi este situaţia şi în ceea ce priveşte Tabelele centralizatoare ale contractelor de arendă înregistrate sub nr. x/24.11.2010 şi sub nr. x/01.06.2011 la Primăria com. Golăeşti şi în privinţa acestor înscrisuri termenele de prescripţie împlinindu-se la data de 24.05.2018, respectiv 01.12.2018.

Faţă de cele arătate se arată că pentru a se putea reţine existenţa laturii obiective a infracţiunii prev. şi ped. de dispoziţiile art. 181 din Legea nr. 78/2000, ca şi procedeu logico-juridic instanţa avea obligaţia legală de a cerceta analiza faptelor pentru a verifica dacă adeverinţele folosite pentru obţinerea sumelor de bani îndeplinesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual.

Or, instanţa de fond a recunoscut că poziţia procesuală a inculpaţilor, precum şi, ceea ce este mai important, practica Curţii Europene a Drepturilor Omului a pus-o în imposibilitatea cercetării infracţiunii de fals intelectual, motiv pentru care în ceea ce priveşte prezumtivele infracţiuni de fals intelectual operează prezumţia de nevinovăţie şi pe cale de consecinţă toate aceste adeverinţe se prezumă că sunt perfectate în condiţii de deplină legalitate.

Pentru motivele anterior prezentate, atâta timp cât nu se poate stabili, fără încălcarea principiului de nevinovăţie şi a practicii constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului, că înscrisurile anexate cererilor de plată pentru obţinerea subvenţiilor pe anii 2008, 2009, 2010 şi 2011 sunt falsificate, nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de dispoziţiile art. 181 din Legea nr. 78/2000.

Chiar în condiţiile în care instanţa ar fi fost îndrituită să analizeze înscrisurile pretins falsificate, se supune atenţiei că nici în acest caz nu ar fi fost întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. şi ped. de dispoziţiile art. 181 din Legea nr. 78/2000 sub aspectul laturii obiective.

Astfel, după cum s-a precizat anterior, obiectul material al infracţiunii prev. şi ped. de dispoziţiile art. 181 din Legea nr. 78/2000 îl reprezintă sumele de bani obţinute nelegal, sume pe care nu le-ar fi obţinut dacă ar fi făcut declaraţii corespunzătoare realităţii.

Or, organele de urmărire penală reţin în actul de sesizare al instanţei, relativ la înscrisurile pretins falsificate că acestea ar prezenta un "caracter fals" datorat imposibilităţii prezentării contractelor de arendă şi a existenţei unor neconcordanţe între suprafeţele înregistrate în Registrele primăriei Golăeşti şi cele menţionate în adeverinţele emise în vederea accesării subvenţiilor.

În ceea ce priveşte adeverinţele nr. x/07.12.2007 şi y/18.02.2010 s-a făcut dovada că aceste înscrisuri au fost emise în deplina legalitate şi în concordanţă cu menţiunile existente la acea dată în registrele de evidenţă ale Primăriei Golăeşti.

Astfel, din probatoriul administrat în faza de judecată rezultă faptul că C. figurează în Registrele de evidenţă ale Primăriei Golăeşti "conform registrului agricol al Primăriei com. Golăeşti, pentru persoane fără personalitate juridică tipul 1, vol. 1, la poziţia 002 (unde figurează C.) este înscrisă suprafaţa de 495 ha teren agricol."

Pentru a încerca să "dovedească" caracterul fals al acestor adeverinţe organele de urmărire penală au reţinut în rechizitoriu ca suprafaţa de teren nu există înscrisă în Registrele Primăriei Golăeşti, făcând o confuzie între Registrele în care sunt menţionate persoanele juridice şi societăţile fără personalitate juridică "conform registrului agricol al Primăriei com. Golăeşti, pentru persoane juridice tipul 1, vol. 1, la poziţia ... nu este înscrisă nicio suprafaţă de teren agricol aferent anilor 2009, 2010 şi 2011."

În condiţiile în care organele de urmărire penală ar fi verificat, aşa cum era normal şi legal, Registrul agricol al Primăriei com. Golăeşti, pentru persoane fără personalitate ar fi constatat că C. este înscrisă în evidenţele Primăriei cu suprafaţa de 495 ha, menţiunile cuprinse în adeverinţele x/07.12.2007 şi y/18.02.2010 fiind reale.

În ceea ce priveşte diminuarea suprafeţei de tern şi solicitarea de subvenţii doar pentru suprafaţa de 390 ha de teren, deci mai puţin decât deţinea în realitate C., nu poate conduce la reţinerea infracţiunii prev. şi ped. de dispoziţiile art. 181 din Legea nr. 78/2000 motivat de faptul că, aşa cum a precizat anterior, obiectul material al acestei infracţiuni îl reprezintă sumele de bani obţinute nelegal, sume pe care nu le-ar fi obţinut dacă ar fi făcut declaraţii corespunzătoare realităţii. Or, C. ar fi obţinut subvenţiile solicitate chiar dacă în adeverinţă ar fi fost menţionată suprafaţa totală deţinută de C., respectiv suprafaţa de 495 ha menţionată în Registrul agricol al Primăriei com. Golăeşti, pentru persoane fără personalitate.

În ceea ce priveşte Tabelele centralizatoare ale contractelor de arendă înregistrate sub nr. x/24.11.2010 şi sub nr. x/01.06.2011 la Primăria com. Golăeşti, apelanta intimată inculpată a supus atenţiei instanţei de control judiciar că instanţa de fond a respins inculpatei toate acele întrebări prin care martorii ar fi fost puşi în situaţie de a face precizări asupra realităţii şi concordanţei suprafeţelor de teren menţionate în Tabele centralizatoare şi în titlurile de proprietate ale martorilor, asupra persoanelor care au arat, cultivat şi strâns recolta de pe respectivele terenuri, respectiv asupra produselor primite de către martori urmare a perfectării contractelor de arendă.

Astfel, apelanta intimată inculpată prin apărător a învederat că judecătorul fondului a făcut abstracţie de toate răspunsurile date de către martori în faza de urmărire penală, răspunsuri prin care martorii au confirmat în totalitate ca, în chiar condiţiile în care siguranţa ca "suprafaţa de teren trecută în contract este corectă", "terenul fiind dat familiei NN.", toţi martorii confirmând că terenurile date în arendă au fost lucrate, arate, cultivate de către familia NN., iar după strângerea recoltei aceştia şi-au primit preţul arendării.

Faţă de acestea şi în ceea ce priveşte Tabelele centralizatoare ale contractelor de arendă, chiar dacă martorii nu îşi mai amintesc numărul sau data contractului, aceştia declară şi confirmă faptul că suprafeţele de teren arendate - "încredinţate familiei NN." - corespund ca şi suprafaţă, au fost lucrate de către "familia NN.", toţi martorii primindu-şi în final preţul contractului de arendă.

Pe cale de consecinţă a dorit să evidenţieze că în condiţiile în care în respectivele adeverinţe ar fi fost menţionate cu exactitate numărul de capete de bovine sau suprafaţa de păşune, chiar şi în aceste condiţii C. ar fost îndrituită să primească subvenţia pe păşune accesată din Fondurile

Comunităţii Europene, motiv pentru care infracţiunea prev. şi ped. de dispoziţiile art. 181 nu subzistă sub aspectul laturii obiective, C. fiind îndreptăţită la accesarea şi primirea sumelor de bani aferente subvenţiilor şi în condiţiile în care ar fi făcut declaraţii corespunzătoare realităţii.

Hotărârea atacată este nelegală, întrucât a fost pronunţată cu aplicarea şi interpretarea greşită a normelor de drept substanţial, întrucât instanţa de fond nu s-a preocupat de verificarea elementelor constitutive ale acestei infracţiuni pentru care s-a dispus condamnarea sa, respectiv sub aspectul analizării elementului intenţional care vizează latura subiectivă.

Cu caracter prealabil a subliniat faptul că în noua reglementare a infracţiunii prev. şi ped. de dispoziţiile art. 181 din Legea nr. 78/2000 s-a adăugat condiţia ca folosirea sau prezentarea documentelor sau declaraţiilor false să fie făcută cu rea-credinţă. Se consideră că această nouă condiţie aduce doar o clarificare faţă de vechea reglementare, în sensul că fapta trebuie să fie săvârşită cu intenţie pentru a fi infracţiune, în oricare dintre modalităţile normative.

De asemenea, s-a precizat şi faptul că la nivelul instanţelor s-a cristalizat deja un punct de vedere care opinează că fapta de obţinere ilegală de fonduri se săvârşeşte doar cu intenţie directă fiind necesar ca inculpatul să acţioneze în mod conştient în scopul obţinerii ilegale a fondurilor europene prin utilizarea unui înscris falsificat, forma de vinovăţie fiind aceea a intenţiei directe, respectiv inculpatul trebuia să prevadă rezultatul faptei sale şi să îl urmărească prin comiterea infracţiunii.

Or, aşa cum rezultă din materialul probator administrat în cadrul instanţei de fond, inculpata nu a acţionat cu intenţie directă, sens în care a învederat instanţei de control judiciar că există concordanţă între suprafeţele de teren încredinţate C., suprafeţele de teren menţionate în actele martorilor şi cele menţionate în adeverinţele şi Tabelele centralizatoare înscrise în Registrele Primăriei Golăeşti.

Terenurile pentru care au fost accesate subvenţiile au fost efectiv lucrate integral de către C., toate persoanele care au dat în arendă terenul "familiei NN." au primit preţul contractului de arendă.

Mai mult decât atât, că inculpata nu a urmărit un scop sau un interes propriu rezultă cu claritate şi cu certitudine şi din Raportul de Constatare efectuat la solicitarea DNA - ST Iaşi, lucrare de specialitate din care rezultă că subvenţiile solicitate pentru anii 2008 - 2011 de către C. au fost folosite integral doar şi numai pentru amenajarea, cultivarea şi recoltarea şi întreţinerea terenurilor primite în arendă.

Pe cale de consecinţă, a dorit să sublinieze faptul că eventualele erori strecurate în înscrisurile folosite de către inculpată nu pot fi încadrate şi nu pot susţine un element intenţional în săvârşirea unor pretinse fapte de natură penală, motiv pentru care, urmare a readministrării întregului material probator - refuzat a fi administrat de către judecătorul fondului, se va putea stabili mai presus de orice dubiu ca inculpaţii nu au acţionat cu forma de vinovăţie cerută de lege pentru a li se putea reţine fără tăgadă săvârşirea infracţiunilor de care sunt acuzaţi.

Faţă de cele arătate, apelanta intimată inculpată prin apărător a solicitat să se dispună, în sensul admiterii apelului, modificării în tot a sentinţei apelate, în sensul achitării inculpatei C., în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. coroborat cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) (pct. 2 din motivele de apel) şi lit. c) (pct. 1 lit. a) şi b) din motivele de apel).

Prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din 25 martie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în dosarul nr. x/2013 a fost respinsă declaraţia de abţinere formulată de domnul judecător OO. în dosarul nr. x/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, încheiere aflată în vol. I, dosarul Înaltei Curţi.

La termenul de judecată de la 28 martie 2019, Înalta Curte faţă de lipsa de procedură cu intimata inculpată D. - reprezentată legal de F.; aprecierea ca fiind întemeiate a cererilor de amânare formulate de către inculpaţii C., A. şi B., în vederea exercitării dreptului la apărare; emiterea unei adrese către Primăria comunei Golăeşti, judeţul Iaşi pentru a preciza dacă pe numele persoanei F., având calitatea de reprezentant legal al D., a fost emis un certificat de deces, iar, în acest caz, să se comunice o copie de pe certificatul de deces al reprezentantului D., numitul F., cauza fiind amânată la data de 11 aprilie 2019, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la data menţionată, aflată în vol. I, dosarul Înaltei Curţi.

La termenul de judecată de la 11 aprilie 2019 Înalta Curte faţă de lipsa de procedură cu intimata inculpată D., aprecierea ca fiind întemeiate a cererilor de amânare formulate de către apărătorii aleşi ai inculpaţilor C., A. şi B., în vederea exercitării dreptului la apărare, emiterea unei adrese către Primăria Municipiului Iaşi pentru a comunica certificatul de deces al numitului F., care a avut calitatea de reprezentant legal al D., emiterea unei adrese către D. pentru a preciza numele reprezentantului legal, emiterea unei adrese către Judecătoria Iaşi pentru a comunica dacă există înregistrări referitoare la modificarea reprezentantului legal al D., constatând că intimata inculpată C. nu mai are domiciliul procesual la Cabinetul de avocatură PP., întrucât au încetat relaţiile contractuale, urmând să nu mai fie citată la ambele adrese, ca în precedent, ci doar la sediul acesteia din comuna Golăieşti, jud. Iaşi a amânat cauza la 9 mai 2019, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la data mai sus menţionată, aflată în dosarul Înaltei Curţi.

La termenul de judecată de la 9 mai 2019, Înalta Curte având în vedere că reprezentantul legal al intimatei inculpate D., F. a decedat încă din faza de fond a dosarului, urmează a se emite o adresă către Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă pentru a comunica instanţei o listă a practicienilor în insolenţă organizaţi în cabinete individuale din Municipiul Bucureşti, în vederea desemnării unui reprezentant legal pentru D., a pus în vedere apelantei intimate inculpate C., ca până la următorul de termen de judecată să numească un alt reprezentant pentru intimata inculpată C., astfel încât să nu mai solicite încă o dată amânarea cauzei pentru acest motiv, fixând termen la 20 iunie 2019, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la acea dată, aflată în dosarul Înaltei Curţi.

La termenul de judecată de la 20 iunie 2019, Înalta Curte a încuviinţat depunerea la dosar a notei de probe formulată de apelanţii intimaţi inculpaţi A., B., C., prin apărător ales, dosarul Înaltei Curţi.

În nota de probe s-a solicitat reaudierea tuturor martorilor din lucrări, deoarece, în conformitate cu prevederile art. 347 alin. (7) din C. proc. pen. au contestat declaraţiile date de aceste persoană, precum şi pentru ca inculpaţii să îşi poate exercita dreptul de a adresa personal întrebări acestora în conformitate cu art. 374 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 6 § 3 lit. d) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În mod particular este foarte importantă audierea următorilor martori: audierea în calitate de martori a consilierilor locali ai comunei Golăeşti care au participat la şedinţa de consiliu local în care a fost adoptată HCL nr. 35/2008, respectiv numiţii: QQ., EE., RR., SS., TT., UU., VV., WW. cu indicarea domiciliilor acestora. Atât în actul de sesizare al instanţei, cât şi prin hotărârea apelată se induce ideea şi se reţine că actele perfectate de către inculpaţi reprezintă "o ficţiune", scopul perfectării acestor înscrisuri fiind doar în scopul obţinerii pe nedrept de fonduri din bugetele Uniunii Europene. Or, aşa cum au precizat şi în motivele de apel: iniţiativa accesării subvenţiilor pentru păşuni nu a aparţinut inculpatului, ci acesta a demarat procedurile legale urmare a adresei emise de către Direcţia Generală pentru Agricultura Iaşi prin care i se solicita să demareze procedurile legale de înfiinţare a asociaţiilor crescătorilor de animale, pentru a beneficia de subvenţii pentru păşuni; prin Proiectul de Hotărâre din data de 28.05.2008 - deci ulterior datei la care a dobândit personalitate juridică Asociaţia - pentru o mai bună gestionare a suprafeţelor de păşune proprietatea UAT Golăeşti, au fost înfiinţate Comitetele de cetăţeni, proprietari de animale, care ulterior au aderat în calitate de membri în D.; prin referatul din data de 28.05.2008 s-a propus Comitetelor de cetăţeni şi înscrierea lor în D. (dosar up nr. x); la data de 29.05.2008 a fost adoptată de către consilierii locali Hotărârea nr. 35 în care se menţiona în mod clar şi fără echivoc că "se constituie pe sate, Comitete de cetăţeni, proprietari de animale, care vor fi membri în D.", în aceeaşi hotărâre menţionând-se clar faptul că "odată cu acordarea subvenţiilor nu se mai percep taxe de păşunat" toţi consilierii au votat în cunoştinţă de cauză, dovada fiind reprezentantă de procesul-verbal al şedinţei de Consiliu Local din data de 29.05.2008 în care sunt redate toate discuţiile şi luările de cuvânt ale consilierilor locali (dosar up).

Faţă de cele arătate prin audierea consilierilor locali anterior menţionaţi se doreşte a se dovedi că, în mod contrar acuzaţiilor cuprinse în rechizitoriu şi a celor reţinute de către instanţa de fond relativ la adoptarea hotărârii de consiliu local, aceasta a fost realizată în condiţii de legalitate, fiind asumată de către consilierii locali care şi-au exprimat punctul de vedere şi au votat în cunoştinţă de cauză, scopul derulării acestor proceduri fiind doar şi numai în interesul crescătorilor de animale din cadrul comunei Golăieşti care, ulterior, s-au folosit toţi de această păşune amenajată, însămânţată, tratată cu îngrăşăminte fiind scutiţi integral de la plata taxelor de păşunat.

S-a solicitat audierea în calitate de martori a numiţilor: XX., EE., FF., YY., Z., GG. cu domiciliile indicate. Audierea acestor martori se impune pentru a dovedi, de asemenea că, în mod contrar celor reţinute în rechizitoriu şi în motivarea instanţei de fond, constituirea comitetelor de cetăţeni pe fiecare sat arondat comunei Golăeşti nu a reprezentat "o ficţiune", aceşti martori participând efectiv alături de toţi cetăţenii satelor arondate comei Golăeşti la discuţiile care au precedat constituirea comitetelor de cetăţeni şi la înscrierea sătenilor ca şi membri ai D.

S-a solicitat audierea în calitate de martori a numiţilor: L., funcţionare APIA (actualmente director executiv adjunct APIA Iaşi) care a avizat, verificat şi instrumentat dosarele pentru obţinerea de fonduri din bugetele Uniunii Europene pe anii 2007 şi 2008, G., funcţionar APIA care a avizat, verificat şi instrumentat dosarele pentru obţinerea de fonduri din bugetele Uniunii Europene pe anii 2009 - 2011.

Cei doi martori, în calitatea oficială pe care au avut-o şi o au, pot lămuri pe deplin instanţa asupra legalităţii documentelor prezentate, atât de D., cât şi C., cât şi a legalităţii procedurilor derulate de către D. şi C. în accesarea fondurilor din bugetele Uniunii Europene şi pot confirma ca documentele puse la dispoziţie APIA şi verificate de către aceşti funcţionari nu au reprezentat "o ficţiune", ci sunt documente legale, cum legală a fost şi procedura obţinerii ajutoarelor financiare pe anii 2007 - 2011, atât din partea D., cât şi C.

Audierea în calitate de martor a numitului ZZ., funcţionar a APIA Iaşi, persoană care s-a ocupat efectiv de măsurarea, identificarea şi delimitarea blocurilor fizice de teren raportat la subvenţiile solicitate de către C., documentaţia efectuată de către acest martor fiind necesară tocmai pentru a nu exista erori în cererile de solicitare a subvenţiilor şi în documentaţia necesară obţinerii fondurilor din bugetele Uniunii Europene.

Prin audierea acestui martor se doreşte să se dovedească ca, în mod contrar celor reţinute de către organele de urmărire penală şi instanţa de fond, există concordanţa între suprafeţele de teren încredinţate C., suprafeţele de teren menţionate în actele martorilor şi cele menţionate în adeverinţele şi Tabelele centralizatoare înscrise în Registrele Primăriei Golăeşti.

Audierea în calitate de martori a numiţilor: N., secretat al com. Golăeşti; K., agent agricol în cadrul com. Golăeşti, H., referent în cadrul com. Golăeşti.

Audierea acestor martori se impune cu precădere, având în vedere că sunt semnatarii documentelor emise către D. şi C. şi care au stat la baza obţinerii subvenţiilor din bugetele Uniunii Europene. Suplimentar se arată şi faptul că aceste persoane au avut calitatea de învinuiţi în cauza penală de faţă, fiind edictată o soluţia de neîncepere a urmăririi penale în cea ce îi priveşte.

Aceste persoane s-au ocupat efectiv de redactarea înscrisurilor puse la dispoziţie către D. şi C., verificarea concordanţelor dintre menţiunile specificate în adeverinţe şi Registrele Agricole şi celelalte documente existente la Primăria Golăeşti, drept pentru care a arătat că aceste persoane pot lămuri sub toate aspectele legalitatea documentelor redactate, verificate şi puse la dispoziţie către D. şi C., folosite ulterior în obţinerea subvenţiilor din bugetele Uniunii Europene.

Audierea în calitate de martori a numiţilor: R., doctor veterinar, M., doctor veterinar, P., tehnician veterinar, cu indicarea domiciliilor acestora. S-a arătat că audierea martorilor se impune cu precădere având în vedere faptul că martorii sunt cei care au redactat şi verificat tabelele crescătorilor de animale, numărul de animale pe fiecare sătean în parte, codurile de exploataţie şi în final au semnat tabelele cu crescătorii de animale care au fost folosite la momentul emiterii adeverinţelor presupus falsificate şi a obţinerii subvenţiilor din bugetele Uniunii Europene; aceste persoane au avut calitatea de învinuiţi în cauza penală de faţă, fiind edictată o soluţie de neîncepere a urmăririi penale în ceea ce îi priveşte.

Audierea în calitate de martori a numiţilor: GG., FF., XX., AAA., EE., cu domiciliile indicate. Relativ la aceşti martori se doreşte să se dovedească faptul că D. este o asociaţie agricolă reală şi nu "fictivă", "formată doar din membrii fondatori" aşa cum reţin organele de urmărire penală şi judecătorul fondului.

Martorii vor confirma faptul că au făcut în mod real parte din comitetele de cetăţeni, precum şi din D., fiind dovedită astfel şi realitatea semnăturilor acestora din Tabelele Centralizatoare care au însoţit cererile de plată ale subvenţiilor pentru anii 2008 - 2010.

Audierea în calitate de martori a numiţilor: SS., BBB., Z., CCC., DDD., ale căror domicilii au fost indicate, motivând teza probatorie în sensul că se doreşte a se dovedi faptul că între sătenii arondaţi comunei Golăeşti şi C. au existat perfectate contracte de arendă, terenurile arondate au fost lucrate de către C., sătenii primindu-şi la recoltare preţul arendei în produse de la C.

Expertiza Tehnico Judiciară Contabilă prin care se urmăreşte să se dovedească că inculpaţii din prezenta cauză penală nu au obţinut niciun avantaj financiar şi niciun folos material ca urmare a obţinerii subvenţiilor din bugetele Uniunii Europene.

S-a învederat instanţei că în faza de urmărire penală a fost efectuat un raport de constatare, vol. V dosar urmărire penală, în care s-au stabilit sumele aprobate de APIA cu titlu de ajutoare agricole aferente campaniilor 2008 - 2011, stabilirea sumelor efective încasate de D. şi C. şi stabilirea modului de utilizare a sumelor încasate de către D. şi C.

Însă, raportat la acuzaţiile cuprinse în rechizitoriu, precum şi la obiectul material al infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor, respectiv obţinerea de către aceştia a unui folos material, se consideră că se impune suplimentarea probatoriului expertiza tehnică judiciară contabilă cu un singur obiectiv care să stabilească în mod clar şi fără echivoc dacă, din sumele aprobate de APIA cu titlu de ajutoare agricole aferente campaniilor 2008 - 2011 încasate efectiv de către D. şi C., inculpaţii din prezenta cauză penală au obţinut un folos material sub orice formă, respectiv salarii, deconturi sau alte avantaje materiale sub forma de produse.

Expertiza grafoscopică în ceea ce priveşte toate semnăturile persoanelor cuprinse în Tabelul nominal care a însoţit cererea pentru acordarea subvenţiei pe anul 2010 motivat de faptul că, audiate în calitate de martori în faza de urmărire penală, martorii au declarat că aceste semnături din dreptul propriului nume nu le aparţin.

Prin administrarea acestei probe se doreşte să se demonstreze că semnăturile aparţin în integralitatea lor acestor martori, existând şi câteva situaţii (reduse ca număr) în care membrii ai familiilor acestora au semnat în locul martorilor, cu acceptul acestora.

Proba cu înscrisuri pe situaţia de fapt, sens în care, în ceea ce o priveşte pe inculpata C. şi C. se doreşte depunerea Tabelelor Nominale cu proprietarii de teren cărora li s-a acordat pe anii 2008 - 2011 produse, reprezentând arenda pentru anii 2008 - 2011, tabele care demonstrează clar şi fără echivoc realitatea contractelor de arendă perfectate de către C. şi care fac dovada faptului că terenurile date în arendă au fost lucrate, arate, cultivate de către familia NN., iar după strângerea recoltei sătenii semnatari ai contractelor de arendă şi-au primit preţul arendării din produsele recoltate de către C.

Proba cu înscrisuri în circumstanţiere.

La termenul de judecată de la 20 iunie 2010, Înalta Curte, având în vedere că la acest termen de judecată s-a desemnat un practician în insolvenţă care să reprezinte intimata inculpată D., respectiv numitul EEE. s-a dispus emiterea unei adrese către acesta pentru a fi încunoştinţat că a fost desemnat în cauză să reprezinte interesele intimatei inculpate şi s-a amânat cauza la 12 septembrie 2019, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la data menţionată, aflată în dosarul Înaltei Curţi.

La termenul de judecată de la 12 septembrie 2019, Înalta Curte a pus în discuţie cererile de probatorii, concluziile reprezentantului Ministerului Public, ale apărătorului ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi, apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele inculpate C. şi D., ale practicianului în insolvenţă EEE., ale reprezentantului Ministerului Public cu privire la cererea de probe formulată de apelanţii intimaţi inculpaţi, în replică ale apărătorului ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a încheierii,

Înalta Curte, deliberând asupra probatoriilor solicitate în temeiul art. 420 alin. (5) raportat la art. 100 alin. (2) şi alin. (3) din C. proc. pen. a constatat următoarele:

Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, în procesele penale, problematica administrării probelor trebuie analizată din perspectiva paragrafelor 2 şi 3 ale art. 6, respectiv dreptul la un proces echitabil, din Convenţia Europeană.

Doctrina a subliniat că însăşi preeminenţa dreptului nu poate fi concepută fără accesul la o justiţie independentă şi imparţială, ceea ce presupune garantarea dreptului la un proces echitabil. Dreptul la un proces echitabil consacrat de Convenţia Europeană implică respectarea unui anumit număr de garanţii, unele generale, care privesc toţi justiţiabilii şi unele speciale, rezervate a priori persoanelor acuzate în sensul european al termenului.

Curtea Europeană reaminteşte că, în principiu, instanţelor naţionale le revine sarcina de a aprecia probele pe care le-au obţinut şi relevanţa celor pe care acuzaţii doresc să le prezinte (pct. 65 - 69 din cauza Previti împotriva Italiei din 12 februarie 2013 - cererea nr. x/08 introdusă la 21 decembrie 2007 şi pct. 68 din cauza Barbera, Messegue şi Jabardo împotriva Spaniei din 6 decembrie 1988, cererea nr. x/83).

A mai reţinut Curtea Europeană că dispoziţiile art. 6 § 3 lit. d) le lasă instanţelor interne sarcina de a hotărî cu privire la utilitatea unei propuneri de probă cu martori (pct. 26 din cauza Asch împotriva Austriei din data de 26 aprilie 1991, cererea nr. x/86).

Raportat la cauza de faţă s-a constatat că nu toate probele solicitate de către inculpaţi sunt pertinente soluţionării prezentei cauze, astfel încât Înalta Curte a apreciat că doar o parte din aceste probe sunt utile şi relevante cauzei justificând cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei şi care contribuie la realizarea scopului procesului penal, respectiv la aflarea adevărului în desfăşurarea prezentului proces penal.

Înalta Curte a constatat că prin administrarea acestor probe solicitate de către inculpaţi, procesul penal nu reprezintă numai o activitate judiciară, ci un proces de cunoaştere amplu, în cadrul căruia instanţa are nevoie de date sau dovezi pentru a stabili dacă o persoană este sau nu vinovată de săvârşirea unei infracţiuni prin prisma principiului aflării adevărului.

Condiţia administrării probelor derivă din obligaţia impusă organului judiciar prev. de art. 5 alin. (1) din C. proc. pen. potrivit căruia: "Organele judiciare au obligaţia de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana suspectului sau inculpatului."

Conform liberei aprecieri a probelor, instanţa îşi formează o convingere şi nu este ţinută vreodată de evaluarea dată probelor de către un alt organ judiciar.

Faţă de aceste considerente teoretice, Înalta Curte, în ceea ce priveşte proba testimonială solicitată de către reprezentantul Ministerului Public şi de către inculpaţii apelanţi, în temeiul dispoziţiilor art. 100 alin. (2) şi (3) din C. proc. pen. a fost încuviinţată, în integralitate pe cea solicitată de către reprezentantul Ministerului Public şi, în parte, pe cea solicitată de către inculpaţii apelanţi, apreciind că proba solicitată este necesară, utilă şi relevantă, în raport cu obiectul probaţiunii din cauză.

A dispus reaudierea martorilor audiaţi de instanţa de fond, respectiv G., I., H., J., K., L., P., Q. şi O., U., V., W., X., Y., R., N., Z., CC., DD., EE., FF., GG., S.

Referitor la proba cu înscrisuri în circumstanţiere, în temeiul art. 100 alin. (2) şi (3) din C. proc. pen., Înalta Curte, a admis-o, apreciind că este relevantă şi utilă pentru justa soluţionare a cauzei, în raport cu obiectul probaţiunii.

Cu privire la cererea privind administrarea probei testimoniale, vizând audierea celorlalţi martori menţionaţi de către inculpaţi în cererea de probaţiune formulată, în baza art. 100 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte a respins-o, apreciind că pentru dovedirea elementului de fapt care constituie obiectul probei au fost administrate suficiente mijloace de probă.

În ceea ce priveşte cererea de efectuare a unei expertize tehnico-judiciară contabilă, precum şi cererea de efectuare a unei expertize grafoscopică, Înalta Curte, în baza art. 100 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen. a respins-o, apreciind că au fost administrate suficiente mijloace de probă pentru dovedirea elementului de fapt care constituie obiectul probei.

Referitor la proba cu înscrisuri, constând în tabelele nominale cu proprietarii de teren cărora li s-a acordat pe anii 2008 - 2011 produse, reprezentând arenda pentru anii 2008 - 2011, în baza art. 100 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte a respins-o, apreciind că pentru dovedirea elementului de fapt care constituie obiectul probei au fost administrate suficiente mijloace de probă.

În vederea continuării cercetării judecătoreşti prin audierea martorilor G., I., H., J. şi K. a fost amânată cauza la 10 octombrie 2019, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la 12 septembrie 2019, aflată în dosarul Înaltei Curţi.

La termenul de judecată de la 10 octombrie 2019, Înalta Curte în conformitate cu dispoziţiile art. 122 din C. proc. pen. raportat la art. 381 alin. (1) din acelaşi cod, art. 382 din acelaşi cod şi art. 420 alin. (5) din C. proc. pen. a audiat martorii G. (declaraţie aflată în dosarul Înaltei Curţi), I. (declaraţie aflată în dosarul Înaltei Curţi), H. (declaraţie aflată în filele x), J. (declaraţie aflată în dosarul Înaltei Curţi), K. (declaraţie aflată în dosarul Înaltei Curţi).

În timpul audierii martorilor I., H., Înalta Curte a respins motivat unele întrebări, fie ale apărătorului inculpaţilor, fie a reprezentantului parchetului, menţionate efectiv în partea introductivă a încheierii de şedinţă.

La dosarul cauzei au fost depuse fotocopiile Registrului Agricol 2007 - 2011, a Planului de lucrări întreţinere păşune pe anul 2011, declaraţiei de eligibilitate, cererii unice de plată pe suprafaţă 2011, aflate în dosarul Înaltei Curţi.

Înalta Curte, în vederea continuării cercetării judecătoreşti prin audierea martorilor L., P., Q., O., U. şi V. a amânat cauza la data de 21 noiembrie 2019, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la data menţionată, aflată în dosarul Înaltei Curţi.

La termenul de judecată de la 21 noiembrie 2019 s-a făcut referatul de către magistratul asistent care a învederat că pe dovada de citare cu martorul V. a fost restituită la dosar cu menţiunea "decedat", precum şi faptul că martora G., audiată la termenul din 10 octombrie 2019 a depus la dosar o cerere prin care solicită decontarea cheltuielilor de transport, la care a anexat înscrisuri doveditoare.

Apărătorul din oficiu în substituirea unui alt apărător pentru toţi apelanţii intimaţi inculpaţi a susţinut că apărătorul ales al inculpaţilor a solicitat amânarea cauzei, motivat de faptul că şi-a cumpărat bilet de avion pentru cursa Bucureşti - Cluj de la ora 18:00, iar în ziua următoare asigură asistenţă juridică într-o altă cauză aflată pe rolul Curţii de Apel Cluj, dorind să fie prezent personal la audierea martorilor pentru a le adresa întrebări, fiind martori importanţi, reprezentantul Ministerului Public a solicitat audierea celor 3 martori prezenţi, instanţa având posibilitatea de a proceda la reaudierea acestora în baza unei cereri întemeiate.

Înalta Curte a respins cererea de audiere a martorilor L., P. şi Q. la un alt termen de judecată în prezenţa apărătorului ales al inculpaţilor C., A. şi B., sub rezerva reaudierii acestora în situaţia în care se solicită acest lucru, apreciind că apărătorul ales al inculpaţilor avea posibilitatea să îşi asigure substituirea.

În conformitate cu dispoziţiile art. 122 din C. proc. pen. rap. la art. 381 alin. (1) din acelaşi cod, art. 382 din acelaşi cod şi art. 420 alin. (5) din C. proc. pen. a procedat la audierea martorilor L. (declaraţie aflată în dosarul Înaltei Curţi), P. (declaraţie aflată în dosarul Înaltei Curţi), Q. (declaraţie aflată în dosarul Înaltei Curţi).

Faţă de lipsa nejustificată a martorilor O. şi U. s-a dispus citarea acestora cu mandat de aducere.

În vederea continuării cercetării judecătoreşti prin audierea martorilor W., X., Y., R. şi N. s-a amânat cauza la 9 ianuarie 2020, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la data menţionată, aflată în dosarul Înaltei Curţi.

La termenul de judecată de la 9 ianuarie 2020, în conformitate cu dispoziţiile art. 122 din C. proc. pen. rap. la art. 381 alin. (1) din acelaşi cod, art. 382 din acelaşi cod şi art. 420 alin. (5) din C. proc. pen., Înalta Curte a procedat la audierea martorilor O. (declaraţie aflată în dosarul Înaltei Curţi), U. (declaraţie aflată în dosarul Înaltei Curţi).

Înalta Curte faţă de lipsa martorilor W., X., Y., R. şi N. a dispus citarea acestora cu mandat de aducere, în vederea continuării cercetării judecătoreşti prin audierea martorilor Z., CC., DD., EE., FF., GG. şi S. s-a amânat cauza pentru data de 20 februarie 2020, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la termenul arătat, aflată în dosarul Înaltei Curţi.

La termenul de judecată de la 20 februarie 2020, Înalta Curte în conformitate cu dispoziţiile art. 122 din C. proc. pen. rap. la art. 381 alin. (1) din acelaşi cod, art. 382 din acelaşi cod şi art. 420 alin. (5) din C. proc. pen. a procedat la audierea martorilor N. (declaraţie aflată în dosarul Înaltei Curţi), X. (declaraţie aflată în dosarul Înaltei Curţi), Y. (declaraţie aflată în dosarul Înaltei Curţi).

Înalta Curte a constatat că înscrisul care a fost prezentat în şedinţă publică martorei N., respectiv fotocopia adeverinţei nr. x din 04 mai 2009 emisă de Primăria Golăieşti, cu ocazia audierii a fost depus de apărare la dosarul cauzei.

Apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi C., A. şi B., raportat la declaraţia dată de martorul Y., motivat de faptul că acesta apare în acel tabel nominal, fiind "adevăratul posesor al codului de exploataţie şi al certificatului ...", susţinând că în cele tabele sunt menţionate nişte persoane, însă DNA-ul a audiat cu totul alte persoane, existând coincidenţe de nume. A precizat că doreşte să fie audiată această persoană, întrucât figurează în acel tabel considerat a fi fost falsificat de către reprezentanţii parchetului. Raportat la declaraţia dată de secretarea consiliului local în cuprinsul căreia se face referire la adeverinţa înregistrată în registrul agricol la poziţia 24 (depusă astăzi la dosar) şi având în vedere că aceasta a declarat că două colege de serviciu, care erau la momentul respectiv şi care sunt şi în prezent, cunosc faptul că acest registru a fost ars de către domnul K., a solicitat audierea acestor două persoane, respectiv a numitelor FFF. şi GGG., iar ulterior reaudierea martorului K.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul cu privire la cererea de probatoriu formulată de apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi C., A. şi B. a susţinut raportat la data pretinselor fapte (2008), că astăzi apărarea vine cu o teză în sensul că o persoană nominalizată în acel tabel ar avea, de fapt, o altă identitate. Or, în acest context se pune întrebarea legitimă:"După ce anume să identificăm această persoană care poartă acelaşi nume şi prenume în condiţiile în care se prefigurează, după cum precizează apărătorul, că martorul audiat de organul de urmărire penală nu ar fi în realitate cel în legătură cu care s-au făcut respectivele menţiuni?". Probabil că există mai multe persoane cu acelaşi nume şi prenume şi este posibil că la fiecare termen de judecată să se identifice un astfel de incident. Din punctul său de vedere, este o probă neutilă cauzei, în condiţiile în care din 2008 până în prezent această persoană dacă ar fi existat în realitate ar fi fost audiată ca martor chiar de către organul de urmărire penală sau pe parcursul procesului penal la propunerea inculpatului. Cât priveşte teza probatorie referitoare la posibilitatea distrugerii, prin ardere, a registrului agricol, a arătat că martorul K. a fost audiat de către instanţa de judecată, apreciind că este aceeaşi situaţie, în sensul că se exploatează conţinutul depoziţiei unui alt martor audiat la acest termen de judecată, pentru a dovedi că "cică a auzit că s-ar fi întâmplat, posibil, acest fapt în legătură cu distrugerea acestui registru." A apreciat că probele solicitate de către apărare nu sunt utile soluţionării cauzei şi, pe cale de consecinţă, a solicitat respingerea acestora.

În replică, apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi C., A. şi B. a solicitat să se aibă în vedere că Y. nu este o persoană fictivă, că există date de identificare, fiind membru al asociaţiei, dar şi faptul că în acest sens a depus la dosar paşaportul bovinei, existând un cod de exploataţie.

Înalta Curte, după deliberare, în temeiul art. 100 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen. a respins cererea de suplimentare a probatoriului cu audierea martorilor Y., FFF. şi GGG. şi reaudierea martorului K., având în vedere că sunt elemente suficiente pentru lămurirea situaţiei de fapt, precum şi inutilitatea probei în raport cu ceea ce s-a administrat în cauză.

În raport cu menţiunile făcute în procesul-verbal referitor la mandatul de aducere privind pe martorul R., Înalta Curte a pus în discuţie incidenţa dispoziţiilor art. 383 alin. (3) din C. proc. pen., respectiv imposibilitatea audierii acestui martor, fiind plecat în Franţa la fiica sa, concluziile reprezentantului Ministerului Public şi ale apărătorului apelanţilor intimaţi inculpaţi au fost consemnate în partea introductivă a încheierii.

Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 383 alin. (3) din C. proc. pen. a constatat imposibilitatea de audiere a martorului R., faţă de menţiunile făcute în procesul-verbal referitor la mandatul de aducere emis pe numele acestuia, în sensul că se află în Franţa.

În raport cu menţiunile făcute în procesul-verbal referitor la mandatul de aducere emis pe numele martorului W. a luat act că acesta este decedat.

În vederea continuării cercetării judecătoreşti prin audierea martorilor Z., CC., DD., EE., FF., GG. şi S. s-a dispus citarea acestora cu mandat de aducere şi efectuarea de adrese în atenţia organelor de poliţie de a fi luate măsurile ce se impun pentru punerea în executare efectivă a acestora s-a amânat cauza la data de 19 martie 2020, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la data arătată, aflată în dosarul Înaltei Curţi.

La data de 13 martie 2020, prin rezoluţie, în baza Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 192/2020 şi Ord. 92/2020 al Preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a preschimbat termenul la 28 mai 2020, cu citarea părţilor, cu încunoştinţarea părţilor cu privire la preschimbare, aflată în fila x verso.

La termenul de la 28 mai 2020, Înalta Curte în conformitate cu dispoziţiile art. 122 din C. proc. pen. rap. la art. 381 alin. (1) din acelaşi cod, art. 382 din acelaşi cod şi art. 420 alin. (5) din C. proc. pen. s-a procedat la audierea martorilor Z. (declaraţie aflată în dosarul Înaltei Curţi), CC., (declaraţie aflată în dosarul Înaltei Curţi), DD., (declaraţie aflată în dosarul Înaltei Curţi), EE., (declaraţie aflată în dosarul Înaltei Curţi),FF., GG. (declaraţie aflată în dosarul Înaltei Curţi) şi S. (declaraţie aflată în dosarul Înaltei Curţi).

În timpul audierii martorilor GG., S., CC. au fost respinse motivat întrebările formulate de apărătorul apelanţilor intimaţi inculpat ce au fost evidenţiate în mod concret în partea introductivă a încheierii.

Cu încuviinţarea Înaltei Curţi, în timpul audierii martorului S., apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi C., A. şi B. a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri.

În timpul audierii martorului CC., cu permisiunea Înaltei Curţi, apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi C., A. şi B. i-a prezentat acestuia un set de documente pentru a le vizualiza, respectiv tabelul nominal cu proprietarii de animale, fila x, un alt tabel referitor la proprietarii de animale, un tabel cu fondurile de exploataţie şi declaraţia dată la DNA. Ulterior, aceste documente au fost puse şi la dispoziţia reprezentantului Ministerului Public.

Cu încuviinţarea Înaltei Curţi, apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi C., A. şi B. a depus la dosarul cauzei exact aceleaşi tabele la care se face referire în declaraţia dată în calitate de martori, la data de 27.02.2013 de numitul CC.

În continuare, apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi C., A. şi B. a învederat instanţei că doreşte să depună la dosarul cauzei o serie de documente raportat la martorii audiaţi la acest termen. În acest sens, a învederat că doreşte să demonstreze că în ceea ce priveşte AF "C.", la parchet şi, ulterior la instanţă, în prima fază procesuală, au fost audiate persoane care nu aveau legătură cu acest dosar penal, persoanele care au perfectat contracte de arendă cu AF "C." sunt alte persoane, fiind doar o coincidenţă de nume.

La interpelarea Înaltei Curţi a precizat că actele pe care doreşte să le depună în probaţiune la dosarul cauzei, vizează titluri de proprietate şi le va obţine până la următorul termen de judecată de la părţi, neavându-le la acest moment asupra sa. Totodată, a învederat instanţei că, oricum, intenţiona să solicite acordarea unui ultim termen în cauză, termen la care inculpaţii doresc să dea declaraţii şi vor fi puse şi concluziile pe fondul apelurilor declarate în cauză, arătând că la următorul termen de judecată vor fi prezenţi toţi cei trei inculpaţi, în vederea audierii.

Tot la interpelarea Înaltei Curţi a menţionat că la acest moment nu are o listă cu înscrisurile pe care doreşte să le depună în probaţiune, întrucât nu putea avea cunoştinţă de ce vor răspunde martorii la termenul de astăzi, precum nici de întrebările pe care instanţa le va încuviinţa a fi adresate acestora de către apărare. Totodată, a arătat cu titlu de exemplu că doreşte să depună la dosarul cauzei titluri de proprietate referitor la penultimul martor audiat la acest termen de judecată.

La interpelarea Înaltei Curţi, apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi C., A. şi B. a precizat că va încerca să depună la dosarul cauzei, până la data de 02 iunie 2020, o cerere scrisă, cu teza probatorie şi documentele anexate.

Reprezentantul Ministerului Public cu privire la cererea formulată de apărare a susţinut că, aşa cum a precizat anterior, consideră că este necesar să fie depuse în scris, pentru a putea vedea exact teza probatorie şi probele la care se referă, iar referitor la motivul pentru care s-a solicitat amânarea cauzei, respectiv necesitatea de a fi audiaţi inculpaţii care şi-au manifestat această dorinţă, l-a apreciat, ca fiind justificat, la acest moment.

Pentru a acorda posibilitatea apărării de a beneficia de timpul necesar precizării înscrisurilor pe care doreşte să le depună în probaţiune, a pus în vedere apărării să prezinte acel înscris referitor la ce doreşte să fie administrat, în sensul depunerii actelor respective până la data de 02 iunie 2020, de asemenea, a pus în vedere apărării, ca la următorul termen de judecată, să fie prezenţi inculpaţii care şi-au manifestat dorinţa de a da declaraţie în faţa instanţei de apel, întrucât termenul următor este ultimul termen de judecată acordat în cauză şi, în măsura în care aceştia nu se vor prezenta se va lua act de faptul că nu doresc să fie audiaţi şi s-a fixat termen la 25 iunie 2020, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la data menţionată, aflată în dosarul Înaltei Curţi.

La dosarul cauzei au fost depuse, prin adresa de poştă electronică a instanţei, nota de probe formulată de apelanţii intimaţi inculpaţi prin apărător, prin care se solicită suplimentarea probatoriului cu proba cu înscrisuri, proba cu martori şi proba cu expertiză grafoscopică, în dublu exemplar, aflate în vol. III, dosarul Înaltei Curţi.

În nota de probe s-a solicitat în ceea ce priveşte proba cu înscrisuri pe situaţia de fapt următoarele înscrisuri:

La situaţia din data de 28.05.2020 a fost audiat în calitate de martor numitul GG., persoană care, în ceea ce priveşte dovedirea situaţiei de fapt raportat la contractele de arendă perfectate cu C., are calitatea de terţ, această persoană neavând niciodată perfectate contracte de arendă cu C.

În mod eronat DNA - ST Iaşi îşi susţine acuzarea relativ la C. pe declaraţia acestei persoane, motivat de faptul că, în mod real, astfel cum rezultă din înscrisurile pe care le anexează, contractele de arendă cu C. erau perfectate de o altă persoană, respectiv GG.

Astfel, în Registrul contractelor de arendă perfectate cu C., aflat în original la dosarul de urmărire penală - fila x - apare menţionat GG. cu 2 suprafeţe de teren de 1,80 ha şi 0,45 ha.

De asemenea, în Tabelele Centralizatoare ale contractelor de arendă perfectate cu C., aflate în original la dosarul de urmărire penală apare menţionat GG. cu suprafaţa totală de 2,25 ha, respectiv de 0,45 ha - contract de arendă x/01.09.2007 (dosar de urmărire penală) şi 1,80 ha - contract de arendă x/01.09.2007 (dosar urmărire penală).

A depus alăturat Tabelul cu moştenitorii cooperatorilor decedaţi care solicită reconstituirea dreptului de proprietate, înscris vizat de către Prefectura Judeţului Iaşi, din care rezulta cu claritate faptul că suprafaţa de 2,25 ha - care face obiectul contractelor de arendă nr. x/01.09.2007 şi nr. y/01.09.2007 - pentru care sunt perfectate contracte de arendă cu C. este în realitate GG., persoana care în mod real ar fi trebuit să fie audiată de către organele de urmărire penală şi care a perfectat în mod real contracte de arendă cu C.

Prin aceste înscrisuri s-a dorit să arate că atât organele de urmărire penală, cât şi instanţa a audiat o altă persoană care nu a avut perfectate contracte de arendă cu C. şi care, pe cale de consecinţă era normal să nu recunoască perfectarea unor astfel de contracte, motivat de faptul că persoana reală care avea perfectate în mod legal şi real contracte de arendă cu C. era GG., persoana care nu a fost audiată niciodată în prezenta cauză penală.

2. În ceea ce priveşte proba cu martori a solicitat audierea în calitate de martori a numiţilor: a) Y., cu domiciliul indicat, persoană căreia îi corespunde în mod real Codul de Exploataţie x din Tabelul Nominal cu proprietarii de animale din cadrul D., aflat în original la dosarul de urmărire penală.

S-a arătat faptul că, atât organele de urmărire penală, cât şi instanţa au audiat o altă persoană care are acelaşi nume, respectiv Y., persoana care, normal, că nu avea animale în D. şi nu avea cum să recunoască eventuala semnătură din tabelele cu crescătorii de animale.

Tabelele cu crescătorii de animale conţineau în mod obligatoriu menţiunea Numărului de Cod al Exploataţiei, iar la dosar urmărire penală din acest Tabel îi corespunde Codul de Exploataţie x, cod care, aşa cum s-a dovedit prin înscrisurile depuse la termenul din data de 19.04.2020 aparţine numitului Y., cu domiciliul indicat, dar care se identifica cu CNP menţionat, persoană care a avut în mod real animale în D. şi a cărei semnătură reală apare în Tabelul Nominal cu proprietarii de animale din cadrul D., aflat în original la dosarul de urmărire penală - b) S., cu domiciliul indicat, persoană care avea perfectate contracte de arendă cu C.

Apelanţii intimaţi inculpaţi prin apărător au arătat faptul că martorul S. audiat de către organele de urmărire penală şi de către instanţă, raportat la contractele de arendă perfectate cu C. este altă persoană faţă de semnatarul real al contractului de arendă cu C.

Astfel, în Registrul Contractelor de Arendă perfectate cu C. aflat în original la dosarul de urmărire penală este înregistrat contractul de arendă al numitului S. pentru o suprafaţă de 0,8 ha de teren, în acelaşi tabel fiind menţionaţi la poziţiile anterioare HHH. şi III., iar la poziţia ulterioară JJJ.

Or, din înscrisurile pe care le depun rezultă faptul că S. care avea perfectat contract de arendă cu C. este altă persoană faţă de cea audiată de organele de urmărire penală şi instanţă.

Astfel, în Registrul persoanelor fizice la poziţia x - pe care îl anexează rezultă că suprafaţa totală de 0,8 ha de teren era deţinută în mod real de către S. identificat cu CNP menţionat, pentru care deţinea Titlul de proprietate 57280 emis pe numele autoarei sale KKK.

Din Titlul de proprietate x/1994 rezulta faptul că terenul în suprafaţă de 0,8 ha aflat în tarlaua x, parcela x se învecina cu numiţii JJJ. şi HHH. şi III.

Faţă de acestea au solicitat să fie audiată persoana reală care figurează în Registrul Contractelor de Arendă perfectate cu C. aflat în original la dosarul de urmărire penală, respectiv S., cu domiciliul indicat, identificat cu CNP.

3) Cu privire la martorul CC., audiat la termenul din data de 28.05.2020 au solicitat efectuarea unei expertize grafoscopice în ceea ce priveşte semnătura acestuia aplicată pe Tabelul de înscriere în D. din anul 2008, Tabelul prin care A. era împuternicit să depună cererile la APIA în numele D. pentru anul 2010, Tabelul prin care I. era împuternicit să depună cererile la APIA în numele D. pentru anul 2011.

S-a supus atenţiei instanţei faptul că dacă în declaraţiile iniţiale martorul CC. nu recunoaşte semnăturile din respectivele Tabele, ulterior în cadrul declaraţiei date în faţa instanţei de fond din data de 29.03.2016 declara faptul că "... posibil de fi semnat soţia mea", "Nu este semnătura mea. Poate este a soţiei mele", iar în prezent, la termenul din data de 28.05.2020 a declarat în faţa instanţei că respectivele semnături îi aparţin, sens în care se poate asculta înregistrarea şedinţei de judecată din data de 28.05.2020. De altfel, chiar şi reprezentantul DNA, astfel cum a rezultat din înregistrarea şedinţei de judecată din data de 28.05.2020.

De altfel, chiar şi reprezentantul DNA, astfel cum rezultă din înregistrarea şedinţei de judecată din data de 28.05.2020 considera că se impune efectuarea unei expertize grafoscopice.

Faţă de acestea, în vederea aflării adevărului se consideră că se impune administrarea în continuare a probatoriului suplimentar solicitat prin prezenta notă de probe.

S-au anexat înscrisurile aflate în original la dosarul de urmărire penală, respectiv: Tabelele Centralizatoare ale contractelor de arendă perfectate cu C. perfectate de GG.; Tabelul cu moştenitorii cooperatorilor decedaţi care solicită reconstituirea dreptului de proprietate, înscris vizat de către Prefectura Judeţului Iaşi; Registrul persoanelor fizice, poziţia x, Titlul de proprietate nr. x/1994, cu referire la contractele de arendă perfectate de S.

La termenul de judecată de la 25 iunie 2020, Înalta Curte a pus în discuţie cererea de probatorii formulată de apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi C., A. şi B.

Apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi C., A. şi B. a formulat concluzii de admitere a prezentei cereri de probatorii.

Referitor la proba cu înscrisuri, a învederat instanţei că înscrisurile a căror încuviinţare o solicită au fost anexate cererii pe care a înaintat-o la dosarul cauzei.

În ceea ce priveşte proba testimonială cu martorii Y. şi S., a apreciat că s-ar impune audierea acestora, tocmai motivat de faptul, aşa cum a arătat şi în cuprinsul cererii de probatorii, că în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei de fond au fost audiate alte persoane faţă de semnatarii reali ai tabelelor. De altfel, martorii audiaţi în faţa Înaltei Curţi au declarat că este o coincidenţă de nume şi nu ei sunt posesorii respectivelor coduri de exploataţie. În opinia apărării, ar trebui audiate chiar persoanele care au semnat tabelele respective.

De asemenea, în ceea ce-l priveşte pe martorul CC., audiat la termenul din data de 28 mai 2020, a susţinut că, după cum s-a putut constata, acesta a avut o poziţie ezitantă. Dacă în cursul urmăririi penale, martorul a precizat că nu sunt semnăturile dumnealui pe respectivele tabele, ulterior, a menţionat că există posibilitatea să fi semnat soţia sa, iar la ultimul termen de judecată a avut din nou o poziţie ezitantă, acesta susţinând:

"posibil să fi semnat soţia, nu este semnătura mea; posibil este a soţiei mele". Drept pentru care, a solicitat efectuarea unei expertize grafoscopice în ceea ce priveşte semnătura acestuia aplicată pe respectivul tabel.

Reprezentantul Ministerului Public a susţinut că noua cerere de probe formulată în prezenta cauză de către apărătorul celor trei inculpaţi se situează pe mai multe paliere. Cu titlu prealabil, a făcut referire la acele înscrisuri care se regăsesc la dosarul cauzei, astfel că în mod evident această cerere este vădit nefondată. În condiţiile în care înscrisurile se regăsesc la dosarul cauzei, acestea sunt la îndemâna instanţei de judecată şi, prin urmare, aceasta nu poate dobândi calitatea de cerere nouă de probatorii.

Cât priveşte solicitarea de efectuare a unei expertize grafoscopice şi, de asemenea, de audiere a martorilor indicaţi în cuprinsul cererii de probatorii formulate în cauză, în opinia sa, cele menţionate ca şi teze probatorii în susţinerea acestei cereri sunt apărări pe fondul cauzei, în sensul în care, încă de la început, se poate observa ca şi tactică a apărării. Aceasta a fost teza, în sensul în care procurorul ar fi făcut referiri la persoane cu o identitate asemănătoare cu a acelor persoane menţionate în această cerere de probatorii. În mod evident, această solicitare este nefondată, în condiţiile în care, nu numai numele a fost menţionat ca şi persoană indicată în acele tabele centralizatoare, însă sunt şi alte date de identificare ale persoanelor, astfel cum este menţionat în actul de sesizare a instanţei.

De asemenea, instanţa de judecată are rolul de a valorifica aceste probe în ansamblul probatoriului, astfel încât aspecte care nu reprezintă elemente de susţinere a acuzaţiei pot fi înlăturate de către instanţa de judecată în acest procedeu de valorificare a probatoriului în ansamblul său. În acest sens, concluziile sale sunt de respingere a cererii de efectuare a unei expertize grafoscopice, în sensul în care aspecte din depoziţia martorului CC. apreciate de instanţă, ca fiind contradictorii sau neconcludente cauzei, pot fi înlăturate tot urmare a analizării probatoriului în ansamblul său.

În final, a solicitat respingerea cererii de probatorii susţinută la acest termen de judecată de către apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi C., A. şi B.

După deliberare, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 420 alin. (5) din C. proc. pen., cu referire la dispoziţiile art. 100 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen., a respins cererea de probatorii formulată de apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi C., A. şi B., atât cu referire la proba cu înscrisuri şi la proba testimonială cu martorii indicaţi, cât şi cu privire la proba cu expertiza grafoscopică, apreciind că sunt elemente suficiente în materialul probator administrat în stabilirea situaţiei de fapt.

La interpelarea Înaltei Curţi, apelanţii intimaţi inculpaţi A. şi B., având pe rând cuvântul, au precizat că doresc să dea declaraţie în faţa instanţei de apel.

În continuare, Înalta Curte a procedat la legitimarea apelantului intimat inculpat B., fotocopia actului de identitate al acestuia fiind ataşată la dosarul cauzei.

În conformitate cu dispoziţiile art. 420 alin. (4) cu referire la art. 107, art. 108, art. 109, art. 110, art. 378 din C. proc. pen., Înalta Curte a procedat la audierea inculpaţilor A. (declaraţie aflată în dosarul Înaltei Curţi) şi B. (declaraţie aflată în dosarul Înaltei Curţi).

La interpelarea Înaltei Curţi, apelantul intimat inculpat A. a precizat că inculpata C. nu s-a prezentat în faţa acestei instanţe, din motive medicale.

În continuare, Înalta Curte a arătat că inculpata C. şi-a exprimat la un termen anterior poziţia de a nu da declaraţie în faţa Înaltei Curţi, precum şi faptul că aceasta nu este prezentă personal la acest termen de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public, în concluziile orale, în dezbateri, în susţinerea apelului formulat în prezenta cauză de către parchet, a învederat instanţei de control judiciar, punctat, aspectele vizate de această cale de atac exercitată de parchet. Astfel, parchetul a înţeles să atace hotărârea pronunţată de instanţa de fond, având în vedere anumite aspecte vizând nelegalitatea acesteia, precum şi aspecte de netemeinicie.

Nelegalitatea hotărârii este determinată de următoarele aspecte: în cadrul dispoziţiilor de schimbare a încadrării juridice, în ceea ce priveşte Legea nr. 78/2000, instanţa de fond nu a specificat faptul că este vorba despre forma în vigoare înaintea datei de 01.02.2014 a acestei legi şi, de asemenea, în cadrul dispoziţiilor de schimbare a încadrării juridice, în încadrarea juridică a faptelor de "conflict de interese", respectiv "complicitate la conflict de interese", trebuie reţinut alin. (1) al articolului 2531 din vechiul C. pen.

Cât priveşte aspectul de nelegalitate vizând stabilirea unui cuantum al pedepselor, în opinia parchetului, fără a fi respectate limitele legale prevăzute în textele incriminatorii aferente încadrării juridice pentru fiecare inculpat din această cauză, a solicitat instanţei de judecată să constate că aceste pedepse au caracter nelegal sub aspectul cuantumului. În sensul în care, pentru infracţiunea reglementată de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, limitele de pedeapsă se situează între 10 şi 20 de ani, în condiţiile în care instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpaţilor A., B. şi C. circumstanţa atenuantă prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. a) din vechiul C. pen.. Pe cale de consecinţă, a apreciat că aplicabile în această situaţie erau prevederile art. 76 lit. a) din vechiul C. pen., tocmai având în vedere limitele de pedeapsă la care a făcut referire.

Prin urmare, făcând aplicarea acestor texte de lege, instanţa de judecată, coborând pedeapsa sub minimul special, nu putea să depăşească limita de 3 ani. Astfel, în condiţiile în care inculpaţilor li s-a aplicat pedeapsa aferentă acestei infracţiuni în cuantum de 2 ani, a apreciat-o, ca fiind vădit nelegală. Având în vedere că pedeapsa ce urmează a fi aplicată trebuie să se situeze la această limită sau peste această limită, în opinia parchetului, este necesară şi obligaţia aplicării pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 65 alin. (3) din vechiul C. pen. De asemenea, cu privire la pedepsele accesorii aplicate de instanţa de fond în prezenta cauză, din punctul său de vedere, s-a procedat în mod nelegal, în sensul în care a fost atribuită această pedeapsă accesorie doar pedepsei rezultante şi, nu şi pedepselor componente pentru fiecare inculpat în parte.

Referitor la infracţiunile de fals intelectual pentru care, de altfel, instanţa a dispus o soluţie de condamnare, în opinia sa, în mod nelegal, au fost înlăturate din încadrarea juridică şi, ulterior, din procedeul individualizării pedepselor, dar şi analizării intervenţiei sau nu a prescripţiei răspunderii penale. A opinat că, în mod nelegal, s-a dispus înlăturarea prevederilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu atât mai mult cu cât analizând cauza prin prisma principiului legii penale mai favorabile, instanţa de fond a apreciat ca fiind aplicabilă legislaţia veche, în legislaţia veche, cu referire la forma în vigoare la acel moment a Legii nr. 78/2000, regăsindu-se prevederile art. 17 lit. c) din această lege. Prin înlăturarea acestui text de lege în procedeul aplicării legii penale mai favorabile, a apreciat că instanţa de fond a procedat la o încălcare a principiului legalităţii cu privire la incriminarea unei fapte într-o formă legală în vigoare la data desfăşurării activităţii infracţionale.

La interpelarea Înaltei Curţi, a precizat că înţelege să solicite instanţei ca la infracţiunile de fals intelectual să se reţină încadrarea juridică, astfel cum a fost menţionată în actul de sesizare a instanţei şi, pentru care s-au făcut cercetări, şi anume şi prevederile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000. Din punctul său de vedere, în mod greşit s-a reţinut ca fiind incidente dispoziţiile privind intervenirea prescripţiei răspunderii penale pentru infracţiunea de fals, în condiţiile în care termenul special de prescripţie, în opinia sa, este de 12 ani, raportându-ne la limitele de pedepse urmare a reţinerii formei vechi a Legii nr. 78/2000 şi anume limitele cuprinse între 6 luni şi 7 ani. Conform prevederilor art. 122 alin. (1) lit. c) din vechiul C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 8 ani, iar termenul special, evident 12 ani.

Cât priveşte aspectul de netemeinicie învederat în motivele de apel formulate de către parchet, a apreciat că, cuantumul acestor pedepse stabilit de instanţa de fond, atât pentru fiecare infracţiune în parte, cât şi ca, cuantum al pedepsei rezultante, nu este în concordanţă cu circumstanţele reale ale cauzei. În susţinerea acestui punct de vedere, a învederat instanţei de judecată că aceste infracţiuni au fost comise pe o perioadă îndelungată de timp, respectiv pe perioada anilor 2007 - 2011, de persoane care aveau o anumită calitate şi anume aceea de primar şi viceprimar ai unei instituţii publice şi, de asemenea, are în vedere în mod special cuantumul mare al prejudiciului aferent activităţii infracţionale reţinute în prezenta cauză. Din punctul său de vedere, inclusiv pentru inculpata persoană juridică, se impune o majorare a acestor pedepse raportat la circumstanţele reale ale cauzei.

De asemenea, ca un ultim motiv de apel, a solicitat instanţei de judecată să aibă în vedere şi un alt aspect de nelegalitate privind modalitatea de soluţionare a laturii civile aferentă activităţii infracţionale reţinută în actul de sesizare pentru persoana juridică C., în sensul în care, în mod corect, instanţa de fond a dispus încetarea procesului penal faţă de aceasta, ca urmare a Deciziei nr. 1/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; temeiul încetării procesului penal fiind cel regăsit în prevederile art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.. Potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., instanţa de fond trebuia să lase nesoluţionată acţiunea civilă, dar şi să dispună menţinerea măsurilor asigurătorii faţă de această persoană aferent părţii de prejudiciu atribuită în actul de sesizare pentru activitatea infracţională desfăşurată de această entitate juridică, cu referire la valoarea de 921.899,85 RON. Pe cale de consecinţă, a solicitat instanţei de judecată să aprecieze cu privire la caracterul întemeiat al căii de atac exercitată de parchet, să dispună desfiinţarea hotărârii instanţei de fond, iar în rejudecare, pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice în sensul celor precizate în motivele de apel formulate de către parchet.

Cât priveşte apelul declarat de partea civilă M.A.D.R. - A.P.I.A Bucureşti, a solicitat a se dispune admiterea acestuia, astfel cum a fost motivat.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru intimata inculpată C. - prin reprezentant legal LLL., în concluziile orale, în dezbateri a solicitat respingerea ambelor apeluri, învederând, totodată, că va face referire la motivele susţinute de parchet. A apreciat că, în mod corect, instanţa de fond a făcut aplicarea Deciziei nr. 1/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei C. Din considerentele acestei decizii rezultă că motivul, pentru care nu poate fi antrenată răspunderea juridică în cazul întreprinderilor individuale, este lipsa personalităţii juridice.

Or, câtă vreme această întreprindere familială nu are personalitate juridică, nu este persoană juridică, a apreciat că nu poate fi atrasă nici răspunderea civilă, lipsind un element de bază şi anume vinovăţia pentru atragerea răspunderii civile delictuale, care este temeiul de fapt pentru acţiunea civilă.

Faţă de aceste considerente, a apreciat că soluţia propusă de parchet este nelegală şi a solicitat menţinerea soluţiei instanţei de fond şi, pe cale de consecinţă, respingerea ambelor apeluri.

Apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi C., A. şi B., în concluziile orale, în dezbateri, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A., referitor la infracţiunea de fals intelectual, vizând pretinsa falsificare a adeverinţei nr. x/02.06.2011, a solicitat instanţei să dispună încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului, întrucât a intervenit termenul de prescripţie specială a răspunderii penale. Astfel, aşa cum se reţine în sentinţa apelată, adeverinţa nr. x a fost emisă la data de 02.06.2011, or raportat la dispoziţiile legale în materie, a solicitat a se observa că termenul de prescripţie specială s-a împlinit la data de 02.12.2018.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B., a susţinut concluziile expuse anterior, însă raportat la adeverinţa nr. x/10.03.2011, pentru care termenul de prescripţie specială s-a împlinit la data de 10.09.2018.

În continuare, a arătat că, concluziile sale sunt comune în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii A. şi B. În primul rând, astfel cum a prezentat şi în motivele de apel, instanţa de fond a constatat intervenirea termenului de prescripţie în ceea ce priveşte infracţiunile de fals intelectual, drept pentru care, neexistând şi neputând fi verificate de către instanţă aceste pretinse falsuri, a considerat că inculpaţii pe care îi asistă se bucură de acea prezumţie de nevinovăţie. Motiv pentru care, nu ar exista sub aspectul laturii obiective şi, nu ar putea fi reţinută nici infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 181 din Legea nr. 78/2000.

De asemenea, astfel cum a arătat la punctul b din motivele de apel ale ambilor inculpaţi, obiectul material al infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 181 din Legea nr. 78/2000 îl constituie sumele de bani obţinute nelegal, sume pe care nu le-ar fi obţinut dacă ar fi făcut declaraţii corespunzătoare realităţii. Or, s-a dovedit foarte clar că înscrisurile respective au fost emise în condiţii de legalitate, nefiind vorba de o procedură fictivă. Ca atare, în ceea ce priveşte suprafaţa de teren pe care o avea la dispoziţie UAT Golăieşti, întotdeauna acea suprafaţă a fost de 579,71 ha. Prin cererile formulate către APIA, nu au fost solicitate niciodată subvenţii pentru o suprafaţă mai mare de teren.

Au existat cazuri în care s-a solicitat subvenţie pentru o suprafaţă mai mică de teren, dar niciodată nu s-a depăşit acea suprafaţă. Mai mult decât atât, toată această suprafaţă a fost pusă la dispoziţia asociaţiei. Întreaga suprafaţă de teren a fost însămânţată, fertilizată şi amenajată de către asociaţie. La dosarul cauzei, se regăseşte chiar şi un raport de constatare efectuat la solicitarea DNA - ST Iaşi, lucrare de specialitate din care rezultă că subvenţiile solicitate pentru anii 2008 - 2011 au fost folosite integral până la ultimul leu doar pentru amenajarea, fertilizarea, însămânţarea păşunii respective. Aşadar, întreaga sumă de bani primită a fost folosită exclusiv pentru amenajarea păşunii respective. De altfel, nu era în interesul niciuneia dintre persoanele implicate, care făceau parte din această asociaţie şi, în niciun caz al inculpaţilor, să fraudeze cumva fondurile primite de la A.P.I.A.

A mai susţinut că este de notorietate faptul că anul 2017 a fost un an secetos în zona Iaşului. Pentru a nu-şi pierde animalele, ţăranii au fost nevoiţi să îşi pună la dispoziţie culturile, cultivând porumb, floarea-soarelui, precum şi să pască animalele pe acele păşuni. Mai mult decât atât, inculpaţii sunt cei care în iarna anului 2007, prin eforturi proprii, au adus furaje din bazinul Dornelor, tocmai pentru a susţine comunitatea locală. Nu a existat niciodată vreo intenţie ca cineva să fraudeze ceva. A precizat că, indiferent de suprafaţa de păşune care a fost trecută în acele adeverinţe şi, care nu a depăşit niciodată 579 de ha, există fluctuaţii în ceea ce priveşte numărul de animale, datorat împrospătării acestora sau tăierilor care au fost făcute, fapt confirmat şi de martorii audiaţi în faţa instanţei, cu referire la doctorul veterinar şi tehnicieni. Din aceste motive, a existat o fluctuaţie a numărului de animale şi nu a fost un număr constant de animale, însă medicul veterinar şi tehnicianul veterinar ţineau această evidenţă în calculator, la cabinetul veterinar.

La interpelarea Înaltei Curţi, a precizat că doreşte să mai puncteze un singur aspect referitor la analiza elementului intenţional, care vizează latura subiectivă şi, din această perspectivă, a considerat că instanţa de fond nu a interpretat în mod corect probatoriul administrat şi a pronunţat o soluţie nelegală. A opinat că, pentru a exista infracţiunea reţinută în sarcina clienţilor săi, ar fi trebuit ca aceştia să fi acţionat cu intenţie directă, însă nu au acţionat cu această formă de vinovăţie. După cum s-a putut constata din declaraţia dată de inculpatul A. în faţa Înaltei Curţi, care se coroborează cu probele de la dosarul cauzei, nu se poate vorbi de o fictivitate a actelor încheiate de UAT Golăieşti, cu referire aici la actele de înfiinţare ale D., constituirea Comitetelor de cetăţeni. După cum rezultă din actele existente la dosar şi din declaraţia inculpatului, toate aceste proceduri au fost demarate cu un an înainte. Contrar celor reţinute de către Direcţia Naţională Anticorupţie, la data la care a fost emisă Hotărârea de Consiliu Local nr. 35 din 29.05.2008, asociaţia era constituită, ea fusese constituită şi înscrisă în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa Judecătoriei Iaşi încă de la data de 26.05.2008; existând la dosarul cauzei dovezi în acest sens.

Emiterea hotărârii şi constituirea Comitetelor de cetăţeni nu este o fictivitate, la dosarul cauzei regăsindu-se procesul-verbal al şedinţei în care s-a adoptat această hotărâre. Nu doar s-a semnat o hotărâre, ci există procesul-verbal al şedinţei din care rezultă foarte clar că toţi consilierii locali au avut luări de poziţii la această şedinţă la care a fost adoptată hotărârea de consiliu local. Toţi şi-au expus punctul de vedere, toţi au fost de acord cu această iniţiativă; iniţiativă care nu a fost a inculpaţilor. După cum s-a explicat foarte clar, iniţiativa a plecat de la Direcţia Agricolă, de la alte organe ale statului.

La interpelarea Înaltei Curţi, a precizat că înţelege să solicite admiterea apelurilor declarate de inculpaţi şi desfiinţarea hotărârii instanţei de fond. În ceea ce priveşte infracţiunile de fals intelectual, precum şi infracţiunile prevăzute de dispoziţiile art. 181 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 78/2000, a solicitat pronunţarea unei soluţii de achitare în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii A. şi B.

În continuare, Înalta Curte a pus în vedere apărării să precizeze care este temeiul achitării.

Apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi C., A. şi B. a arătat că solicită achitarea inculpatului A., în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. coroborate cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. (pentru pct. B2 din motivele de apel) şi lit. c) (pentru pct. B1 lit. a) şi b) din motivele de apel), respectiv în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. coroborate cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. (pentru pct. A din motivele de apel).

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B., a solicitat achitarea acestuia în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. coroborate cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. (pentru pct. B2 din motivele de apel) şi lit. c) (pentru pct. B1 lit. a) şi b) din motivele de apel), respectiv în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. coroborate cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. (pentru pct. A din motivele de apel).

În ceea ce priveşte apelul formulat de parchet, a solicitat respingerea acestuia, apreciind că instanţa de fond a pronunţat o soluţie temeinică şi legală referitor la infracţiunea de conflict de interese. În măsura în care se vor respinge apelurile formulate de inculpaţii A. şi B., a considerat că instanţa de fond a aplicat o pedeapsă în limitele prevăzute de lege, temeinică şi legală.

În ceea ce o priveşte pe inculpata C., de asemenea, a solicitat admiterea apelului declarat de aceasta şi achitarea inculpatei, în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. coroborate cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. (pentru pct. 2 din motivele de apel) şi lit. c) (pentru pct. 1 lit. a) şi b) din motivele de apel).

În continuare, a susţinut că va face o scurtă referire la contractele de arendă. Astfel, cum rezultă din actele existente la dosarul cauzei şi, după cum a reieşit şi din declaraţia dată de inculpatul A. la acest termen de judecată, C. a accesat în anul 2007 fonduri de la AFIR. Accesarea fondurilor respective a presupus o monitorizare din partea AFIR - ului şi la momentul acordării fondurilor respective şi, ulterior, pe o perioadă de 5 ani. Pe toată această perioadă au fost verificate de către angajaţii AFIR - ului toate contractele de arendă şi, legalitatea acestora şi, mai mult decât atât, a fost verificată situaţia reală pentru fiecare teren în parte, menţionat în contractul de arendă. În ceea ce priveşte tabelele centralizatoare unde apar respectivele contracte de arendă, a susţinut că au fost audiaţi martori de către instanţa de apel şi, într-adevăr, au existat nişte erori. Martorii audiaţi nu şi-au recunoscut semnăturile, unii, precizând că nu au avut şi nu au dat teren în arendă, o situaţie de altfel normală, pe care apărarea a dovedit-o cu înscrisurile pe care le-a depus la fiecare termen de judecată după audierea acestor martori. A susţinut şi susţine în continuare că, atât în faza de urmărire penală, cât şi ulterior, la instanţa de fond şi, chiar în faţa Înaltei Curţi, au fost audiate alte persoane faţă de cele care erau menţionate în acele tabele centralizatoare. De altfel, martorii audiaţi în faţa Înaltei Curţi au declarat fără echivoc că aşa este în mediul rural, sunt şi câte 7 sau 10 persoane cu acelaşi nume, de aici au apărut şi acele confuzii. Din acest motiv, au fost audiate alte persoane faţă de semnatarii acelor tabele.

În ceea ce priveşte apelul declarat de partea civilă M.A.D.R. - A.P.I.A. Bucureşti, a lăsat la aprecierea instanţei soluţia cu privire la acesta.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru intimata inculpată D. - prin practician în insolvenţă EEE., în concluziile orale, în dezbateri a solicitat respingerea apelului declarat de parchet, în hotărârea apelată fiind corect individualizată pedeapsa aplicată inculpatei pe care o reprezintă.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra apelurilor declarate de apelanţii intimaţi inculpaţi, cuvântul în replică al apărătorului apelanţilor intimaţi inculpaţi, precum şi poziţia din ultimul cuvânt al apelanţilor intimaţi inculpaţi prezenţi A. şi B. au fost consemnate în detaliu în încheierea de şedinţă de la 25 iunie 2020, iar Înalta Curte, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 391 din C. proc. pen. a amânat pronunţarea în condiţiile arătate.

Înalta Curte a amânat pronunţarea având nevoie de timp pentru a delibera pentru data de astăzi, aşa cum rezultă din încheierea de dezbateri de la 25 iunie 2020.

Examinând sentinţa pronunţată de prima instanţă în raport cu motivele formulate de apelanţi ce se vor analiza prin prisma dispoziţiilor art. 417 din C. proc. pen. şi art. 420 alin. (8) - (10) din acelaşi cod, Înalta Curte constată ca fiind fondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi şi de partea civilă M.A.D.R. - A.P.I.A. Bucureşti şi ca fiind nefondate apelurile declarate de inculpaţii C., A. şi B. pentru considerentele ce se vor arăta pentru fiecare.

În ceea ce priveşte apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Iaşi:

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat în cursul procesului penal, respectiv în faza urmăririi penale şi a judecăţii în primă instanţă, Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt privind comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor A., B., C., D., precum şi vinovăţia acestora în săvârşirea lor, însă, atât în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile, cât şi cu ocazia schimbării de încadrare juridică, în condiţiile ce se vor arăta, a procedat nelegal, ceea ce a condus şi la greşita încetare a procesului penal ca urmare a constatării intervenirii prescripţie răspunderii penale pentru infracţiuni de fals, precum şi în procesul de individualizare judiciară a pedepselor, sub aspectul nelegalităţii unor cuantumuri de pedeapsă, cât şi de netemeinicie a acestora, sub aspectul laturii civile, în condiţiile ce se vor menţiona.

Instanţa de control judiciar în propriul examen de evaluare asupra mijloacelor de probă administrate, atât în cursul urmăririi penale, în faza judecăţii în primă instanţă, cât şi în apel a constatat aceeaşi bază factuală ca şi prima instanţă pentru faptele reţinute în sarcina inculpaţilor, aşa cum se va arăta în continuare.

Astfel, în ceea ce priveşte pe inculpaţii A., B., C., D. din coroborarea declaraţiilor martorilor G., (declaraţia dată la 27 noiembrie 2012 la DNA, Serviciul Teritorial Iaşi, aflată în dosarul parchetului, declaraţii date în faţa primei instanţei, aflate în dosarul curţii de apel, precum şi declaraţia dată în faţa instanţei de apel aflată în dosarul Înaltei Curţi), H. (declaraţia dată la 22 noiembrie 2012 dată la DNA, Serviciul Teritorial Iaşi, aflată în dosarul parchetului, declaraţii date la prima instanţă, aflată în dosarul curţii de apel, precum şi declaraţia dată în faţa instanţei de apel, aflată în dosarul Înaltei Curţi), P. (declaraţiile date la 29 ianuarie 2013, la 12 februarie 2013, la DNA, Serviciul Teritorial Iaşi, aflate în dosarul parchetului, declaraţii date în prima instanţă, aflată în dosarul curţii de apel, precum şi declaraţia dată în faţa instanţei de apel, aflată în dosarul Înaltei Curţi), T. (declaraţia dată la 25 februarie 2013 la DNA, Serviciul Teritorial Iaşi aflată în dosarul parchetului, declaraţia dată în faţa primei instanţe, aflată în dosarul curţii de apel, declaraţia dată în faţa primei instanţe, aflată în dosarul curţii de apel), S. (declaraţia dată la 7 februarie 2013, la 22 februarie 2013 la DNA, Serviciul Teritorial Iaşi, aflate în dosarul parchetului, declaraţie dată în faţa primei instanţe, aflată în dosarul curţii de apel, precum şi declaraţia dată în faţa instanţei de apel, aflată în dosarul Înaltei Curţi), U. (declaraţia dată la 21 februarie 2013 dată la DNA, Serviciul Teritorial Iaşi, aflată în dosarul parchetului, declaraţia dată în faţa primei instanţe, aflată în dosarul curţii de apel, precum şi declaraţia dată în faţa instanţei de apel, aflată în dosarul Înaltei Curţi), II. (declaraţia dată la 15 martie 2013 la DNA, Serviciul Teritorial Iaşi, aflate în dosarul parchetului, declaraţia dată în faţa primei instanţe, aflate în dosarul curţii de apel), Y. (declaraţia dată la 28 februarie 2013 la DNA, Serviciul Teritorial Iaşi, aflate în dosarul parchetului, declaraţii date în faţa primei instanţe, aflată în dosarul curţii de apel, precum şi declaraţia dată în faţa instanţei de apel, aflată în dosarul Înaltei Curţi), X. (declaraţia dată la 23 mai 2013 la DNA, Serviciul Teritorial Iaşi, aflate în dosarul parchetului, declaraţii date în faţa primei instanţe declaraţie, aflată în dosarul curţii de apel, precum şi declaraţia dată în faţa instanţei de apel, aflată în dosarul Înaltei Curţi), GG. (declaraţie dată la 6 februarie 2013 la DNA, Serviciul Teritorial Iaşi, aflate în dosarul parchetului, declaraţie dată în faţa primei instanţe, aflată în dosarul curţii de apel, precum şi declaraţia dată în faţa instanţei de apel, aflată în dosarul Înaltei Curţi), N. (declaraţia dată la 29 ianuarie 2013 la DNA, Serviciul Teritorial Iaşi, aflate în dosarul parchetului, declaraţii date în faţa primei instanţe, aflată în dosarul curţii de apel, precum şi declaraţia dată în faţa instanţei de apel, aflată în dosarul Înaltei Curţi), Z. (declaraţia dată la 7 februarie 2013 la DNA, Serviciul Teritorial Iaşi, aflate în dosarul parchetului, declaraţii date în faţa primei instanţe, aflată în dosarul curţii de apel, precum şi declaraţia dată în faţa instanţei de apel, aflată în dosarul Înaltei Curţi), EE., (declaraţie dată în faţa primei instanţe aflată în dosarul curţii de apel, precum şi declaraţia dată în faţa instanţei de apel, aflată în dosarul Înaltei Curţi) O. (declaraţia dată la 29 ianuarie 2013 la DNA, Serviciul Teritorial Iaşi, aflate în dosarul parchetului, declaraţii date în faţa primei instanţe, aflată în dosarul curţii de apel şi declaraţia dată în faţa instanţei de apel, aflată în dosarul Înaltei Curţi), M. (declaraţia dată la 29 ianuarie 2013 la DNA, Serviciul Teritorial Iaşi, aflate în dosarul parchetului şi declaraţia dată în faţa primei instanţe, aflată în dosarul curţii de apel, declaraţie dată în faţa primei instanţe, aflată în dosarul curţii de apel) Q. (declaraţiile date la 29 ianuarie 2013, la 29 mai 2013 la DNA, Serviciul Teritorial Iaşi, aflate în dosarul parchetului, declaraţii date în faţa primei instanţe, aflată în dosarul curţii de apel, precum şi declaraţia dată în faţa instanţei de apel, aflată în dosarul Înaltei Curţi), J. (declaraţia dată la 22 noiembrie 2012 dată la DNA, Serviciul Teritorial Iaşi, aflate în dosarul parchetului, declaraţii date la prima instanţă, aflată în dosarul curţii de apel, precum şi declaraţia dată în faţa instanţei de apel, aflată în dosarul Înaltei Curţi), K. (declaraţia dată la 23 noiembrie 2012 la DNA, Serviciul Teritorial Iaşi, aflate în dosarul parchetului, declaraţii date în faţa primei instanţe, aflată în dosarul curţii de apel, precum şi declaraţia dată în faţa instanţei de apel, aflată în dosarul Înaltei Curţi), L. (declaraţia de la 27 noiembrie 2012 la DNA, Serviciul Teritorial Iaşi, aflate în dosarul parchetului, declaraţie dată în faţa primei instanţe, aflată în dosarul curţii de apel, precum şi declaraţie dată în faţa instanţei de apel, aflată în dosarul Înaltei Curţi), FF. (declaraţia dată la 21 februarie 2013, la 5 aprilie 2013 la DNA, Serviciul Teritorial Iaşi, aflate în dosarul parchetului, declaraţia dată în faţa primei instanţe, aflată în dosarul curţii de apel), I. (declaraţia olografă aflate în dosarul parchetului, declaraţii date la prima instanţă, aflată în dosarul curţii de apel, precum şi declaraţia dată în faţa instanţei de apel, aflată în dosarul Înaltei Curţi), CC. (declaraţia dată la 27 februarie 2013 la DNA;

Serviciul Teritorial Iaşi, aflate în dosarul parchetului şi declaraţii date în faţa primei instanţe, aflată în dosarul curţii de apel, precum şi declaraţia dată în faţa instanţei de apel,aflată în dosarul Înaltei Curţi), DD. (declaraţia dată la 15 martie 2013 la DNA, Serviciul Teritorial Iaşi, aflate în dosarul parchetului şi declaraţii date în faţa primei instanţe, aflată în dosarul curţii de apel, precum şi declaraţia dată în faţa instanţei de apel, aflată în dosarul Înaltei Curţi), cu declaraţia martorului MMM., (declaraţie dată la 7 februarie 2013 la DNA, Serviciul Teritorial Iaşi aflate în dosarul parchetului, precum şi declaraţia dată în primă instanţă, aflată în dosarul curţii de apel), R. (declaraţia dată la 8 februarie 2013 la DNA - ST.

Iaşi şi declaraţii aflate în dosarul curţii de apel), NNN. (declaraţia dată la 7 februarie 2013 la DNA - ST. Iaşi şi declaraţia aflată în dosarul curţii de apel), OOO. (declaraţia dată la 26 februarie 2013 la DNA - ST. Iaşi şi declaraţia aflată în dosarul curţii de apel), PPP. (declaraţia dată la 27 februarie 2013 la DNA- ST. Iaşi şi declaraţia aflată în dosarul curţii de apel), QQQ. (declaraţia dată la 28 februarie 2013 la DNA - ST. Iaşi şi declaraţia aflată în filele x), RRR. (declaraţia dată la 25 februarie 2013 la DNA - ST.

Iaşi şi declaraţia aflată în dosarul curţii de apel), SSS. (declaraţia dată la 27 februarie 2013 la DNA - ST. Iaşi şi declaraţia aflată în dosarul curţii de apel), TTT. (declaraţia dată la 28 februarie 2013 la DNA - ST. Iaşi şi declaraţia aflată în dosarul curţii de apel), UUU. (declaraţia dată la 28 februarie 2013 la DNA - ST. Iaşi şi declaraţia aflată în dosarul curţii de apel), VVV. (declaraţia dată la 21 mai 2013 la DNA - ST. Iaşi şi declaraţia aflată în dosarul curţii de apel), WWW. (declaraţia dată la 21 mai 2013 la DNA- ST.Iaşi şi declaraţia aflată în dosarul curţii de apel), cu înscrisurile din dosarul parchetului; fotocopia Hotărârii nr. 35 a Consiliului Local Golăieşi, aflată în dosarul curţii de apel, copia Actului Constitutiv al D., aflată în dosarul curţii de apel, fotocopiile unor documente, respectiv a Actului Constitutiv al D., hotărâri şi alte înscrisuri, aflate în dosarul curţii de apel, fotocopiile documentelor care atestă calitatea de membru fondator şi secretar general al D. a domnului T., aflate în dosarul curţii de apel, cu fotocopia adresei APIA, aflată în dosarul curţii de apel, cu declaraţiile inculpatului A., cu declaraţiile olografe date şi aflate în dosarul parchetului, cu declaraţiile date la prima instanţă de la 5 decembrie 2013, aflată în vol.

I, la filele x şi respectiv de la 23 ianuarie 2014 aflată în dosarul curţii de apel, precum şi cu declaraţia dată la 25 iunie 2020 în faţa instanţei de apel, aflată în dosarul Înaltei Curţi, cu declaraţiile inculpatului B., olografe aflate în dosarul parchetului, declaraţia dată la prima instanţă, la 23 ianuarie 2014, aflată în dosarul curţii de apel, cu declaraţia dată la 25 iunie 2020 în faţa instanţei de apel, aflată în dosarul Înalte Curţi, declaraţia inculpatei C., olografă aflată în dosarul parchetului şi declaraţia dată la 27 februarie 2014 la prima instanţă, aflată în dosarul curţii de apel, inculpatei D., rezultând că activitatea infracţională a inculpaţilor A., B., C.

şi D. a fost dovedită, infirmându-se poziţia adoptată de inculpaţii A., B., C., cu privire la nerecunoaşterea infracţiunilor ce le-au fost reţinute de prima instanţă.

Înalta Curte nu va avea în vedere declaraţiile martorilor AA. (declaraţia dată la 6 februarie 2013 la DNA - ST. Iaşi şi declaraţia aflată în dosarul curţii de apel), XXX. (declaraţia dată la 6 februarie 2013 la DNA - ST. Iaşi şi declaraţia aflată în dosarul curţii de apel), YYY. (declaraţia dată la 7 februarie 2013 la DNA - ST. Iaşi şi declaraţia aflată în dosarul curţii de apel), ZZZ. (declaraţia dată la 8 februarie 2013 la DNA - ST. Iaşi şi declaraţiile aflate în dosarul curţii de apel), III. (declaraţia dată la 8 februarie 2013 la DNA - ST.

Iaşi şi declaraţia aflată în dosarul curţii de apel), BB. (declaraţia dată la 21 februarie 2013 la DNA - ST. Iaşi şi declaraţia aflată în dosarul curţii de apel), AAAA. (declaraţia dată la 21 februarie 2013 la DNA - ST. Iaşi şi declaraţia aflată în dosarul curţii de apel), AAA. (declaraţia dată la 21 februarie 2013 dată la DNA - ST. Iaşi şi declaraţia aflată în dosarul curţii de apel), BBBB. (declaraţia dată la 22 februarie 2013 la DNA - ST. Iaşi şi declaraţia aflată în dosarul curţii de apel), CCCC. (declaraţia dată la 22 februarie 2013 la DNA - ST.

Iaşi şi declaraţia aflată în dosarul curţii de apel), DDDD. (declaraţia dată la 8 februarie 2013 la DNA - ST. Iaşi şi declaraţia aflată în dosarul curţii de apel), EEEE. (declaraţia dată la 22 februarie 2013 la DNA - ST. Iaşi şi declaraţia aflată în dosarul curţii de apel), FFFF. (declaraţia dată la 21 februarie 2013 la DNA - ST. Iaşi şi declaraţia aflată în dosarul curţii de apel), GGGG. (declaraţia dată la 26 februarie 2013 la DNA - ST. Iaşi şi declaraţia aflată în dosarul curţii de apel), HHHH. (declaraţia dată la 25 februarie 2013 la DNA - ST.

Iaşi şi declaraţia aflată în dosarul curţii de apel), IIII. (declaraţia dată la 22 februarie 2013 la DNA - St. Iaşi şi declaraţia aflată în dosarul curţii de apel), JJJJ. (declaraţia dată la 26 februarie 2013 la DNA - ST. Iaşi şi declaraţia aflată în dosarul curţii de apel), KKKK. (declaraţia dată la 27 februarie 2013 la DNA - ST. Iaşi şi declaraţia aflată în dosarul curţii de apel), VV. (declaraţia dată la 27 februarie 2013 la DNA - ST. Iaşi şi declaraţia aflată în dosarul curţii de apel), LLLL. (declaraţia dată la 28 februarie 2013 la DNA - ST.

Iaşi şi declaraţia aflată în dosarul curţii de apel), MMMM. (declaraţia dată la 28 februarie 2013 la DNA - ST. Iaşi şi declaraţia aflată în dosarul curţii de apel), NNNN. (declaraţia dată la 28 februarie 2013 la DNA - ST. Iaşi şi declaraţia aflată în dosarul curţii de apel), OOOO. (declaraţia dată la 21 mai 2013 la DNA - ST. Iaşi şi declaraţia aflată în dosarul curţii de apel), SS. (declaraţia dată la 21 mai 2013 la DNA - ST. Iaşi şi declaraţia aflată în dosarul curţii de apel), PPPP. (declaraţia dată la 21 mai 2013 la DNA - ST.

Iaşi şi declaraţia aflată în dosarul curţii de apel), JJJ. (declaraţia dată la 21 mai 2013 la DNA - ST. Iaşi şi declaraţia aflată în dosarul curţii de apel), QQQQ. (declaraţia dată la 21 mai 2013 la DNA - ST. Iaşi şi declaraţia aflată în dosarul curţii de apel) RRRR. (declaraţia dată la 21 mai 2013 la DNA- ST. Iaşi şi declaraţia aflată în dosarul curţii de apel), SSSS. (declaraţia dată la 21 mai 2013 la DNA - ST. Iaşi şi declaraţia aflată în dosarul curţii de apel), TTTT. (declaraţia dată la 21 mai 2013 la DNA- ST.

Iaşi şi declaraţia aflată în dosarul curţii de apel), UUUU. (declaraţia dată la 23 mai 2013 la DNA- ST. Iaşi şi declaraţia aflată în dosarul curţii de apel), VVVV. (declaraţia dată la 23 mai 2013 la DNA - ST. Iaşi şi declaraţia aflată în dosarul curţii de apel) WWWW. (declaraţia dată la 23 mai 2013 la DNA - ST. Iaşi şi declaraţia aflată în dosarul curţii de apel), XXXX. (declaraţia dată la 23 mai 2013 la DNA - ST. Iaşi şi declaraţia aflată în dosarul curţii de apel), YYYY. (declaraţia dată la 23 mai 2013 la DNA - ST.

Iaşi şi declaraţia aflată în dosarul curţii de apel), ZZZZ. (declaraţiile date la la 29 mai 2013 şi respectiv la 10 iunie 2013 la DNA - ST. Iaşi şi declaraţia aflate în dosarul curţii de apel), V. (declaraţia dată la 23 mai 2013 la DNA - ST. Iaşi şi declaraţia aflată în dosarul curţii de apel), întrucât prezintă, fie aspecte contradictorii cu privire la cele declarate, fie se referă la C.

Instanţa de apel va evidenţia, cu titlu exemplificativ din conţinutul declaraţiilor date de martorii mai sus menţionaţi, fie în cursul urmăririi penale, fie în primă instanţă sau în apel, împrejurări faptice, care dovedesc acuzaţii aduse inculpaţilor.

Martora G. în declaraţia dată la 27 februarie 2017 la DNA-ST. Iaşi a menţionat "... Procurorul îmi pune la dispoziţie dosarul APIA 2007 - C. La întrebarea procurorului: Care era scopul ataşării la dosar a adresei nr. x din 07.12.2007 emisă de Primăria Golăieşti şi ce semnificaţie juridică avea astfel de adeverinţă pentru funcţionarul APIA? Răspund următoarele: Aşa cum am constatat din acest dosar potrivit notificării nr. x din 16.11.2007, pentru suprafaţa declarată de C. sistemul de IACS a depistat erori de supradeclarare ceea ce presupunea că s-a declarat o suprafaţă de teren mai mare decât cea existentă în blocul fizic.

Din acest motiv funcţionarul a solicitat fermierului dovezi suplimentare privind suprafaţa de teren trecută în cererea iniţială, iar adresa Primăriei Golăeşti vine să răspundă tocmai în acest sens. Adresa (aşa cum îi arăta şi conţinutul) făcea dovada înregistrării în registrul agricol al suprafeţei de teren pentru care s-au solicitat ajutoarele financiare. Adeverinţa reprezintă un document obligatoriu pentru aprobarea cererii de plată. Pe 2007 C. a solicitat plăţi SAPS şi PNDC". Procurorul îmi pune la dispoziţie dosarul APIA pe 2008 pe numele C.

La întrebarea procurorului: Din ce motiv în conţinutul dosarului nu se regăseşte niciun act care să facă dovada utilizării dosarului? Răspund următoarele: Dacă pentru anul 2007 fermierul depunea documente justificative ale deţinerii/utilizării suprafeţelor declarate, în anul 2008 nu mai trebuiau solicitat. Aceasta cred că era o practică la nivelul Biroului Judeţean. Nu ştiu dacă exista sau nu vreo reglementare în acest sens. Eu am perceput în mod direct o astfel de reglementare în anul 2009 când a fost emis mandatul de procedură care specifica să se solicite în mod expres documente justificative (fie adeverinţă de la C.L., fie contracte de arendă, concesiune şi altele ori titlul de proprietate) pentru diferenţa de suprafaţă solicitată în plus faţă de anul anterior.

Procurorul îmi pune la dispoziţie dosarul APIA 2009 C. şi la întrebarea acestuia "Ce dovadă venea să aducă adeverinţa nr. x din 18.02.2010?" Răspuns: Obiectul acestei notificări era lămurirea blocurilor fizice ale suprafeţei declarate, întrucât apăruse în sistemul IACS diferenţe dintre declaraţia din 2008 şi cea din 2009. Odată cu notificarea i-am înaintat acesteia şi o listă a blocurilor fizice cu privire la care existau diferenţe pe cei doi ani. Aceasta, C. mi-a adus urmare a solicitării mele, adeverinţa menţionată în care se regăseşte identic această listă a B.F-urilor, iar adeverinţa făcea dovada utilizării suprafeţei declarate.

Notificarea am efectuat-o în baza unei adrese de la APIA Bucureşti conform căreia notificam fermierii doar în două situaţii: fie au crescut suprafaţa declarată în cadrul BF faţă de campania anterioară (parcela nouă sau au mărit suprafaţa parcelei declarate în 2008); fie au declarat pentru prima dată, parcele noi faţă de campania anterioară. Nu cunosc în ce împrejurări C. a procurat acea adeverinţă în sensul că nu cunosc dacă Primăria Golăeşti avea în 2010 o evidenţă a BF-urilor. Această adeverinţă venea şi făcea dovada suprafeţelor de teren suplimentare pe 2009 faţă de cererea din 2008 în sensul că în 2008 fusese solicitată plata pentru 390,15 ha, iar pentru 2009 suprafaţa totală de 493,80 ha ...

Procurorul îmi pune la dispoziţie dosarul APIA pe 2008 al D., eu personal am preluat dosarul APIA pentru această asociaţie în anul 2009. Cu privire la întrebarea procurorului de unde provenea caracterul obligatoriu/facultativ a depunerii adeverinţei x din 23.04.2009 a Primăriei Golăieşti, precum şi a adeverinţei numărul 4173 din 22.10.2008, răspund următoarele: constat că solicitantul D. a depus cererea de plată pentru 548 ha păşune comunală ceea ce ce presupunea plăţi SAPS; pentru aceasta era necesară dovada suprafeţei care s-a făcut prin contractul de concesiune 2173 din 18.06.2008, dar şi dovada numărului de animale, astfel cum figura în registrul agricol, care s-a realizat prin adeverinţa nr. x/2009, numărul de animale făcând dovada utilizării terenului.

Adeverinţa nr. x din 2008 a fost solicitată din cauza ivirii situaţiei de supradeclarare în cele două blocuri fizice şi depunerea acestei adeverinţe era obligatorie pentru a face dovada că solicitantul utilizează suprafeţele de teren din cele 2 BF-uri. Aceeaşi situaţie pentru dosarul APIA 2009 cu privire la adeverinţa nr. x din 04.05.2009 cu menţiunea că la fel, documentul era obligatoriu. La întrebarea procurorului din ce motiv la dosarul pe 2009 lipseşte declaraţia cu acordul membrilor asociaţiei conform manualului de proceduri, răspund următoarele: manualul de proceduri a fost elaborat ulterior şi mi-a şi parvenit ulterior datei depunerii cererii de plată.

Ulterior primirii manualului mi s-a părut inutil şi de un formalism exagerat să-i solicit reprezentantului A.P.C.T.-ului tabelul nominal cu semnăturile membrilor prin care să împuternicească pe acesta să depună cererea în numele lor aşa cum impunea Anexa 32, mai ales cu cât în speţă era vorba de o persoană juridică în care preşedintele A. acţiona în numele tuturor membrilor conform statutului. Chiar dacă era vorba de o omisiune cred că depunerea actelor privind asociaţia (act constitutiv, încheiere judecătorească etc.) acoperea această omisiune ...

Aferent anului 2010 am solicitat iar A. a depus dovada suprafeţei de teren şi a numărului de animale conform registrului agricol, fiind depusă adeverinţa nr. x din 10.03.2011. Întrucât în cererea de plată A.P.C.T.-ul a solicitat plata pentru o suprafaţă totală de 594,85 ha (mai mult faţă de 2009 când au avut 547,96 ha), A. a adus adeverinţă din care rezulta utilizarea întregii suprafeţe de 594,85 ha şi că deţinea 321 animale. Având experienţa anului anterior privind lipsa Anexei 32, în anul 2010 i-am solicitat lui A. depunerea unui singur tabel nominal care să cuprindă, atât membrii asociaţiei cu semnăturile acestora ca reprezentantul să depună cererea în numele lor (conform Anexei 32), cât şi menţiunea privind cardurile de exploataţie potrivit OMADR nr. 118 din 2009.

Acest lucru A. l-a făcut prin depunerea tabelului nominal de la dosarul APIA amintit. Cererea de plată pe 2011 a fost făcută de I. care a venit însoţit de A. ce mi l-a prezentat pe primul ca fiind noul şef al asociaţiei. Susţin că I. mi-a depus la dosarul 2011 adresa nr. x/02.06.2011 şi tabelul nominal cu crescătorii de animale, ambele la solicitarea mea. Ulterior i-am cerut acestuia să se prezinte pentru o supradeclarare pe un bloc fizic, iar dânsul s-a prezentat, atitudinea sa m-a contrariat în sensul că mi-a comunicat că nu mai doreşte să fie reprezentantul asociaţiei pe motive personale şi mai doreşte să facă nicio activitate în numele acesteia inclusiv în relaţia cu APIA.

Acesta a semnat un formular de retragere a unei suprafeţe dar a intenţionat să ia cu totul dosarul APIA. Eu i-am explicat că nu poate face aşa ceva, iar problema sa o poate rezolva prin demisei la asociaţia respectivă. Prin noiembrie 2011 I. a adus la APIA un document prin care arăta că a demisionat din funcţia de preşedinte al asociaţiei. La începutul anului 2012 A. a venit personal la APIA şi l-a prezentat pe înlocuitorul lui I., F. În orice caz pentru dosarul 2011 toate actele suficiente şi necesare pentru aprobarea la plată au fost depuse de ..."

În declaraţia dată de martora G. la 21 februarie 2018 la prima instanţă aceasta a menţionat "... Procedura la nivelul anilor 2009-2010 presupunea ca fermierul să formuleze o cerere de plată standard, ce cuprindea declaraţia pe propria răspundere a fermierului cu privire la suprafeţele de teren deţinute, nr. de animale. La această cerere erau anexate documentele necesare, precum contractul de concesiune a suprafeţei de tern, actele asociaţiei, copie după cartea de identitate La solicitarea noastră, documentaţia se putea completa. Acest fapt era cunoscut de la debutul procedurii de către fermieri. În ceea ce priveşte D. şi C. este posibil să fi solicitat completări ale documentaţiei, nu îmi amintesc exact dar dacă am solicitat, aceste solicitări se făceau în scris şi probabil există la dosar.

Aceste completări vizau lămuriri cu privire la suprafaţa de tern deţinută şi nr. de animale. Nu consiliam fermierii cu privire la modalitatea de completare a documentaţiei, ci le spuneam pur şi simplu că, de ex., trebuie depusă o adeverinţă privind suprafaţa de tern deţinută. Cu privire la dosarele pt. D. şi C. am discutat cu A., respectiv C ... Instanţă: Referitor la tabelele ce se găseau la ds. - făceaţi dvs. vreo verificare, care era procedura? Răspuns: Iniţial, tabelele semnate de membrii asociaţiei nu erau standardizate însă ulterior s-a impus cerinţa ca să fie asigurat un păşunat raţional ceea ce însemna un minim de 0.3 unităţi vită mare la hectar, această cerinţă s-a impus începând cu anul 2010. Av. PP. Numele, prenumele, codul de exploataţie şi nr. de animale în practica lucrătorilor APIA erau confirmate de existenţa semnăturilor sau de viza medicului veterinar? Mai exact, cum verificaţi dacă semnăturile erau reale? Răspuns: Tabelele erau depuse pe propria răspundere de titularii cererii, nu aveam posibilitatea să efectuăm verificări, însă din anul 2010 solicitam ca aceste tabele să fie avizate de către medicul veterinar al comunei. Nu era o cerinţă expresă a legii, era o cutumă a noastră. Probabil că am făcut această solicitare şi în cazul D. şi C. Av. AAAAA. În ce scop cerea viza medicului veterinar? Răspuns: Pentru a asigura respectarea gradului de exploataţie făceam aceste verificări atunci când nu aveam altă modalitate de a verifica. Viza medicului veterinar era o certitudine în plus că persoana deţinea acel cod de exploataţie şi acel nr. de animale, pe noi asta ne interesa. Av. PP.: Dacă pe acele tabele erau necesare toate semnăturile proprietarilor de animale pe tabelele ce însoţeau cererea de plată pentru subvenţie? Răspuns: Era posibil ca tabelele să nu conţină semnăturile tuturor celor menţionaţi pentru faptul că în tabele erau trecuţi toţi membrii asociaţiei dar era posibil la un moment dat ca unii dintre ei să nu mai deţină animale şi atunci nu exista semnătura acestora în tabel, au fost situaţii în care tabelele au fost depuse astfel ...".

În declaraţia dată la data de 10 octombrie 2019 la Înalta Curte, martora G. a arătat "Menţin declaraţiile date atât în faţa instanţei de fond, cât şi în faza de urmărire penală. Sunt şi în prezent consilier în cadrul APIA, dar în perioada februarie - martie 2009 până în 2013, în calitatea mea de consilier la APIA mi-au fost repartizate dosarele D. şi C. În calitatea mea de funcţionar eu aveam obligaţia să primesc şi să depun la dosar toate documentele necesare acordării finanţării pentru cele două entităţi precizate mai sus.

Pentru D. în primul an, respectiv în 2009 - 2010 s-a prezentat domnul A. şi ulterior în 2011 domnul I., şi apoi F. Pentru C. s-a prezentat în perioada 2009 - 2012 doamna C. În situaţia în care existau nemulţumiri din partea mea cu privire la actele depuse la cele două dosare, insuficienţa acestora eu contactam strict persoanele menţionate mai sus pentru cele două entităţi. Întrebări adresate de către procuror: Ce acte doveditoare trebuia să depună persoana juridică respectivă? Răspuns: Pentru D.: adeverinţă eliberată de primăria comunei de care aparţinea terenul, respectiv Golăeşti, care să conţină suprafaţa de teren pusă la dispoziţia asociaţiei; contract de concesiune sau altă formă de atribuire; dovadă prin care asociaţia dovedea că deţine un anumit număr de animale.

Ulterior, s-a solicitat membrilor dovada acordului că vor păşuna cu animalele, în păşunile deţinute de asociaţie. Pentru C.: adeverinţă eliberată de primăria comunei de care aparţinea terenul, respectiv Golăeşti, care să conţină suprafaţa de teren. În ce condiţii şi-a respectat D. obligaţia de depunere a cardurilor de exploataţie? Răspuns: Cardul de exploataţie este un document eliberat de ANSVA, prin care se demonstrează calitatea de crescător de animale. Începând cu anul 2010 membrii asociaţiei şi-au depus în tabel menţiunile cu privire la cardul de exploataţie, iar cei care nu depuneau acest card depuneau o adeverinţă eliberată de medicul veterinar care atesta calitatea de crescător şi numărul de animale deţinute.

În legătură cu C. dacă exista obligaţia să depună acte doveditoare cu privire la deţinerea şi folosirea acelor terenuri pentru care se solicitau fonduri? Răspuns: Până în anul 2014 în afară de adeverinţa precizată mai sus nu s-a solicitat nimic. Întrebări adresate de către apărătorul inculpaţilor A. şi C.: Cine a completat şi depus cererea unică de plată din partea D., sub mandatul domnului I.? Răspuns: Domnul I., personal. Urmare a solicitărilor formulate de APIA în anul 2011, cine a redactat, semnat şi depus planurile de lucrări, declaraţiile de eligibilitate şi centralizatoarele cu suprafeţele de teren din partea D.? Răspuns:

Nu ştiu cine le-a redactat şi semnat, dar de depus le-a depus domnul I. În cadrul activităţii de verificare derulată de către APIA, martora a participat faptic în teren la verificarea suprafeţelor declarate de către D. şi C. sau dacă are cunoştinţă că au efectuat controale de acest gen alţi angajaţi ai APIA? Răspuns: Nu am efectuat niciun fel de control, pentru că nu intră în atribuţiile mele de serviciu şi nu cunosc dacă departamentul din cadrul APIA, care se ocupă cu astfel de controale, au efectuat astfel de controale.

Poate preciza martora care au fost beneficiarii finali ai subvenţiilor accesate şi acordate către cele două entităţi? Răspuns: Nu. "

În declaraţia dată în primă instanţă la data de 21 februarie 2018, martorul I. a menţionat că:

"Răspuns: În 2011 eram inginer la primărie şi dl. primar A. mi-a cerut să merg la APIA să depun cererea pt. subvenţia pentru păşune. Eu nu eram membru în asociaţie, nu aveam nicio treabă dar lucram la primărie şi mi-a spus că nu are cine să meargă -"eşti inginer" şi m-am dus. Am fost însoţit de dl. primar. Nu ştiu de ce am fost însoţit de primar dacă nu avea cine dar el mi-a tot spus "hai, hai". Arăt că cererea am completat-o eu, în birou la salariatul de la APIA, era o doamnă. Am completat cererea conform datelor indicate de doamna de la APIA.

Nu pot preciza dacă a fost prezentă astăzi în sală acea doamnă. Primarul nu mi-a spus ce să scriu în cerere. Arăt că avea actele dl. primar şi i le-a dat, inclusiv o împuternicire a mea. Arăt că eu chiar în biroul doamnei de la APIA am spus că nu vreau să reprezint asociaţia şi chiar am mâzgălit hârtiile dar doamna mi-a spus că nu se mai poate. Nu am vrut să mai reprezint asociaţia pentru că nu voiam să lucrez cu banii. Banii erau ai asociaţiei, nu veneau la mine. Nu am scris niciun cont, nu am indicat un cont personal al meu, nici primarul nu mi-a cerut acest lucru.

Întrebare proc.: Actele depuse la APIA care au însoţit cererea pentru subvenţie au fost întocmite, pregătite de dvs., le cunoştea conţinutul? Actele au fost completate de dvs? Răspuns: Eu doar am completat cererea la birou la APIA, primarul avea mai multe acte pe care le-a depus. Eu nu am completat actele şi nici nu ştiam de ele. Proc.: În perioada aceea, la care faceţi ref. eraţi membru a vreo unei asociaţii de animale din com. Golăeşti? Răspuns: La data la care am mers la APIA nu eram membru a vreunei asociaţii de animale din com.

Golăieşti. Proc.:Declaraţia dată la D.N.A. corespunde adevărului? Aveţi ceva de obiectat cu privire la declaraţiile anterioare? Răspuns: Am dat declaraţie la urmărirea penală, s-a consemnat ce am spus, nu am obiecţiuni de făcut cu privire la modalitatea de derulare a audierii. Av. PP. A afirmat martorul că nu a văzut actele pe care le avea primarul, însă anterior acestei declaraţii, tot astăzi, a afirmat că a văzut o hârtie prin care era desemnat reprezentant, când a văzut acea hârtie? Răspuns: Arăt că în biroul la APIA primarul mi-a dat actele şi le-am pus în dosar şi atunci am văzut.

Av. PP.: Vi s-a propus vreodată să fiţi membru în D., să administraţi acea asociaţie? Răspuns: Nu am fost niciodată membru în D. şi nu mi s-a propus să administrez asociaţia. Av. PP.: Sumele de bani care trebuiau să intre de la APIA trebuiau să intre în contul personal sau în contul asociaţiei? Instanţa: De ce ar fi trebuit să lucraţi dvs. cu bani, banii nu intrau în contul asociaţiei? Răspuns: Eu m-am speriat şi am spus că nu vreau să lucrez cu banii pentru că primarul mi-a spus că îmi dă mie banii în contul meu.

Eu nu i-am indicat primarului niciun cont şi nici nu mi-a cerut. Nu mi-a spus primarul să îmi deschid un cont pe numele meu. Instanţa: Cum anume trebuia să se întâmple acest lucru, cum trebuiau să ajungă banii la dvs? Răspuns: Nu ştiu cum trebuia să lucrez eu cu banii, pur şi simplu m-am speriat. Instanţa: De ce v-aţi speriat, era în primărie vreo discuţie? Răspuns: În 2011 nu era nicio teamă, zvon, în primărie legat de banii de la APIA, pur şi simplu nu voiam eu. Av. PP.: În ce lună şi-a dat demisia din calitatea de admin. de la D.

şi ce l-a determinat să facă acest lucru? Răspuns: Este adevărat că am depus o cerere de demisie din calitatea de administrator al D. pentru că m-am speriat când am văzut acea delegaţie şi am crezut că m-a pus administrator fără voia mea. Av. PP.: În ce lună şi-a dat demisia? Răspuns: Înscrisul l-am întocmit prin toamnă şi l-am dus şi la APIA şi la primărie l-am înregistrat. Având în vedere vârsta dvs. şi calitatea de inginer la primărie, de ce aţi dat curs solicitării primarului? Răspuns: Nu am fost ameninţat, doar mi s-a cerut să merg, hai, hai, spunându-mi-se că şi în alte părţi tot inginerul a depus cererea.

Av. PP.: S-au făcut presiuni din partea dl. A.? Răspuns: Nu s-au făcut presiuni din partea primarului că mă dă afară, doar a insistat. Instanţa: Aveţi vreo stare conflictuală cu A.? Răspuns:Nu. Av. AAAAA.: De câte ori a fost la APIA, după ce a fost prima oară? Răspuns: Arăt că am mai fost la APIA încă o dată între depunerea cererii şi a demisiei, fiind trimis de către primar să semnez ceva, întrucât lipsea o semnătură. Am semnat o adeverinţă sau un tabel, nu îmi amintesc, înscris ce se afla deja la APIA. Av. AAAAA.:

Cine a întocmit planul de lucrări ce a fost depus în dosarul APIA 2011? Răspuns: Eu am întocmit planul de lucrări ce a fost depus la dosar în 2011. Am întocmit acest plan la solicitarea primarului, anterior depunerii cererii la APIA. Nu pot preciza exact când anume. Av. AAAAA.: A asistat la discuţii în primărie legate de o cercetare penală începută de DNA cu privire la D.? Răspuns: Nu, nu se discuta în primărie. Av. E.: Dacă atunci când a depus cerere la APIA a fost doar consiliat în leg. Cu întocmirea decl. sau i s-a dictat ce să scrie în cerere? Răspuns:

Arăt că acel consilier de la APIA mi-a spus ce să trec de la rubrici pentru că era greuţ de completat. Consilierul mi-a spus, de ex., suprafaţa de teren, nr. de animale. Primarul nu mi-a spus nimic atunci când am completat cererea. Nu mi-a dat îndrumări cum să completez cererea. Av. E.: În momentul depunerii cererii, avea informaţii conform cărora doc. nu sunt legale, că nu ar corespunde cu realitatea? Răspuns: Nu cunoşteam aceste aspecte, îmi era teamă pentru simplul fapt că era vorba de bani şi nu ştiam ce avea să urmeze cu banii.

Îmi tot spunea primarul că "se pierd banii, se pierd banii". Instanţa: Ce cunoaşteţi că s-a întâmplat cu banii de la APIA? Cu privire la păşune se făcea ceva? Răspuns: Nu cunosc ce se întâmpla cu banii de la APIA. Nu am văzut nimic."

Martorul I. în declaraţia dată la Înalta Curte, la 10 octombrie 2019 a arătat:"Menţin declaraţiile date în faţa instanţei de fond în data de 21 februarie 2018 şi în faza de urmărire penală în data de 21 noiembrie 2012, precum şi declaraţia olografă, nedatată, întrucât corespund adevărului. În anul 2011 eram inginer la Primăria Golăeşti şi deşi nu eram membru al D., domnul primare A. mi-a cerut să merg la APIA să depun cererea pentru subvenţia pentru păşune. Iniţial, nu am vrut să depun această cerere, întrucât consideram că nu este treaba mea, dar la insistenţele domnului primar, m-am deplasat cu maşina acestuia la biroul APIA din Iaşi, unde am completat şi depus o cerere, conform celor indicate de doamna de la APIA.

Am văzut chiar că exista un tabel prin care eram împuternicit de oamenii din sat să depun acea cerere. Menţionez că domnul primar era cu mine prezent la APIA şi a depus restul documentelor, inclusiv acel tabel despre care am vorbit, prin care eu eram împuternicit. Precizez că eu nu cunoşteam nimic legat de aceste acte depuse pentru subvenţie, eu eram un simplu interpus, plăţile nefiind făcute niciodată în contul meu. Întrebare adresată de către procuror: Dacă martorul poate să precizeze în ce context a tăiat semnăturile de pe documentele prezentate la APIA atunci când a depus cererea? Răspuns:

Tot cu ocazia depunerii cererii mai sus arătate, fiind singur cu doamna de la APIA, după ce domnul primar nu mai era în birou, am tăiat cu pixul mai multe acte, inclusiv cererea pe care o făcusem eu. După ce am mâzgălit hârtiile în acest mod nu le-am mai refăcut, întrucât eu nu vroiam să lucrez cu banii şi nu vroiam să reprezint asociaţia. Întrebări adresate de către apărătorul inculpaţilor C. şi A.: Dacă aţi semnat cererea datată 10 iunie 2011, respectiv cererea unică de plată pentru suprafaţa 579 ha? Răspuns: Mi-a fost prezentată această cerere unică de plată de către instanţă, nu ştiu dacă am semnat această cerere, pe ştampila D., ştampila a fost în posesia mea până a doua zi.

Nu ştiu dacă eu am pus ştampila pe acel act. În calitatea dvs. de inginer la Primăria Golăeşti, aveaţi obligaţia să identificaţi şi inventariaţi terenurile agricole deţinute de cele două entităţi, respectiv D. şi C.? Răspuns: Nu ştiu dacă aveam o astfel de obligaţie, cert este că nu am procedat la identificarea şi inventarierea acestor terenuri. Dacă aveaţi îndatorirea să completaţi registrul agricol, în sensul inserării în acesta a suprafeţelor de teren deţinute de cele două entităţi? Răspuns: Nu aveam o astfel de atribuţie, era un angajat special pentru a înregistra în registrul agricol terenurile.

Cine a întocmit şi depus în anul 2011 din partea D. la APIA planul de lucrări şi declaraţia de eligibilitate, acte în completare solicitate de APIA? Răspuns: Da, mi-au fost arătate cele două documente, respectiv plan de lucrări şi declaraţia de eligibilitate, nu le-am întocmit şi nu le-am depus eu la APIA. Semnăturile de pe aceste documente nu prea seamănă cu semnătura mea. Dacă martorul a depus în anul 2011 declaraţiile pe blocuri fizice şi teren, precum şi centralizatoarele cu suprafeţele de teren? Răspuns: Cele două acte, respectiv declaraţii de suprafaţă pe anul 2011, conţinând un tabel cu 19 poziţii şi actul datat 20 noiembrie 2011, care conţine suprafeţele de 83 ha, respectiv 82,64 ha, nu au fost întocmite de mine, dar au fost depuse, ştampilate şi semnate de mine în faţa reprezentantului APIA, când am mers cu domnul primar.

Ambele acte poartă acea bară prin care eu încercam să îmi anulez intenţia de a le depune la APIA, în modul precizat mai sus."

Martora H. în declaraţia dată la 22 noiembrie 2012 la DNA - ST. Iaşi a menţionat că "... În legătură cu menţiunile din registrul contractelor de arendă înregistrat sub nr. x din 01.08.2005 arăt următoarele: Eu am efectuat menţiunile olografe din acest registru conform următoarei proceduri: Consemnările erau efectuate în baza unui exemplar al contractului de arendă adus la primărie de una din părţi; a existat doar o singură situaţie în care consemnările le-a efectuat fără a vizualiza contractele de arendă, mă refer la C., pentru consemnările efectuate în anul 2007. În această situaţie îmi amintesc că s-au prezentat la mine primarul A. însoţit de soţia sa C., care mi-au cerut să înregistreze mai multe contracte de arendă conform unui centralizator. Primarul avea asupra sa 2 - 3 dosare sub braţ şi mi-a spus că acolo are contractele în original dar ni le va înmâna după ce va efectua o copie, lucru care nu s-a realizat până în prezent. Eu nu am văzut conţinutul acelor dosare şi nu pot afirma că dosarele conţineau contractele de arendă. Nici primarul nu mi le-a arătat. Afirm cu certitudine că centralizatorul respectiv purta un număr de înregistrare (număr al condicii de secretariat). Procurorul îmi pune la dispoziţie condica de secretariat din 03.01.2007 ocazie cu care am constatat că la poziţia x (acesta era numărul de înregistrare de pe centralizatorul prezentat de primar) figurează altă menţiune decât referirea la centralizatorul contractelor de arendă (figurează un referat al comisiei locale de fond funciar).

Totodată am constatat că data numărului de înregistrare de pe centralizator (13.02.2007) nu corespunde cu data poziţiei x din registru (30.01.2007). Menţiunea din condica de secretariat este efectuată de mine personal. Menţiunea din registrul agricol 2007 - 2011 (registrul privind persoanele juridice) din dreptul C. (la poziţia 002) este efectuată de J. Procurorul îmi pune la dispoziţia condica de secretariat nr. 22 din 07.01.2008 şi am constatat că, la poziţia x din 13.02.2008, figurează următoarea menţiune: "contracte de arendă C." contracte provenind de la "Primăria Golăeşti".

Fiind întrebată de procuror în ce modalitate am înregistrat contractele de arendă astfel cum figurează înregistrarea x din 13.02.2008, răspund că am vizualizat, aşa cum am arătat mai sus, doar centralizatorul pus la dispoziţie de primarul A. Îmi menţin punctul de vedere în sensul că la efectuarea menţiunilor în condica contractelor de arendă am văzut pe centralizatorul prezentat de primar un număr de înregistrare. La întrebarea procurorului dacă menţiunea de pe condica de secretariat 22/07.01.2008, poziţia x din 13.02.2008, am efectuat-o în urma vizualizării contractelor de arendă prezentate de C. (sau primar) ori a unui centralizator al acestor contracte, răspund cu certitudine că nu.

Această menţiune am efectuat-o la cererea primarului A., urmare a menţiunilor efectuate în 2007 pe condica contractelor de arendă. De altfel, aşa cum rezultă şi din această condică, aferent anului 2008, C. a fost înregistrată cu un singur contract. La întrebarea procurorului din ce motiv, pe condica contractelor de arendă aferent anului 2007, la menţiunile pentru C., am lăsat spaţiu liber/rubrici necompletate) între poziţiile x inclusiv - y inclusiv, răspuns astfel: eu am numerotat pagina condicii de sus până jos cu numărul aferent, dar pe centralizatorul pus la dispoziţie de A. nu am regăsit numele persoanelor contractante şi nici numărul contractului aferent, astfel încât am lăsat spaţiu liber.

Susţin că pe centralizatorul pus la dispoziţie de A., am recunoscut scrisul olograf al colegei mele J., iar centralizatorul reprezenta o copie xerox, nu era în original. Precizez că am procedat astfel tocmai pentru ca nr. poziţiei din registrul condicii contractelor de arendă să corespundă numărului contractului astfel cum figura în centralizator. Pentru că nu am găsit contractele de arendă numerele x inclusiv - y inclusiv, din acest motiv am lăsat şi eu necompletate poziţiile respective din condica contractelor de arendă. Procurorul mi-a pus la dispoziţie centralizatoarele contractelor de arendă astfel cum se regăsesc în dosarele nr. x/2010, nr. y/2011, ocazie cu care am constatat că doar centralizatorul din dosarul nr. x/2010 corespunde cu menţiunile efectuate de mine în condica contractelor de arendă (ceea ce înseamnă că şi eu am vizualizat acelaşi centralizator), dar nu şi pentru anul APIA/2011.

Cu privire la centralizatorul din acest ultim dosar precizez că nu cunosc de unde apar înregistrate aceste contracte de arendă, în niciun caz din condica contractelor de arendă. Mai fac precizarea că primarul A. mi-a lăsat centralizatorul cam două zile pentru a-l transcrie în condica contractelor de arendă. I l-am restituit tot lui. În mai multe rânduri i-am solicitat un exemplar al contractelor de arendă dar tot de atâtea ori mi-a spus că a uitat. El mi-a spus că a dat contractele pentru copiere unui nepot BBBBB., dar nu cunosc din ce motiv nu le-a mai adus.

Afirm că menţiunea din registrul agricol (persoane juridice) referitor la C. cu privire la contractul de păşunat din 10.05.2007 am efectuat-o personal la solicitarea primarului A. Primele două menţiuni din acelaşi registru (privind pe C.) au fost efectuate de colega mea J. Susţin în mod ferm că am efectuat menţiunea cel târziu până în noiembrie 2008 (dată de la care am lucrat şi lucrez numai la starea civilă) şi nu am mai efectuat nicio menţiune în registrul agricol. Referitor la adeverinţa nr. x din 07.12.2007 afirm următoarele:

Eu personal am tehnoredactat această adeverinţă după ce am consultat registrul agricol (persoane juridice) de unde a rezultat suprafaţa utilizată de C., respectiv 390 ha. Această suprafaţă se presupunea că rezultat din însumarea suprafeţelor rezultate din contractele de arendă trecute în centralizatorul contractelor de arendă pe care l-am înregistrat eu în anul 2007, iar eu personal nu am făcut niciodată această adunare. Am semnat adeverinţa în dreptul numelui secretarului CCCCC., după ce iniţial fusese semnată de primarul A.

Emiterea adeverinţei mi-a fost solicitată de către primarul A. pentru a fi utilizată la APIA: Eu nu am considerat că adeverinţa cuprinde menţiuni false, întrucât datele inserate coincideau cu datele trecute în registru agricol.

Cu privire la adeverinţele emise pentru D. afirm următoarele: Îmi menţin integral declaraţia olografă dată anterior la 10.04.2012 la DNA Iaşi. Eu personal am înregistrat D. în registrul agricol persoane juridice. Nu îmi amintesc cu exactitate momentul înregistrării dar pretind că ar fi fost în anul 2008 sau 2009. Înregistrarea am făcut-o la solicitarea primarului A., care mi-a prezentat contractul de concesiune nr. x din 18.06.2008. Din câte cred, K. (persoana care se ocupa de registrul agricol) nu era la serviciu. La întrebarea procurorului din ce motiv am înregistrat asociaţia la registrul persoane juridice, respectiv prin ce act se făcea dovada personalităţii juridice a asociaţiei, răspund să nu îmi amintesc.

În afara contractului de concesiune primarul nu mi-a prezentat niciun alt act. La întrebarea procurorului în ce calitate a solicitat primarul înregistrarea asociaţiei, respectiv ce calitate avea primarul la asociaţie, răspund că nu ştiu, nu mi-a produs, nu mi-a arătat niciun act în acest sens. La întrebarea procurorului din ce motiv declarantul nu a semnat registrul agricol, răspund că nu i-am solicitat eu acest lucru, l-am omis. Toate datele inserate de mine le-am efectuat la dictarea primarului A. fără însă a avea un act care să justifice inserarea menţiunilor, cu excepţia unui certificat fiscal de pe care mi-a dictat Codul fiscal al asociaţiei.

La întrebarea procurorului de unde rezulta numărul animalelor deţinute de membrii asociaţiei, răspund că nu rezultat de nicăieri, am trecut această menţiune la solicitarea primarului. Eu nu am citit contractul de concesiune pe care îl avea asupra sa. De altfel, revin şi arăt că nu ştiu dacă documentul din mâna primarului era sau nu contractul la care făcea referire în dictarea sa, eu nu am văzut acel act, am avut încredere în cele spus de primar. La întrebarea procurorului din ce motiv am completat acelaşi număr de animale (495 bovine) atât pentru 2008 cât şi pentru 2009, răspund că aşa mi-a dictat primarul.

La întrebarea procurorului din ce motiv am trecut suprafaţa utilizată (547,96 ha) doar pentru anul 2008, nu şi pentru 2009, răspund că nu mai ţin minte. La întrebarea procurorului dacă ştiam care sunt obligaţiile funcţionarului în procedura de efectuare a menţiunilor în registrul agricol al persoanelor juridice, respectiv care sunt actele doveditoare/justificative pentru menţiunile din registru, răspund că ştiu care sunt aceste acte, dar nu i le-am solicitat şi primarului, nu ştiu din ce motiv. Referitor la adeverinţa nr. x din 22.10.2008 precizez următoarele: adeverinţa a fost tehnoredactată de către viceprimarul B. (având în vedere faptul că acesta era singurul din primărie care deţinea situaţia blocurilor fizice ale terenurilor din comună).

Revin şi arăt, eu am tehnoredactat conţinutul adeverinţei la dictarea viceprimarului B. Acesta nu mi-a spus cine a solicitat această adeverinţă. Eu personal nu am efectuat nicio verificare a registrului agricol privind datele cuprinse în adeverinţă. Am semnat adeverinţa după ce fusese semnată de viceprimar. Eu am înregistrat adeverinţa la solicitarea lui B. Acesta mi-a spus că adeverinţa este necesară pentru APIA. Eu nu cunoşteam şi nici în prezent nu cunosc date cu privire la asociaţie: nu cunosc cine a înfiinţat-o, când a înfiinţat-o şi în ce modalitate, care este componenţa asociaţiei, ce suprafaţă de teren deţine sau utilizează, câte animale au membrii acestei asociaţii şi nici ce activitate au desfăşurat aceştia în legătură cu cererile formulate de asociaţie la APIA Iaşi ..."

În declaraţia dată în primă instanţă la 21 februarie 2018, martora H. a arătat că:" Răspuns. Arăt că am dat declaraţie şi la urmărirea penală. Am lucrat în cadrul primăriei, la registratură. Cunosc faptul că s-au înfiinţat D. şi C. Doar atât cunosc, că s-au înfiinţat. D. a fost înfiinţată la iniţiativa preşedintelui, respectiv A. Nu am eliberat documente pentru aceste asociaţii sau cel puţin nu îmi amintesc. Am redactat o adeverinţă referitoare la blocurile fizice la solicitarea lui B. pentru D., acesta spunându-mi că este necesară la APIA.

Eu doar am redactat adeverinţa, conţinutul acesteia, respectiv blocurile fizice mi-au fost dictate de B. după hârtiile existente în primărie, primite de la APIA. Nu a existat o cerere din partea D. Nu mi-a precizat B. de ce îmi solicită el acea adeverinţă, doar că e necesară la APIA. A fost trecută adeverinţa în registrul de evidenţă al primăriei, eu am făcut acest lucru, aşa cum făceam în mod normal, fără să mi se solicite a o înregistra într-un anumit loc. Datele din adeverinţă le-am scris după dictarea lui B., nu le-am verificat.

Nu ştiu dacă B. avea vreo legătură cu D. dar dumnealui mi-a solicitat adeverinţă. Întrebare proc.: Explicaţi acest lucru, ce înseamnă aceste verificări, în ce au constat ele referitor la hărţi? Răspuns. Arăt că în momentul în care am întocmit adeverinţa B. avea asupra sa hărţile, se uita în ele şi îmi dicta. Proc.: De unde cunoaşte că s-au înfiinţat cele două asociaţii la care a făcut referire la începutul declaraţiei, a perceput în mod direct că membrii D. să fi aderat la această asociaţie? Răspuns: Nu cunosc efectiv cum s-au înfiinţat, ci doar am auzit în primărie că s-au înfiinţat cele două asociaţii.

În registrul contractelor de arendă, când se făceau înregistrări cu privire la aceste contracte, erau vizualizate şi contractele de arendă? Exista un astfel de registru în primărie, al contractelor de arendă? Răspuns: Da, exista. Proc.:- reformulare: Când se făceau consemnări în acest registru, al contractelor de arendă, cu privire la aceste contracte - erau vizualizate şi contractele de arendă? Exista un astfel de registru în primărie, al contractelor de arendă? Răspuns: În momentul în care am completat registrul contractelor de arendă am făcut-o după un centralizator, nu am făcut-o efectiv după contractele de arendă.

Arăt că, contractele de arendă erau la secretar, CCCCC., eu doar am completat acest registru după centralizatorul primit de la el. La care contracte face acum referire? Ce contracte erau menţionate în acel centralizator? Răspuns: Cred că acel centralizator era pentru anul 2007. Ulterior, nu mai cunosc cum s-a procedat în ceea ce priveşte completarea registrului. Proc.: La care persoană juridică face referire? Viza o anumită asociaţie? Răspuns: Din câte îmi amintesc, contractele menţionate în centralizator vizau C. şi cred că erau pentru 2007.

De unde cunoaşte că contractele de arendă erau la secretar? Răspuns: Am spus că erau la secretar contractele de arendă fără să le văd doar pentru faptul că aceasta era atribuţia sa, dat fiind volumul de muncă, eu doar l-am ajutat şi l-am completat. Proc.: A avut discuţii legate cu aceste contracte de arendă vreodată cu numiţii NN.? Răspuns: Eu doar am completat acel registru, cum am declarat deja, nu am discutat nimic despre contracte. Instanţa: De când lucraţi în primărie? La un moment dat, aţi auzit zvonuri sau aţi aflat de adrese de la autorităţi ale statului că ar fi fost probleme.

Răspuns: Nu cunosc din zvon public să fi fost probleme cu subvenţia de la APIA pentru cele două asociaţii. Ce se întâmpla cu subvenţiile de la APIA? Răspuns: Nu cunosc ce s-a întâmplat cu banii primiţi de la APIA de către asociaţii, D. şi AF C . . . . . . . . . .Proc.: A solicitat primarului să îi dea un ex. al contractelor de arendă. Răspuns: Eu personal nu am solicitat primarului să îmi dea contractele de arendă. Proc.: Care este explicaţia pentru care la UP, la DNA a declarat că în mai multe rânduri a solicitat primarului contractele dar tot de atâtea ori a uitat? Răspuns:

Nu îmi amintesc să fi declarat că i-am solicitat un ex. al contractului de arendă primarului, în mai multe rânduri. Nu îmi aduc aminte să fi fost întrebată la DNA lucrul acesta. Instanţa: I-aţi solicitat primarului contracte de arendă? Răspuns: Eu nu le-am cerut în mod direct, a existat discuţia că trebuie să facă copii şi să le aducă, probabil că aceste contracte fuseseră solicitate de către secretat. Av. AAAAA.: D. a fost înregistrată în registrul agricol? Dacă da, cine a înregistrat-o? Răspuns: Arăt că eu am înregistrat în registrul D., la solicitarea dl. primar A.

Instanţa: Aţi avut şi nişte documente la bază, când aţi făcut înregistrarea? Răspuns. Înregistrarea am făcut-o după dictarea dl. primar, care avea documentele, eu nu le-am văzut. Am procedat în acest sens, întrucât lipsa d-na J., cea care avea atribuţia să facă aceste înregistrări. Av. AAAAA.: Când aţi făcut această înregistrare? Răspuns: Această înregistrare am făcut-o până la sfârşitul anului 2008 pentru că în noiembrie, octombrie am preluat starea civilă, nu pot preciza exact data. Instanţa: A semnat primarul în registru? Răspuns:

Nu îmi amintesc dacă a semnat primarul în registru şi nici dacă i-am solicitat, nu cred că ştiam că trebuie să semneze că nu era atribuţia mea. Av. AAAAA.: În declaraţia de la UP, a spus că a făcut această înregistrare în anul 2009, cum îşi explică? Av. AAAAA.: Dacă blocurile fizice sunt înregistrate în registrul agricol. Răspuns: Nu, pentru că nu există rubrică, se regăsesc doar în hărţile despre care am spus. Av. PP.: Dacă cunoaşte că dl. K. a înregistrat în registrul agricol D.? Dacă a făcut înregistrarea în alt registru? Răspuns:

Arăt că dl. K. a preluat atribuţiile d-nei J., dumnealui a înfiinţat registrul agricol despre care eu am aflat la DNA când mi s-a adus la cunoştinţă despre o adeverinţă din acest registru. Eu nu am înregistrat D. în registrul agricol, dl. K. s-a ocupat de acest lucru. Av. PP.: La biroul primăriei s-a constatat lipsa unui registru agricol? Răspuns: După ce am fost la DNA, am căutat acest registru şi nu l-am găsit. Şi dl. K. l-a căutat şi nu l-a găsit. Av. PP.: Dl. K. a recunoscut dispariţia acelui registru agricol, în care a făcut înregistrarea D.? Răspuns:

K. spunea că trebuie să fie acel registru pentru că dânsul a înregistrat D. în acel registru. Av. PP.: A afirmat că înregistrarea contractelor de arendă era în atribuţia dl. secretar, dl. CCCCC., a confirmat existenţa acelor contracte de arendă, dacă existau la el? Răspuns: Eu nu l-am întrebat pe secretar dacă deţine contractele de arendă, nu i le-am solicitat, dar centralizatorul era semnat de secretar. Av. PP.: Adeverinţa nr. x din 07.12.2007, suprafaţa era menţionată în registrul agricol? Răspuns: Arăt că adev. nr. x/07.12.2007 am eliberat-o după registrul agricol.

Instanţa: Cine v-a solicitat? Răspuns: Această adeverinţă mi-a fost solicitată de dl. primar A. Instanţa: Ce legătură avea dl. primar cu C.? Răspuns. Probabil se ocupa mai mult dumnealui. Av. PP.: S-au făcut presiuni pentru eliberarea documentelor pentru D. şi C. de către domnii B. şi A. Răspuns: Nu. Instanţa: Orice persoană de pe stradă putea solicita adeverinţa referitoare la D. şi C. Răspuns: Nu, doar în nume propriu. Av. PP.: Din ce an a preluat dl. K. registrul agricol? Răspuns: Arăt că K. a preluat atribuţiile d-nei J.

în anul 2008. Av. C.: În calitatea de lucrător la primărie, are cunoştinţă despre existenţa unor şedinţe pe sate privind aderarea sătenilor la D.? Răspuns: Cunoşteam despre aceste şedinţe pe sate, întrucât lucram în primărie, se puneau şi anunţuri. Eu personal nu am participat."

Martora H. în declaraţia dată la 10 octombrie 2019 la Înalta Curte a arătat că "Menţin declaraţiile dată în data de 21 februarie 2018 la instanţa de fond şi în data de 22 noiembrie 2012 la parchet. Din anul 1997 până în noiembrie 2008 am lucrat la registratura Primăriei Golăeşti. Nu ştiu când s-au înfiinţat cele două entităţi, respectiv D. şi C., cert este faptul că în anul 2008 eu, personal, am înregistrat în registrul agricol D., respectiv la poziţia 44 din registrul agricol. După înregistrarea în registrul agricol la cererea domnului primar B., am redactat o adeverinţă în care erau trecute blocurile fizice, adeverinţa redactată după dictarea domnului primar.

Eu doar am redactat această adeverinţă, nu am înregistrat-o în registrul de evidenţă la primărie. Revin şi arăt că este posibil să fi înregistrat această adeverinţă. Întrebări adresate de către procuror: Ce acte aţi avut în vedere în momentul înregistrării în registrul agricol a terenului concesionat şi a numărului de bovine pentru D.? Răspuns: Eu nu am avut acte, domnul primar mi-a dictat numărul de contract de concesiune, suprafaţa de teren şi numărul de bovine, în noiembrie 2008. Dacă martora ştie ce calitate aveau primarul şi viceprimarul în această asociaţie? Răspuns:

Eu la acel moment ştiam de domnul primar că este preşedintele asociaţiei, de domnul viceprimar nu ştiam nimic. În ce condiţii se făceau menţiunile corespunzătoare în registrul de arendă a terenurilor care erau arendate pentru C.? Răspuns: Eu nu cunosc în ce condiţii se făceau aceste menţiuni, pentru că de aceste contracte se ocupa secretarul comunei. Eu, personal, am înregistrat contractele de arendă în registrul primăriei, actele fiindu-mi aduse de către domnul primar de la domnul secretar. Acel centralizator purta un număr de înregistrare din condica de secretariat? Răspuns:

Nu îmi amintesc. În ce condiţii aţi înregistrat acel centralizator în registrul de evidenţă? Răspuns: Într-adevăr am lăsat locuri libere în registrul de evidenţă, în condiţiile în care centralizatorul nu conţinea la momentul înregistrării mele contractele de arendă pentru anumite poziţii, în sensul că nu erau numele şi prenumele, ci era numai numărul de evidenţă. Întrebări adresate de către apărătorul inculpaţilor A. şi C.: Dacă aţi avut cunoştinţă despre organizarea şedinţelor pentru constituirea comitetelor de cetăţeni, proprietari de animale, care au aderat la D.? Răspuns:

În anul 2008 şi în anul 2009 am avut cunoştinţă despre astfel de şedinţe, mai ales când s-a înfiinţat D. Dacă martora cunoaşte cine a organizat şi cine a participat la aceste şedinţe, responsabili din cadrul asociaţiei? Răspuns: Eu ştiam numai de domnul primar. Poate preciza cine ţinea evidenţa contractelor de arendă în anul 2008 şi anterior anului 2008? Răspuns: Secretarul primăriei, CCCCC. ţinea această evidenţă atât anterior anului 2008, cât şi în anul 2008. Dacă în afară de dvs. existau şi alte persoane care făceau înregistrări în registrul agricol a contractelor de arendă? Răspuns:

Până în anul 2008 înregistrările erau făcute de agentul agricol - J., în anul 2008 înregistrările le făceam eu, iar după mine K. Cine consilia sătenii cu privire la completarea contractelor de arendă pentru cele două asociaţii şi cine completa efectiv contractele de arendă? Răspuns: Nu cunosc. Adeverinţele eliberate societăţilor agricole, asociaţilor agricole erau înregistrate într-un registru unic sau erau registre agricole pentru fiecare entitate în parte? Răspuns: Până la mine toate erau înregistrate într-un singur registru, ulterior anului 2008 nu ştiu ce s-a mai întâmplat.

Dacă ştie ceva despre dispariţia registrului în care s-a înregistrat D. şi registrul în care a înregistrat adeverinţa despre care a făcut vorbire mai sus? Răspuns: Nu ştiu nimic legat de registrul în care s-a înregistrat asociaţia. De al doilea registru în care eu am înregistrat adeverinţa după dictarea primarului nu ştiu dacă a dispărut. Tot aici precizeze că doar la DNA am aflat în anul 2012, că adeverinţa despre care am vorbit mai sus ar fi înregistrată la poziţia 24 şi nu la poziţia 44, cum am procedat eu."

Martora J. în declaraţia dată la 22 noiembrie la DNA - ST. Iaşi a menţionat "... Ca şi agent agricol sarcinile mele de serviciu erau următoarele: eliberarea adeverinţelor în baza registrului agricol, efectuarea tuturor înregistrărilor în registrul respectiv (contracte de vânzare-cumpărare, contracte de arendă) şi eliberam certificat de producător. Legat de înregistrările din registrul de contracte de arendă precizez că nu era sarcina mea de serviciu ci a secretarului comunei, iar în lipsa sa sarcina respectivă putea fi atribuită unul alt funcţionar.

Eu nu am fost împuternicită niciodată să fac înregistrări în acest din urmă registru şi nici nu am înregistrat vreodată vreun contract în acesta. În perioada cât am deţinut funcţia de agent agricol nu am fost informată în niciun fel şi nu am auzit nici măcar din zvon public despre înfiinţarea sau existenţa unei asociaţii a crescătorilor de animale în comuna Golăieşti. În legătură cu menţiunile efectuate în registrul agricol - persoane juridice, referitor la poziţia 002 - C. artă următoarele: eu personal am efectuat olograf înregistrarea acestei persoane juridice la solicitarea primarului A.

Eu cunoşteam şi cunosc documentele pe care trebuia să le solicit oricărei persoane ce dorea înregistrarea persoanei juridice, primarul A. nu mi-a arătat niciun astfel de document, deşi eu i le-am solicitat. Acesta mi-a răspuns că le va aduce, lucru care nu s-a mai întâmplat. Nu-mi amintesc cu exactitate perioada în care am făcut această înregistrare, dar în mod sigur nu putea fi ulterioară datei e 01.04.2008. Primarul A. ţinea în mână un centralizator al contractelor de arendă încheiat de C. cu diverşi cetăţeni. Am vizualizat în mod direct acest centralizator, îmi amintesc că avea mai multe pagini.

La întrebarea procurorului dacă pe acest centralizator era trecut un număr de înregistrare dat de Primăria Golăieşti ("nr. x din 13.02.2007" astfel cum rezultă din menţiunea consemnată în registrul agricol) răspund că nu îmi amintesc. Având în vedere consemnarea efectuată de mine în registrul agricol cu privire la acest număr de înregistrare, am doar două explicaţii plauzibile pe care le expun: prima este că am vizualizat direct acest număr de pe centralizator şi l-am consemnat în registru; a doua - nu am vizualizat direct acest număr de pe centralizator, l-am consemnat în registrul agricol întocmi cum mi l-a dictat primarul A.

Raportat la durata de timp scursă de la acest moment nu ştiu care din cele două variante este cea reală, însă cu certitudine o a treia variantă nu există. Exclud cu tărie varianta unei erori de transcriere în sensul că în loc de 13.02.2008 să fi scris 13.02.2007. Totodată exclud şi varianta "reţinerii" unui număr de poziţie în registru urmând ca ulterior să fac consemnarea, întrucât niciodată nu am procedat astfel. Procurorul mi-a adus la cunoştinţă că, aşa cum rezultă din condica de secretariat nr. x din 07.01.2008, la poziţia x din 13.02.2008 (şi 2007) figurează menţiunea înregistrării contractelor de arendă C., iar la rubrica solicitant apare Primăria Golăieşti.

Totodată procurorul îmi aduce la cunoştinţă faptul că potrivit condicii de secretariat nr. x din 03.01.2007 la poziţia x (număr consemnat de mine în registrul agricol) apare consemnat un referat al comisiei locale de fond funciar, deci cu totul altceva decât centralizatorul contractelor de arendă, astfel cum am înregistrat eu în registrul agricol; totodată data aferentă poziţiei x nu este 13.02.2007 (astfel cum am trecut eu în registrul agricol), ci 30.01.2007. Nu în ultimul rând procurorul îmi aduce la cunoştinţă că în baza consemnărilor mele din registrul agricol a fost emisă adeverinţa nr. x din 07.12.2007.

Având în vedere aceste trei aspecte aduse la cunoştinţă de procuror îmi menţin cu tărie afirmaţia că numărul de înregistrare şi data înregistrării centralizatorului contractelor de arendă astfel cum l-am consemnat în registrul agricol (cu variantele prezentate mai sus) este de "x din 13.02.2007". În perioada 2007 - 2008 nu reţin exact momentul, primar A. m-a rugat să-l ajut într-o chestiune personală, în afara atribuţiilor de serviciu: concret acesta mi-a pus la dispoziţie un centralizator al contractelor de arendă pe numele de C., mai precis un tabel în care coloanele 1 şi 3 nu erau completate (coloanele "număr curent", respectiv "numărul şi data contractului de arendă").

Eu am achiesat la rugămintea lui şi am completat olograf datele solicitate. La întrebarea procurorului "De unde am obţinut acele date, care a fost sursa acestor menţiuni?" răspund că nu ştiu, nu-mi amintesc exact, dar cred că mi-a pus la dispoziţie un alt centralizator d pe care am copiat datele respective. Nu-mi amintesc exact, dar cred că această operaţiune am derulat-o ulterior înregistrării în registrul agricol a C. La întrebarea procurorului din care act a rezultat suprafaţa totală de 390 ha, suprafaţă pe care eu am înregistrat-o în registrul agricol, răspund că nu ştiu, nu-mi amintesc.

Mai fac menţiunea că la momentul înregistrării C. în registrul agricol nu existau şi nici nu au fost aplicate în faţa mea semnăturile declarantului aferente anilor 2007 şi 2008. Eu am scris personal menţiunile de la capitolul 2 lit. a) (terenuri în proprietate), capitolul 3 şi 4, precum şi primele două menţiuni de la rubrica "Menţiuni Speciale". Nu am completat eu menţiunea privind Codul fiscal şi nici menţiunile de la capitolul 7 (animale domestice) privind pe C. ..."

În declaraţia dată la prima instanţă la 22 noiembrie 2012, martora J. a arătat că " Răspuns: Îmi menţin declaraţiile date la urmărirea penală. Nu am obiecţiuni cu privire la modalitatea de audiere la DNA. Am lucrat în cadrul primăriei până în anul 2008 în calitate de agent agricol. Referitor la înfiinţarea D. şi C. arăt că eu am menţionat în registrul agricol privind asociaţiile familiale că C. ia în arendă o suprafaţă de teren. Am făcut acest lucru în baza unui centralizator pe care mi l-a înmânat A. Urma ca A. să îmi aducă contractele de arendă pentru a verifica realitatea celor prezentate dar nu mi le-a adus.

Eu mai aveam şi alte atribuţii şi nu le-am mai solicitat. Primarul nu mi-a justificat solicitarea de a face acele menţiuni cu vreo calitatea în cadrul asociaţiei. Întrebare av. AAAAA.: I se arată martorei file din registrul agricol, aşa arătau filele? Dacă a semnat dumneaei? Răspuns: Aceste file corespund registrului agricol, iar menţiunile de la cap. 4 le-am consemnat eu. Av. AAAAA.: Aceste consemnări le-a făcut până la sf. anului sau când? Răspuns: Nu îmi amintesc când am făcut aceste consemnări. Av. AAAAA.: În anul 2008 a făcut înregistrări pentru anul 2007? Răspuns:

Nu îmi amintesc. Av. AAAAA. Pentru a efectua înregistrarea suprafeţelor arendate de C. au existat presiuni din partea primarului să facă astfel de menţiuni în registru? V-aţi asumat riscul că ceea ce consemnaţi să nu fie real? Răspuns: Am făcut menţiunile pe baza centralizatorului fără să fi fost ameninţată de primar, eu am crezut, fiind colegi, că va aduce contractul de arendă. Av. AAAAA.: Centralizatorul în baza căruia a făcut menţiunile purta viza secretarului comunei? Răspuns: Arăt că centralizatorul era semnat de primar şi secretat dar nu îmi amintesc dacă documentele aveau şi viza secretarului.

Av. PP.: I se prezintă centralizatorul - acesta este centralizatorul? Pe baza acestuia a făcut menţiunile? Răspuns: Centralizatorul care mi se prezintă este cel în baza căruia am făcut menţiunile. Av. AAAAA.: Centralizatorul era vizat de secretar, mai are nevoie să îi prezinte şi contractele de arendă? Răspuns: Din punctul meu de vedere, trebuia să văd şi eu contractele de arendă. Instanţa: Venea altcineva şi solicitat să facă asemenea menţiuni, cum se proceda? Răspuns: Eu ceream întotdeauna să văd contractul, ca agent agricol, nu era suficient să depună la secretar.

Av. PP.: Pentru anul 2007 putea face menţiuni în anul 2010, 2011? Sau o menţiune pentru anul 2007 se făcea chiar în anul 2007? Răspuns: Este exclus aşa ceva, era posibil să nu pot face în aceeaşi zi din cauza volumului de muncă, dar în maxim câteva zile, în niciun caz într-un an."

Martora J. în declaraţia dată la Înalta Curte la 10 octombrie 2019 a precizat că "Menţin declaraţiile date în faţa instanţei de fond în data de 21 februarie 2008 şi în faza de urmărire penală în data de 22 noiembrie 2012. Am fost angajata Primăriei Golăieşti din 1989 până în anul 2008, iar din 2000 până în anul 2008 am ocupat funcţia de agent agricol. În anul 2008, domnul primar mi-a înmânat un document, respectiv un centralizator pentru C. pe care l-am înregistrat în registrul agricol, respectivul centralizator conţinea mai multe suprafeţe de teren care aparţineau mai multor persoane. Urmare a înregistrării acestui centralizator, domnul primar trebuia să îmi aducă nişte contracte de arendă, dar nu mi le-a mai adus. Întrebare adresată de către procuror: Dacă în calitate de agent agricol a solicitat primarului contractele de arendă? Răspuns: Da, le-am solicitat, mi-a spus că le aduce, dar nu le-a mai adus. Întrebări adresate de către apărătorul inculpaţilor A. şi C.: Dacă menţiunile, numărul şi data contractelor, din tabel contracte comuna Golăeşti, intrat sub numărul x din 13 februarie 2008 vă aparţin, precum şi menţiunea specială de pe fila din registrul agricol 2007 - 2011 vă aparţine? Răspuns: Da, acele menţiuni le-am văzut în faţa instanţei şi îmi aparţin. Dacă centralizatorul din x din 13 februarie 2008 a stat la baza menţiunilor speciale din registrul agricol din 2007 - 2011? Răspuns: Nu îmi amintesc acest lucru. De ce centralizatorul este datat 13 februarie 2008, iar menţiunile făcute în registrul agricol poartă data de 13 februarie 2007? Nu îmi amintesc. Dacă a observat că între centralizator în care apare o suprafaţă de 278,09 ha, există o diferenţă faţă de menţiunile făcute de dânsa în registrul agricol, la menţiuni speciale apare suprafaţa de 390 ha? Răspuns: Menţiunea total de pe tabel cu precizarea 278,09 ha, nu îmi aparţine. Este posibil ca terenurile menţionate în centralizatorul înregistrat sub numărul x din 13 februarie 2008 să fi fost folosite pentru obţinerea de subvenţii în alt proiect? Răspuns: Nu cunosc. "

Martorul K. în declaraţia dată la 23 noiembrie 2012 la DNA- ST Iaşi la procuror a menţionat că "Lucrez la Primăria Golăeşti din anul 1996 în calitate de referent cultural. Începând cu anul 2011, printr-o dispoziţie scrisă a primarului A. am devenit agent agricol îndeplinind toate atribuţiile specifice acestei funcţii. În această calitate mă ocupam de efectuarea menţiunilor în registrul agricol, întocmeam şi eliberam adeverinţe potrivit acestui registru agricol, înregistram contractele de vânzare-cumpărare şi contracte de arendă.

Precizez că şi anterior anului 2011 am lucrat ca şi agent agricol (începând din anul 2007 de când am început facultatea de agronomie) din dispoziţiile verbale ale primarului A. Înainte de anul 2007 sau până în anul 2007, ca agent agricol a lucrat J. Cu privire la activitatea D. cunosc următoarele: Nu eu am efectuat menţiunile de la poziţia 044 din registrul agricol persoane juridice privind înregistrarea D., din câte îmi dau seama după scrisul olograf, înregistrarea a fost făcută fie de J., fie de H. Nu cunosc în ce modalităţi şi în ce moment anume au fost făcute menţiunile.

Poziţiile x (figurează S.C. DDDDD. SRL) şi y (figurează EEEEE.) din acelaşi registru le-am efectuat eu personal. Susţin că aceste înregistrări le-am făcut în cursul anului 2007 şi nu în 2010 aşa cum am declarat anterior. (declaraţia din 11.04.2012). Sunt sigur că am efectuat înregistrările în cursul anului 2007 deoarece reprezentanţii S.C. DDDDD. şi EEEEE. s-au prezentat personal la mine şi mi-au spus că au cumpărat terenuri sau că sunt în curs de perfectare a actelor de cumpărare a terenurilor de la oameni. Totodată aceştia au redactat procuri pentru cetăţenii care vindeau terenurile şi în baza acestor procuri au ridicat de la primărie adeverinţe şi certificate fiscale pentru terenurile ce făceau obiectul tranzacţiilor lor, după care şi-au finalizat actele de vânzare-cumpărare. (din acest motiv apare consemnarea mea în creion la poziţia 042 suprafeţele ce au fost declarate de S.C.

DDDDD. ca urmând a fi achiziţionate; dacă contractele ar fi fost încheiate, eu le-am fi consemnat cu număr şi dată în registru; e adevărat că au adus contracte încheiate la începutul anului 2009 - pe care le-am pus la dispoziţia DNA - dar înregistrarea celor două poziţii a avut loc anterior, aşa cum am spus, în anul 2007). Cu privire la adeverinţa cu nr. x din data de 10.03.2011 a Primăriei Golăeşti, arăt următoarele: îmi recunosc semnătura din dreptul numelui meu, am executat-o personal: cealaltă semnătură, din dreptul numelui primarului A. a fost executată de viceprimarul B., în prezenţa mea: nu îmi amintesc dacă eu am tehnoredactat personal conţinutul adeverinţei, cert este că viceprimarul B. mi-a cerut o asemenea adeverinţă în care să fie trecute datele prezentate de el, respectiv suprafaţa de teren utilizată de D. de 594,85 ha păşune şi un număr de 321 capete bovine; eu l-am întrebat de unde sunt aceste date şi i-am cerut să verific registrul agricol, iar viceprimarul mi-a spus că să trec datele indicate de el dar nu m-a spus de unde a luat acele date;

în mod sigur eu nu am verificat registrul agricol, dacă îmi amintesc bine nici nu cred că am găsit registrul (este posibil ca la acel moment registrul să fi fost ridicat deja de organele de anchetă DNA); de altfel un astfel de conţinut al adeverinţei este cumva atipic pentru mine (eu nu aş fi redactat astfel adeverinţa), întrucât nu sunt trecute în adeverinţă poziţia din registrul agricol sau numărul registrului agricol; cu toate acestea, eu am fost de bună credinţă, mergând pe încrederea acordată viceprimarului şi am fost de acord să semnez adeverinţa.

Procurorul îmi pune la dispoziţie registrul agricol şi constat că în dreptul D., aferent anilor 2010 şi 2011 nu este făcută nicio consemnare cu privire la suprafaţa utilizată sau la numărul de animale. Eu personal, din discuţiile din primărie dintre primar şi viceprimar, aflasem că s-ar fi înfiinţat această asociaţie la care primarul era preşedinte, dar nu cunoşteam şi nu cunosc nimic cu privire la numărul membrilor acestei asociaţii sau orice alte detalii legate de activitatea acestei asociaţii. Cu privire la adeverinţa cu nr. x din data de 02.06.2011 a Primăriei Golăeşti, arăt următoarele:

îmi recunosc semnătura din dreptul numelui meu, am executat-o personal; cealaltă semnătură, din dreptul numelui primarului A., a fost executată de primarul A.; este posibil ca eu să fi tehnoredactat această adeverinţă, în mod cert la solicitarea primarului A., acesta fiind şi cel care mi-a dictat datele ce trebuiau să apară în adeverinţă; în mod sigur eu nu am verificat registrul agricol, la fel nici nu cred că am găsit registrul (este posibil, aşa cum am arătat mai sus, că la cel moment registrul să fi fost ridicat deja de organele de anchetă DNA); am mers la semnarea adeverinţei pe încrederea ce i-am acordat-o primarului, mai ales ştiind că acesta este preşedintele asociaţiei respective.

Procurorul îmi pune la dispoziţie registrul agricol şi constat că în dreptul D., aferent anilor 2010 şi 2011 nu este făcută nicio consemnare cu privire la suprafaţa utilizată sau la numărul de animale, astfel încât adeverinţa conţine date ce nu au corespondent cu registrul agricol. Eu cunoşteam (am aflat asta prin 2008, înainte de alegeri) că asociaţia ar fi luat spre concesionare păşuna comunală (ştiu că se vorbea că cetăţenii ar fi urmat să plătească taxa de păşunat către asociaţie) dar nu cunosc prin ce act anume şi nici ce suprafaţă de păşune în mod strict.

În legătură cu actele emise pentru C. şi, în general, cu privire la activitatea acestei asociaţii familiale, precizez următoarele: Procurorul îmi pune la dispoziţie tabelele centralizatoare (30 tabele) ale contractelor de arendă existente în dosarul nr. x/2010 pe numele C., ocazie cu care am constatat că pe aceste tabele (pe fiecare pagină) este aplicată ştampila pătrată aparţinând Consiliului Local Golăeşti (ce stătea pe biroul meu) şi care era folosită şi pentru condica de secretariat (registrul intrări/ieşiri), precum şi ştampila rotundă aparţinând Primarului Golăeşti (ce se afla de obicei în posesia primarului sau a secretarului comunei); totodată, pe ştampila pătrată este trecută menţiunea olografă a numărului de înregistrare din data de 24.11.2010, iar în dreptul ştampilei rotunde este executată semnătura mea indescifrabilă, executată personal de mine.

Fiind întrebat de procuror în ce context am aplicat aceste ştampile, respectiv în ce registru are corespondent numărul de înregistrare trecut pe acest centralizator, răspund următoarele: nu îmi amintesc cu exactitate împrejurările în care am ştampilat aceste tabele centralizatoare. Este adevărat că eu am aplicat ambele ştampile pe aceste înscrisuri şi am semnat dar nu îmi amintesc în ce împrejurări. Este posibil ca primarul A. să îmi fi cerut avizarea şi semnarea acestor centralizatoare. Nu îmi amintesc cui le-am predat după ce le-am semnat şi ştampilat.

Numărul din 24.11.2010 l-am luat din condica de secretariat (reg. Intrări/ieşiri) făcând menţiunea şi în acest registru. Constat că în centralizatoare sunt trecute contracte de arendă pretins încheiate de C. în anii 2004 şi 2007. Eu nu am verificat realitatea acestor menţiuni, în sensul că nu am verificat, atunci când am avizat acest centralizator, registrul contractelor de arendă aferent anului 2004 şi nici 2007. Repet, nu sunt sigur, dar singurul interesat în avizarea şi preluarea acestor documente era doar primarul A., pentru activitatea soţiei sale.

Procurorul îmi pune la dispoziţie tabelele centralizatoare (19 tabele) ale contractelor de arendă existente în dosarul nr. x/2011 pe numele C., ocazie cu care am constatat că pe aceste tabele (pe fiecare pagină) este aplicată ştampila pătrată aparţinând Consiliului Local Golăieşti precum şi ştampila rotundă aparţinând Primarului Golăeşti; totodată, pe ştampila pătrată este trecută menţiunea olografă a numărului de înregistrare din data de 01.06.2011, iar în dreptul ştampilei rotunde este executată semnătura mea indescifrabilă, executată personal de mine.

Fiind întrebat de procuror în ce context am aplicat aceste ştampile, respectiv în ce registru are corespondent numărul de înregistrare trecut pe acest centralizator, răspund următoarele: îmi amintesc că aceste centralizatoare mi-au fost aduse personal de C. la biroul meu din cadrul primăriei. Ea mi-a solicitat să procedez că şi pentru centralizatorul precedent, adică să aplic ambele ştampile şi să semnez, spunându-mi că are nevoie de aceste acte pentru a fi depuse la APIA Iaşi. Din câte îmi amintesc, C. a venit însoţită de soţul ei, primarul A.

Toată activitatea de ştampilare şi semnare am efectuat-o în prezenţa acestora, predându-le imediat înapoi documentele. Numărul din 01.06.2011 l-am luat din condica de secretariat (reg. intrări/ieşiri) făcând menţiunea şi în acest registru. Constat că în centralizatoare sunt trecut contracte de arendă pretins încheiate de C. în anii 2007 şi 2011. Eu nu am verificat realitatea acestor menţiuni, în sensul că nu am verificat, atunci când am avizat acest centralizator, registrul contractelor de arendă aferent anului 2007 şi nici 2011.

Centralizatorul nu purta ştampila C. şi semnătura acesteia când mi-a fost prezentat spre avizare, ştampilare şi semnare. Nu ştiu în ce împrejurări a semnat şi ştampilat aceasta centralizatorul. Am avizat aceste centralizatoare, întrucât ştiam din discuţiile purtate între primarul A. cu soţia sa C., de existenţa contractelor, şi am avut încredere în cele spuse de aceştia. Eu nu am văzut niciodată vreun contract din cele la care s-au referit aceştia sau vreunui din cele menţionate în ambele centralizatoare. La întrebarea procurorului cum de am avut acces la ştampila rotundă (utilizată de obicei de primari) răspund că centralizatoarele erau deja ştampilate cu această ştampilă când au ajuns în posesia mea.

Nu cunosc dacă C. era înregistrată în registrul agricol.

Doresc să mai precizez că eu îndeplineam şi alte activităţi la momentele emiterii acestor adeverinţe şi semnarea acestor centralizatoare şi, de multe ori, nu aveam timpul necesar de a mă ocupa corespunzător de menţiunile din registrul agricol. Mai mult, de mai multe ori mi-am exprimat deschid dorinţa de a nu mă mai ocupa de registrul agricol, dar nu a fost nominalizată nicio altă persoană pentru a mă înlocui. În anul 2009 am fost operat, fiind suferind de o boală foarte gravă, începând din acel an capacităţile de muncă s-au diminuat semnificativ, totuşi eu încercând în tot acest timp să mă achit conştiincios de sarcinile de serviciu ..."

În declaraţia dată la 21 februarie 2018 în faţa primei instanţe, martorul K. a arătat că"Răspuns: Am dat declaraţii la urmărirea penală. Arăt că am obiecţiuni cu privire la decl. iniţială dată în faţa unui agent de poliţie FFFFF. care mi s-a adresat dacă am copii, i-am spus că am două fete şi acesta mi-a zis dacă vrei să le vezi măritate, scrie. Mi-au fost adresate întrebări la care am început să răspund în scris şi pentru că nu erau răspunsurile solicitate, mi s-a pus în vedere că s-au furat miliarde şi că pot sta la puşcărie între 10 şi 16 ani, fapt care mi-a fost repetat de zece ori.

Am fost audiat la 23 noiembrie 2012 de către procurorul GGGGG. şi nu am obiecţiuni cu privire la modalitatea de audiere, doar că dl. procuror nu a consemnat anumite completări ale mele. Arăt că am lucrat la Primăria Golăieşti ca referent cultural din 1996. Din 2008, după plecarea d-nei J., am preluat atribuţiile acesteia. Cunosc că, întrucât păşunea era într-o stare de degradare, primarul A. a avut iniţiativa înfiinţării asociaţiei pentru a se lua bani de la APIA pentru a întreţine păşunea. În acest sens, trebuiau să se adune cetăţenii care utilizau păşune, s-a dat şi o hotărâre pe Consiliu Local, pentru înfiinţarea asociaţiei şi darea în concesiune a păşunii.

Primarul A. şi viceprimarul B. au organizat şedinţe pe sate pentru înscrierea oamenilor în asociaţie, la aceste şedinţe se semnau tabele în care se scriau oamenii cu numărul de animale. Am participat şi eu la două din aceste şedinţe, dar nu am completat eu tabelele, nu ştiu cine a făcut-o. Având în vedere atribuţiile mele din primărie, am emis pentru D. o adeverinţă în anii 2010 dar şi în 2011, la solicitarea viceprimarului B., întrucât nu erau consemnate datele în registru, le-am trecut în adeverinţă aşa cum mi-a spus viceprimarul, am mers la el în birou şi am văzut că a calculat nr. de animale după menţiunile din tabel, iar suprafaţa de păşune mi-a indicat-o după inventarul domeniului public şi privat al primăriei unde sunt consemnate toate terenurile aparţinând primăriei, păşuni, drumuri.

Aceeaşi adeverinţă, completată în aceeaşi manieră, mi-a fost solicitată de dl viceprimar şi în 2011 şi în 2010. Mi-a precizat viceprimarul că trebuie depusă la APIA. Arăt că şi în 2010 şi în 2011 i-am spus viceprimarului că nu am registrele de unde să iau datele. Şi în 2011 mi-a adus dumnealui o hârtiuţă cu datele necesare. Eu am presupus că registrele se află la DNA, întrucât în 2009 - 2010 chiar eu am dat un registru agricol unui agent de poliţie, la solicitarea secretarei HHHHH. Am presupus că şi al doilea registru se afla tot la DNA.

După obţinerea subvenţiilor de la APIA, s-a cumpărat îngrăşământ şi pe sate, toţi cei care deţineau animale au primit îngrăşământ pentru păşune, pe care l-au împrăştiat efectiv. Ştiu că s-a cumpărat şi un tractor dar nu cunosc situaţia. De activitatea D. se ocupau dl. primar şi dl. viceprimar. Arăt că în anul 2010 a venit d-na C. şi mi-a solicitat să înregistrez în registrul de intrare ieşire nişte contracte de arendă menţionate în mai multe tabele centralizatoare. Eu am întrebat dacă trebuie să înregistrez fiecare contract sau fiecare centralizator.

Dumneaei mi-a arătat nişte centralizatoare mai vechi în care erau consemnate aceleaşi contracte de arendă pentru a vedea cum au fost înregistrate. Am observat că acele centralizatoare aveau viza secretarului şi atunci nu am mai apreciat necesar a efectua verificări chiar dacă centralizatoarele primite de mine nu prezentau viza secretarului. Se altfel, la acel moment, secretarul nu mai exista. Ulterior, în 2011, am mai înregistrat pentru C. şi alte contracte de arendă, am observat că erau două tipuri de tabele şi pentru tarlaua Deal Cilibiu.

De altfel, vene au oameni la mine să le dau formulare de contracte de arendă pentru că doreau să dea în arendă asociaţiei. Uneori le completam chiar eu contractele, la solicitarea oamenilor, întrucât aceştia nu ştiau să completeze. Nu am auzit discuţii în sar ca oamenii au fost trecuţi pe tabele fără voia lor sau că ar fi fost încheiate contracte de arendă în afara voinţei lor. Întrebare proc.: Completa sau îi ajuta să completeze contracte de arendă la solicitarea sau în prezenţa proprietarilor terenurilor sau şi în prezenţa reprezentantului asociaţiei? Răspuns.

Arăt că eu completam şi le arătam şi unde să semneze pentru că exista confuzia termenilor, arendaş, arendator, iar contractele rămâneau la mine, la solicitarea oamenilor pentru a le da doamnei C. când o întâlneam. Doamna C. a venit de puţine ori, doar mă încunoştinţa despre oamenii care urmau să vină. Eu nu eram angajat al asociaţiei, ci al primăriei şi apreciam că fac un lucru în favoarea oamenilor. Spun acest lucru, întrucât eu cunoşteam foarte bine situaţia din teren, respectiv terenurile erau nelucrate, oamenii nu le puteau lucra, însă după constituirea asociaţiei şi primirea subvenţiilor, aproape toate terenurile erau lucrate.

Arăt că păşunea era repartizată pe fiecare sat, iar proprietarii de animale care o utilizau plăteau taxă de păşunat stabilită prin HCL. Ştiam că există un contract de concesiune dar nu cunoşteam dacă şi cât plătesc asociaţiile taxă de păşunat. Proc.: Fiecare contract de arendă, la completarea căruia a ajutat, în câte ex. a fost întocmit? Răspuns: Întocmeam contractele în trei exemplare, pe care le înmânam d-nei C. pentru a fi înregistrate. Proc: Datele referitoare la C. erau atunci completate de proprietarul terenului? În contractele de arendă? Sau erau pretipărite contractele? Răspuns:

Arăt că în contract nu erau pretipărite datele asociaţiei, de altfel oamenii doreau să încheie contracte cu diferite asociaţii, nu doar cu C. Eu ajutam oamenii cu acele formulare. Şi pentru alte asociaţii ţineaţi contractele şi le dădeaţi reprezentantului? Răspuns: Arăt că da, păstram contractele şi pentru alte asociaţii şi le dădeam reprezentantului, respectiv IIIII., JJJJJ., ZZZZ. Proc.: Poate da numele persoanei care au încheiat contracte de arendă în această manieră, în faţa dumnealui? Răspuns: Arăt că e de ordinul sutelor nr. de persoane care au completat contractele de arendă la mine, completam contractele de arendă şi între persoane fizice.

Proc. Dacă a văzut persoane car să semneze pentru aderare în acele tabele, la acea asociaţie şi dacă da, să indice nume ale acestor persoane?

- martorul a răspuns la prima întrebare. Răspuns: KKKKK., LLLLL., LLLL., NNNN. Arăt că tabelele se completau şi din poartă în poartă, nu doar în cadrul şedinţelor, ştiu că a mers dl. viceprimar, chiar l-am însoţit şi eu personal, l-am însoţit şi eu de câteva ori cu maşina. Instanţa: Acest inventar despre car aţi amintit, când a apărut la primărie? Răspuns: Acest inventar era la primărie de când s-a înfiinţat primăria şi era folosit pentru înregistrările de date atunci când acestea se refereau la construcţii, terenuri menţionate în inventar.

În registrul agricol nu se menţionau date în baza acelui inventar. De ce aţi trecut suprafaţa după inventar? Răspuns: Am trecut în adeverinţa nr. x/10.03.2011 suprafaţa după inventar pentru că ştiam că există contracte de concesiune şi suprafaţa de teren, mi s-a părut suspect că sunt 594.85 hectare păşune pentru că ştiam că sunt în jur de 700 hectare păşune. Proc.: Citeşte din decl. dată în 23.11.2012 - în partea de jos apare semnătura dl. proc. şi menţiunea că a fost luată decl. de dl. proc. - făcând ref. la adev. nr. 2046/2011, martorul a precizat şi citeşte - cu toate acestea, eu am fost de bună credinţă şi am fost de acord să semnez adeverinţă, făcând ref. la adeverinţa cu nr. x/02.06.2011, martorul a precizat - am mers la semnarea adev. pe încrederea ce o am primarului, ştiind că este preşed. asociaţiei.

Dacă dumnealui a redat realitatea lucrurilor care era atunci şi a avut în vedere inventarul public, de ce a afirmat că a mers pe încredere atunci? Răspuns: Am făcut aceste menţiuni în decl. din 23.11.2012, întrucât nu am verificat personal calculul nr. de animale, nu am verificat documente, ci am întocmit adeverinţa aşa cum am menţionat anterior. Av. PP.: În registrul domeniului public erau trecute şi terenurile sătenilor sau doar terenurile din dom. public şi privat? Răspuns: Doar terenurile dom. public şi privat ale primăriei, nu şi ale cetăţenilor.

Av. PP.: Dacă în perioada 2008 a completat registrul agricol, dacă a transcris D. în registrul agricol? Răspuns: Da. Arăt că în 2008 au apărut norme tehnice care impuneau existenţa unor registre diferite pentru asociaţii, societăţi cu personalitate juridică, fără personalitate juridică, era necesar să existe patru astfel de registre, în acest context, eu le-am înfiinţat şi am luat datele pentru fiecare din registrul agricol comun. Av. PP.: Ce s-a întâmplat cu registrul agricol în care a făcut? Ce registru agricol aţi dată în 2009? Răspuns:

Nu pot preciza exact pe care, am deschis unul dintre ele, m-am uitat pe ele să văd dacă este D. Av. PP.: După, au fost discuţii în primărie că lipseşte registrul în care la poziţia nr. 24 era D.? Răspuns: După ce am fost audiat la DNA, pentru a verifica dacă am spus corect ceea ce am spus, am căutat registrul agricol în care era înregistrată D. Ar fi trebuit să existe unul la primărie, dar nu l-am găsit. Av. PP.: Pentru a înscrie suprafaţa de păşune pentru D., în registrul agricol, i s-a prezentat vreun document? Registrul cu poziţia 24.

Răspuns: Nu îmi amintesc dacă în registrul agricol nou, în care am trecut D. am trecut la poziţia 24, în registrul unic agricol menţiunile fuseseră făcute de altcineva, anterior. Eu nu am făcut decât să preiau datele din registrul vechi şi să le trec în registrul nou. Av. PP. Terenurile concesionate se puteau evidenţia pe blocuri fizice? Răspuns: Arăt că în registrul agricol nu era rubrică în care să se menţioneze blocurile fizice, după ce APIA a realizat această împărţire nu s-au modificat registrele. Nici la ora actuală nu există rubrică pentru această menţiune.

Av. PP.: Adeverinţe care făceau referire la suprafeţe utilizate pe blocuri fizice de toţi fermierii făceau trimitere la registrele agricole? Răspuns: Arăt că atunci când începea perioada de depunere a cererilor pentru subvenţii cei de la APIA veneau şi ne aduceau formulare ale documentelor necesare pentru depunerea dosarelor. Ne indicau ce modificări au intervenit, fiind la început, erau foarte multe modificări şi tot ei ne-au adus hărţi în care să făcea împărţirea pe blocuri fizice, adresându-ne rugămintea de a menţiona în adeverinţe blocurile fizice.

Noi verificam parcelele, terenurile, le identificam şi identificam blocurile fizice. Av. PP.: Pentru a redacta şi semna adeverinţe, pe blocuri fizice, a efectuat măsurători în mod direct, verificări în teren? Răspuns: Uneori când erau neclarităţi făceam şi verificări în teren, în ceea ce priveşte D. şi C. am făcut verificări în teren împreună cu doi reprezentanţi APIA, unul se numea MMMMM. De ce aţi făcut aceste verificări? Răspuns: Cei de la APIA au solicitat să facă aceste verificări, să măsoare terenurile pe care asociaţiile le aveau în arendă.

Eu am mers pentru că ştiam foarte bine terenul şi i-am însoţit. Av. PP.: Perioada contractuală pentru contracte era pentru un an pentru mai mulţi ani? Erau pe cinci ani? Răspuns: Nu ştiu pe ce perioadă erau contractele dar ştiu că cei de la APIA ne-au sugerat că acestea să fie încheiate pe cinci ani. Av. AAAAA.: În ce sate a participat la şedinţe? Răspuns: Cu privire la şedinţă - am participat la Cotul lui Ivan şi la Petreşti. Care e numele persoanei care a calculat nr. de animale după tabele, în biroul viceprimarului? Răspuns:

Dl. NNNNN. Av. AAAAA.: După constituirea D. membrii asociaţiei ai mai plătit taxe de păşunat? Sătenii mai plăteau? Răspuns: Membrii asociaţiei nu au mai plătit taxe de păşunat. Cunoaşteţi cine a luat această decizie? Răspuns: Nu cunosc. Av. AAAAA.: Dacă C. a arendat şi terenuri păşune comunală sau doar terenuri private ale persoanelor? Răspuns: Arăt că, contractele pe care eu le-am completat vizau doar terenurile oamenilor. Av. AAAAA.: Dacă a văzut contractele de arendă încheiat de C., menţionate în centralizatoare? Răspuns:

Nu am văzut contractele de arendă din centralizator, ştiu că se ocupa BBBBB. cu aceste contracte, avea o mapă în care avea formulare de contracte şi mi-a cerut relaţii cu privire la întocmirea contractelor de arendă cu privire la suprafeţe, persoane. Av. C.: La cele două şedinţe pe sate, în momentul în care sătenii se înscriau, aduceau şi titluri de proprietate, dovedeau că deţineau acele suprafeţe de teren? Răspuns: Se treceau declarativ, fără documente, de altfel şi în registrul agricol se fac menţiuni pe proprie răspundere.

Av. C.: Când cei doi membri APIA s-au deplasat în teren, i-au comunicat ce au constatat? Ce au dorit să verifice? Răspuns: Nu mi-au spus personal nimic dar am auzit discuţiile dintre ei în sensul că este chiar o suprafaţă mai mare, aceştia voiau să verifice suprafeţele de teren utilizate de D. şi de C. Av. PP.: I-a fost înmânat un rezultat al măsurătorii cu GPS-ul? Răspuns: Personal nu am primit niciun document de la măsurători din partea reprezentanţilor APIA. Proc.: În lunile martie şi iunie 2011, când au fost emise adeverinţele la care a făcut referire în declaraţia dată la UP, la 23.11.2012, nr. de animale ca aparţinând D. rezulta din inventarul public? Răspuns:

Nu le-am trecut aşa cum am declarat, după numărătoarea din tabel."

Martorul K. în declaraţia dată la Înalta Curte la data de 10 octombrie 2019 a arătat că "Menţin declaraţiile date în faţa instanţei de fond în data de 21 februarie 2018 şi la parchet în data de 23 noiembrie 2012. Am fost angajat din 1996 până în prezent la Primăria Golăeşti în funcţia de referent cultural. Începând cu anul 2008, după plecarea doamnei J. am preluat atribuţiile acesteia, respectiv mă ocupam şi de înregistrările în registrele din primărie. Cred că aveam vreo 7/8 registre numai pe satul Golăeşti. În anul 2008, ştiu că, Consiliul Local a dat în folosinţă D. păşunea din satul Golăeşti.

Având în vedere atribuţiile mele de agent agricol, în baza unei împuterniciri verbale dată de către primar, am emis în anul 2010 şi în anul 2011, la solicitarea viceprimarului B., două adeverinţe prin care atestam faptul că D. utilizează suprafaţa de X ha şi deţine un număr de Y animale Eu am făcut aceste adeverinţe luând datele dintr-un dosar folosit de conducerea asociaţiei, din care rezultă datele de mai sus. Legat de suprafaţa de teren, ştiam că este cea cuprinsă în adeverinţe, iar animalele le-am văzut personal când m-am deplasat cu viceprimarul în teren.

În anul 2010, la cererea doamnei C. am înregistrat în registrul de intrare-ieşire nişte tabele centralizatoare ale contractelor de arendă. Aici nu am mai dat adeverinţă şi nici nu mi-a fost solicitat. Fiind angajat de multă vreme la Primăria Golăeşti, am ajutat cetăţenii să completeze contractele de arendă pentru cei care doreau să îşi dea în arendă terenurile pe care le deţineau în proprietate. Întrebări adresate de către procuror: Menţiunile din cele două adeverinţe cu privire la suprafaţa de teren, păşune folosită de asociaţie şi numărul de bovine deţinute de aceasta, de unde le ştiaţi? Răspuns:

Cu privire la păşune, era trecut totalul a tuturor suprafeţelor de păşune într-un tabel făcut de domnul viceprimar. Cu privire la numărul de animale, avea tabelul, dar nu avea totalul şi l-a pus pe inginerul NNNNN. să facă totalul din tabel. Aceste date nu erau firesc să se regăsească în registrul primăriei? Răspuns: Nu existau registrele când am completat eu adeverinţele, întrucât la data respectivă erau ridicate de DNA. Cum îşi explică prezenţa ştampilei primăriei pe tabelele centralizate pentru C. şi semnătura martorului pe ştampila rotundă a primăriei? Răspuns:

Eu am depus ştampila primăriei şi semnătura mea pe acele tabele pentru că le-am înregistrat în registrul de intrare-ieşire a primăriei. Contractele de arendă au fost ataşate vreo dată la tabele? Răspuns: Nu. Întrebări adresate de către apărătorul inculpaţilor A. şi C.: Poate preciza dacă la momentul la care se organizau şedinţele, persoanele participante semnau tabele de aderare la asociaţie cu suprafaţă şi numărul de animale? Răspuns: Da, semnau doar cu numărul de animale, nefiind necesar să semneze şi cu suprafaţa.

Cine a înregistrat Asociaţia D. în registrul agricol şi în baza căror acte? Răspuns: Prima dată a fost înregistrată de către doamna H., nu ştiu în baza căror acte, iar eu am deschis din anul 2008 registre agricole noi. La începutul anului 2009 eu am înregistrat D. Dacă cunoaşte ce s-a întâmplat cu registrul din 2009 completat cu menţiunea de mai sus? Răspuns: Nu ştiu ce s-a întâmplat cu acest registru. Au fost ridicate mai multe documente de către DNA şi nu ştiu ce s-au întâmplat cu ele. Dacă a participat împreună cu reprezentanţii APIA în perioada 2007 - 2011 la verificarea suprafeţelor de teren declarat de către cele două entităţi?Răspuns:

Da, într-un an, nu îmi aduc aminte anul, domnul primar mi-a prezentat o persoană mai mică de înălţime, care mi-a spus că este de la APIA şi mi-a spus să merg cu acesta pentru a verifica culturile şi suprafeţele de teren cu culturi. Eu doar l-am însoţit, nu ştiu care a fost rezultatul controlului. În alt an am mai fost cu alte două doamne de la APIA pentru acelaşi lucru. Dacă ştie persoana din cadrul Primăriei Golăeşti care gestiona contractele de arendă? Răspuns: Persoana nu era din cadrul primăriei, ci era nepotul domnului primar - BBBBB., dar nu ştiu ce s-a întâmplat cu acestea.

Dacă BBBBB. a completat contractele de arendă şi le-a dus la secretarul comunei? Răspuns: Ştiu că le completa şi le ducea la secretat, dar nu ştiu dacă le-a dus pe toate."

În declaraţia dată la prima instanţă la 21 februarie 2018, martorul L. a arătat:"Răspuns. Am dat declaraţie pe 27 noiembrie 2012, îmi menţin declaraţia, am lucrat şi lucrez şi în prezent la APIA. Nu am primit niciodată dosarul pentru C., pentru scurt timp mi s-a repartizat dosar pentru D., după care a fost trecut la un alt coleg. În perioada 2007 - 2010 au fost foarte multe modificări ale procedurii, în măsura în care erau necesare completări ale documentaţiei sau lipseau documente obligatorii, erau notificaţi sau sunaţi titularii cererii, în măsura în care nu puteau furnizau documentele solicitate, dosarul era respins. Exista necesitatea de completare sau de lămuriri ca urmare a frecventelor modificări ale procedurii în acea perioadă, modificări care puteau interveni până la plata efectivă. Întrebare av. PP.: Aveau o bază informatizată cu privire la terenurile pentru care se solicita subvenţia APIA? Verificaţi cumva realitatea a ceea ce se declara? Răspuns: Noi nu puteam verifica documentaţia însă, introduceam datele într-un program informatizat şi la un moment dat eram avertizaţi dacă mai mulţi titulari ai cererilor solicitau subvenţii în cadrul aceluiaşi bloc fizic, respectiv dacă adunate suprafeţele declarate depăşeau suprafaţa blocului fizic. Noi nu puteam identifica cu exactitate fermierul şi bucata de teren. În acest caz, erau chemaţi fermierii pentru lămuriri şi le solicitau atunci documentele justificative. Nu îmi amintesc dacă D. sau C. să fi fost în asemenea situaţie. Instanţa: S-au făcut verificări în teren? Răspuns: Nu am cunoştinţă."

Martorul L. în declaraţia dată la Înalta Curte la data de 21 noiembrie 2019 a arătat:

"Menţin declaraţiile date în data de 27.11.2012 la DNA - Serviciul Teritorial Iaşi şi în data de 21.02.2018 la Curtea de Apel Iaşi, pe care le-am dat de bunăvoie şi în care am spus adevărul. Nu îmi amintesc foarte bine dosarele menţionate, respectiv dosarul D. şi Întreprinderii Familiale C. pentru că au stat o scurtă perioadă de timp la mine, pentru că mi-au fost predate, iar eu le-am păstrat foarte puţin timp, fiind date unei alte colege. A fost o perioadă mai dificilă la locul meu de muncă atunci, au plecat mai mulţi colegi. Ştiu că unul din dosare a fost lucrat de o colegă de a mea, OOOOO., dar nu aş putea să spun care din ele. Întrebări adresate de către procuror: În perioada 2007 - 2008 să ne spună martorul care era procedura legală de dosarele de obţinere a subvenţiilor cu privire la identificarea terenurilor şi modalitatea de lucru a acestora? Răspuns: Singurul document care se cerea atunci, era adeverinţa eliberată de către registrul agricol. Întrebări adresate de către apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpaţii A., C. şi B.: Cum îşi explică martorul diferenţele între suprafeţele de teren declarate de către UAT şi cele declarate eligibile de către APIA? Răspuns: În inventarul comunei terenurile, în special păşunile, sunt trecute şi suprafeţele neagricole, din punct de vedere al APIA, râpi, sărături, zone mlăştinoase şi atunci comparând cu ce lucrăm noi, ortofotoplanuri apar aceste diferenţe de teren. Cum îşi explică martorul existenţa unor diferenţe între efectivele de animale menţionate în adeverinţe şi tabele şi situaţia reală din teren în contextul cauzei? Răspuns: Eu pot să dau explicaţii în calitate de zootehnist, dar în contextul concret al cauzei nu ştiu."

Martorul P. în declaraţia dată în faţa primei instanţe la 20 noiembrie 2014 a arătat:

"Menţin cele trei declaraţii date în cursul urmăririi penale în care am relatat adevărul. Întrebare av. AAAAA.: Să precizeze martorul dacă atunci când se solicita cabinetului veterinar din com. Golăieşti la care lucra ca asistent veterinar eliberarea unor înscrisuri cu privire la nr. animalelor deţinute de persoane, condiţiona eliberarea înscrisurilor de depunerea unei cereri scrise sau dădea curs şi unor solicitări verbale? Răspuns: Niciodată nu am condiţionat eliberarea unor adeverinţe sau a altor înscrisuri emise de cabinetul veterinar de formularea unor cereri scrise, atunci când oamenii ne solicitau astfel de acte verificam codul de exploataţie într-o bază de date informatizată.

Întrebare av. AAAAA.: Aţi fost constrâns de cineva să avizaţi tabelele cu animalele cu codul de exploataţie şi numărul animalelor membrilor D. Răspuns: Nu am fost constrâns să semnez acele tabele aduse la cabinet de viceprimarul B. Av. AAAAA. I s-a solicitat de către cel care a adus tabelele să verifice menţiunile din tabele? Răspuns: Dl. B. mi-a cerut să avizăm nişte tabele care erau deja completate cu nume, cod de exploataţie şi număr de animale, spunând că tabelele îi sunt necesare la APIA fără a preciza pentru ce anume.

Dl. B. ne-a lăsat tabelele pentru avizare şi a spus că se întoarce mai târziu să le ia. Aşa a procedat dl. B. de fiecare dată când a solicitat să avizăm tabelele iar asta s-a întâmplat de două sau de trei ori. La prima astfel de solicitare medic la cabinetul veterinar era R. împreună cu care am hotărât să verificăm prin sondaj tabelul prezentat atunci pentru că timpul nu ne permitea o verificare integrală a acestuia. Îmi amintesc că atunci am verificat cam 5-6 rubrici de pe fiecare pagină, iar din cele verificate una sau două rubrici conţineau erori cu privire la codul de exploataţie.

Atunci când codul de exploataţie atribuit nu corespundea persoanei constatam că fie era codul de exploataţie al altei persoane cu numărul animalelor persoanei căreia îi corespundea codul de exploataţie, fie nu găseam în baza de date acel număr de exploataţie. După verificarea pe are am făcut-o în acest fel am parafat cu parafa cabinetului medical iar doctorul R. a semnat la începutul acelui tabel. Aceasta s-a întâmplat ca dl. B. să se întoarcă după tabel. I-am spus acestuia că tabelul cuprinde menţiuni greşite şi i-am şi precizat care sunt acele menţiuni iar el ne-a asigurat că va scoate din tabel acele menţiuni greşite.

Am convenit cu dl. doctor să avizăm acel tabel chiar dacă am constatat erori gândindu-ne că îi vom spune d-lui B. că sunt erori. Când dl. B. s-a întors să ia tabelele avizate i-am indicat rubricile care conţineau codul de exploataţie greşit iar acesta ne-a asigurat că va scoate acele rubrici din tabel, lucru pe care l-a şi făcut pentru că la scurt timp, în aceeaşi zi s-a întors cu tabelele refăcute în sensul că a scos din tabele persoanele care nu mai aveau animale sau a trecut numărul de exploataţie corect. Întrebare instanţă:

De ce în declaraţia din 12.02.2013 aţi arătat că după ce l-aţi înştiinţat pe B. despre erori acesta nu a revenit la cabinetul veterinar iar astăzi arătaţi că s-a întorc cu tabelele corectate? Răspuns: În legătură cu această împrejurare precizeze că eu nu mai reţin astăzi cum s-au desfăşurat acele evenimente dar aşa cum am arătat la începutul audierii mele de astăzi doresc să fie avute în vedere declaraţiile date în cursul urmăririi penale despre care am spus că le menţin. Întrebare av. PP.: Cum îşi explică martorul că în 2013 şi-a amintit ce s-a întâmplat în 2009 şi azi nu-şi aminteşte ce a declarat cu un an în urmă la procuror? Răspuns:

Nu am nicio explicaţie pentru asta vreau doar să precizeze că cele declarate la procuror reflectă adevărul. Întrebare av. AAAAA.: De ce atunci când au constatat erori în urma verificării prin sondaj nu a continuat verificarea integrală a tabelului pentru a descoperi eventuale alte erori? Răspuns: Am hotărât împreună cu medicul R. să verificăm doar câteva din menţiunile tabelului pentru că în acea zi era multă lume la cabinetul veterinar şi nu aveam timp să facem verificarea integrală a tabelelor. Întrebare av. AAAAA.: Care era semnificaţia avizării acelor tabele? Răspuns:

Pentru a confirma realitatea menţiunilor din tabel. Care era sursa bazei de date din computer? Răspuns: Baza de date fost constituită în urma verificărilor efectuate de medicii veterinari la nivelul anului 2005 când aceste baze de date au fost informatizate, numărul de exploataţie se atribuia fiecărei persoane în mod automat de programul informatizat. Să precizeze martorul dacă tatăl său avea o suprafaţă de teren lucrată de C. în perioada 2007 - 2011 şi cine a încasat subvenţia APIA de pe acel teren în perioada respectivă? Răspuns:

În perioada 2007 - 2011 tatăl meu a avut o înţelegere verbală cu primarul A., ca C. să-i lucreze şi să recolteze produsele de pe terenul de 7200 mp. Nu s-a încheiat niciun contract de arendă cu privire la această suprafaţă de 7200 mp. În schimbul recoltei de pe acel teren care rămânea integral la C. Eu m-am înţeles cu primarul A. să îmi are şi să îmi însămânţeze o bucată de pământ în suprafaţă de 1 ha pe care am luat-o în arendă de la fiica mea. Precizez că în perioada 2007 - 2011 tatăl meu a solicitat şi a încasat subvenţia APIA pentru terenul în suprafaţă de 7200 mp.

Întrebare instanţă:

Cunoaşteţi de existenţa vreunui contract de arendă încheiat cu privire la suprafaţa de 7200 mp? Răspuns: Cu prilejul audierii mele de către procuror mi s-a prezentat un contract de arendă încheiat între C. şi mine cu privire la acea suprafaţă de teren contract ce purta o semnătură în dreptul numelui meu dar care nu îmi aparţine. Întrebare procuror: Cum explicaţi faptul că la urmărirea penală aţi relatat că tatăl dvs. s-a înţeles cu primarul A. să-i dea un procent din producţia de pe acel teren de 7200 mp, iar astăzi arătaţi că nu s-au înţeles ca tatăl dvs. să primească parte din acele produse? Răspuns: În legătură cu acest aspect arăt faptul că în prima parte a perioadei în care tatăl meu a avut acea înţelegere cu soţii NN., respectiv doi sau trei ani, tatăl meu a primit un procent din producţia de pe terenul de 7200 mp. După aceşti doi, trei ani, pentru că tatăl meu lua produse de pe alt teren şi nu-i trebuiau mai multe, mi-a propus să fac înţelegerea cu soţii NN. ca în schimbul produselor pe care aceştia le ridicau integral de pe terenul de 7200 mp să-mi lucreze acea suprafaţă de teren despre care am arătat mai înainte că o aveam de la fiica mea în arendă. Întrebare procuror: Să precizeze martorul care declaraţii reflectă adevărul cu privire la ce a făcut B. după ce a fost înştiinţat despre erorile din tabel: cea pe care a dat-o în faţa procurorului la 12.02.2013 sau cea de astăzi? Răspuns. Declaraţia pe care am dat-o în faţa procurorului în 12.02.2013 pentru că evenimentele erau mai recente. Întrebare av. AAAAA.: De ce a declarat astăzi altceva dacă la acest moment nu-i aminteşte exact cum s-au desfăşurat evenimentele? Răspuns: Am relatat astăzi că B. s-a întors cu tabelele după ce a aflat despre menţiunile nereale din cauza faptului că fiind pentru prima dată în faţa unei instanţe am emoţii."

În declaraţia dată la prima instanţă la 21 februarie 2018, martorul P. a arătat: "Răspuns. Îmi menţin declaraţia dată la u.p. la data de 28.01.2013, nu am obiecţiuni cu privire la modalitatea de audiere. Din câte îmi mai amintesc a venit B. să îi avizăm nişte tabele în care erau menţionate nume de persoane, coduri de exploataţie, coduri crotalii bovine. Mi-a spus să îi sunt necesare la primărie. Am verificat acest tabel în calculator dar nu pe toate, ci prin sondaj, cam jumătate. Ceea ce am verificat corespundea datelor din calculator.

Când a venit viceprimarul, eram cu dl. doctor M. Nu îmi amintesc dacă a mai venit ulterior viceprimarul cu alte tabele. Nu l-am întrebat pe viceprimar de ce nu a venit cu o cerere sau adresă, nu ştiam la acel moment că trebuie aşa ceva. Eu am semnat pe tabel, iar doctorul a pus ştampila şi mi-a spus să semnez eu. Viceprimarul nu mi-a spus nimic de vreo asociaţie sau de APIA. Întrebare proc.: Menţine şi declaraţia dată la u.p. la 12.02.2013? Răspuns: Da, menţin toate declaraţiile, nu am nimic de completat sau de obiectat. Proc. citeşte din declaraţia din 12.02.2013 la DNA - martorul astăzi susţine că ceea ce s-a verificat prin sondaj este corect, este o neconcordanţă, să ne explice.

Răspuns: Arăt că a mai venit viceprimarul cu tabele şi înainte de momentul relatat, cam prin 2009, 2010, nu reţin exact, când era doctorul R. Atunci a verificat doctorul în calculator datele, eu nu mă pricepeam la calculator şi a constatat nişte neconcordanţe între datele din calculator şi cele din tabel. Cu toate acestea, a pus parafa şi semnătura. Doctorul a discutat cu viceprimarul să meargă la om acasă şi să treacă codul de exploataţie. Nici de această dată nu a redactat o cerere sau solicitare dl. viceprimar în scris.

Viceprimarul mi-a cerut să verificăm şi să punem viză şi ştampilă. S-a pus viză şi ştampilă oricum, nu ne-am priceput, am crezut că sunt necesare la registrul agricol. Nu mai ţin minte câte neconcordanţele a găsit doctorul R. Proc.: A încheiat martorul cu C. vreodată vreun contract de arendă scris? Răspuns: Arăt că mi s-a prezentat un contract de arendă pe numele meu dar terenul era al tatălui meu, CNP-ul era al meu dar semnătura nu îmi aparţinea. Arăt că tatăl meu a primit subvenţie de la APIA dar a făcut cerere proprie, în nume personal, nu a încheiat contract de arendă.

Tatăl meu nu plătea taxă de păşune pentru că nu avea animale. Nu cunosc dacă oamenii din sat plăteau taxă pentru păşune. Proc.: De către cine i s-a prezentat acel contract de arendă? Răspuns: De contractul de arendă menţionat am luat cunoştinţă la DNA. Instanţa: Tatăl dvs a avut vreo înţelegere verbală cu primarul să îi dea în arendă terenul pe trei ani dar nu a existat un contract scris, ci doar verbal. Instanţa: I-a dat în arendă primarului sau unei asociaţii? Răspuns: Înţelegerea a fost cu primarul nu cu asociaţia.

Av. PP.: Terenul e acelaşi, cel pentru care a primit subvenţie şi cel dat primarului? Răspuns: Din câte cunosc eu, tatăl meu a formulat cerere pentru subvenţie la APIA în nume propriu. Instanţa: Primea subvenţia în nume propriu sau ca membru al unei asociaţii? Răspuns: Nu cunosc acest aspect. Av. PP.: Dacă în 2011 tatăl său a avut teren în arendă la C. şi în 2011 cine ridica arenda de pe acel teren? Răspuns: Da, eu am mers şi am luat arenda. Av. PP.: Pentru a fi avizate tabelele respective s-au făcut presiuni din partea lui B. sau A.? Răspuns:

Nu. Av. C.: Doar codul era greşit sau şi nr. de animale era diferit în tabel faţă de realitate? Răspuns: Doar codul de exploataţie. Av. PP.: Atunci când se solicita cabinetului veterinar eliberarea unor înscrisuri cu privire la nr. de animale deţinute de persoane, condiţiona eliberarea de depunerea unei cereri scrise? Răspuns: Nu, dar o altă persoană nu poate solicita relaţii decât despre sine, în caz contrar îi ceream să vină cu proprietarul. Instanţa: Viceprimarului de ce i-aţi dat relaţii cu privire la alte persoane menţionate în tabel, altele decât persoana sa, a justificat în ce calitate a cerut aceste relaţii? Răspuns: eram la început atunci, fiind de la primărie nu am solicitat explicaţii."

Martorul P. în declaraţia dată la Înalta Curte, la data de 21 noiembrie 2019 a arătat că "Menţin atât declaraţiile date la datele de 29.01.2013 şi 12.02.2013 la DNA - Serviciul Teritorial Iaşi, cât şi cele date la datele de 21.02.2018 şi 20.11.2014 la Curtea de Apel Iaşi, în care am spus adevărul şi le-am dat de bunăvoie. Nu mai am alte aspecte suplimentare de precizat. Întrebări adresate de către procuror: Dacă martorul a procedat la verificarea unor tabele completate deja cu nume de persoane, număr de animale şi cod de exploataţie? Răspuns: Da, am verificat prin sondaj tabele trimise de primărie, spunând că le trebuie la primărie "sus". Cine a adus aceste tabele şi pentru ce erau necesare? Răspuns: Au fost aduse de către viceprimar şi că erau necesare primăriei, fără alte explicaţii. Dacă martorul a constatat nereguli la verificarea acestora şi în ce au constat acesteia? Răspuns: Da, am constatat aceste nereguli, respectiv nu corespundeau codul de exploataţie şi atunci am restituit tabelele pentru a fi date proprietarilor să facă precizări. După efectuarea corecturilor, martorul a mai făcut verificarea tabelelor? Răspuns: Tot la fel, prin sondaj, şi nu am mai constatat erori. Să precizeze martorul dacă a avut vreun teren dat în arendă primarului sau C.? Răspuns: Nu am avut pe bază de contract de arendă, dar am avut o înţelegere verbală pentru că pământul nu era al meu, era al tatălui meu. Dacă martorul a încasat subvenţii de la APIA şi în ce an? Răspuns: Da, nu mai ştiu în ce an pentru că tatăl meu era cel care încasa subvenţii de la APIA. Întrebări adresate de către apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpaţii A., B. şi C.: Care este motivul pentru care martorul a semnat tabelele în condiţiile în care doctorul veterinar era prezent? Răspuns: Nu este adevărat că doctorul veterinar era prezent, el se afla la cabinet, unde şi locuia. Întrebare: În aceste condiţii, era atribuţia martorului să semneze tabele sau a medicului veterinar? Răspuns: Aveam atribuţii comune cu medicul veterinar şi lucram în acelaşi birou şi am semnat pentru că acolo se afla şi ştampila în birou. Dacă a semnat numai martorul sau a semnat şi medicul veterinar? Răspuns: Am semnat numai eu, iar medicul a pus ştampila. Când a fost pusă ştampila de către medicul veterinar? Răspuns: Ştampila a fost pusă după ce am semnat eu.

Martorul Q. în declaraţia dată la 9 octombrie 2014 în faţa primei instanţe a arătat "Cunosc persoanele care sunt inculpate în prezenta cauză, nu sunt rudă şi nici în duşmănie cu ele, am fost audiat de două ori în cursul urmăririi penale. Prima dată am scris declaraţia personal. Atunci când am fost audiat prima dată mi s-a prezentat un tabel în care erau trecute mai multe persoane din comuna Golăeşti, mi s-a cerut să da declaraţie în legătură cu acel tabel şi să indic semnăturile pe care le-am efectuat eu în dreptul mai multor persoane.

Pe măsură ce mi se adresau întrebările şi răspundeam eu scriam declaraţia. Cu prilejul acelei audieri nu am mai recunoscut nicio semnătură executată de mine pe acel tabel, deoarece atunci când am semnat în locul mai multor persoane din tabel am fost beat. La un moment dat în timp ce eram audiat am fost întrebat de persoana are mă audia dacă vreau să mai ajung acasă şi imediat m-a întrebat dacă îmi plac manelele. După aceste întrebări m-am intimidat, eu suferind cu inima şi pentru că acea persoană mă tot îndemna să spun cam cât am semnat din acel tabel am spus că am semnat 25 % din toate semnăturile care erau în tabel.

După ce am dat acest răspuns am văzut că este mulţumitor pentru persoana care mă audia, deoarece nu a mai insistat. Acest procent însă nu este cel real pentru că eu am executat doar 10 maxim, 15 semnături în acel tabel. Spun asta pentru că aşa apreciez eu că am semnat şi că nu este posibil nici să fi semnat doar de două ori dar nici să fi semnat în dreptul a 25 % dintre persoanele are au semnat tabelul. A doua oară când am fost audiat la sediul DNA nu am fost influenţat în niciun fel de persoana care m-a audiat cu toate acestea şi de această dată am declarat că am semnat în dreptul a 25 % dintre persoanele care au semnat tabelul, pentru ca persoana care mă audia să fie mulţumită şi să nu mă reţină mult.

Precizez că cu o singură excepţie, cea referitoare la ponderea semnăturilor efectuate de mine în tabel, restul celor declarate de mine în cursul urmăririi penale reflectă adevărul. În anul 2011, nu mai reţin în ce lună, primarul A. ne-a chemat în birou pe mine şi pe inginerul I., ne-a înmânat un tabel în care erau trecute persoane din comuna Golăeşti şi ne-a rugat să mergem cu acel tabel pe la fiecare persoană pentru a fi semnat. Ne-a spus că prin semnarea tabelului, acele persoane deveneau membri ai asociaţiei D. Inginerul I. a refuzat să adune acele semnături aşa că m-am hotărât să merg singur.

Timp de 7 zile, dar nu consecutive, am umblat pe la persoanele menţionate în tabel. O parte din ele au semnat personal, pentru altă parte au semnat membrii familiei, au fost persoane care au refuzat să semneze tabelul şi au existat persoane la care nu am mai ajuns pentru a semna tabelul. Pentru o parte din această ultimă categorie de persoane, cam 10-15 persoane am semnat eu în tabel pe la jumătatea perioadei în care tabelele au stat la mine. Când am terminat cu tabelul, deşi nu era semnat în întregime l-am dus la primărie şi l-am lăsat într-un birou, nu ştiu care, fără a-l înştiinţa pe primar că am terminat treaba pe care mi-o încredinţase.

Citindu-mi-se pasajul din declaraţia din 29.01.2013 dată la procuror, pasaj referitor la faptul că am restituit tabelul primarului şi viceprimarului şi că le-am spus că am semnat în fals pentru o parte din cetăţenii din tabel, arăt că ce am declarat la procuror în legătură cu aceste împrejurări nu reflectă adevărul. Adevărul este cel pe care l-am spus astăzi anume că nu am înmânat niciunei persoane tabelul cu semnăturile. Întrebare procuror: A adus la cunoştinţa primarului şi viceprimarului că o parte din semnăturile din tabel sunt făcute de el şi nu de persoanele din tabel? Răspuns:

Primarul a aflat că o parte din semnături au fost executate de mine în momentul în care în cursul urmăririi penale am fost confruntat cu acesta. Întrebare procuror: Să precizeze martorul de ce în declaraţia dată la procuror a arătat că a semnat în dreptul celor care au refuzat să semneze, iar astăzi a arătat că a semnat în dreptul celor la care nu a mai ajuns cu tabelul? Răspuns:Cu privire la aceste neconcordante arăt că nu mai ştiu în dreptul căror persoane am semnat, eu semnând de fapt la întâmplare. Întrebare procuror: Să precizeze martorul de ce a semnat în fals o parte din acel tabel la mijlocul perioadei în care a umblat după semnături dacă după ce a semnat în tabel a mai mers şi pe la alte persoane? Răspuns: Pentru că am fost beat în acea seară. Întrebare instanţă: De ce nu a-ţi semnat tot tabelul în acea împrejurare? Răspuns: Pentru că aşa am gândit. Întrebare av. AAAAA.: În ce calitate trebuia să meargă I. prin comună împreună cu martorul pentru a obţine semnăturile? Răspuns: Din declaraţiile avute în ziua în care primarul ne-a înmânat tabelul am înţeles că I. trebuia să meargă la cetăţeni să adune semnăturile în calitate de şef al D. Întrebare av. AAAAA.: Să spună măcar un nume din cele de pe tabel care au refuzat să semneze? Răspuns: Nu-mi amintesc niciun nume din cei care au refuzat să semneze tabelul. Întrebare av. AAAAA.: A citit titlul tabelului? Răspuns: Nu l-am citit. Întrebare av. AAAAA.: Oamenii care au semnat în tabel au citit menţiunile tabelului? Răspuns: Unii citeau, iar alţii nu, aceştia din urmă întrebându-mă pe mine ce să semneze, iar eu le spuneam să citească. După asta o parte citeau, o parte nu citeau şi semnau fără să citească."

În declaraţia dată la prima instanţă la 21 februarie 2018, martorul Q. a menţionat "Răspuns: Am dat declaraţia la U.P. la DNA, în prima declaraţie s-au făcut presiuni, dacă vreau să ajung acasă şi atunci am scris ce mi se dicta, de frică. La procuror era cam sever şi am scris tot aşa, cum zicea.

După citirea declaraţiei, din data de 29.01.2013, arăt că doar menţiunea de 25 % este greşită, eu am semnat în fals dar nu îmi amintesc câte semnături, întrucât eram în stare de ebrietate. Nu pot preciza pentru care persoane am semnat eu. De asemenea, nu este adevărat că am spus primarului şi viceprimarului că am semnat în fals pentru cetăţeni. Eu am lăsat tabelul necompletat. Primarul mi-a spus să le zic oamenilor că semnătura era pentru asociaţie. Tabelul era precompletat la toate rubricile, mai puţin la semnătură. Au fost şi situaţii când nu am găsit persoana din tabel şi au semnat soţia sau rudele. Au fost şi persoane care au refuzat să semneze. Întrebare: Cine v-a trimit pentru completarea tabelului, viceprimarul sau primarul? Răspuns: Amândoi. Instanţa: Cu aţi lăsat tabelul? Răspuns: Tabelul l-am lăsat în birou, nu ştiu la cine pentru că eram beat. Instanţa; Nu aţi discutat despre tabel cu primarul şi viceprimarul? Răspuns: Arăt că primarul şi viceprimarul m-au întrebat dacă nu am semnat eu dat în altă zi. Procurorul: Cum explică faptul că astăzi susţine că nu le-a spus primarului şi viceprimarului că a falsificat unele semnături şi la procuror a recunoscut că le-a spus celor doi că a falsificat nişe semnături? Răspuns: Nu le-am spus celor doi că am semnat eu, am dat acest răspuns la procuror că aşa am crezut că vrea procurorul să răspund pentru că mă întreba, numai atât, numai atât?Procuror: Când a dat ambele declaraţii, s-au exercitat presiuni asupra lui? Răspuns: Da. Av. PP.: În declaraţia dată la DNA, în 2012, a spus adevărul? Aţi dat şi o declaraţie de mână? Răspuns: Nu am dat nicio declaraţie de mână. Av. PP.: Poate menţiona o singură persoană care a refuzat să semneze tabelul? Răspuns: Nu Îmi amintesc. Av. PP. Unde şi când a aflat dl. A. că dvs. aţi semnat în tabelul cu proprietarii de animale? Răspuns: La DNA. Av. C.: Ştie cine a redactat acel proces-verbal, acel tabel, cu toate datele? Răspuns:Nu. "

Martorul Q. în declaraţia dată la Înalta Curte la 21 noiembrie 2019 a arătat "Menţin declaraţiile date în datele de 29.05.2013 şi 29.01.2013 la DNA - Serviciul Teritorial Iaşi şi în datele de 09.10.2014 şi 21.02.2018 la Curtea de Apel Iaşi, în care am spus adevărul şi le-am dat de bunăvoie. Nu am făcut precizări suplimentare la aceste declaraţii. Întrebări adresate de către procuror: Dacă martorul poate preciza pentru câte persoane a semnat în locul acestora în tabel? Răspuns: Nu mai ştiu exact pentru câte persoane am semnat, dar rezultă din ultima declaraţie dată. Să precizeze martorul cine l-a trimis cu tabelul pentru a fi semnat de către localnici? Răspuns: Nu mai ţin bine minte, dar cred că domnul viceprimar. Dacă i-a spus viceprimarului că o parte din semnături sunt falsificate? Răspuns: Nu ţin minte. De ce martorul a semnat în locul acelor persoane? Răspuns: Pentru că am fost beat. Întrebare adresată de către apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpaţii A., C. şi B.: Dacă martorul îşi menţine declaraţia din data de 21 februarie 2018 de la Curtea de Apel Iaşi, întrucât sunt afirmaţii contradictorii în raport cu celelalte declaraţii date? Răspuns: Da, cum am scris în ultima declaraţie dată."

Martorul O. în declaraţia dată în faţa primei instanţe la 18 decembrie 2014, acesta a arătat că "Nu sunt rudă şi niciuna dintre părţi, sunt medic veterinar, iar în prezent continui să îmi desfăşor activitatea şi în punctul de lucru secundar al cabinetului meu medical aflat în comuna Golăieşti.

Menţin declaraţiile date în cursul urmăririi penale în care am spus adevărul. Întrebare av. PP. Cine era proprietarul imobilului în care îşi desfăşoară activitatea cabinetul veterinar, medic fiind O., în anii 2010 - 2011? Răspuns: Proprietar al spaţiului era în acea perioadă ADS cu care în acea perioadă am şi încheiat un contract de închiriere. Îmi desfăşor activitatea în acel sediu ca urmare a câştigării unei licitaţii organizate de DSV Iaşi. Întrebare: Era necesar acordul primarului sau al Consiliului Local pentru ca în acel spaţiu să funcţioneze cabinetul veterinar? Răspuns:

Atâta vreme cât spaţiul era al ADS nu era necesar acordul primarului sau al Consiliului Local. Atunci când am solicitat în scris Primăriei Golăeşti să-mi pună la dispoziţie un spaţiu în care să funcţioneze cabinetul meu veterinar mi s-a răspuns că va funcţiona într-o parte a sediului primăriei unde şi înainte se desfăşurase activitatea dispensarului veterinar din comună. Nu am primit un răspuns în scris cu privire la această solicitare, însă îmi amintesc că probabil dl. B. sau dl. A. mi-a comunicat verbal că activitatea se poate desfăşura în acel sediu care se află în proprietatea ADS.

La scurt timp într-o discuţie cu primarul A. acesta mi-a spus că primăria este într-o procedură de achiziţionare de la ADS a spaţiului în care mi s-a permis să desfăşor activitatea cabinetului veterinar. Întrebare instanţă: Contractul de închiriere cu ADS l-aţi încheiat înainte sau după discuţia cu primarul referitoare la procedura desfăşurată de primărie pentru achiziţionarea spaţiului? Răspuns: Contractul de închiriere l-am încheiat după acea discuţie. Întrebare av. PP.: Care este sursa bazei de date a cabinetului veterinar? Răspuns:

Baza de date cu privire la proprietar, codul de exploataţie, numărul de animale şi codul de crotaliere pentru fiecare animal şi era în proprietatea Direcţiei Sanitar Veterinare. Ca utilizator al acestei baze de date cabinetul veterinar o accesa limitat doar cu privire la comuna în care îşi desfăşura activitatea şi doar atunci când introducea date referitoare la numărul de animale şi când furniza proprietarului la solicitarea acestuia date din acel program informatic. Înscrierea numărului animalelor în acea bază de date se făcea doar la solicitarea scrisă a proprietarului şi întotdeauna în urma verificării de către un angajat al cabinetului a realităţii cu privire la numărul şi categoria animalelor ce se solicitat a fi menţionate în baza de date.

Atunci când un proprietar solicita în scris cabinetului veterinar relaţii cu privire la menţiunile din baza de date referitoare la situaţia animalelor sale, cabinetul veterinar elibera o adresă. Cererile de furnizare de informaţii din acea bază de date formulate de persoane străine celor din baza de date trebuia să fie adresate DSAV-ului având în vedere dispoziţiile legii privind protecţia datelor cu caracter personal. Din această cauză am interzis angajaţilor să furnizeze informaţii în urma unor astfel de solicitări. Întrebare av.

PP.: Aţi vizat sau eliberat adrese folosite la APIA? Răspuns: Atunci când cabinetul veterinar era solicitat de proprietar de animale să le fie eliberate adeverinţe, aceste adeverinţe erau tipizate fie întocmite de DSV (acestea cuprinzând date referitoare la numărul de animale, numele proprietarului, adresa şi codul de exploataţie) sau de cabinetul nostru veterinar (acesta vizând doar codul de exploataţie). A existat şi o situaţie în care Asociaţia crescătorilor de bovine din comun a Golăieşti s-a prezentat la cabinet în lipsa mea, atât în 2010, cât şi în 2011 cu un tabel care cuprindea antetul asociaţiei, nume de proprietari, satul în care locuiau, din câte îmi amintesc şi CNP-ul fiecăruia şi codul de exploataţie, această ultimă menţiune referitoare la codul de exploataţie nefiind trecută în dreptul fiecărui proprietar.

Am aflat despre această situaţie cu prilejul audierii mele în cursul urmăririi penale când mi s-au prezentat tabelele despre care am vorbit, tabele care purtau parafa mea de medic veterinar şi o semnătură pe care nu am recunoscut-o ca fiind făcută de mine. O solicitare în acelaşi sens a fost formulată şi în anul 2012 de către reprezentanţii D., despre această solicitare din 2012 eu aflând de la angajaţii cabinetului veterinar din acel an care m-au anunţat telefonic, eu neaflându-mă la cabinet. Cu acel prilej le-am spus angajaţilor să nu avizeze, adică să nu semneze şi să nu ştampileze tabelele prezentate, pentru că legal nu puteam la nivelul cabinetului să facem o astfel de avizare.

I-am transmis angajatului meu de la cabinet să le recomande reprezentanţilor asociaţiei să facă o astfel de solicitare către4 DSV sau că fiecare proprietar din acel tabel să solicite personal în scris eliberarea datelor cu privire la animalele fiecăruia. Angajatul cabinetului cu care am purtat acea discuţie telefonic mi-a comunicat că în tabel nu erau trecute numere de exploataţie pentru toţi proprietarii, iar unul dintre proprietarii din acel tabel era decedat. Întrebare av. AAAAA.:Cum explică martorul faptul că tabelul din 2012 a fost avizat şi apare refuz abia în anul 2013? Răspuns:

Această situaţie o explic astfel, nu ştiu ce au făcut angajaţii cabinetului după ce eu în vara anului 2012 le-am spus să nu avizeze tabelul, eu personal nu am avizat tabelul din 2012 şi nici nu m-am interesat ce au făcut angajaţii cabinetului cu privire la acel tabel din 2012. Întrebare instanţă: De ce în faţa procurorului a relatat discuţia din 2012 cu angajaţii altfel decât a relatat-o astăzi? Răspuns: În anul 2012 după ce angajaţii cabinetului m-au anunţat despre prezentarea acelui tabel şi le-am spus că nu-l pot aviza am fost sunat de primarul A. care m-a întrebat dacă poate cabinetul veterinar să avizeze un tabel doar cu numele proprietarilor şi codul de exploataţie iar eu i-am spus că da.

Aşa am gândit eu atunci că pot să avizez un astfel de tabel, însă în urma discuţiilor pe care în acelaşi context le-am avut cu DSV am aflat că la nivelul cabinetului nu poate fi avizat un astfel de tabel. Această informaţie am transmis-o şi angajaţilor cabinetului veterinar de a nu aviza tabelul nici în forma simplificată. Întrebare av. PP. Aţi fost constrâns de primarul A. sau viceprimarul B. să semneze tabelele din 2010, 2011 şi 2012? Răspuns: Nu am fost constrâns în niciun nici de primarul A., nici de viceprimarul B. să vizez tabelele din anii 2010, 2011 şi 2012.

Întrebare av. PPPPP.: A identificat martorul cui aparţinea semnătura executată pe tabele din 2010 şi 2011 şi dacă da, ce a aflat despre împrejurările în care au fost semnate acel tabel? Răspuns: După ce am aflat de la procuror de existenţa tabelelor din 2010 şi 2011 am avut o discuţie cu angajaţii cabinetului veterinar din acea perioadă, iar asistentul veterinar P. mi-a spus că el a semnat unul din cele două tabele (astăzi nu-mi mai amintesc despre care mi-a spus că l-a semnat), după ce a verificat datele menţionate în tabel.

Martorul O. în declaraţia dată la 29 ianuarie 2013 la DNA - ST. Iaşi a menţionat că "Lucrez ca medic veterinar din anul 2002 când am deschis cabinet în com. Ciorteşti. Începând cu anul 2010 inclusiv am deschis (am câştigat licitaţia) un cabinet şi pentru comuna Golăieşti, judeţul Iaşi. Din câte cunosc eu, începând cu anul 2010, eram singurul cabinet veterinar în com. Golăieşti. În cursul anilor 2010 şi 2011, eu am avut angajaţi la cabinetul veterinar din Golăieşti pe numiţii: P. - asistent veterinar (acesta lucrează şi în prezent la mine M. - medic veterinar.

Fiind întrebat de procuror cu privire la modul de utilizare a parafei mele cu nr. x răspuns următoarele: la cabinetul meu utilizez, atât parafa, cât şi ştampila cabinetului veterinar. Parafa este lăsată în grija asistentului medical P., putând fi folosită de acesta dar şi de medicul veterinar care mă înlocuia (QQQQQ.) doar pentru anumite operaţiuni strict determinate (ca de ex. vaccinări) cu obligaţia acestora ca sub parafă, să îşi treacă numele şi prenumele în clar şi să semneze cu semnăturile lor. În schimb, ştampila cabinetului veterinar se află în permanenţă la mine şi o folosesc doar eu în aproape toate documentele emise pe numele cabinetului.

Procurorul îmi pune la dispoziţie un tabel nominal existent în dosarul nr. x/2010 pe numele D., tabel pe care, la prima filă, în dreapta sus, este aplicată parafa mea şi o semnătură care nu îmi aparţine. Fiind întrebat de procuror în ce condiţii a fost aplicată această parafă şi cui aparţine semnătura din dreptul ei, răspund următoarele: Nu am cunoştinţă de acest tabel. Eu am aflat prima dată de tabel la momentul primelor audieri la DNA la data de 24.09.2012, când l-am şi vizualizat. Recunosc semnătura aplicată în dreptul parafei, ca aparţinând asistentului veterinar P. Eu l-am întrebat pe acesta despre împrejurările semnării şi parafării tabelului iar acesta mi-a explicat următoarele:

în cursul anilor 2010 - 2011, viceprimarul comunei Golăieşti,B. s-a prezentat personal cred că la cabinetul veterinar şi l-a rugat pe P. să vizeze acest tabel, spunându-i că oamenii din tabel fac parte dintr-o asociaţie şi că tabelul îi este necesar pentru a-l depune la APIA în vederea obţinerii subvenţiilor pentru păşune. P. mi-a spus că tabelul respectiv era deja completat la toate rubricile, el nefăcând altceva decât să aplice parafa şi să semneze, după ce în prealabil, a verificat corectitudinea codurilor de exploataţie trecute în tabel şi a numărului de animale.

P. mi-a mai spus că viceprimarul B. nu a prezentat vreo cerere scrisă din partea primăriei sau a asociaţiei în cauză, ori alte asemenea, şi nici nu a efectuat vreo menţiune în registrul de intrări/ieşiri existent în acest sens la cabinetul veterinar. Ştiu că B. a fost asistent veterinar înainte de a ajunge viceprimar. Bănuiala mea este că tabelul nu conţinea codurile de exploataţie la momentul prezentării spre avizare lui P. şi că acesta din urmă m-a minţit, în sensul că mi-a ascuns că el ar fi furnizat aceste coduri lui B.

După prima mea audiere la DNA Iaşi, eu am discutat, atât cu P., cât şi cu M. despre aceste tabele; QQQQQ. mi-a spus că el nu cunoaşte nimic, nu îşi aminteşte să fi vizat vreodată asemenea tabele . . . . . . . . . . mi-a relatat cele arătate deja mai sus. Procurorul îmi pune la dispoziţie tabelul nominal existent în dosarul nr. x/2011 pe numele D. unde, la fel, pe prima pagină în dreapta sus, apare aplicată parafa mea şi o semnătură care nu îmi aparţine. Fiind întrebat de procuror în ce condiţii au fost aplicate parafa şi semnătura respectivă pe tabel răspund următoarele:

Discuţia purtată de mine cu P. se referea şi la acest tabel. Aşa cum am precizat deja, eu am purtat o singură discuţie cu NNNNNNN şi QQQQQ. despre împrejurările în care au fost vizate (parafate şi semnate) tabelele, discuţie purtată ulterior primei mele audieri la DNA Iaşi. În cursul anului 2012 am angajat la cabinetul meu veterinar doi medici veterinari, soţ şi soţie, respectiv RRRRR. şi SSSSS. Precizez că M. nu mai lucrează la cabinetul meu veterinar începând cu octombrie 2011. Celor doi angajaţi le-am precizat în mod ferm să nu parfeze şi să semneze în numele cabinetului meu niciun act fără să mă anunţe în prealabil.

În cursul anului 2012, mai exact în luna iunie 2012, am fost contactat telefonic de către primarul A. care mi-a spus că are un tabel cu mai mulţi cetăţeni care ar face parte dintr-o asociaţie şi doreşte ca eu să vizez acest tabel, în sensul că "să confirm codurile de exploataţie a cetăţenilor şi numărul de animale". Eu i-am răspuns că pot să confirm doar numele cetăţeanului şi codul de exploataţie. În aceiaşi zi eu am vorbit cu angajaţii mei, TTTTT., i-am întrebat dacă primarul A. le-a cerut să vizeze un tabel, aceştia mi-au confirmat, iar eu le-am explicat să nu vizeze tabelul decât dacă acel tabel conţine numai numele persoanei şi codul de exploataţie.

La mine personal nu a mai venit nimeni. Din câte am înţeles de la TTTTT., la aceştia s-a prezentat viceprimarul B. cu tabelul respectiv, iar TTTTT. au vizat acest tabel. La solicitarea DNA Iaşi am prezentat o situaţie cu privire la codurile de exploataţie a cetăţenilor ce apar pe tabelele D., precum şi cu privire la nr. de animale al acestora (inclusiv la fluctuaţia numărului de animale pe an) ..."

În declaraţia dată la prima instanţă la 21 februarie 2018, martorul O. a arătat că " Răspuns: Am dat declaraţie la DNA, pe care o menţin şi nu am obiecţiuni cu privire la modalitatea de audiere. Despre tabele eu am luat cunoştinţă la DNA, am văzut pe ele viza, parafa mea, dar semnătura nu îmi aparţine. Am luat legătura cu persoanele de la cabinetul meu, ... şi QQQQQ. şi aceştia mi-au comunicat modalitatea de avizare a acelor tabele în sensul că s-a prezentat dl. B., că a mai existat această procedură şi anterior şi că au pus parafa şi au semnat.

Arăt că am fost instruit şi de cei de la Direcţia noastră în sensul că nu putea aviza astfel de tabele, iar datele solicitate pot fi eliberate doar persoanelor vizate, în nume propriu. Ulterior, prin anul 2012 am fost sunat de primar sau viceprimar, nu pot preciza exact şi mi s-a cerut din nou să avizez un tabel. Eu am comunicat că nu se poate acest lucru, să pot elibera adeverinţe fiecărei persoane în parte. În acelaşi sens, am instruit şi angajaţii de la cabinetul meu. Arăt că eu am spus primarului că pot confirma doar codul de exploataţie nu şi nr. de animale.

Acele tabele aveau mai multe informaţii şi eu nu le puteam confirma pe toate. Arăt că deţineam un program pus la dispoziţie de către Direcţia în care se consemnau datele privind codurile de exploataţie, nr. de animale, etc. După ce am fost la DNA, m-am interesat la Direcţie referitor la avizare acestor tabele şi am înţeles că în baza legii accesului la informaţii nu putem furniza relaţii solicitate de către primar decât personal celor vizaţi. Am apreciat greşit că pot să confirm codurile de exploataţie ale cetăţenilor, în orice caz nu am avizat nici un tabel după ce am fost la DNA.

Întrebare av. PP.: Pentru ceilalţi fermieri, până să fie audiat la DNA, era necesară o cerere pentru a li se elibera adeverinţe? Reformulată - în afară de primar, viceprimar care au venit cu acele tabele, au mai venit şi alte asociaţii că să avizaţi tabele? Răspuns: Arăt că anterior solicitării primarului nu am mai primit astfel de tabele spre avizare din partea altei asociaţii, mai erau cetăţeni care beneficiau de subvenţii şi aveau nevoie la APIA de o adeverinţă cu privire la nr. de animale pe care îl deţineau şi codul de exploataţie.

Nu întotdeauna persoanele depuneau o cerere scrisă pentru că asistentul meu era vechi şi le cunoştea dar s-au depuse şi cereri. Av PP.: S-au făcut presiuni din partea dl. B. şi A. pentru a aviza tabelul respectiv? Nu. "

Martorul O. în declaraţia dată la Înalta Curte la data de 09 ianuarie 2020 a arătat că "Menţin declaraţiile date în faţa DNA - Serviciul Teritorial Iaşi pe care am scris-o personal, precum şi declaraţiile din faţa Curţii de Apel Iaşi de la 18.12.2014 şi 21.02.2018 în care am spus adevărul şi le-am dat de bună voie. Întrebări adresate de către reprezentantul Ministerului Public: În ce condiţii se puteau aviza acele tabele? Răspuns: Aşa cum am declarat, această întrebare mi-a mai fost pusă, nu era prevăzută în legislaţie avizarea tabelelor. Aceste tabele fiind trimise de APIA, unde au fost depuse, dorind să aibă o confirmare în plus că cetăţenii respectivi din acest tabel deţineau acele animale. Nu era o obligativitate, s-a cerut doar o viză suplimentară. Au fost aduse de reprezentanţii D. Dacă au prilejul verificării acelor tabele a fost verificat codul de exploataţie pentru fiecare proprietar în parte? Răspuns: Nu am făcut personal verificările, ci au fost făcute de angajaţii cabinetului. Ştiu că s-a verificat codul de exploataţie şi numărul de bovine cu care figura în baza de date. Dacă s-au solicitat şi în alte situaţii verificările menţionate? Răspuns: Nu, a fost doar în această situaţie."

Martorul U. în declaraţia dată la 21 februarie 2013 la DNA - ST. Iaşi a menţionat: Întrebarea nr. 1: Aţi făcut/faceţi parte din D.? În caz afirmativ, la ce împrejurări? (cu cine aţi discutat, care au fost formalităţile, cu ce număr de animale - pe specii - v-aţi înscris, dacă aţi plătit vreo taxă sau aţi primit vreo sumă de bani de la asociaţie, cine era preşedintele asociaţiei, câţi membri avea asociaţie, când a fost înfiinţată asociaţie şi de către cine) Răspuns la întrebarea nr. 1: Nu cunosc nimic despre această asociaţie, practic astăzi aud pentru prima dată de această asociaţie.

Nu am făcut parte niciodată şi nici nu sunt membru al vreunei asociaţii a crescătorilor de taurine sau de animale, în general. Eu am o singură vacă şi o cresc în gospodăria mea, cu menţiunea că o dau la păscut la cireadă pe islazul comunal. Întrebarea nr. 2: Vă recunoaşteţi semnăturile de la poziţia 3 din tabelul nominal APIA/2010, poziţia 3 din tabelul nominal APIA/2011? (tabele puse la dispoziţia martorului de procuror). În caz afirmativ, în ce împrejurări aţi semnat tabelele sus menţionate? Răspuns la întrebarea nr. 2:

Nu recunosc semnătura din dreptul numelui meu de pe tabelul APIA/2010, de la poziţia 3. Nu cunosc cine a executat această semnătură. Am luat cunoştinţă că sunt trecut greşit în tabel ca fiind "UUUUU.", eu fiind trecut în cartea de identitate drept "U.". Totuşi CNP trecut este cel corect, este CNP-ul meu. Nu cunosc în ce împrejurări au fost întocmite aceste tabele şi nici pentru ce scop. Am luat cunoştinţă că sunt trecut şi pe un tabel similar. APIA/2011 unde, tot la poziţia 3 sunt trecut cu aceeaşi greşeală. Pe acest tabel nu apare nicio semnătură în dreptul numelui meu, ci doar un semn de întrebare.

Întrebarea nr. 3: Câte animale (pe specii) aţi deţinut defalcat pe anii 2009, 2010 şi 2011? Răspuns la întrebarea nr. 3: În fiecare din anii nominalizaţi am deţinut o singură vacă(care a avut şi câte un viţel în fiecare an, viţei pe care i-am vândut) şi un porc. Întrebarea nr. 4: Dacă aţi încheiat vreun contract de arendă cu AF "C." prin reprezentantul legal C. sau prin soţul acesteia, A.? Răspuns la întrebarea nr. 4: Nu am încheiat niciodată vreun contract scris cu persoanele menţionate mai sus. Nu am avut nicio înţelegere (verbală sau de altă natură) cu persoanele menţionate mai sus, în sensul de a le pune la dispoziţia acestora teren pentru a-l lucra (de a-l da în arendă) în schimbul unor produse sau sume de bani.

Acum cu aproximativ 5 ani în urmă (cam în anul 2008) ştiu că primarul A. a arat mai multe terenuri particulare din proprie iniţiativă, terenuri care nu erau lăsate pârloagă (nefolosite), din contră erau cultivate; acesta a arat în toamna anului 2008, după strângerea recoltelor. Primarul A. a arat şi terenul meu în suprafaţă de 1,60 ha (1 ha aparţine vărului meu primar VVVVV., care mi-a dat procură mie pentru acest teren, iar 0,60 ha terenul meu proprietate privată) fără să mă întrebe dacă sunt de acord sau nu. Eu am constatat că terenul era deja arat şi acelaşi lucru l-am constatat şi cu privire la terenurile altor cetăţeni.

L-am întrebat pe primar de ce a făcut acest lucru fără să mă întrebe, iar el mi-a răspuns că îmi va da o cotă parte din produse, lucru care s-a şi întâmplat. Eu am acceptat această stare de lucruri, eu aveam un serviciu care presupunea deplasări şi nu aveam timpul necesar pentru a lucra terenul. Precizez totuşi că, înainte ca primarul să îmi fi arat terenul, eu personal cultivasem permanent acel teren, iar ultima cultură a fost de porumb. Nu am încheiat cu primarul sau cu soţia sa vreun contract de arendă. Înţelegerea (acceptul dat primarului de a lucra terenul) este pe o perioadă nedeterminată.

În cursul perioadei septembrie- octombrie 2012 (iarna aceasta) am fost căutat de două ori la domiciliu de numitul K. în scopul de a semna un contract de arendă între mine şi primarul A. (în legătură cu înţelegerea de acum 5 ani); acest lucru l-am aflat de la soţia mea, WWWWW., eu nefiind acasă la acel moment. Soţia mea a refuzat să semneze contractul în lipsa mea. Nici până în prezent eu nu am semnat vreun contract cu primarul ..."

În declaraţia dată în faţa primei instanţe la 9 martie 2018, martorul U. a menţionat "Răspuns: Nu am fost membru al D., nu mi s-a solicitat să devin membru. Nu am semnat niciun tabel care să conţină mai multe persoane, eu semnam doar la veterinar când mergeam cu vaca pentru vaccin. Este adevărat că la urmărirea penală mi s-a prezentat un tabel şi mi s-a cerut să spun dacă este semnătura mea pe acel tabel, nu era semnătura mea. Pe acel tabel eram trecut ca şi UUUUU. Pe tabel era trecut CNP-ul meu corect. Arăt că în 2009 - 2011 deţineam o vacă sau un viţel şi mai mult de o vacă nu am deţinut niciodată.

Arăt că deţineam 60 ari şi un hectar pentru un verişor de-al meu pe care l-am dat în arendă lui A., respectiv asociaţiei. Arăt că atunci când m-am întâlnit în comună cu primarul A. acesta m-a întrebat dacă sunt de acord să îmi dau terenul în arendă să îl are, să îl semene. Nu am ajuns să mai încheiem un contract în acest sens. Am fost de acord să dau terenul în arendă. Am primit în schimb cereale, grâu, ulei, zahăr. În aceeaşi modalitate am dat în arendă şi terenul verişorului meu. Nu am avut nicio discuţie cu primarul legat de contractul de arendă.

La început am avut neînţelegeri pentru că nu ştiam ce îmi revine mie, cât să îmi dea. Este reală afirmaţia mea din declaraţia dată la procuror din 21.02.2013, în sensul că primarul A. a arat terenul meu de 1,60 hectare incluzând terenul vărului meu fără să mă întrebe dacă sunt de acord sau nu asta s-a întâmplat la început, însă prima dată, nu pot preciza exact când. La început am cerut socoteală dar primarul m-a convins şi am fost de acord ca terenul să rămână în arendă. Întrebare: Când s-a întâmplat acel început? Răspuns:

Nu pot preciza exact, sunt câţiva ani buni, între 6 şi 10 ani, cam aşa. Întrebare av. PP.: Dacă vaca era dusă la păşunat? Care erau condiţiile în care era dusă? Răspuns: Făceam cu rândul supravegherea, fiecare în funcţie de nr. de animale, mergeam la păşunea din sat cu animalele şi pentru asta plăteam impozit anual la primărie. Plăteam cam 10 RON pe an: Întrebare av. PP.: Cei 10 RON erau o taxă de păşunat sau pentru faptul că deţinea un animal în registrul agricol? Răspuns: Arăt că strict pentru păşunat nu plăteam nimic, plăteam impozit pe animal la primărie.

Procuror: A discutat cu numitul A. doar de folosinţa terenului sau şi de încheierea unui contract de arendă? Răspuns: Am discutat despre încheierea contractului de arendă cu primarul în sensul să îl încheiem dar nu am mai apucat eu fiind plecat, lucrez mai mult în deplasare."

Martorul U. în declaraţia dată la Înalta Curte la data de 09 ianuarie 2010 a arătat "Menţin declaraţiile date la 21.02.2013 la DNA - Serviciul Teritorial Iaşi şi 09.03.2018 la Curtea de Apel Iaşi în care am spus adevărul şi le-am dat de bună voie. Nu mai am de făcut precizări suplimentare faţă de ceea ce am declarat anterior. Întrebări adresate de către reprezentantul Ministerului Public: Dacă martorul a semnat un tabel în condiţiile în care i s-a prezentat la urmărirea penală cu numele şi CNP-ul acestuia şi nu a recunoscut? Răspuns: Nu am semnat tabelul, deşi mi s-a prezentat în care era menţionat CNP-ul meu. Dacă martorul a avut încheiat un contract de arendă cu A.? Răspuns: Nu am avut încheiat contract de arendă cu A., dar am avut teren în arendă la acesta. Întrebări adresate de către apărătorul inculpaţilor A., B. şi C.: Dacă martorul cunoaşte că mai există o persoană XXXXX. în satul Cilibiu? Răspuns: Da, există o persoană XXXXX. în satul Cilibiu, dar este decedată de vreo doi ani. Dacă martorul a avut contract de arendă cu C. şi din ce an în caz afirmativ? Răspuns: Contract de arendă nu am avut cu C., ci doar teren în arendă, cred că începând cu anul 2011."

În declaraţia dată în faţa primei instanţe la 21 iunie 2016, martorul Y. a arătat că "Am dat declaraţie la urmărirea penală, menţin declaraţia dată în totalitate. Locuiesc împreună cu tatăl meu, în aceeaşi casă. Eu nu deţin nici teren agricol, nici animale. Tatăl meu are teren şi avea şi animale. Animalele erau înregistrate pe numele tatălui meu. Nu cunosc nimic despre D. Eu lucrez în oraş, facem naveta şi nu am avut niciodată discuţii cu tatăl meu în legătură cu animalele pe care le creştea. Nu am vorbit niciodată cu nicio persoană în legătură cu intrarea în asociaţie, nu am semnat niciodată vreun tabel prezentat de vreo persoană. Întrebări avocat PP.: Dacă în sat a văzut în perioada 2008 - 2011 lucrări de întreţinere a păunilor? Răspuns: Am văzut în această perioadă oameni care curăţau izlazul, tăiau spinii. Dacă tatăl martorului IIII., ducea vitele la păşunat pe izlaz? Răspuns: Da Dacă în perioada 2009 - 2011 tatăl său plătea taxă pentru păşunat? Răspuns: Ştiu că tatăl meu plătea impozit, dar nu ştiu exact ce reprezenta aceste sume."

Martorul Y. în declaraţia dată la 28 februarie 2013 la DNA- ST. Iaşi a menţionat că "Întrebarea nr. 1: Aţi făcut/faceţi parte din D.? În caz afirmativ, în ce împrejurări? (cu cine aţi discutat, care au fost formalităţile, cu număr de animale - pe specii - v-aţi înscris, dacă aţi plătit vreo taxă sau aţi primit vreo sumă de bani de la asociaţie, cine era preşedintele asociaţiei, câţi membri avea asociaţia, când a fost înfiinţată asociaţie şi de către cine) Răspuns la întrebarea nr. 1: Nu sunt membru al vreunei asociaţii a crescătorilor de animale din comuna noastră. Nu am deţinut niciodată o vacă care să meargă la păşune, tatăl meu a deţinut o vacă până în anul 2013 luna ianuarie, dar nu este membru într-o astfel de asociaţie. Întrebarea nr. 2: Vă recunoaşteţi semnăturile de la poziţiile 61/2010 şi 61/2011 din tabelele nominale depuse la APIA? (tabele puse la dispoziţia martorului de ofiţerul de poliţie judiciară) în caz afirmativ, în ce împrejurări aţi semnat tabelele mai sus menţionate? Răspuns la întrebarea nr. 2: În tabelul depus la APIA în anul 2009, ce mi se prezintă, apare numele meu la poziţia 60 era precizarea că numărul de animale trecut acolo nu este corect, eu nu am deţinut bovine, tatăl meu a deţinut 2 vaci în acel an. În tabelul depus la APIA în anul 2010 la poziţia 61 în dreptul numelui CNP-ului meu, apare un număr de 2 bovine, ar eu nu am avut nici în acel an, tatăl meu a deţinut vaci. Nu este semnătură în dreptul numelui meu. În tabelul depus la APIA în anul 2011, regăsesc numele meu la poziţia 60, iar numărul de animale trecut acolo este nu corect, tatăl meu a deţinut vaci. Semnătura din dreptul numelui meu seamănă cu a mea, dar nu este făcută de mine, nu ştiu cine a semnat. Nu îl cunosc pe I. Nu-mi explic de ce am fost trecut eu în tabele şi nu tatăl meu care avea într-adevăr bovine. La mediul veterinar tatăl meu IIII. este înregistrat şi nu eu."

Acelaşi martor Y. în declaraţia dată în primă instanţă la 21 martie 2018 a arătat "Răspuns: Nu am fost membru al D., nu am purtat discuţii în acest sens cu nimeni. Nu am semnat niciun tabel cu privire la această asociaţie. Îmi menţin declaraţia pe care am dat-o în anul 2013 la poliţie. Întrebare av. PP.: În satul Grădinari mai există un cetăţean cu acelaşi nume? Răspuns: Da, mai există o persoană."

Martorul Y. în declaraţia dată la Înalta Curte la 20 februarie 2020 a arătat că "Menţin declaraţiile date la 28 februarie 2013 la DNA - ST Iaşi şi respectiv la 21 martie 2018 la Curtea de Apel Iaşi pe care le-am dat de bunăvoie şi am spus adevărul. Nu am fost membru al D., nu am purtat cu nimeni şi nu am semnat niciun tabel cu privire la această Asociaţie. Întrebări formulate de apărătorul ales al apelantei intimate inculpate C., LLL. şi B.: Dacă martorul poate să ne spună legat de tabel dacă el este beneficiarul codului de exploataţie indicat în tabel şi al paşaportului bovinei şi în caz negativ să ne spună cine este Y. menţionat în paşaportul bovinei? Răspuns: Mai este o persoană cu numele de Y., dar paşaportul bovinei nu este al meu pentru că nu am avut niciodată bovine şi nici numărul codului de exploataţie nu ştiu cum a fost menţionat pentru că nu am avut niciodată bovine."

În declaraţia dată la prima instanţă la 2 mai 2017, martorul X. a arătat "Am dat declaraţie la organele de urmărire penală, îmi menţin declaraţiile date. Întrebări avocat PP.: Dacă aveţi teren pe raza comunei Golăieşti în baza unui act de proprietate emis pe numele dvs.? Răspuns:Nu. Prezintă un titlu de proprietate cu nr. x eliberat în anul 1965 emis pe numele X., dacă îi aparţine martorului? Răspuns: Nu. Eu nu am niciun titlu de proprietate pe numele meu. Întrebare procuror: Dacă deţine teren? Răspuns: Mama mea are teren pe raza comunei Golăieşti pe care îl lucrez eu. Dacă acest teren a fost dat în arenda primarului A.? Răspuns: Nu. "

Acelaşi martor X. în declaraţia dată în primă instanţă la 21 martie 2018 a menţionat "Răspuns: Am dat declaraţie la poliţie în 2013. Menţin acea declaraţie. Arăt că nu am dat niciodată în arendă terenul meu de 1.20 hectare pe care îl deţin împreună cu mama către C. sau A. Nu am avut discuţie în acest sens cu niciunul dintre cei doi. Arăt că în Golăieşti sunt mulţi X. Întrebare procuror: Sunt mulţi YYYYY. sau X.? Răspuns: X. Ştiu că şi pe vecinul meu se numea X., mai erau alţii ZZZZZ."

Martorul X. în declaraţia dată la Înalta Curte la 20 februarie 2020 a arătat că "Menţin declaraţiile date la datele 23 mai 2013 la DNA, ST Iaşi şi respectiv 21 martie 2018 la Curtea de Apel Iaşi în care am spus adevărul şi le-am dat de bunăvoie. Menţionez că terenul părinţilor mei nu l-am dat în arendă lui C. sau A. şi nici nu am discutat cu aceştia.

Sunt mai multe persoane cu numele X., atât în satul meu, cât şi în satul vecin, unii sunt decedaţi, cum este ZZZZZ. Nu îmi este cunoscut numărul de contract x din 01 septembrie 2007 şi de ce a fost trecut la numele meu la APIA Iaşi. Bunicul meu, decedat se numea ZZZZZ. Mai deţin şi în prezent suprafaţa de 1,20 ha teren pe raza comunei Golăieşti, iar o parcelă este dată în arendă la o altă persoană şi nicidecum lui A. Întrebări formulate de apărătorul ales al apelantei-intimate inculpate C., A. şi B.: Dacă martorul poate să ne precizeze în raport cu titlul de proprietate al numitului X. prezentat în şedinţă publică cu ocazia audierii şi depus la dosar, aparţine martorului? Răspuns: Nu, pentru că este vorba de numitul X., iar tatăl meu era AAAAAA."

În declaraţia dată în primă instanţă la 9 octombrie 2014, martora N. a arătat "Îi cunosc pe inculpaţii din prezenta cauză din anul 2008 când am fost angajată la Primăria Golăeşti în calitate de consilier juridic. Şi în prezent lucrez la Primăria Golăeşti. Menţin declaraţiile date în cursul urmăririi penale, pe una dintre acele declaraţii am scris-o personal. Întrebare av. AAAAA.: A avut martora la Primăria Golăeşti atribuţii de completare a registrului agricol? Răspuns: În calitate de secretar al primăriei nu aveam astfel de atribuţii însă, verificam o dată pe an dacă sunt completate toate rubricile din registrul agricol.

Întrebare av. AAAAA.: Poate să spună dacă în registrul agricol existau rubrici în care să se consemneze terenurile care făceau obiectul unor contracte de concesiune sau arendă în perioada 2007 - 2011? Răspuns: Nu ştiu dacă în registrul agricol din 2007 - 2011 erau înregistrate terenuri concesionate. Revin şi arăt că în acel registru agricol s-au făcut şi înregistrări cu privire la terenurile concesionate, pe lângă celelalte înregistrări. Întrebare adresată de instanţă: Când aţi luat cunoştinţă de faptul că în registrul agricol erau înregistrate şi terenuri concesionate? Am constatat aceste împrejurări atunci când mi-am început activitatea în primărie, atunci fiind dornică să cunosc cât mai multe din ceea ce trebuia să fac la primărie.

Atunci când semnam adeverinţe nu verificam de fiecare dată dacă menţiunile acestora sunt conforme cu registrul agricol. Av. BBBBBB. Blocurile fizice erau înregistrate în registrul agricol. Răspuns: Nu. Întrebare av. AAAAA. Cum se ţinea la Primăria Golăieşti evidenţa blocurilor fizice? Răspuns: Existau la Primăria Golăieşti nişte hărţi cu blocurile fizice. Întrebare instanţă: Când au apărut acele hărţi la primărie şi cum se ştia în ce bloc fizic are teren o persoană? Răspuns: Nu ştiu să spun când au apărut acele hărţi la primărie şi nici dacă erau sau nu acolo atunci când m-am angajat eu în anul 2008.

Pe baza titlurilor de proprietate se ştia în ce bloc fizic de pe acele hărţi îşi aveau oamenii terenul în proprietate. Existau la primărie şi nişte caiete completate de inginer înainte de eliberarea titlurilor de proprietate în care erau completate detalii cu privire la suprafaţa terenului ori distanţa faţă de un drum, numele proprietarilor. Acele caiete ne ajutau să identificăm terenurile persoanelor care nu au titlu de proprietate. Întrebare av. AAAAA.: Exista o evidenţă separată pe blocuri fizice a terenurilor arendate? Răspuns:

O altă evidenţă decât cea despre care am vorbit mai înainte nu exista. Nu exista o evidenţă separată a terenurilor arendate. Întrebare avocat: Cine a pus la dispoziţia Primăriei Golăieşti acele hărţi cu blocurile fizice? Răspuns: Probabil că oficiul de cadastru ori inginerul care a întocmit acele caiete cu măsurători despre care am vorbit mai înainte. Întrebare av. AAAAA.: Modalitatea de identificare a terenurilor pe blocuri fizice era folosită de oficiul de cadastru ori de APIA? Răspuns: Această modalitate era folosită de APIA căci în adeverinţele eliberate de APIA trebuia specificat blocul fizic în care se află terenul.

Întrebare av. AAAAA.: Cine a făcut pe teren delimitarea blocurilor fizice preluată ulterior în hărţile blocurilor fizice de la Primăria Golăieşti? Răspuns: Nu ştiu. Întrebare av. AAAAA.: Cine folosea aceste hărţi pentru întocmirea adeverinţelor necesare la APIA? Răspuns: Viceprimarul împreună cu cei care solicitau eliberarea adeverinţelor furnizau funcţionarului care tehnoredacta adeverinţa date despre aşezarea terenurilor în bloc fizic. Persoanele care tehnoredactau adeverinţa erau cele care îşi asumau conformitatea adeverinţelor cu înscrisurile din primărie, iar aceste persoane erau cele cu atribuţii de completare a registrului agricol anume H.

şi K. Cei care semnau adeverinţa respectiv primarul şi secretatul, nu verificau realitatea celor menţionate în adeverinţă. Întrebare av. AAAAA.: Formatul adeverinţelor emise pentru subvenţiile APIA au fost creaţia funcţionarilor din primărie sau creaţia funcţionarilor APIA? Răspuns: Modelul adeverinţei a fost furnizat de APIA, iar după acel model noi întocmeam tipizate de adeverinţă. Întrebare av. AAAAA.: În aceeaşi perioadă de la angajare care erau atribuţiile primarului în ceea ce priveşte eliberarea adeverinţelor necesare la APIA pentru subvenţie? Răspuns:

În afară de faptul că semna acele adeverinţe primarul nu se implica altfel în eliberarea acelor adeverinţe, nici măcar nu verifica veridicitatea menţiunilor din adeverinţă. Întrebare av. AAAAA.: Au existat la Primăria Golăieşti situaţia ca în aceeaşi perioadă să fie folosite mai multe registre agricole pentru persoane juridice astfel încât informaţiile deţinute despre aceeaşi persoană juridică să fie înscrise în două registre agricole? Răspuns: Nu. A existat un singur registru agricol pentru persoane fizice şi un singur registru pentru persoane juridice, persoane fizice autorizate şi asociaţii.

Întrebare av. AAAAA.: Au existat la Primăria Golăieşti discuţii despre dispariţia unui registru agricol? Răspuns: Au existat astfel de discuţii. Întrebare av. AAAAA.: Poate să spună ce fel de discuţii, când şi între ce persoane a avut loc la ce concluzii s-a ajuns? Răspuns: Au existat astfel de discuţii anul acesta între funcţionarii de la registrul agricol H. şi K., cu care stau în birou. Nu-mi amintesc de la ce a pornit acea discuţie. S-a discutat doar despre faptul că a dispărut un registru agricol dar nu s-a spus despre ce fel de registru este vorba şi nici când a dispărut.

Cred că a fost vorba despre o discuţie colegială ca şi în alte discuţii ce au avut loc după ce eu am primit citaţie în acest dosar. Întrebare av. AAAAA.: Când a dat declaraţia la procuror i-a fost prezentat un registru agricol pentru persoane juridice? Răspuns: Nu. Întrebarea instanţei: Citeaţi adeverinţele pe care le semnaţi, deşi aşa cum aţi declarat nu verificaţi realitatea menţiunilor din adeverinţe? Răspuns: Da, le citeam pur şi simplu. Întrebare av. PP.: Eliberaţi şi altor persoane pentru APIA adeverinţe pe modelul adeverinţei nr. x din 2010 pe care o prezint acum? Răspuns:

Da. Întrebare procuror: Hărţile agreate de APIA erau diferite de cele agreate de oficiul de cadastru? Răspuns: Nu existau mai multe hărţi, ci doar unul singur cu blocurile fizice care conţineau tarlaua şi parcela, aceste hărţi fiind cele agreate de APIA. Întrebare procuror: Acele hărţi conţineau şi menţiuni referitoare la deţinătorul sau proprietarul terenului? Răspuns: Nu. Conţineau doar menţiuni referitoare la blocul fizic, tarlaua şi parcela. Întrebare procuror: În baza a ce se făceau acele menţiuni în registrul agricol cu privire la terenurile arendate şi concesionate? Răspuns:

Presupun că aceste menţiuni se făceau pe baza contractelor de arendă. Fac această afirmaţie, deoarece, deşi nu am verificat personal fiecare menţiune referitoare la arendare ori neconcesionare, am văzut în primărie dosare cu contracte de arendare."

Aceeaşi martoră N. în declaraţia dată în primă instanţă la 21 martie 2018 a arătat "Răspuns. Îmi menţin declaraţia dată la procuror în anul 2013. Este adevărat că mi-au fost prezentate 3 adeverinţe, nu pot preciza exact nr. acestora, dar mi-au fost prezentate. Erau semnate de mine, dar nu eu le întocmeam. Eu doar le semnam, nu le verificam. Din anul 2008 şi până în prezent în cadrul Primăriei Golăieşti. Am semnat adeverinţele ca şi secretar. Adeverinţele au fost întocmite de cei de la Registrul Agricol şi tot ei le aduceau la semnat.

Cu privire la adeverinţa nr. x/18.02.2010 am declarat că semnătura nu pare executată de mine pentru că nu părea dar eram la începutul carierei, proaspăt căsătorită, era o semnătură nouă. Acum, vizualizând semnături din acea perioadă, nu le făceam identic. Am avut atribuţii cu privire la înregistrarea contractelor de arendă, dar cele privind D. şi C. nu le-am înregistrat eu pentru că nu lucram atunci la primărie, lucrez din noiembrie 2008. Întrebare de când a avut atribuţia de a înregistra contractul de arendă? Răspuns:

Din noiembrie 2008, de la angajare. Procuror: Cum explică neconcordanţa dintre declaraţia de la UP şi ce afirmă astăzi? 2012 şi 2008. Răspuns: Arăt că în perioada iulie 2010 - iulie 2012 am fost suspendată pentru concediul de atribuţie dar am avut şi din noiembrie 2008 până la suspendare, nu am spus că începând. Între atribuţiile secretarului exista şi aceea de a ţine registrul contractelor de arendă. Procuror: C. avea încheiate contracte de arendă anterior anului 2012? Răspuns: Arăt că nu am văzut contractele că nu le-am înregistrat eu, ştiu, doar din registru pentru că aveam obligaţia să verific înregistrările.

Arăt că în registrul agricol trebuiau să fie menţionate date, precum suprafaţa de teren, componenţa exploataţiei agricole, modul de utilizare a suprafeţelor. Procuror: Din aceste date a concluzionat că sunt încheiate contracte de arendă cu C.? Răspuns: Nu. Aţi avut discuţii cu A., B., cu ceilalţi colegi? Răspuns: Nu am avut discuţii cu inculpaţii despre conţinutul declaraţiei, iar cu colegii am discutat că am fost chemaţi, nu despre conţinutul declaraţiei... Av. PP. Cunoaşte dacă adeverinţele s-au eliberat şi altor fermieri? Pe blocuri fizice şi pentru cine erau eliberate? Răspuns:

Arăt că adeverinţele întocmite de cei de la registrul agricol erau eliberate celor care solicitau pentru APIA, pe blocuri fizice pentru că aşa cereau cei de la APIA. Şi în prezent procedăm la fel, pentru cei care au nevoie de la APIA, respectiv utilizatorii de terenuri. Av. PP.: Modelul adeverinţei pe blocuri fizice era pus la dispoziţie de APIA? Răspuns: Erau nişte formulare pretipărite de la APIA, erau acolo când m-am angajat eu, cred că datau din anul 2007 - 2008. Av. PP.: Care era procedura de eliberare a acestor adeverinţe, pe blocuri fizice? Răspuns:

Arăt că utilizatorul de teren şi nu proprietarul, conform instrucţiunilor de la APIA, avea dreptul la eliberarea adeverinţelor, în acest sens se adresau registrului agricol din cadrul primăriei, aici se făceau verificări după hărţile pe blocuri fizice puse la dispoziţie de APIA, dar şi după planurile parcelare existente la nivelul primăriei pentru suprafeţe mici (1 - 2 hectare). Pentru suprafeţe mari se făceau verificări în teren pentru identificare, verificări pe care le efectua viceprimarul B. După aceasta, se completau adeverinţele, ajungeau la secretar, le semnam şi mergea funcţionarul de la registrul agricol la primar pentru a le semna.

Arăt că cei care solicitau adeverinţele în momentul în care se deplasau la registrul agricol primeau nr. de înregistrare pentru solicitare în registrul de intrări-ieşiri. Av. PP.: Ce cunoaşte în legătură cu acest registru, unde la poziţia 24 era D.? Au fost discuţii în primărie legate de acest registru? Răspuns: După ce am fost audiaţi la procuror au existat discuţii în primărie cu privire la registrul agricol în care la poziţia 24 ar fi figurat D. dar nu s-a găsit. În prezent colegii de la registrul agricol susţin că K. l-ar fi dat pe foc, întrucât s-ar fi speriat că a fost audiat de D.N.A.

Procuror: Să indice numele acelor persoane care spuneau despre numitul K. că ar fi afirmat cele de mai sus. Răspuns: FFF. şi GGG."

Martora N. în declaraţia dată la Înalta Curte la 20 februarie 2020 a arătat "Menţin declaraţiile date la 29.01.2013 la DNA - ST Iaşi şi respectiv 21.03.2018 la Curtea de Apel Iaşi, în care am spus adevărul şi le-am dat de bunăvoie. Lucrez la Primăria comunei Golăieşti din noiembrie 2008, ca secretar. Coordonam Compartimentul Registrul Agricol şi contrasemnam adeverinţele pentru legalitate, verificam îndeplinirea sarcinilor de la Compartimentul Registru Agricol. Ca şi secretar al comunei, verificam şi contractele de arendă să fie corect încheiate între părţi, le alocam numele de înregistrare şi dacă erau mai multe contracte vizam centralizatorul.

În Registrul Agricol trebuiau făcute menţiuni legate de suprafaţa terenului agricol deţinut în proprietate, arendă, componenţa exploataţiei agricole şi eventualele menţiuni. Se făceau referiri şi la contractele de arendă, suprafeţele de tern agricol deţinute în proprietate aveau corespondent în blocul fizic indicat de funcţionarii de la APIA pe baza unor hărţi puse la dispoziţie şi a unui instructaj anual pe care îl făceau înainte de începerea campaniei. La suprafeţele de teren aflate în arendă sau în alte forme nu se trecea blocul fizic.

Se făceau verificări în teren. Registrul Agricol era din 2007 - 2011, ţinându-se evidenţa terenurilor. Legat de C. ştiam că deţineau contracte în arendă încheiate şi înregistrate la primărie, vizate de secretar. Cred că din anii 2004 - 2005 C. deţinea terenuri în arendă. Eu personal nu am încheiat contractele de arendă referitoare la C. Exista un registru special al contractelor de arendă în care secretarul aloca numerele efective şi în situaţia în care erau mai multe contracte, alocam numerele de la 10 la 50 şi rugam o colegă să le scrie efectiv.

D. era înscrisă în registru la poziţia 24. Erau mai multe tipuri de registre în funcţie de domiciliul persoanelor, iar în cazul persoanelor fizice autorizate sau întreprinderilor familiale individuale se făcea distincţie în raport cu sediul, respectiv dacă aveau sediul în aceeaşi localitate sau în alte localităţi. După audierea la parchet au fost discuţii la primărie legate de lipsa registrului în care se afla menţiunea la poziţia 24 a D. Din discuţiile mele personale cu două colege actuale, respectiv GGG. şi FFF. mi-au mărturisit că la un moment dat, un alt coleg, K., care la vremea respectivă a completat volumul cu poziţia 24 le-a mărturisit lor că nu are sens să-l mai caute pentru că el s-a speriat în perioada cercetărilor la DNA şi i-a dat foc.

Când existau depăşiri de teren mai mari de 10 ha se făceau verificări în teren, inclusiv dl. K., el răspundea şi de registrul agricol. D. s-a constituit la solicitarea Direcţiei pentru Agricultură care a trimis şi o adresă în sensul că proprietarii de animale să se constituie într-o formă juridică care să le permită accesarea subvenţiilor. Ştiu că s-a dat o hotărâre de Consiliul Local în acest sens prin care s-a constituit asociaţia şi care îi dădea dreptul să depună cerere în numele utilizatorilor proprietarilor, iar aceştia beneficiau în continuarea de scutirea taxelor, practic de atunci pentru că anterior se percepeau taxe şi de la momentul constituirii asociaţiei nu se mai plătea taxă, ei beneficiau în continuare de păşunat.

Mi-au fost prezentate în cursul urmăririi penale 3 adeverinţe de către procuror şi precizez că fiind la început proaspăt angajată în 2008 şi în acelaşi timp şi proaspăt căsătorită mi-am exersat semnătura cu noul nume şi am precizat şi la curtea de apel că semnătura semăna cu cea pe care am făcut-o datorită acestui motiv. Nu mai ştiu dacă toate cele trei adeverinţe le-am semnat, în condiţiile în care am precizat că îmi menţin declaraţiile date la procuror. Întrebări formulate de apărătorul ales al apelantului - intimat inculpat A., C.

şi B.: Dacă martora poate preciza cine avea în administrare păşunea? Răspuns: Asociaţia Crescătorilor de Taurine, beneficiarii fiind proprietarii de animale. Dacă martora a semnat adeverinţa nr. x din 04 mai 2009 emisă de Primăria Golăieşti şi cine a redactat această adeverinţă şi care era modalitatea de menţionare şi verificare în această adeverinţă a efectivelor de animale şi a suprafeţei de păşuni? După ce mi-a fost prezentată fotocopia adeverinţei x din 04 mai 2009, emisă de Primăria Golăieşti, recunosc semnătura mea pe aceasta.

Orice adeverinţă se eliberează pe baza Registrului Agricol după verificare. Se verifică completarea acestuia şi adeverinţa se eliberează conform celor menţionate în Registrul Agricol la solicitarea persoanei în cauză. Beneficiarul face o solicitare la Registrul Agricol, se face verificarea de către funcţionarul acestuia şi se întocmeşte adeverinţa de către acesta şi vine la semnal, mai întâi la secretar pentru verificarea de legalitate şi ulterior pentru semnătura finală a primarului. Întrebări formulate de Reprezentantul Ministerului Public:

Dacă menţiunile făcute în registrul agricol ce se întâmplă cu acele contracte de arendă? Răspuns: Contractele de arendă se păstrează în continuare de secretar, el este cel care este obligat şi răspunde de păstrarea lor. Cum verifică secretarul conformitatea pentru legalitate? Răspuns: Se uită în Registrul Agricol şi se face verificarea dacă ceea ce este consemnat pe adeverinţă corespunde menţiunilor din Registrul Agricol. Menţionez că în ceea ce privesc solicitările la APIA, formularul era întocmit de către această entitate."

Martorul Z. în declaraţia dată la 7 februarie 2013 la DNA - ST. Iaşi a arătat "Întrebarea nr. 1: Aţi făcut/faceţi parte din D.? În caz afirmativ, în ce împrejurări? (cu cine aţi discutat, care au fost formalităţile, cu ce număr de animale - pe specii - v-aţi înscris, dacă aţi plătit vreo taxă sau aţi primit vreo sumă de bani de la asociaţie, cine era preşedintele asociaţiei, câţi membri avea asociaţia, când a fost înfiinţată asociaţia şi de către cine). Răspuns la întrebarea nr. 1: Nu am făcut parte şi nu fac parte din această asociaţie.

Practic acum aud prima dată de această asociaţie. Eu ştiu doar că primarul A. şi viceprimarul B. deţin animale dar nu ştiu dacă aceştia sunt constituiţi într-o asociaţie. Întrebarea nr. 2: Vă recunoaşteţi semnăturile de la poziţia 43 din tabelul nominal APIA/2010 (tabel pus la dispoziţia martorului de procuror). În caz afirmativ, în ce împrejurări aţi semnat tabelele sus menţionate? Răspuns la întrebarea nr. 2: Nu recunosc semnătura aplicată în dreptul numelui meu (numele meu este trecut greşit CCCCCC., eu sunt Z. dar CNP-ul este trecut corect, nici RO-ul nu este corect menţionat, cardul meu are RO-ul x, în loc de x.

Nu ştiu cine a semnat în locul meu. De altfel eu semnez olograf, altfel decât este menţionat în acest tabel. Procurorul îmi arată şi tabelul APIA/2011 pe numele D. ocazie cu care am constatat că în dreptul numelui meu de la poziţia 43 (scris la fel greşit CCCCCC., tot greşit fiind şi Ro-ul, dar cu CNP-ul corect) nu apare nicio semnătură. Pun la dispoziţia procurorului originalul cardului meu de exploataţie şi depun copie a acestui card. Acel card îl deţin din 2008 şi singurul pe care l-am avut. Întrebarea nr. 3: Câte animale (pe specii) aşi deţinut defalcat pe anii 2009, 2010 şi 2011? Răspuns la întrebarea nr. 3:

În 2009 am deţinut 3 vite, un cal. În 2010 am deţinut 3 vite şi un cal, la fel şi în 2011. Întrebarea nr. 4: Aveţi cunoştinţă dacă D. a depus cerere la APIA pentru acordarea de plăţi ajutoare financiare nerambursabile? În caz afirmativ, detaliaţi cine a fost împuternici pentru această activitate şi ce sume de bani au fost obţinute, precum şi modul lor de utilizare. Răspuns la întrebarea nr. 4: Nu cunosc nimic legat de activitatea D., dat fiind faptul că nu m-a interesat, nefiind membru. Întrebarea nr. 5: Aţi încheiat vreun contract de arendă cu C./Întreprinderea Familială "C." prin reprezentantul acesteia C. sau prin soţul acesteia, A.? În caz afirmativ, în ce împrejurări? (detaliaţi cu privire la data încheierii contractului, perioada de execuţie a contractului, suprafaţa de teren arendată, sumele de bani/produce primite cu titlu de arendă).

Întrebarea nr. 5: Aţi încheiat vreun contract de arendă cu C./Întreprinderea Familială "C." prin reprezentantul acesteia C. sau prin soţul acesteia, A.? În caz afirmativ, în ce împrejurări? (detaliaţi cu privire la data încheierii contractului, perioada de execuţie a contractului, suprafaţa de teren arendată, sumele de bani/produse primite cu titlu de arendă) Răspuns la întrebarea nr. 5: Îmi amintesc că am dat în arendă pământ primarului A. în suprafaţă de 1,13 ha (două loturi unul de 8000 mp, al doilea de 330 mp astfel cum apar şi pe titlul de proprietate pe numele DDDDDD., mama mea, decedată acum 10 ani) dar nu mai posed vreun exemplar al acestui contract de arendă.

Înţelegerea am avut-o numai cu primarul, eu nu o cunosc pe C. personal, ştiu că este soţia primarului. Înţelegerea nu prevedea un termen al contractului, era pe o perioadă nedeterminată. Arenda se plătea în natură, în produse în procent de 30 % din producţie. Depun la procuror o copie a titlului de proprietate. Îmi amintesc că am semnat contractul de arendă la care fac referire dar nu am citit acel contract astfel că nu cunosc ce conţinea acel contract. Am semnat contract la sediul unui magazin (sau fermă) ce aparţine primarului.

În toamna anului trecut, în anul 2012, am semnat din nou cu primarul A. un contract de arendă pe aceeaşi suprafaţă (1,13 ha în acelaşi amplasament) pe care o avusesem dată la dânsul, de această dată pe un termen de 5 ani. Nu am semnat niciun contract cu C. sau cu C. a acesteia, toată discuţia am purtat-o doar cu primarul. Eu nu o cunosc pe C. Nu am primit vreun exemplar al acestui contract de la primar. Acest ultim contract despre care am făcut vorbire l-am semnat în prezenţa numitului K. care s-a ocupat de întocmirea contractului, eu cu primarul doar semnând acest contract.

Soţia primarului nu era de faţă ..."

În declaraţia dată la prima instanţă la 12 februarie 2015, martorul Z. a arătat "Întrebare av. T: În perioada 2008 - 2011 aţi avut animale în gospodărie, le-aţi scos pe păşunea comunală? Răspuns: Am avut animale în acea perioadă şi le-am scop pe păşunea comunală. De când se dă subvenţia de la APIA nu am mai plătit taxa pe păşunea comunală. Întrebare av. T: În 2011 aţi luat subvenţie pe cap de animal? Răspuns: De aproximativ 4 - 5 ani de când se acordă această subvenţie am luat şi eu subvenţie pentru fiecare animal.

Întrebare: În 2011 când aţi luat subvenţia pe cap de animal era necesar să faceţi parte din asociaţie? Răspuns: Îmi amintesc că în urmă cu 3 - 4 ani s-a făcut o adunare la şcoala din Grădinari pentru a se înfiinţa o asociaţie pentru a se împrăştia îngrăşământ pe izlaz prilej cu care am semnat şi un tabel. Întrebare av. C: Adunarea a avut loc sigur cu 3 - 4 în urmă sau în anul 2008? Răspuns: Nu mai ţin minte. Întrebare av. T: De unde veneau banii pentru îngrăşământul dat pe păşune? Răspuns: Probabil din subvenţia pe islaz Nu-mi amintesc dacă mi s-a spus de unde veneau banii pentru păşune cu prilejul acelei adunări de la şcoală.

Întrebare av. T: Aţi fost vizitat acasă în perioada 2008 - 2011 de dl. B. cu un tabel? Răspuns: Nu. Întrebare av. T: Recunoaşteţi semnătura dvs. în tabelul pe care îl prezint prin care A. era împuternicit să depună cerere la APIA, semnătură ce apare pe rândul în care este scris numele dvs? Răspuns: Nu este semnătura mea în acest tabel. Întrebare av. T.: Recunoaşteţi semnătura dvs. în tabelul pe care îl prezint cu proprietarii care se înscriu ca membri în asociaţie? Răspuns: Nu este semnătura mea. Întrebare av. T.:

Cine s-a ocupat de îngrijirea păşunii comunale în perioada 2008 - 2011? Răspuns: Primăria care a pus tractor şi a împrăştiat îngrăşământ. Întrebare: Aţi avut teren arendat la C., când şi ce suprafaţă? Răspuns: Am dat teren în arendă d-lui EEEEEE. dar nu mai ştiu în ce an, posibil să fie 7, 8, 9 ani în urmă. I-am dat în arendă 80 ari într-un loc şi 33 ari în alt loc. Întrebare: Aţi primit arendă şi de la cine? Răspuns: Am ridicat arendă de la magazia asociaţiei, arendă mi-o dădea uneori fata d-lui primar dar s-a întâmplat să fie şi dl. primar la magazie.

Întrebare instanţă: De ce aţi declarat la procuror că nu aţi făcut parte din D. iar astăzi aţi declarat că aţi semnat tabele pentru a deveni membru al asociaţiei cu prilejul acelei adunări de la şcoala din Grădinari? Răspuns: Nu ştiu dacă am fost membru al D. La acea adunare care a avut loc la şcoala din Grădinari am înţeles că urma să se înfiinţeze o asociaţie pentru păşunea din satul Grădinari. Întrebare av. C.: Ce înţelegeţi prin calitatea de membru într-o asociaţie? Răspuns: A fi membru al asociaţiei înseamnă a fi toţi uniţi pentru îngrijirea islazului, pentru a avea animalele unde să pască şi să bea apă.

Întrebare av. C.:La nivelul satului Grădinari s-a înfiinţat asociaţia despre care aţi povestit? Răspuns: La adunarea de la şcoală au fost câţiva oameni pentru că satul este îmbătrânit. După acea adunare s-a dat cu îngrăşământ pe islazul din sat. Întrebare: De unde era adus îngrăşământul pe islazul din satul Grădinari? Răspuns: Îngrăşământul era adus cu remorcile din satul Golăieşti, "de la comună"(la sfârşitul declaraţiei semnată de martor şi de grefier, există menţiunea că "nu s-au consemnat în declaraţie susţinerile martorului şi nici întrebările lămuritoare.").

Acelaşi martor Z. în declaraţia dată la prima instanţă la 21 martie 2018 a arătat "Răspuns. Am încheiat contract de arendă cu C. prin 2005, 2006, 2007 nu reţin exact. Şi în prezent terenul meu este în arendă la C. De atunci nu am mai semnat alt contract. Nu ţin minte exact anul când am semnat, au trecut 10 ani. M-am întâlnit cu C. la sfatul popular (primărie) şi mi-a propus să dau terenul în arendă spunând că voi primi 30 % din producţie. De fiecare dată când merg să iau produsele semnez în tabel. Alt tabel nu îmi amintesc dacă am semnat.

Nu mai ţin minte dacă procurorul mi-a arătat un tabel când am dat declaraţie. Eu uit. Întrebare procuror: S-a înţeles cu C. sau cu A. având în vedere ce a declarat la UP? Răspuns: Arăt că sunt bolnav cronic şi uit şi ce am mâncat aseară. Procuror: Este adevărat că a semnat un contract de arendă cu A. în 2012, cum a spus la UP? Răspuns: Nu îmi amintesc, sunt atâţia ani de zile. Procuror: Declaraţia de la urmărirea penală reflectă adevărul, o menţine? Răspuns: Am spus adevărul la procuror dar eu uit. Nu am fost ameninţat nici de procuror, nici de inculpaţi, de altfel cu inculpaţii nu mă văd cu lunile.

Av. PP.: Cine era acolo unde ridica produsele, C. sau A.? Răspuns: Câteodată erau amândoi, câteodată îl trimiteam pe ginerele meu să ia arenda. Av. PP.: În perioada 2008 - 2011 a avut animale care mergeau la păşunea comunală? Răspuns: Da şi am şi acum. Av. PP.: A plătit taxă de păşunat în acea perioadă? Răspuns: Nu plăteam nimic, plăteam omul care păzea animalele. Av. PP.: În perioada 2008 - 2011 i s-a interzis să aibă acces la acea păşune? Răspuns: Nu, niciodată nu mi s-a spus nimic. Av. PP.: În 2008 a participat la şcoala din satul Grădinari unde s-a discutat despre păşune, posibilitatea de a lua subvenţii? Răspuns:

Da, am participat, am şi semnat atunci tabelul, s-au luat îngrăşăminte pentru păşune. Am participat la împrăştierea îngrăşământului, nu îmi amintesc exact anul, când s-a luat îngrăşământ. Instanţa: Cine v-a chemat să participaţi? Răspuns: Consilierul sătesc, EE. Av. PP.: În 2010 dl. B. i-a solicitat să semneze un tabel prin care îl împuternicea pe A. să solicite subvenţii de la APIA? Răspuns: Nu mai ţin minte că am semnat, că nu am semnat. Av. PP.: I se prezintă un tabel, dacă este semnătura sa în tabel? Răspuns:

După ce mi se prezintă tabelul aflat la dosarul UP, fila x a tabelului, arăt că nu ştiu dacă am semnat acest tabel şi dacă îmi aparţine semnătura, eu semnez în mai multe feluri. Av. PP.: De unde veneau banii pentru îngrăşăminte, sursa, banii? Răspuns: Nu cunosc acest aspect, nu mă interesau pe mine banii. Procuror: Când aţi fost la procuror aţi declarat că nu aţi auzit de asociaţie şi astăzi spuneţi că participat la şcoală, la şedinţe, cum explicaţi? Ce s-a discutat la întrunirea de la şcoală? Răspuns: Am participat la întrunirea de la şcoală unde s-a discutat să se cumpere îngrăşământ, să se pună, de unde să ştiu eu de asociaţie şi cum se numeşte? La şcoală eu am semnat să se asocieze să se aducă animale, să cumpere îngrăşământ."

Martorul Z. în declaraţia dată la Înalta Curte la 28 mai 2010 a arătat că "Îmi menţin declaraţiile date la parchet şi instanţă, nu m-a presat nimeni să declar în niciun fel. Declaraţiile la parchet le-am dat la 07.02.2013 şi la 13.02.2015 la instanţă."

Martorul CC. în declaraţia dată la 27 februarie 2013 la DNA - ST. Iaşi a menţionat"Întrebarea nr. 1 Aţi făcut/faceţi parte din D.? În caz afirmativ în ce împrejurări? (cu cine aţi discutat, care au fost formalităţile, cu ce număr de animale-pe specii- v-aţi înscris, dacă aţi plătit vreo taxă sau aţi primit vreo sumă de bani de la asociaţi, cine era preşedintele asociaţiei, câţi membri avea asociaţia, când a fost înfiinţată asociaţia şi de către cine). Răspuns la întrebarea nr. 1: Nu sunt membru a vreunei asociaţii a crescătorilor de animale, nu am cunoscut despre existenţa unei asemenea asociaţii în comuna noastră şi nici nu am mai auzit vreodată denumirea acestei asociaţii. Eu nu am participat la împrăştierea de îngrăşăminte pe păşunea comună, ştiu că s-a dat cu tractorul în fiecare an de către Primărie. În legătură cu tăiatul spinilor precizez de asemenea că s-au tăiat în fiecare an, dar aceste activităţi sunt efectuate de cei care beneficiază de ajutor social. Nu am participat la nicio şedinţă a crescătorilor de animale. Întrebarea nr. 2: Vă recunoaşteţi semnăturile de la poziţiile 73/2010 şi 73/2011 din tabelele nominale depuse la APIA? (tabelele au fost puse la dispoziţia martorului de ofiţerul de poliţie judiciară). În caz afirmativ, în ce împrejurări aţi semnat tabelele mai sus menţionate? Răspuns la întrebarea nr. 2: În tabelul depus la APIA în anul 2009, ce mi se prezintă, apare numele meu la poziţia 72 cu precizarea că numărul de animale trecut acolo nu este corect, eu nu am avut în acel an 1 vacă care să meargă la păşune, cu am avut 2 vaci. În tabelul depus la APIA în anul 2010 la poziţia 73 în dreptul numelui meu, apare 1 bovină ceea ce nu este adevărat, eu am avut 2 bovine în 2010 care să meargă la păşune. Semnătura din dreptul numelui meu nu-mi aparţine, nu ştiu cine a executat-o, nu ştiu cum semnează soţia mea dar nu mi s-a întâmplat să-mi spună vreo rudă că ar fi semnat vreun tabel cu animalele în locul meu, În tabelul depus la APIA în anul 2011 regăsesc numele meu la poziţia 73, numărul de animale trecut acolo nu este corect, deoarece eu în acel an am avut 2 bovine şi nu una singură cum este trecut acolo. Semnătura din dreptul numelui meu nu este a mea şi nu ştiu cine a executat-o. În fiecare an am avut şi câte 2 viţei dar pe aceştia nu-i dădeam la păşune ...".

În declaraţia dată la prima instanţă la 29 martie 2016, martorul CC. a arătat "Am dat declaraţie la urmărirea penală, declaraţie pe care o menţin. Nu am făcut parte din Asociaţia crescătorilor de taurine, nu cunosc nimic în legătură cu acea asociaţie, nu am vorbit cu nimeni în legătură cu acea asociaţie. Ştiu că de îngrijirea izlazului se ocupa dl. primar. Se distribuia îngrăşământ pe imaş aproape în fiecare an. Am participat şi eu la distribuirea îngrăşământului, deoarece am văzut că merg oamenii cu găleţile, am mers şi eu.

Ştiu că oamenii se ocupau şi de îngrijirea imaşului în sensul curăţării de scaieţi. Am avut animale, nu pot să mai precizez exact anii în care am avut şi numărul lor, am luat subvenţie pe animal o singură dată, când a apărut legea, care condiţiona acordarea ajutoarelor de deţinerea unui număr de minim 3 animale. Nu-mi aduc aminte dacă am luat pe un singur an sau pe mai mulţi ani, dar banii i-am luat într-o singură tranşă, în momentul în care a apărut legea. Arăt că semnăturile prezentate la urmărirea penală nu-mi aparţin, posibil să fi semnat soţia mea.

Nu-mi aduc aminte să fi semnat vreodată vreun tabel în legătură cu numărul de animale deţinute. Întrebări procuror: În declaraţia dată la DNA martorul spune că nu a participat la împrăştierea de îngrăşăminte, astăzi precizează că a participat. De ce a declarat diferit la procuror? Răspuns: Eu îmi amintesc că şi la organele de urmărire penală am declarat că am participat la acţiunea de împrăştiere a îngrăşămintelor pe imaş. Întrebări avocat T.: Dacă în anul 2010 viceprimarul B. a fost la el acasă pentru a semna un tabel? Răspuns:

Nu-mi amintesc. Dacă semnătura de pe tabelul pe care îl prezintă instanţei şi martorului, care este din dosarul instanţei, îi aparţine? Răspuns: Nu este semnătura mea. Poate este a soţiei mele, dar a mea nu este. În anul 2011 a venit acasă la dvs. Q. cu un tabel? Răspuns: Nu-mi amintesc. Dacă semnătura de pe tabelul pe care îl prezintă instanţei şi martorului, prin care este împuternicit dl. I. să depună cerere la APIA în numele asociaţiei, îi aparţine? Răspuns: Nu este semnătura mea. Dacă pentru a ridica subvenţia de la APIA pentru animale a avut nevoie de o adeverinţă de la primărie, din care să rezulte că face parte dintr-o asociaţie de creşterea animalelor.

Răspuns: Nu-mi amintesc de ce acte am avut nevoie şi am completat atunci când am formulat cererea de solicitare a acordării subvenţiei. Dacă în anii 2008 - 2011 a dus animalele la păscut pe imaşul comunal. Răspuns: În toţi anii în care am deţinut vite, acestea au păşunat pe islazul comunei. Răspuns: Nu-mi amintesc. Dacă a discutat cu d-l F. despre acest proces. Răspuns: Nu. "

Martorul CC. în declaraţia dată la instanţa de apel la 28 mai 2020 a arătat "Declaraţiile date, atât la urmărire penală, cât şi la Curtea de Apel Iaşi le-am dat de bunăvoie, nu m-a presat nimeni să fac acele declaraţii."

Martorul DD. în declaraţia dată la 15 martie 2013 la DNA - ST. Iaşi a menţionat "Sunt crescător de animale din judeţul Iaşi. Nu fac parte din nicio asociaţie a crescătorilor de animale din comuna noastră. Îi cunosc pe numiţii A. şi B. dar nu am ştiut până la acest moment că aceştia ar fi condus vreo asociaţie a crescătorilor de animale. Îl cunosc pe numitul Q. dar acesta nu a venit niciodată la mine acasă să-i semnez ceva pentru asociaţie, păşune sau animale. Nici B. nu a fost vreodată la mine pentru aceste probleme. În perioada 2009 - 2011 eu am avut câte 2 vaci care au mers la păşune. Am avut în fiecare an câte 2 viţei dar aceştia au stat acasă şi nu i-am dat la păşune. Denumirea D. nu-mi spune nimic, nu am auzit niciodată această denumire. În tabelul depus la APIA în anul 2009 de către D., ce mi se prezintă, la poziţia 41 figurez cu 1 vacă ceea ce nu este adevărat, eu am deţinut în acel an 2 vaci care au mers la păşune. În tabelul APIA pe anul 2010, ce mi se prezintă, apare numele şi CNP-ul meu la poziţia 42. Numărul de animale nu este corect, eu nu am avut o singură vacă în acel an care să meargă la păşune. Semnătura din dreptul numelui meu nu-mi aparţine, nu ştiu cine a făcut-o şi nu este a soţiei mele. Nu mi s-a întâmplat ca o rudă apropiată să-mi precizeze că a semnat ceva în locul meu pentru animale sau pentru păşune. Nu cunoşteam despre existenţa subvenţiei pe păşune. Nu cunosc o persoană cu numele I. În tabelul APIA pe anul 2011 la poziţia 42 apar numele meu şi CNP-ul. Şi de această dată numărul de animale nu este corect, iar semnătura din dreptul numelui meu nu-mi aparţine. Nu ştiu cine a făcut-o şi nu este a soţiei mele. Nu mi s-a întâmplat ca o rudă apropiată să-mi precizeze că a semnat ceva în locul meu pentru animale sau pentru păşune. Nu am participat la împrăştiat îngrăşăminte pe păşunea comunală, nu ştiu să se fi dat şi nici nu ştiu despre activităţi de tăiere a spinilor de pe păşune. Eu lucrez din 2008 la o firmă de construcţii cu şantierele de lucru în Alexandria şi Turnu Măgurele ..."

În declaraţia dată la prima instanţă la 10 ianuarie 2017, martorul DD. a arătat că "Am dat o declaraţie la organele de urmărire penală, declaraţie pe care o menţin. Am fost la sediul DNA împreună cu fratele meu, primul a fost audiat fratele meu, eu am rămas în afara încăperii în care se făceau audierile. După ce a ieşit fratele meu am intrat eu, persoana care făcea audierile m-a întrebat dacă menţin declaraţia dată de fratele meu, după care m-a pus să semnez o hârtie fără să fie citită. Nu am citit declaraţia, nu m-a împiedicat nimeni să o citesc.

Nu cunosc prea multe despre D. înfiinţată în comună, ştiam că există, nu ştiam cine se ocupă de ea, nu am semnat nicio hârtie în legătură cu această asociaţie, mi-a spus soţia că a venit dl. B. cu nişte hârtii la ea, ca i-ar fi spus că sunt legate de asociaţie şi că le-a semnat. Am avut animale în permanenţă, numărul nu a fost constant, nu-mi aduc aminte câte animale am avut în perioada 2009 - 2012. Ştiam că se iau subvenţii pentru îngrijirea imaşului, din câte ştiu eu dl. primar lua acele subvenţii. Nu ştiam în ce condiţii se luau acele subvenţii.

Nu am auzit de împrejurarea că ar fi avut loc o adunare pentru constituirea acestei asociaţii. Am văzut când se distribuia îngrăşământ pe imaş, nu am participat la această acţiune. Întrebări procuror: De când ştie martorul de existenţa asociaţiei şi dacă la momentul când a fost audiat la DNA ştia de existenţa asociaţiei? Răspuns: La momentul la care am fost audiat la DNA ştiam de existenţa asociaţiei, însă nu pot preciza exact când am aflat de existenţa ei. Când i-a spus soţia că a semnat nişte înscrisuri cu care a venit dl.

B. acasă la el. Ce anume a determinat această discuţie între ei doi? Răspuns: După ce am mers la DNA am discutat cu soţia şi am întrebat-o aceste aspecte. De unde a ştiut să discute cu soţia acest lucru în condiţiile în care la DNA doar a semnat o declaraţie fără să cunoască conţinutul acesteia? Răspuns: După ce am discutat cu fratele meu şi mi-a spus despre ce a fost întrebat la DNA am discutat şi cu soţia mea. A discutat cu fratele înainte sau după ce a dat declaraţie la DNA? Răspuns: Am discutat cu fratele a doua sau a treia zi după ce s-au dat declaraţiile.

Ce anume a discutat cu fratele: Răspuns: L-am întrebat pe fratele meu ce anume a declarat la DNA. Întrebări avocat PP.: În anul 2008 aţi fost pe raza comunei Golăieşti sau aţi fost plecat din localitate? Răspuns: Nu-mi aduc aminte despre acest aspect. Cât a stat în birou la ofiţer, la DNA, pentru audiere? Răspuns: Câteva minute. Instanţa interpelează martorul dacă este scrisul de mână de pe declaraţia dată îi aparţine. Acesta răspunde că da. Întrebări avocat PP.: Dacă în perioada 2008 - 2011 a dus animalele la păşunat? Instanţa întreabă dacă au fost perioade în care a ţinut animalele acasă, fără să le ducă la păşunat.

Răspuns: În toţi anii în care am avut animalele, pe perioada păşunatului acestea mergeau la câmp. Dacă aţi plătit taxa de păşunat în acea perioadă. Răspuns: Nu ştiu dacă am plătit taxa de păşunat, soţia mea se ocupa de acest aspect."

Acelaşi martor DD. în declaraţia dată la 4 aprilie 2018 la prima instanţă, a arătat "Răspuns: În legătură cu D. arăt că fosta mea soţie a semnat în tabel pentru asociaţie. B. a venit cu tabelul, iar soţia, fără să se consulte sau să discute cu mine, a semnat în tabel, întrucât era în familie. La acel moment deţineam vaci, în jur de 10 capete. Am primit subvenţii de la APIA dar am făcut personal demersuri în acest sens. Nu am participat la vreo întrunire legală de constituirea asociaţiei. Animalele mele mergeau la păşunat pe islazul comunal şi nu plăteam taxă pentru acest lucru.

Referitor la declaraţia dată la UP în 15 martie 2013 arăt că o menţin, corespunde adevărului. Faptul că nu am recunoscut semnătura soţiei este adevărat dar după ce am dat declaraţia am vorbit cu soţia mea care mi-a confirmat că a fost primarul B. cu tabelul şi a semnat. Întrebare procuror: Puteţi preciza mai exact când anume după declaraţie aţi discutat cu soţia? Răspuns: Au trecut câţiva ani, nu îmi amintesc exact, după ce am dat declaraţia. Procuror: La UP a precizat că semnăturile nu sunt nici ale dumnealui, nici ale soţiei, este vorba despre aceeaşi persoană, soţia de la urmărirea penală şi soţia despre care vorbeşte astăzi? Răspuns:

Arăt că am divorţat anul trecut, iar la data declaraţiei eram căsătorit. Fosta soţie se numeşte HH. Procuror: Unde domiciliază fosta soţie în prezent? Răspuns: Este plecată în Anglia. Procuror: La UP i s-au adresat în legătură cu 2 tabele, din 2010 şi din 2011, astăzi face referire doar la un tabel? Răspuns: Soţia mea mi-a povestit cele relatate mai sus şi că a semnat un tabel, nu mi-a spus că ar fi fost vorba de două. Instanţa: La poliţie v-au fost prezentate două tabele? Răspuns: Nu îmi amintesc, nu ştiu exact. Procuror:

Când fosta soţie i-a spus că ar fi semnat un tabel, i-a spus şi din ce an era tabelul respectiv? Răspuns: Nu. Instanţa: Aţi aflat că sunteţi membru în asociaţie la poliţie? Răspuns: Da, de la momentul de la care soţia a semnat în tabel şi până am dat declaraţia din 2013 nu cunoşteam despre asociaţie sau despre semnarea tabelului. Nu s-a întâmplat nimic. Instanţa: Nu aţi fost chemat la întruniri, nu aţi primit vreo sumă de bani, nu aţi participat la împrăştieri de îngrăşământ? Răspuns: Am auzit că s-a dat îngrăşământ pe izlaz dar eu nu am participat.

De unde aţi aflat, cine a dat? Răspuns: Ştiu că de la primărie, domnul A. Nu ştiu dacă în calitatea sa de primar sau asociaţie, eu nu am fost solicitat să particip. Procuror: Când soţia i-a spus că a semnat, i-a relatat despre ce era vorba, ce a înţeles că semnează? Reformulat alte detalii a dat? Răspuns: Nu ştiu nimic, mi-a spus doar că a semnat pentru asociaţie. Av. PP.: Unde mai exact era plecat şi în ce perioadă? Răspuns: La acel moment eram plecat în Alexandria şi mă întorceam acasă la aprox. 2 luni de zile. Nu îmi amintesc exact când am lucrat în Alexandria, cu aprox. 7 ani în urmă, 5, 6, 7 ani dar nu pot preciza exact.

Av. PP.: A primit subvenţie de la APIA pentru păşune sau pentru cap de animal? Răspuns: Am primit subvenţie ca urmare a demersurilor fostei soţii, pentru cap de animal.

Martorul DD. în declaraţia dată la Înalta Curte la 28 mai 2020 a arătat "Îmi menţin declaraţiile date în calitate de martor, atât la urmărire penală, cât şi la instanţă, nu a făcut nimeni presiuni asupra mea pentru a le da. Întrebări formulate de apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi C. şi A.: Dacă soţia dumnealui este cea care a semnat acele tabele privind constituirea D. şi Tabelele privind crescătorii de animale? Răspuns: Soţia mea este plecată în străinătate, dar înainte de a pleca am discutat cu ea şi mi-a spus că ea a semnat tabelele legate de D. Ei nu i-au fost prezentate aceste acte aşa cum le-am văzut eu la DNA, dar ea mi-a spus verbal că ştie despre ce este vorba şi ea le-ar fi semnat."

Martorul S. în declaraţia dată la 7 februarie 2013 la DNA - ST. Iaşi a menţionat"Întrebarea nr. 1: Aţi făcut/faceţi parte din D.? În caz afirmativ, în ce împrejurări? (cu cine aţi discutat, care au fost formalităţile, cu ce număr de animale - pe specii - v-aţi înscris, dacă aţi plătit vreo taxă sau aţi primit vreo sumă de bani de la asociaţie, cine era preşedintele asociaţiei, câţi membri avea asociaţia, când a fost înfiinţată asociaţia şi de către cine). Răspuns la întrebarea nr. 1: M-am înscris în asociaţia amintită în luna aprilie 2012 când ne-am adunat la Primăria Golăieşti mai mulţi crescători, şedinţa fiind condusă de preşedintele asociaţiei, F.

şi de către secretarul asociaţiei T. Precizez că eu am fost ales vicepreşedintele acestei asociaţii. Până la acest moment eu nu am fost membru în vreo asociaţie a crescătorilor de animale, dar ştiam că există o asociaţie condusă de A. şi B. Ştiu că există această asociaţie deoarece, în momentul în care eu treceam pe la primărie, îi auzeam pe cei doi spunând că au cumpărat tractor şi îngrăşăminte la asociaţie pentru păşune, dar eu nu am aderat niciodată la asociaţia celor doi. Am participat în anul 2009 la împrăştiat îngrăşăminte pe păşunea comunală, deoarece persoanele care au adus îngrăşămintele m-au găsit cu oile pe păşune.

Mie mi s-a spus că îngrăşămintele erau de la primărie, dar nu am fost plătit pentru munca prestată. Întrebarea nr. 2: Vă recunoaşteţi semnăturile de la poziţiile 61/2009, 62/2010 şi 62/2011 din tabelele nominale depuse la APIA? (tabele puse la dispoziţia martorului de ofiţerul de poliţie judiciară). În caz afirmativ, în ce împrejurări aţi semnat tabelele mai sus menţionate? Răspuns la întrebarea nr. 2: În tabelul depus la APIA în anul 2009 apare numele meu la poziţia 61 cu precizarea că este greşită iniţiala tatălui.

Codul de exploataţie este corect, eu având un card pe care îl pun la dispoziţie cu ocazia audierii, dar eu am avut în anul respectiv 3 sau 4 vaci care mergeau la păşune şi nu 2 vaci aşa cum este trecut în acel tabel. Precizez că, deşi apare numele meu acolo, eu nu eram membru al asociaţiei. Semnătura de la poziţia 62 din tabelul depus la APIA în anul 2010 din dreptul numelui meu, nu-mi aparţine, nu ştiu cine a făcut-o şi nici nu este a unui membru al familiei mele. Codul de exploataţie şi CNP-ul meu sunt corecte, dar şi de această dată numărul de animale este incorect deoarece nu am avut doar 2 vaci ci am avut 4.

În tabelul depus la APIA în anul 2011 constat că în dreptul numelui meu, la poziţia 62, nu este nicio semnătură, codul de exploataţie şi CNP-ul sunt corecte, iar numărul de animale la fel ca în tabelele din anii anteriori este greşit. La fel ca în anul 2009, deşi apar în tabele pentru anii 2010 şi 2011 eu nu am făcut parte din D. în cei doi ani. Îl cunosc pe numitul I., este inginer cadastrist la primărie, iar despre el am auzit că a fost pus preşedintele unei asociaţii pentru o lună de zile. Am aflat acest lucru întâmplător din discuţiile avute cu cetăţenii comunei, dar eu nu am participat la adunarea acestuia ca preşedinte al asociaţiei şi nici nu am făcut parte din asociaţia dânsului.

Întrebarea nr. 3: Aveţi cunoştinţă dacă D. a depus cerere la APIA pentru acordarea de plăţi ajutoare financiare nerambursabile? În caz afirmativ, detaliaţi cine a fost împuternicit pentru această activitate şi ce sume de bani au fost obţinute, precum şi modul lor de utilizare. Răspuns la întrebarea nr. 3: Eu ştiu că asociaţia a depus cerere în anul 2012, nu cunosc în ceilalţi ani dacă a fost depusă o astfel de cerere. În mod sigur eu nu am împuternicit pe cineva să mă reprezinte la APIA în vederea obţinerii subvenţiei pe păşune anterior anului 2012.

În anul 2010 cred că domnul F. a fost cel care a depus acea cerere. Întrebarea nr. 4: Aţi încheiat vreun contract de arendă cu C./întreprinderea Familială "C." prin reprezentantul acesteia C. sau prin soţul acesteia, A.? În caz afirmativ, în ce împrejurări?(detaliaţi cu privire la data încheierii contractului, perioada de execuţie a contractului, suprafaţa de teren arendată, sumele de bani/produce primite cu titlu de arendă). Răspuns la întrebarea nr. 4: Tatăl meu FFFFFF. a deţinut o suprafaţă de 7,44 ha teren pe care nu l-am împărţit între cei 4 fraţi (subsemnatul, GGGGGG., UUU.-decedat prin anul 1986 şi HHHHHH. - decedată în 2008) deoarece tatăl meu a murit în septembrie 2002.

Din acest teren 1,62 ha a fost dat lui A. care are o asociaţie agricolă, dar toţi urmaşii, cei doi în viaţă şi moştenitorii celor decedaţi, împărţim ceea ce ni se cuvine de la asociaţia primarului pentru acea suprafaţă de teren. În dosarul APIA pe anul 2011 al C., ce mi se prezintă cu ocazia audierii, constat că în tabelul cu contracte de arendă depus apare numele tatălui meu FFFFFF. la poziţia x cu un contract de arendă pentru acea suprafaţă de 1,62 ha. Contractul ar fi fost încheiat la data de 01.09.2007 dată la care tatăl şi mama mea erau decedaţi.

Noi, fraţii, nu am încheiat în anul 2007 contracte de arendă cu A., ci ne-am înţeles verbal cu acesta pentru suprafaţa de 1,62 ha. În anul 2012, în luna iulie, am fost chemat de primar să iau grâul pentru anul respectiv, iar cu acea ocazie primarul A. mi-a dat să semnez un contact de arendă, dar nu ştiu dacă a fost trecută toată suprafaţa de 1,62 ha sau a trecut doar cât mi se cuvine mie, respectiv 0,50 ha. Nu ştiu dacă în anul 2012 sora şi moştenitorii fraţilor mei decedaţi au semnat astfel de contracte. Am pus la dispoziţia organelor de anchetă o copie xerox după cardul meu de exploataţie ..."

În declaraţia dată la prima instanţă la 8 ianuarie 2015, martorul S. a arătat "Menţin declaraţia dată cu prilejul audierii mele la DNA. Întrebare instanţă: Ce ştiţi despre D.? Răspuns: Cunosc că această asociaţie a luat fiinţă în anul 2008 având ca preşedinte pe A. şi ca vicepreşedinte pe B. Atât eu, cât şi mai mulţi cetăţeni din comună am devenit membri ai asociaţiei încă din anul 2008. Îmi amintesc că în anul 2008 dl. A. a chemat la primărie mai mulţi oameni din comună printre care mă aflam şi eu. Cu acel prilej s-au întocmit tabele cu numele cetăţenilor şi numărul de animale pe care le aveau spunându-ni-se în mod explicit că prin semnarea acelor tabele deveneam membri ai D.

Precizez că la această adunare au fost prezente cam 10 persoane. Ştiu de la dl. A. că s-a umblat prin satele comunei cu tabele pentru înscrierea oamenilor în asociaţie. Această împrejurare o cunosc doar din relatările d-lui primar, eu nevăzând niciodată pe cineva umblând prin sat pentru cooptarea oamenilor în asociaţie. În anii 2009, 2010 şi 2011 am semnat câte un tabel despre care primarul A. îmi spunea că sunt întocmite pentru a putea fi adus îngrăşământ pentru păşune, am semnat acele tabele doar la sediul primăriei, fie atunci când mergeam cu treburi, fie când eram chemat de primar.

Întrebare instanţă: Cum explicaţi că astăzi aţi declarat că aţi devenit membru al asociaţiei în 2008, iar când aţi fost audiat de procuror aţi declarat că aţi devenit membru în 2012? (s-a dat citire pasajului din declaraţia dată în cursul urmăririi penale referitor la data înscrierii martorului în asociaţie). Răspuns: Cred că atunci când am fost audiat de procuror am greşit în sensul că nu mi-am dat seama ce spun. Realitatea este că am devenit membru al asociaţiei în 2008 în împrejurările relatate astăzi. Întrebare instanţă:

Aţi citit tabelele pe care le-aţi semnat în fiecare dintre anii 1008, 2009, 2010 şi 2011? Ce menţiuni cuprindeau? Răspuns: Nu am citit niciodată acele tabele, dl. primar ne-a spus la ce se referă acele tabele. Întrebare instanţă: Vi s-au prezentat la DNA nişte tabele şi ce aţi fost întrebat în legătură cu acele tabele? Răspuns: La procuror mi s-au prezentat mai multe tabele în care îmi era indicat numele meu şi eram întrebat dacă semnătura executată în dreptul numelui meu îmi aparţine. Din toate semnăturile ce mi-au fost arătate spre recunoaştere doar pe una nu am recunoscut-o.

Întrebare instanţă: În legătură cu faptul că înscrisul intitulat împuternicire aflat la dosar instanţă vol. 2, pe care îl prezint spre citire şi în care se precizează că aţi făcut parte din consiliul de administraţie al asociaţiei încă din 2008, ce aveţi de declarat? Răspuns: Eu nu pot citi pentru că nu am ochelarii la mine dar precizez că eu nu am fost un membru important al asociaţiei începând cu anul 2008, ci un membru simplu la fel ca toţi locuitorii comunei. Dacă mă apropii mai mult reuşesc să citesc şi constat că semnătura din dreptul numelui meu de pe această împuternicire îmi aparţine.

Nu ştiu când am semnat acest act, probabil după 2008 încoace. Eu nu am fost vicepreşedinte al asociaţiei atunci când preşedinte era A., am devenit vicepreşedinte în 2012. Întrebare procuror: Să indice martorul numele altor persoane care erau membri ai asociaţiei începând cu 2008? Răspuns: T., JJ. şi mulţi dintre cei care sunt şi acum membri ai asociaţiei. În prezent nu mai sunt vicepreşedinte al asociaţiei ci doar membru fondator. Întrebare: După ce a dat declaraţia la DNA a purtat discuţii cu alte persoane în legătură cu asociaţia în perioada 2008 - 2012? Răspuns:

Nu. Întrebare av. PP.: Atunci când a semnat tabelele la primărie i-a spus cineva martorului să nu citească tabelele ci doar să le semneze? Răspuns:Nu. Întrebare av. PP.: Atunci când a semnat tabelele la primărie i-a spus cineva martorului să nu citească tabelele ci doar să le semneze? Răspuns: Nu. Întrebare av. AAAAA.: Îşi recunoaşte martorul semnătura de la poziţia 64 din tabelul pe anul 2010, tabel pe care îl prezint acum şi pe care îl depun şi la dosar în care am încercuit semnătura prezentată spre recunoaştere? Răspuns:

Nu este semnătura mea. Întrebare av. PP.: Cum i s-a cerut la DNA să-şi recunoască semnătura din tabel, erau acoperite toate celelalte menţiuni, iar martorul trebuia să-şi recunoască semnătura dintre mai multe semnături din tabel? Răspuns: Mi s-a arătat tabelul în integralitatea sa atunci când mi s-a cerut să recunosc semnătura. Întrebare: În timpul audierii la DNA i s-a sugerat vreodată martorului că ar fi complice la substituirea fondurilor de la APIA alături de A. şi B.? Răspuns: Procurorul m-a întrebat dacă banii sau alte materiale de la APIA au fost folosite în alte scopuri.

Eu nu am înţeles că procurorul m-ar învinui de participarea mea la deturnarea unor fonduri pentru că nici nu ar avea de ce. Întrebare av. AAAAA.: Îşi aminteşte martorul dacă a mai dat o declaraţie anterior celei date la DNA? Îşi menţine acea declaraţie anterioară? Răspuns: Am mai fost audiat înainte de a fi audiat la DNA şi menţin şi acea primă declaraţie. Întrebare av. AAAAA.: În prima declaraţie aţi fost lăsat să spuneţi dvs. ce aveţi de spus sau vi s-au adresat întrebări punctuale la fel ca la DNA? Răspuns: Mi s-au adresat întrebări punctuale.

Întrebare av. AAAAA.: Cum explicaţia că cele două declaraţii date în cursul urmăririi penale sunt diferite? Răspuns: Declaraţia pe care am dat-o la DNA exprimă adevărul pentru că a fost dată mai aproape în timp despre faptele despre care am relatat. Întrebare av. AAAAA.: La adunarea din anul 2008 la care au participat aproximativ 10 persoane s-au întocmit acte cu privire la înfiinţarea asociaţiei? Răspuns: În afară de acele tabele despre care am relatat nu-mi amintesc dacă s-au întocmit alte acte. Întrebare av. AAAAA.: Cum vă explicaţi că în prima declaraţie dată în cursul urmăririi penale aţi declarat că la întâlnirea din 2008 s-a semnat un proces-verbal întocmit de B.? Răspuns:

Eu nu am citat actele semnate atunci este posibil să se fi întocmit şi un proces-verbal. Întrebare av. PP.: Îşi aduce aminte martorul dacă în anul 2008 a semnat actul pe care îl prezint acum intitulat act constitutiv? Îşi recunoaşte semnătura de pe acest act? Răspuns: Recunosc semnătura mea la poziţia 2 dar eu nu am citit înainte de a semna. Întrebare instanţă: Atunci în 2008 aţi semnat mai multe acte şi vi s-a explicat pentru fiecare act în parte despre ce este vorba, în condiţiile în care aţi spus că nu le-aţi citit?Răspuns:

Am semnat de mai multe ori cu acel prilej pentru că înainte ni s-a spus că este nevoie de semnăturile noastre pentru a fi adus îngrăşământ pentru păşune şi a fi cumpărat un tractor. Întrebare av. AAAAA.: La acea şedinţă la care au participat cele 10 persoane în anul 2008 a participat şi numitul T.? Răspuns: Da. Întrebare av. PP.: Să precizeze martorul dacă numitul T. a îndeplinit funcţia de membru fondator al asociaţiei începând cu anul 2008? Răspuns:Ştiu din discuţiile cu T. că acesta a fost membru fondator al asociaţiei din 2008, eu nu am ştiut decât că sunt membru simplu iar nu membru fondator.

Întrebare av. AAAAA.: Cunoaşte martorul dacă la Primăria Golăieşti există înregistrat un contract de arendă cu nr. x din 1.09.2007 privind o suprafaţă de teren reconstituită în proprietate lui FFFFFF.? Răspuns: Nu ştiu dacă există înregistrat la primărie acest contract, este posibil ca sora mea IIIIII. să fi semnat un astfel de contract de arendă. Tatăl meu FFFFFF. a decedat în anul 2002, la fel şi mama mea, eu şi fraţii mei am avut o înţelegere cu A. să-i dăm în arendă pământul rămas de la părinţii mei în suprafaţă de 1,62 ha, am ridicat arendă de la A. din anul 2007 până în anul 2014.

Discuţia despre arendarea terenului am purtat-o eu pentru tot pământul cu A. dar atunci când am avut acea discuţie nu am semnat niciun contract, primarul mi-a spus că va întocmi un astfel de contract de arendă. Eu am semnat un contract de arendă în 2012 sau 2013 nu-mi mai amintesc dar sigur nu l-am semnat în anul 2007. Întrebare procuror: De ce afirmaţi că sora dvs. este posibil să fi semnat contractul de arendă din anul 2007? Răspuns: Pentru că ea este mai mare dintre fraţi şi locuieşte în casa părintească. Eu nu am avut nicio discuţie cu ea în legătură cu semnarea unui astfel de contract."

Acelaşi martor S. în declaraţia dată la prima instanţă la 4 aprilie 2018 a arătat:

"Răspuns: După ce mi-au fost prezentate semnăturile de pe declaraţiile date la DNA în februarie 2013, arăt că îmi aparţin şi menţin declaraţiile pentru că sunt aceleaşi. Referitor la D. arăt că eu cred că am fost membru, întrucât am semnat pentru îngrăşăminte, am şi participat la lucrările aferente la păşune. Despre acest lucru, respectiv obţinerea îngrăşămintelor mi-a spus dl. primar A., iar eu am fost de acord şi am semnat. Era o hârtie, o cerere, pe care erau scrise numele a 4 - 5 persoane care şi semnaseră.

Semnam în fiecare an la primărie. Făceam acest lucru pentru că voiam eu, nu pentru că era impus de către primar. Am primit subvenţie de la APIA pentru animale şi am făcut eu demersuri în acest sens. Nu am dus nicio adeverinţă de la asociaţie, de la D., ci o adeverinţă de la medicul veterinar cu privire la animale, iar cu privire la teren de la primărie. Întrebare: Aţi împuternicit vreodată pe A. sau o altă persoană să vă reprezinte la APIA pentru subvenţie pentru animale? Răspuns: Nu, m-am dus singur. Instanţa: Ce cantitate sau ce sume de bani s-au cheltuit pentru acele îngrăşăminte pentru izlaz? Răspuns:

Ştiu că s-a adus mult îngrăşământ dar nu ştiu ce sume de bani. Instanţa: Contractul de arendă pentru teren aţi încheiat vreodată? Răspuns: Nu, cred că a semnat sora mea pentru mine. Avem teren moştenit, ni l-am împărţit noi, cred că pentru terenul meu a semnat ea. Instanţa: O discuţie verbală aţi avut cu C. sau cu A. să vă lucreze terenul? Aţi discutat verbal cu ea pentru terenul dvs? Răspuns: Terenul era pe numele tatălui dar, deşi nu am semnat contractul, eu am primit produsele în fiecare an, grâu mai mult, zahăr, untdelemn.

Le luam de la ferma domnului primar. Procuror: Părinţii săi au decedat şi când anume, în ce an? Răspuns: În 2002 au murit amândoi. Procuror: Ce îl face să creadă că sora dumnealui a semnat contract de arendă? Răspuns: Nu am discutat cu sora mea dar pământul e tot la un loc, eu primesc dreptul meu iar ea dreptul ei. Av. PP.: A semnat pentru a deveni membru fondator, dacă a semnat un act constituit al asociaţiei? I se prezintă un act de către apărător. Răspuns: Cred că da, e semnătura mea. Av. PP.: atunci când a semnat acea hârtie a semnat şi T.? Răspuns:

Nu l-am citit. Instanţa: Cine v-a zis să îl semnaţi, cine v-a dat acel act să îl semnaţi? Răspuns: Dl. primar A. Unde vi l-a dat să îl semnaţi? Răspuns: Mă duceam la primărie cu alte treburi şi mi-a dat să semnez actul spunând că este pentru îngrăşăminte. Când s-a dus la primărie, i-a spus dl. primar că doreşte să înfiinţeze o asociaţie? Răspuns: Ştiam că există asociaţia, că doar îngrăşămintele erau pentru asociaţie, altceva nu ştiu nimic. Când aţi semnat actul vă amintiţi dacă mai era semnat şi de alte persoane? Răspuns:

Nu îmi amintesc dacă era deja semnat de celelalte persoane, cred că au semnat dar nu odată cu mine. Av. PP.: În anul 2012, la data de 29.03.2012, la DGA a dat o declaraţie olografă şi dacă a spus adevărul? Răspuns: Nu. Av. PP.: I se prezintă declaraţia de către apărător. Instanţa: Aţi scris dvs. vreodată de mână declaraţia? Vă aparţine scrisul şi semnătura? Răspuns: După ce mi s-a prezentat declaraţia, arăt că îmi aparţin scrisul şi semnătura. Îmi menţin şi acea declaraţie, am spus adevărul. Av. AAAAA.: APIA dădea o subvenţie pe cap de animal şi o altă subvenţie pentru păşunea comunală? Răspuns:

Nu cunosc de unde veneau banii pentru îngrăşăminte de ce trebuia să semnăm actele, ştiu că dl. primar trebuia unde trebuia să meargă pentru a obţine îngrăşăminte pentru toată păşunea. După ce şi-a dat demisa dl. A., a participat la alegeri pentru noul preşedinte al asociaţiei? Răspuns: Nu ştiu, nu am auzit de lucrul acesta. Av. PP.: A fost prin sat cu dl F. în legătură cu strângerea semnăturilor pentru continuarea activităţii asociaţiei? Ştiţi că dl primar şi-a dat demisia? Răspuns: Nu am mai fost. Procuror: Din ce an cunoaşte despre D.? Când s-a constituit? Când aţi aflat despre ea? Răspuns:

Eu am aflat mai târziu că s-a constituit asociaţie, când am dat declaraţia olografă. Procuror: Ştie, îşi aduce aminte ce conţinea declaraţia pe care a scris-o de mână? Răspuns: Nu mai ţin minte ce conţin declaraţiile, atât cea olografă, cât şi cele prezentate de instanţă."

Martorul S. în declaraţia dată la Înalta Curte la 28 mai 2020 a arătat " Am fost audiat de mai multe ori în această cauză, atât la parchet, cât şi la instanţă. Îmi menţin declaraţiile date, nu am fost supus vreunor presiuni când am dat aceste declaraţii nici la parchet, poliţie şi instanţă. Întrebări formulate de apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi C. şi A.: Dacă este adevărat că aţi semnat hot. nr. 3 din 03 aprilie 2012, 4 din aprilie 2012, împuternicirea din 05 iunie 2008 şi Hot. nr. 1 din 01 iunie 2011? Răspuns: Da, este adevărat că am semnat acele hotărâri. Recunosc semnăturile de pe documentele prezentate azi în faţa instanţei, dar precizez că le-am semnat fără să ştiu ce conţin, întrucât aşa mi-a cerut dl. primar A. Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public: Dacă a ştiut vreodată că a fost vicepreşedintele D.? Răspuns: Eu am fost în asociaţie, dar nu ştiu să fi fost vicepreşedinte."

În declaraţia dată la prima instanţă la 12 februarie 2015, martorul GG. a arătat "Nu sunt rudă şi nici în duşmănie cu inculpaţii. Menţin declaraţia dată la DNA. Întrebare av. PP.: În primăvara anului 2008 aţi participat la o şedinţă la şcoala din satul Podul Jîjîei în legătură cu înscrierea într-o asociaţie a crescătorilor de animale? Răspuns: Da, am participat în anul 2008 la o astfel de şedinţă, dar prima şedinţă a avut loc în anul 2007. Întrebare: Cine a organizat şi condus şedinţa şi dacă li s-a explicat scopul şedinţei? Răspuns: Şedinţa a fost condusă de primarul A. şi viceprimarul B. care ne-au spus că pot face rost de fonduri pentru înfiinţarea păşunii comunale, că pentru aceasta era nevoie de înfiinţarea unei asociaţii în care ar fi trebuit să ne înscriem cât mai mulţi. Întrebare: La acea adunare au participat mai mulţi cetăţeni? Au dorit toţi să fie membri? Răspuns: Au participat mai mulţi cetăţeni din sat dar nu toţi au dorit să fie membri. Eu am devenit membru al D. chiar în acea adunare, prilej cu care am semnat un tabel. Întrebare: Să precizeze martorul dacă la acea şedinţă au participat şi următoarele persoane: III., ZZZ., FF., DDDD. şi JJJJJJ.? Răspuns: Toate aceste persoane au participat la acea şedinţă. Întrebare: În anul 2010 la dvs. acasă s-a prezentat B. şi v-a cerut să semnaţi un tabel, v-a explicat de ce? Răspuns: În anul 2010 s-a prezentat la mine acasă dl. B. cu un tabel pe care l-am semnat. Acesta mi-a spus că este necesar pentru a atrage fonduri pentru asociaţie de la APIA. Întrebare: În anul 2010 - 2011 aţi primit de la APIA subvenţie pe cap de animal? Răspuns: Da am primit pentru bovinele pe care le-am avut în gospodărie. Întrebare: Atunci când depunea cererea la APIA era necesar să facă dovada că este membru al unei asociaţii? Răspuns: Da. Întrebare: În satul Podul Jîjîei mai există vreo persoană cu numele GG.? Răspuns: Până în urmă cu 2 - 3 ani în acelaşi sat cu mine a trăit fratele tatălui meu care se numea GG. Întrebare: Cunoaşte martorul dacă unchiul său sau moştenitorii acestuia au dat teren în arendă la C.? Răspuns: Nu ştiu."

Martorul GG. în declaraţia dată la 6 februarie 2013 la DNA - ST. Iaşi a menţionat "Întrebarea nr. 1: Aţi făcut/faceţi parte din D.? În caz afirmativ, în ce împrejurări? (cu cine aţi discutat, care au fost formalităţile, cu ce număr de animale - pe specii - v-aţi înscris, dacă aţi plătit vreo taxă sau aţi primit vreo sumă de bani de la asociaţie, cine era preşedintele asociaţiei, câţi membri avea asociaţie, când a fost înfiinţată asociaţia şi de către cine). Răspuns la întrebarea nr. 1: În cursul anului 2010, primarul A. a ţinut la Şcoala satului un discurs prin care a comunicat sătenilor că era necesară înfiinţarea unei asociaţii a crescătorilor de taurine pentru obţinerea de fonduri ale Uniunii Europene pentru păşuni.

Acesta nu a precizat că exista deja o asemenea asociaţie. Primarul a explicat că era nevoie de un număr cât mai mare al membrilor asociaţiei pe fiecare sat. În aceeaşi zi, imediat după discursul primarului, acesta avea asupra sa (a scos dintr-o mapă) nişte tabele pe care eu am văzut că primarul A. scria olograf numele şi prenumele persoanelor ce doreau să intre în asociaţie. Nu ţin minte dacă înaintea mea s-a înscris vreo altă persoană. Eu am cerut primarului să mă înscrie, acesta mi-a trecut numele şi prenumele şi am semnat cu semnătura mea.

În afara acestei semnături de aderare, eu nu am semnat vreun alt act şi nici vreun alt tabel pentru asociaţie. Nu cunosc câţi membri are asociaţia, ştiam doar că preşedintele asociaţiei este primarul. Revin şi arăt, a mai semnat un tabel în 2011 pentru noul preşedinte F., care mi-a cerut semnătura pentru a certifica că sunt membru al asociaţiei. Întrebarea nr. 2: Vă recunoaşteţi semnăturile de la poziţia 19 din tabelul nominal APIA/2010, poziţia 19 din tabelul nominal APIA/2011? (tabele puse la dispoziţia martorului de procuror).

În caz afirmativ, în ce împrejurări aţi semnat tabelele sus menţionate? Răspuns la întrebarea nr. 2: Îmi recunosc semnătura de pe tabelul nominal APIA/2010 este executată personal de mine: cred că semnătura de aderare la care am făcut vorbire mai sus. Nu îmi amintesc în ce împrejurări am semnat. Pentru anul 2011 am mai semnat un tabel pentru schimbarea preşedintelui asociaţiei, respectiv F. schimba A. Întrebarea nr. 3: Câte animale (pe specii) aţi deţinut defalcat pe anii 2009, 2010 şi 2011? Răspuns la întrebarea nr. 3:

În 2009 am avut 7 vite şi 50 de ori; în 2010 am avut 9 vite, 30 de oi, iar în anul 2011 am avut 9 vite şi 35 de oi. Întrebarea nr. 4: Aveţi cunoştinţă dacă D. a depus cerere la APIA pentru acordarea de plăţi ajutoare financiare nerambursabile? În caz afirmativ, detaliaţi cine a fost împuternicit pentru această activitate şi ce suma de bani au fost obţinute, precum şi modul lor de utilizare. Răspuns la întrebarea nr. 4: Ştiu că asociaţia a depus cererea pentru obţinerea fondurilor U.E. dar nu ştiu în ce an şi nici nu ştiu pentru ce sume anume, la fel cum nu ştiu ce sume s-a obţinut.

Eu am semnat anumite tabele dar nu ştiu pentru ce anume. Ştiu că preşedintele asociaţiei era cel care depunea, fiind împuternicit, cererea la APIA. Nu ştiu cum s-au cheltuit banii obţinuţi, cred că au fost efectuate lucrări de întreţinere a păşunii, eu personal l-am văzut pe KKKKKK. conducând un tractor pe păşune, împrăştiind îngrăşământ. Din câte am auzit, tractorul ar fi fost cumpărat din banii obţinuţi de la APIA pe numele asociaţiei, dar nu pot indica nicio persoană care să-mi fi spus acest lucru. Întrebarea nr. 5:

Aţi încheiat vreun contract de arendă cu C./Întreprinderea Familială "C." prin reprezentantul acesteia C. sau prin soţul acesteia, A.? În caz afirmativ, în ce împrejurări? (detaliaţi cu privire la data încheierii contractului, perioada de execuţie a contractului, suprafaţa de teren arendată, sumele de bani/produse primite cu titlu de arendă). Răspuns la întrebarea nr. 5: Nu am încheiat niciodată vreun contract de arendă cu C. Nu am semnat niciodată un astfel de înscris pentru C. Nici nu am dat teren în lucru familiei C. sau C.

şi nici altei persoane. Nu este adevărat că aş fi încheiat contractele de arendă numerele x/01.09.2007 sau y/01.09.2007. Din contră, eu am luat în arendă mai multe terenuri (eu fiind arendaşul) de la 4 - 5 persoane, aproximativ 6 ha. La întrebarea procurorului dacă înainte de a mă deplasa la DNA Iaşi pentru darea declaraţiei am fost contractat de vreunul din învinuiţi, răspund că nu am fost contactat de niciunul din ei, însă eu, primind citaţia de la organul judiciar, am mers din proprie iniţiativă la primarul A. şi l-am întrebat pentru ce sunt chemat de DNA, întrucât nu ştiu motivul, acesta mi-a explicat că sunt membru al D.

şi astfel să declar şi la DNA ..."

Acelaşi martor GG. la prima instanţă la data de 4 aprilie 2018 a arătat că "Răspuns: Îmi menţin declaraţia pe care am dat-o la DNA: Am participat la o adunare ce a avut loc la fosta şcoală. La această adunare au participat primarul A., viceprimarul B. şi consăteni, cam 20 la număr. Ni s-a spus că se dau fonduri de la UE pentru păşune, dar era necesar să se constituie o asociaţie cu un anumit nr. de membri. Eu am fost de acord, am semnat tabelul personal pentru a deveni membru în asociaţie. Din auzite, ştiu că s-au obţinut aceste fonduri şi s-au efectuat lucrări de împrăştiat îngrăşământ, întreţinere pe izlazul la care au participat membrii ai asociaţiei şi ai comunităţii.

Conducerea asociaţiei o asigura dl. primar. Arăt că eu iau subvenţie pentru animale dar în nume propriu, nu ca membru al asociaţiei. Ca membru al asociaţiei nu am primit subvenţie. Instanţa? Aţi mai semnat şi alte acte în afară de acel tabel de la şcoală? Răspuns: Am mai semnat şi alte documente pentru asociaţie necesare pentru APIA. Instanţa: Aţi încheiat vreun contract cu C.? Răspuns: Nu. Cunoaşteţi dacă există contracte de arendă încheiate pe numele dvs.? Răspuns: Nu. Despre contractul de arendă cu nr. x/01.09.2007, y/01.09.2007 cunoaşteţi ceva? Răspuns:

Nu, nu am încheiat contracte de arendă cu C., doar ce am semnat pentru asociaţie. Procuror: A dat vreo suprafaţă de teren în lucru familiei NN.? Răspuns: Nu, eu lucrez individual. Procuror: A susţinut la DNA că a semnat anumite tabele dar nu ştia pentru ce anume, astăzi explică de ce aţi semnat anumite înscrisuri, cum explică? Răspuns:Am fost demoralizat de dl. procuror, am fost ameninţat că mă arestează alături de dl. primar timp de 24 ore, întrucât ţin cu dl. primar. Întrebare după ce a primit citaţia pentru a se prezenta la DNA, a mers la inculpatul A. pentru al întreba de ce trebuie să se prezinte la DNA? Răspuns:

Da, mi-a spus că a fost dat la DNA pentru fondurile obţinute pentru asociaţie şi mi-a spus să îmi amintesc şi să declar cum a fost, cum s-a constituit asociaţia. V-a spus să spuneţi dl. primar să spuneţi că sunteţi membru al asociaţiei? Răspuns: Da, mi-a spus dl. primare să menţin că am fost membru al asociaţiei. Dacă am semnat, nu am fost membru? Av. PP.: În anul 2010 s-a deplasat la el acasă dl. B. cu un tabel pentru al împuternici pe dl. A. să ia subvenţii? Răspuns: da Av. PP.: În perioada 2008 - 2011 s-au efectuat lucrări pentru păşune? Răspuns.

Nu îmi amintesc exact perioada. Av. PP.: În perioada 2008 - 2011 a avut animale la păşune şi dacă da, a plătit şi taxă de păşunat? Răspuns: Da, dar nu mai reţin dacă am plătit taxă la păşune. Av. PP.: În perioada 2008 - 2011 a avut animale la păşune şi dacă da, a plătit şi taxă de păşunat? Răspuns: Da, dar nu mai reţin dacă am plătit taxă la păşune. Av. PP.: În perioada 2008 - 2011 pentru animalele deţinute a solicitat subvenţie personal pe cap de animal? Răspuns: Da. Avea nevoie de o adeverinţă de la o asociaţie? V-aţi dus cu vreo adeverinţă la APIA? Răspuns:

Da, dar nu de la Golăieşti, ci de la Iepureni, Av. PP.: În ce an a luat acea adeverinţă de la Iepureni? Răspuns: În fiecare an pentru că reprezentanta asociaţiei era la APIA, dădea chitanţa pe loc, plăteam 10 RON pe fiecare cap de animal. Av. PP.:La acea şedinţă îşi mai aduce aminte de persoane care au mai participat? Răspuns: ZZZ., LLLLLL., CCC. Av. PP. Dacă cunoaşte o altă persoană cu numele GG.? Mai există în comună o persoană cu acest nume? Răspuns: Da, este un moş de-al meu, GG. care este decedat. Eu îs MMMMMM ..., iar el era GG . . . . . . . . . .Instanţa:

Ştiţi dacă moşul dvs a dat teren în arendă la C.? Răspuns: Nu am discutat acest lucru."

Martorul GG. în declaraţia dată la Înalta Curte, la 28 mai 2020 a arătat "Îmi menţin declaraţiile date, atât la parchet, cât şi la instanţă, cu menţiunile pe care le voi face azi în faţa instanţei de apel. Întrebări formulate de apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi C. şi A.:

Dacă a participat la şedinţa de constituire a D.? Răspuns: Da, am participat şi am devenit membru. Dacă faceţi obiectul adeverinţei nr. x din 14.08.1991, precum şi a tabelului nominal anexa 5? Răspuns: Nu sunt beneficiarul acestei adeverinţe. Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public: Dacă a fost sau nu membru al D.? Răspuns: Da, am fost membru al D. Întrebare: Dacă aţi încheiat sau nu contractul de arendă cu C.? Răspuns. Nu am încheiat niciun fel de contract de arendă cu această Asociaţie."

În declaraţia dată la prima instanţă la 4 aprilie 2018, martorul EE. a arătat "Răspuns: Prin anul 2008, nu reţin exact, primarul A., viceprimarul au convocat o adunare la şcoala din satul Grădinari unde au participat aprox. 70 % din deţinătorii de animale şi ni s-a spus că primăria nu poate obţine fonduri pentru întreţinerea islazurilor de la APIA, fiind necesar a se constitui o asociaţie. Iniţial, asociaţia s-a constituit pe fiecare sat şi ulterior prin hotărâre a Consiliului Local s-a constituit pe comună. Atunci la adunare s-au întocmit actele, eu personal am semnat.

Toată lumea care a fost la şedinţă a semnat tabelul. Aceste tabele erau de dinainte întocmite cu nume, CNP-ul şi semnătura fiind trecute pe loc. S-a ales chiar şi un preşedinte al asociaţiei pe Grădinari, în persoana numitului NNNNNN. Ulterior, prin hotărârea Consiliului Local s-a dat izlazul asociaţiei pentru că primăria nu putea să obţină fondurile. Eu eram consilier local la acel moment şi împreună cu ceilalţi consilieri locali am insistat la dl. primar să preia el conducerea asociaţiei după ce am încercat să căutăm o persoană în acest sens şi nu am găsit.

Întrebare procuror: Tabelul la care a făcut referire avea un titlu şi dacă da, să îl indice? Răspuns: Nu reţin ce titlul avea tabelul pe care l-am semnat la adunarea din Grădinari. Procuror: Oamenii ce ştiau, pentru ce semnează? Ce ştiaţi că semnaţi? Ce semnificaţie avea? Răspuns: Semnificaţia era pentru întreţinerea izlazului, să putem pune şi noi îngrăşământ şi ne ajuta să nu mai plătim la APIA taxe. În acest sens, arăt că atunci când mergeam la APIA ni se cerea o adeverinţă de la asociaţie şi plăteam pentru ea la alte asociaţii 250,300 RON.

Procuror: CNP-ul era luat, copiat, indicat, din cărţile de identitate? Răspuns: Persoanele care semnau veneau cu buletinul. De altfel, le-am şi comunicat oamenilor din sat să vină la adunare cu buletinul. Procuror: Când au fost convocaţi oamenii pentru a participa la această adunare, ce li s-a spus, pe ce era adunarea? Cine a anunţat adunarea de la Grădinari? Răspuns: Eu i-am anunţat, am mers din poartă în poartă şi i-am anunţat că este o adunare în legătură cu asociaţia crescătorilor de animale. Procuror: Ce s-a discutat în legătură cu asociaţia? Că este înfiinţată sau că urmează să se înfiinţeze? Răspuns:

Pentru înfiinţarea, în scopurile menţionate anterior. Av. PP.: La acea şedinţă cine a prezentat scopul asociaţiei, toate detaliilor? Răspuns: Nu avea cine altcineva decât dl. primar."++++

Martorul EE. în declaraţia dată la Înalta Curte la 28 mai 2020 a arătat "Îmi menţin declaraţiile olografe date la parchet şi cea dată la Curtea de Apel Iaşi la data de 04 aprilie 2018. Întrebări formulate de apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi C. şi A.: Dacă a fost dată în administrarea D., păşunea comunală? Răspuns: Da, a dat-o când s-a constituit asociaţia, prin HCL s-a dat păşunea comunală în administrarea Asociaţiei. Dacă în anul 2008 a participat la şedinţa de constituire a Asociaţiei? Răspuns: Da, am participat şi chiar m-am implicat activ în vederea convocării cetăţenilor la această şedinţă. Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public: De ce a fost necesară modificarea Hotărârii de Consiliu Local nr. 35/2008? Răspuns: A trebuit modificată HCL nr. 35/2008 pentru că în urma modificării legii, primăria nu putea să constituie o asociaţie care să se ocupe de întreţinerea păşunilor, cu scopul de a atrage sume de la APIA."

În declaraţia dată la prima instanţă la 15 noiembrie 2016, martorul FF. a arătat:

"Am dat 2 declaraţii la organele de urmărire penală, ceea ce am declarat prima dată corespunde adevărului cu o singură obiecţie, am fost întrebat dacă două semnături de pe un tabel îmi aparţin, întrucât m-am uitat în grabă şi eram emoţionat am afirmat că sunt ale mele ceea ce nu este adevărat. Am fost chemat a doua oară la parchet pentru a da declaraţie, am ajuns înaintea doamnei avocat, m-a chemat un domn la el în birou şi mi-a spus că "Dacă nu declar ceea ce mi se spune o să fac puşcărie." Ceea ce trebuia să declar era faptul că nu a venit la mine acasă dl.

B. cu un tabel. Întrucât mi-a fost frică am declarat acest lucru, care nu corespunde adevărului. Astăzi în faţa instanţei declar adevărul: Ştiu că la şcoală s-a ţinut o adunare, la care au participat în jur de 25 de cetăţeni. Am participat şi eu la acea şedinţă. Nu-mi mai aduc aminte cine m-a anunţat, dar cred că ne-am anunţat din om în om. Acea şedinţă a fost condusă de dl. A. S-a ales o comisie formată din 3 persoane şi ni s-a spus că se va înfiinţa o asociaţie care să se ocupe de îngrijirea islazului. Ni s-a dat un tabel pe care l-am semnat în acest scop.

Tabelul conţinea nume şi prenume, eu am semnat în dreptul numelui meu. Nu am citit în totalitate tabelul, pentru a şti ce mai cuprindea. Am mai semnat un alt tabel, nu mai ştiu la ce interval de timp, a veni acasă la mine dl. B. cu acel tabel şi mi s-a spus că trebuie să semnez tot pentru a se efectua lucrări de îngrijire a islazului, respectiv distribuirea de îngrăşământ. Am semnat în dreptul numelui meu şi nici de data aceasta nu am citit tot ce scria. S-a distribuit îngrăşământ pe izlaz, am participat o singură dată, am fost anunţat în scris de mai multe ori, dar n am avut timp să particip.

Declaraţiile pe care le-am dat la parchet în legătură cu nr. de animale pe care le-am avut, le menţin. Am fost întrebat în şedinţa care s-a ţinut prima dată la şcoala despre numărul de animale pe care le deţin, am declarat că am 2 vaci, dar nu am semnat niciun alt tabel în legătură cu nr. de animale, ci doar cele 2 tabele despre care am vorbit la începutul declaraţiei, Am mai primit invitaţii la şedinţe, dar nu am mai avut timp şi nu am mai participat, nu am mai fost întrebat în legătură cu nr. de animale pe care le deţin.

Subvenţia pentru nr. de animale nu am luat decât o singură dată, deoarece o condiţie era să deţii 3 vaci cu lapte. Noi am fost de acord să se facă asociaţia, în momentul în care am fost întrebat dacă dorim să ne înscriem în asociaţie am fost întrebaţi şi despre nr. de animale pe care le deţinem nu-mi aduc aminte exact, dar cred că în dreptul numelui meu era trecut şi nr. de vaci despre care am vorbit. Ni s-a spus că pentru a se obţine îngrăşăminte, trebuie să ne înscriem în asociaţie.

Întrebări avocat PP.? Dacă persoana care l-a chemat în birou a doua oară era aceeaşi care l-a audiat prima dată? Răspuns: Persoana care m-a chemat în birou la a doua declaraţie, era aceeaşi în faţa căreia am dat şi prima declaraţie. Nu ştiu dacă era ofiţer sau procuror. V-aţi simţit ameninţat? Răspuns: Da. La prima audiere, când i-au fost prezentate tabelele, cum au fost arătate tabelele? Răspuns: La prima declaraţie pe care am dat-o, mi s-a arătat un tabel, s-a pus un caiet pe nume şi prenumele persoanelor din acel tabel şi au rămas în faţa ochilor mei doar semnăturile. Acesta este motivul pentru care aţi indicat greşit 2 semnături ca fiind ale dvs? Răspuns: Da. În ce sat din comuna Golăieşti a avut loc şedinţa despre care aţi vorbit? Răspuns: Sat Podul Jîjîiei, com Golăieşti. S-a vorbit despre înfiinţarea unei asociaţii. V-aţi înscris? Răspuns: Da. De unde veneau banii pentru îngrăşăminte, vi s-a spus? Răspuns: Da, ni s-a spus că proveneau din fonduri europene. Dacă numiţii ZZZ. şi OOOOOO. din Podul Jîjîiei au participat la şedinţă? Răspuns: Nu-mi amintesc a trecut mult timp de atunci. Dacă toate persoanele care au participat la şedinţă s-au înscris şi ele? Răspuns: Da. Nu-mi aduc aminte decât de persoana care a stat lângă mine şi anume GG. Când a venit la dvs. viceprimarul B., v-a cerut să nu citiţi tabelul? Răspuns: Nu mi-a spus dl. B. să nu citesc tabelul, dar mi-a spus că trebuie să se facă acte pentru a lua îngrăşăminte de întreţinere a imaşului. Semnătura prezentată în al doilea tabel, este a mea. Ce persoane erau în curtea dvs. atunci când a venit viceprimarul B. cu tabelul pentru semnătură. Răspuns: Nu-mi amintesc. Întrebări procuror: Când vi s-a spus că banii proveneau din fondurile europene? Răspuns: Ni s-a precizat încă de la prima şedinţă că banii pentru achiziţionarea de îngrăşăminte provin din fonduri europene. Întrebare av. T: Dacă a plătit taxa de păşunat după ce s-a ţinut şedinţa la şcoală? Răspuns: Nu, nu am plătit niciodată taxa de păşunat."

Acelaşi martor FF. în declaraţia dată la prima instanţă la 4 aprilie 2018 a arătat că "Răspuns: Am dat declaraţie în 2013 la procuror, la DNA dar o menţin doar pe cea pe care am dat-o aici, la judecător, întrucât am fost ameninţat de procuror că o să fac puşcărie în locul lui A. Arăt că eu am semnat 2 tabele, erau pentru asociaţie, să se ia îngrăşământ pentru izlaz. Arăt că primul tabel 1 am semnat când s-a făcut şedinţa la şcoală, iar al doilea când a venit B. acasă. Primul tabel era ca să ne înscriem în asociaţie, iar al doilea tabel era tot pentru asociaţie dar era următorul an. Arăt că tabelul era completat şi mi s-a explicat că trebuia semnat pentru a obţine fonduri pentru îngrăşământ să se împrăştie pe islaz. Instanţa: L-aţi împuternicit pentru I. să vă reprezinte undeva? Să reprezinte asociaţia la APIA? Răspuns: Nu am semnat pentru acest lucru, nu am fost. Instanţa: Aţi semnat şi pentru vecini ai dvs, aţi fost împuternicit să semnaţi pentru alte persoane? Răspuns: Nu. Instanţa: De ce aţi declarat la procuror că aţi semnat în tabel la poziţiile 28 şi 44? Pentru PPP. şi GGGG.? Răspuns: Am declarat aşa la procuror dar nu aveam ochelarii la mine, mi s-au prezentat doar semnăturile şi mi s-a părut că seamănă. Vă amintiţi când aţi semnat la şcoală dacă aţi semnat doar pentru dvs? Răspuns: Da. Când a venit B. aţi semnat doar pentru dvs.? Răspuns: Da. Câte semnături aţi dat? Răspuns: 2, una pe un tabel şi una pe un tabel.

Procuror: În declaraţia de la DNA, 21.02.2013 a susţinut că nu l-a împuternicit pe A. să vă reprezinte la APIA, raportat la acest aspect, care este poziţia dvs. astăzi, l-aţi împuternicit sau nu? Răspuns: Da, atunci când am semnat tabelul la şcoală, altceva nu am semnat. Întrebare av. PP.: În perioada, atunci când a venit dl. B. îşi mai aminteşte ce i-a spus de semnătura sa? Mai exact, pentru ce era semnătura din acel tabel? Răspuns: Pentru asociaţie. Ce înseamnă pentru asociaţie? Răspuns: Nu am primit altă explicaţie şi nici nu am întrebat. Av. PP.: I se prezintă tabelul de către apărător, cu proprietarii de animale care împuternicesc pe A. Estre semnătura sa? Răspuns: Este semnătura mea dar nu mai reţin exact dacă e tabelul de la şcoală sau prezentat de B. Când aţi semnat tabelul prezentat de B., aţi citit vreun titlu, ce scrie în el? Răspuns: Nu am citit, mi-a explicat el verbal şi am semnat. Av. PP.: În perioada 2008 - 2011 a avut animale care să meargă la păşunea comunală? Răspuns: Da, 2 vaci. Plăteaţi taxă că mergeaţi la păşunat? Răspuns: Nu, atunci nu plăteam, de anul trecut se plăteşte. La ce şcoală a avut loc acea adunare pentru asociaţie? Răspuns: La şcoala din Podu Jîjîiei. Av. PP.: Atunci, la acea şedinţă, s-au înscris şi alţi proprietari de animale, au semnat şi alţi oameni din sat pe acele tabele? Răspuns: Da. Av. PP.: Poate spune câteva persoane la adunare? ZZZ., GG., PPPPPP., III. Cam cât persoane au participat? Răspuns: Erau în jur de 30 persoane participante, unele au semnat, alţii nu au semnat. Av. PP. Atunci, la acea adunare, a vorbit cineva pentru ce erau adunaţi oamenii, care era scopul ? Ce i s-a comunicat? Răspuns: Ni s-a comunicat că se dorea a se obţine îngrăşăminte pentru a se da pe izlaz, atât. Av. PP.: Pe păşunea comunală s-a făcut îngrijirea păşunii? Răspuns: Da, s-a obţinut îngrăşăminte, au participat toţi membrii asociaţiei. Av. AAAAA.: Ştie cine a fost preşedintele asociaţiei de la înfiinţare până în 2010? Răspuns: Nu, Instanţa: Cine a condus asociaţia, cunoaşteţi? Răspuns: Dl. primar A. Av. AAAAA. Ştie de unde se obţineau banii pentru îngrăşăminte? Răspuns: De la APIA."

Martorul FF. în declaraţia dată la Înalta Curte la 28 mai 2020 a arătat "Îmi menţin declaraţiile date la parchet în 05 aprilie 2015 şi la instanţă în data de 4 aprilie 2018 şi în data de 15 septembrie 2016, cu precizările pe care le voi face astăzi în faţa instanţei. Întrebări formulate de apărătorul ales al apelantei intimate inculpate C. şi A.: Dacă a participat la şedinţa de constituire a QQQQQQ. şi cine a mai participat la ea? Răspuns: În 2012 am participat la această şedinţă şi au participat în jur de 15 - 20 persoane din Podul Jîjîiei. Dacă au fost efectuate lucrări de întreţinere şi fertilizare a păşunii comunale? Răspuns: Da, am participat la astfel de lucrări şi le-am făcut noi cetăţenii D."

În raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. x din 28.03.2013 întocmit de Serviciul de Criminalistică Compartimentul Expertize şi Constatări Tehnico-Ştiinţifice din cadrul Ministerului Afacerilor şi Internelor, Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Iaşi, aflat în dosarul parchetului, se concluzionează că "1. Semnăturile considerate în litigiu depuse în documentele intitulate "Tabelul nominal" cu proprietarii de animale din cadrul "D." corespunzător poziţiei 11 în dreptul numelui FF., din dosarul APIA 2010, corespunzător poziţiilor 11 din dreptul numelui FF., 28 din dreptul numelui PPP. şi 44 din dreptul numelui GGGG. din dosarul APIA 2011, nu au fost executate de către FF.".

În procesul-verbal încheiat la 10 iunie 2013 încheiat de ofiţerul de poliţie judiciară la DNA- ST. Iaşi, aflat în dosarul parchetului se menţionează că "... am procedat la efectuarea de verificări în baza de date a S.P.C.L.E.P. Iaşi privind datele de stare civilă ale persoanelor cuprinse în tabelele cu crescătorii de animale depuse la APIA Iaşi în anii 2009, 2010 şi 2011 de către A.P.C.T. Golăieşti în vederea obţinerii subvenţiei pe păşune cât şi în tabelele centralizatoare depuse la APIA Iaşi de către AF "C." în anii 2010 şi 2011 în vederea obţinerii ajutorului financiar pe suprafaţă.

Cu această ocazie am constatat faptul că: la poziţiile 3, 3, respectiv 3 din cele 3 tabele cu crescătorii de animale depuse la APIA Iaşi în anii 2009, 2010 şi 2011 de către A.P.C.T. Golăieşti se regăseşte numitul XXXXX., a cărui prenume este trecut greşit, în baza de date a Evidenţei Populaţiei figurând cu prenumele "U." la poziţiile 3, 4, respectiv 4 din cele 3 tabele cu crescătorii de animale depuse la APIA Iaşi în anii 2009, 2010 şi 2011 de către A.P.C.T. Golăieşti se regăseşte numitul NNN., al cărui prenume al tatălui este trecut greşit, în baza de date a Evidenţei Populaţiei figurând cu iniţiala tatălui "RRRRRR." la poziţiile 4, 5, respectiv 5 din cele 3 tabele cu crescătorii de animale depuse la APIA Iaşi în anii 2009, 2010 şi 2011 de către A.P.C.T.

Golăieşti se regăseşte numita SSSSSS., al cărei CNP este trecut greşit în privinţa anului naşterii: la poziţiile 106, 108, respectiv 108 din cele 3 tabele cu crescătorii de animale depuse la APIA Iaşi în anii 2009, 2010 şi 2011 de către A.P.C.T. Golăieşti se regăseşte numita TTTTTT., a cărei prenume este trecut greşit, în baza de date a Evidenţei Populaţiei figurând cu prenumele "Ileana", iar această persoană este trecută de câte 2 ori în tabele, inclusiv la poziţiile 11, 12, respectiv 12; la poziţiile 14, 15, respectiv 15 din cele 3 tabele cu crescătorii de animale depuse la APIA Iaşi în anii 2009, 2010 şi 2011 de către A.P.C.T.

Golăieşti se regăseşte acelaşi cod de exploataţie trecut în anul 2010 în dreptul numitului UUUUUU., iar în ceilalţi doi ani în dreptul numitului II. Numitul UUUUUU. este decedat din anul 2006, iar fiul său cu acelaşi nume nu domiciliază în comuna Golăieşti; la poziţiile 16, 17, respectiv 17 din cele 3 tabele cu crescătorii de animale depuse la APIA Iaşi în anii 2009, 2010 şi 2011 de către A.P.C.T. Golăieşti se regăseşte VV. al cărui prenume al tatălui este trecut greşit, în baza de date a Evidenţei Populaţiei figurând cu iniţiala tatălui "VVVVVV." la poziţiile 19, 20, respectiv 20 din cele 3 tabele cu crescătorii de animale depuse la APIA Iaşi în anii 2009, 2010 şi 2011 de către A.P.C.T.

Golăieşti se regăseşte numitul WWWWWW., al cărui CNP este trecut greşit; la poziţiile 107, 109, respectiv 109 din cele 3 tabele cu crescătorii de animale depuse la APIA Iaşi în anii 2009, 2010 şi 2011 de către A.P.C.T. Golăieşti se regăseşte numitul KKKK., această persoană fiind trecută de câte 2 ori în tabele, inclusiv la poziţiile 31, 32, respectiv 32; la poziţiile 33, 34, respectiv 34 din cele 3 tabele cu crescătorii de animale depuse la APIA Iaşi în anii 2009, 2010 şi 2011 de către A.P.C.T. Golăieşti se regăseşte numitul XXXXXX., al cărui CNP este trecut greşit, iar această persoană este decedată în noiembrie 2009; la poziţiile 37, 38, respectiv 38 din cele 3 tabele cu crescătorii de animale depuse la APIA Iaşi în anii 2009, 2010 şi 2011 de către A.P.C.T.

Golăieşti se regăseşte numitul HHH., această persoană fiind trecută de câte 2 ori în tabele, inclusiv la poziţiile 110, 112, respectiv 112; la poziţiile 39, 40, respectiv 40 din cele 3 tabele cu crescătorii de animale depuse la APIA Iaşi în anii 2009, 2010 şi 2011 de către A.P.C.T. Golăieşti, cât şi la poziţia 239 din tabelul centralizator cu contracte de arendă depus la APIA în anul 2011 se regăseşte numitul III., această persoană având trecut greşit numele - corect "QQQQQ." - la poziţiile 41, respectiv 41 din cele 2 tabele cu crescătorii de animale depuse la APIA Iaşi în anii 2010 şi 2011 de către A.P.C.T.

Golăieşti se regăseşte numitul YYYYYY., această persoană fiind trecută de câte 2 ori în tabele, inclusiv la poziţiile 113, respectiv 113; la poziţiile 44, 45, respectiv 45 din cele 3 tabele cu crescătorii de animale depuse la APIA Iaşi în anii 2009, 2010 şi 2011 de către A.P.C.T. Golăieşti se regăseşte numita ZZZZZZ., această persoană având trecut greşit C.N.P.-ul şi iniţiala tatălui - corect "H" şi nu "V" aşa cum este trecut în tabele; la poziţiile 57, 58, respectiv 58 din cele 3 tabele cu crescătorii de animale depuse la APIA Iaşi în anii 2009, 2010 şi 2011 de către A.P.C.T.

Golăieşti se regăseşte numitul AAAAAAA., al cărui nume este trecut greşit - corect "BBBBBBB.", dar această persoană este decedată din decembrie 2009; la poziţia 67 din tabelul cu crescătorii de animale depuse la APIA Iaşi în anul 2011 de către A.P.C. T. Golăieşti se regăseşte numitul CCCCCCC., persoană decedată în anul 2010; la poziţiile 72, respectiv 72 din tabelele cu crescătorii de animale depuse la APIA Iaşi în anii 2010 şi 2011 de către A.P.C.T. Golăieşti se regăseşte numitul DDDDDDD., dar această persoană este decedată din data de 10.08.2009; la poziţiile 36, 37 respectiv 37 din cele 3 tabele cu crescătorii de animale depuse la APIA Iaşi în anii 2009, 2010 şi 2011 de către A.P.C.T.

Golăieşti se regăseşte numitul EEEEEEE., această persoană fiind trecută de câte 2 ori în tabele, inclusiv la poziţiile 109, 111 respectiv 111; contractul de arendă cu numărul x/01.09.2007 este trecut în dreptul numitului FFFFFF. - poziţia 259 din tabelul centralizator depus la APIA Iaşi în anul 2011 de către C., dar această persoană este decedată din luna septembrie 2002; contractele de arendă cu numerele 400/01.09.2007, respectiv 302/01.09.2007 sunt trecute în dreptul numitului FFFFFFF. - fila x - tabel 2010 şi poziţia 386 - tabel 2011, respectiv poziţia 287 - tabel 2011, dar această persoană este decedată din luna noiembrie 2001; contractul de arendă cu nr. x/01.09.2007 este trecut în dreptul numiterii GGGGGGG. - poziţia 189 din tabelul centralizator depus la APIA Iaşi în anul 2011 de către C., dar această persoană este decedată din luna februarie 2001; contractul de arendă cu numărul x/01.09.2007 este trecut în dreptul numitului HHHHHHH. - poziţia 249 din tabelul centralizator depus la APIA Iaşi în anul 2011 de către C., dar această persoană este decedată din luna ianuarie 1997; contractul de arendă cu numărul x/01.09.2007 este trecut în dreptul numitului IIIIIII. - poziţia 254 din tabelul centralizator depus la APIA Iaşi în anul 2011 de către C., dar această persoană este decedată din luna ianuarie 2004; contractul de arendă cu numărul x/01.09.2007 este trecut în dreptul numitului MMMM. - fila x din tabelul depus în anul 2010 cât şi la poziţia 254 din tabelul centralizator depus la APIA Iaşi în anul 2011 de către C., dar această persoană este decedată din 1997; contractul de arendă cu numărul x/01.09.2007 este trecut în dreptul numitului JJJJJJJ. - fila x din tabelul depus în anul 2010 cât şi la poziţia 6 din tabelul centralizator depus la APIA Iaşi în anul 2011 de către C., dar această persoană este decedată din 17.02.1997; contractul de arendă cu numărul x/01.09.2007 este trecut în dreptul numitei KKKKKKK. - poziţia 283 din tabelul centralizator depus la APIA Iaşi în anul 2011 de către C., dar cu aceste date există 2 persoane decedate în anul 1997, respectiv 1998."

La dosarul parchetului se află raportul de constatare întocmit de specialistul din cadrul DNA - ST. Iaşi, în baza ordonanţei dispusă de procuror, cu următoarele obiective: 1. Stabilirea sumelor aprobate de APIA cu titlu de ajutoare agricole aferente campaniilor 2008 - 2011 în baza cererilor de plată formulate de D., prin reprezentant legal A. şi precizarea surselor de finanţare; 2. Stabilirea sumelor efectiv încasate de D., prin reprezentant legal A. cu titlu de ajutoare agricole aferente campaniilor 2008 - 2011 cu precizarea sumelor aprobate şi plătite de APIA pentru păşunea comunală; 3. Stabilirea sumelor aprobate de APIA cu titlu de ajutoare agricole aferente campaniilor 2007 - 2011 în baza cererilor de plată formulate de C., prin reprezentant legal C. şi precizarea surselor de finanţare;4. Stabilirea sumelor efectiv încasate de C., prin reprezentant legal C. cu titlu de ajutoare agricole aferente campaniilor 2007 - 2011 cu precizarea sumelor aprobate şi plătite de APIA pentru păşunea comunală; 5. Stabilirea modului de utilizare al sumelor încasate de către D., prin reprezentant legal A. în perioada 2008 - 2011, respectiv de C., prin reprezentant legal C. în perioada 2007 - 2011, prin conturile identificate, cu precizarea documentelor justificative, situaţia sumelor detaliate pe fiecare obiectiv fiind arătate în conţinutul raportului pe fiecare obiectiv.

Multitudinea mijloacelor de probă mai sus indicate au evidenţiat acţiunile concrete ale inculpaţilor A., B., C. şi D., materializate în declaraţiile martorilor audiaţi în cursul procesului penal, al căror conţinut au fost evidenţiate cu caracter exemplificativ şi care au relevat modalitatea în care s-a procedat cu privire la menţiunile din tabel, la semnături ale acestora care nu le aparţineau, raportul de constatare, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, înscrisurile, cererile depuse, adeverinţele eliberate care conţineau date ce nu corespundeau realităţii, ceea ce au infirmat poziţiile din declaraţiile inculpatului A., respectiv cea olografă dată şi aflată în dosarul parchetului, declaraţiile date la prima instanţă de la 5 decembrie 2013, aflată în vol. I, la filele x şi respectiv de la 23 ianuarie 2014 aflată în dosarul curţii de apel, precum şi declaraţia dată la 25 iunie 2020 în faţa instanţei de apel, aflată în dosarul Înaltei Curţi, din declaraţiile inculpatului B., respectiv cea olografă aflată în dosarul parchetului, declaraţia dată la prima instanţă, la 23 ianuarie 2014, aflată în dosarul curţii de apel, declaraţia dată la 25 iunie 2020 în faţa instanţei de apel, aflată în dosarul Înalte Curţi, declaraţia inculpatei C., respectiv cea olografă aflată în dosarul parchetului şi declaraţia dată la 27 februarie 2014 la prima instanţă, aflată în dosarul curţii de apel, aşa încât acuzaţiile au fost dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă, în condiţiile ce se vor arăta în mod concret pentru fiecare inculpat, pentru unele infracţiuni de fals intelectual, însă fiind îndeplinit termenul de prescripţie specială a răspunderii penală, aşa cum se va arăta, referitor la inculpaţii A. şi B.

De asemenea, materialul probator administrat şi la care s-a făcut referire în concret mai sus, a condus la convingerea instanţei de apel dincolo de orice îndoială şi cu privire la dovedirea acuzaţiei adusă inculpatei D.

Înalta Curte în examinarea criticilor de nelegalitate aduse de către parchet în apelul declarat constată că acestea sunt fondate în condiţiile ce se vor menţiona.

Astfel, instanţa de apel constată că în mod eronat prima instanţă a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 5 din C. pen., respectiv a legii penale mai favorabile, întrucât în cauză legea penală mai favorabilă este cea anterioară nu numai cu privire la C. pen. 1969, dar şi referitor la Legea nr. 78/2000, întrucât la data de 1 februarie 2014, aceasta din urmă conţine alte dispoziţii decât cele stipulate în forma anterioară.

Dispoziţiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 forma anterioară datei de 1 februarie 2014 prevedeau "falsul şi uzul de fals săvârşite în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracţiunile prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a sau săvârşite în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracţiune. Prevederile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 forma anterioară datei de 1 februarie 2014 stipula că"Infracţiunile prevăzute la art. 17 lit. a) - d) se sancţionează cu pedepsele prevăzute în C. pen. pentru aceste infracţiuni, al căror maxim se majorează cu 2 ani."

Începând cu data de 1 februarie 2014, dispoziţiile art. 17 şi 18 din Legea nr. 78/2000 sunt abrogate prin punctul 10 din Legea nr. 187/2012.

Dispoziţiile art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 forma anterioară datei de 1 februarie 2014 prevedeau că"(1) Folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) au produs consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi."

Prevederile art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 modificate prin punctul 12 din Legea nr. 187/2012 începând cu 1 februarie 2014 stipulau:

"(1) Folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi. (3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) au produs consecinţe deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate."

De asemenea, referitor la infracţiunea de conflict de interese prevăzută de art. 2531 din C. pen. anterior, aceasta a fost introdusă prin pct. 61 din Legea nr. 278/2006 începând cu 11.08.2006 având următorul conţinut:" (1) Fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, îndeplineşte un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soţul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv, sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie publică pe durată maximă. (2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în cazul emiterii, aprobării sau adoptării actelor normative."

Infracţiunea de conflict de interese a fost reglementată în art. 301 din C. pen. de la 1 februarie 2014 astfel:

"(1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obţinut, direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori pentru un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică. (2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în cazul emiterii, aprobării sau adoptării actelor normative."

Art. 301 din C. pen. a fost modificat prin pct. 1 din Legea nr. 193/2017 începând cu 28.07.2017 în sensul prevederii infracţiunii folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane având următorul conţinut: "(1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act prin care s-a obţinut un folos patrimonial pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică pe o perioadă de 3 ani, (2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în cazurile în care actul sau decizia se referă la următoarele situaţii: a) emiterea, aprobarea sau adoptarea actelor normative;b) exercitarea unui drept recunoscut de lege sau în îndeplinirea unei obligaţii impuse de lege, cu respectarea condiţiilor şi limitelor prevăzute de aceasta."

Referitor la dispoziţiile privind pedeapsa în caz de concurs de infracţiuni, spre deosebire de C. pen. din 1969, ce reglementa sistemului cumulului juridic cu spor facultativ (art. 34 din C. pen. anterior), C. pen. în vigoare în prezent stipulează sistemului cumulului juridic cu spor fix şi obligatoriu (art. 39 din C. pen.), aşa încât Înalta Curte constată că dispoziţiile legale privind pedeapsa în cazul concursului de infracţiuni din C. pen. din 1969 reprezintă legea penală mai favorabilă.

Totodată, art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 prevede că:

"Pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 5 din C. pen., instanţa va avea în vedere sfera obligaţiilor impuse condamnatului şi efectele suspendării potrivit legii succesive, cu prioritate faţă de durata termenului de încercare sau supraveghere."

Astfel, din examinarea dispoziţiilor art. 5 din C. pen. în raport cu prevederile art. 92 din C. pen. în vigoare care stipulează în alin. (1) "Durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere constituie termen de supraveghere pentru condamnat şi este cuprinsă între 2 şi 4 ani, fără a putea fi însă mai mică decât durata pedepsei aplicate", chiar dacă termenul de încercare este mai redus decât cel cuprins între 2 şi 5 ani statuat în art. 862 din C. pen. din 1969, însă nu se mai prevede ca la împlinirea termenului de supraveghere să aibă loc reabilitarea de drept a condamnatului, iar dispoziţiile art. 93 din actualul C. pen. în vigoare statuează obligativitatea impunerii unor obligaţii, respectiv cele de la alin. (2) şi (3) ceea ce face ca legea penală mai favorabilă, să fie dispoziţiile art. 861 - 864 din C. pen. din 1969, întrucât conţin prevederi cu caracter facultativ, respectiv cele de la art. 863 alin. (3) din C. pen. menţionat, iar în art. 866 din C. pen. anterior este prevăzută reabilitarea în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

De asemenea, legea penală mai favorabilă în cazul inculpatei persoană juridică este C. pen. din 1969, întrucât în art. 136 din C. pen. în vigoare se prevede o nouă pedeapsă complementară la lit. e) a normei mai sus menţionate şi anume plasarea sub supraveghere judiciară, o durată mai mare pentru pedeapsa complementară a suspendării persoanei juridice (de la 3 luni la 3 ani, spre deosebire de C. pen. anterior care stabilea o durată de la 3 luni la 1 an), cât şi dispoziţiile art. 137 din C. pen. actual care statuează limite generale şi speciale ale pedepsei amenzii superioare celor prevăzute de legea penală anterioară.

Referitor la termenele de prescripţie şi prescripţia specială dispoziţiile C. pen. din 1969 sunt mai favorabile decât cele privind prescripţia răspunderii penale din actualul Cod.

În raport cu cele mai sus menţionate, Înalta Curte, având în vedere şi Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curţii Constituţionale prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 5 din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile, constată că, în raport, cu dispoziţiile legale menţionate referitoare la condiţiile de incriminare, de tragere la răspundere penală, de sancţionare, atât cu privire la pedepsele principale, complementare, concursul de infracţiuni, suspendarea sub supraveghere, termenul de încercare, măsurile de supraveghere şi obligaţiile instituite, pedepsele principale şi complementare ale persoanei juridice, termenele de prescripţie şi prescripţia specială, constată că legea penală mai favorabilă, în contextul cauzei de faţă, o constituie dispoziţiile C. pen. din 1969 şi Legea nr. 78/2000 în forma în vigoare anterioară datei de 01.02.2014.

Instanţa de apel consideră că prima instanţă în mod corect a făcut aplicarea în prezenta cauză a deciziei nr. 4/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să judece recursul în interesul legii publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 418 din 2 iunie 2016 prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi în consecinţă:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie şi art. 215 alin. (1), (2) şi 3 din C. pen. de la 1969, respectiv art. 244 alin. (1) şi (2) şi art. 306 din C. pen., stabileşte că: Fapta de a folosi, în cadrul autorităţii contractante, printr-o acţiune a autorului, documente ori declaraţii inexacte, ce a avut ca rezultat obţinerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum şi de fonduri din bugetul naţional întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii unice prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, indiferent dacă legea penală mai favorabilă este legea veche sau legea nouă".

În considerentele deciziei invocate în § 31 - § 41 se face o analiză exhaustivă asupra necesităţii reţinerii unei unice infracţiuni astfel:

"... 31. Din modul de incriminare a faptei de obţinere pe nedrept d fonduri europene rezultă că această faptă penală reprezintă o formă atipică a infracţiunii de înşelăciune, neputându-se susţine existenţa a două infracţiuni, atât cea prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000, cât şi cea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 din C. pen. din 1969, în considerarea faptului că raporturile contractuale se derulează cu o singură autoritate contractantă.

32. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră că pluralitatea de patrimonii lezate printr-o acţiune ilicită unică nu este de natură să atragă, în toate cazurile, incidenţa unui concurs ideal de infracţiuni.

33. O pluralitate de persoane vătămate printr-o acţiune/inacţiune unică are aptitudinea de a determina reţinerea unui concurs ideal de infracţiuni (într-un număr corespunzător numărului de victime) doar în materia infracţiunilor contra persoanei, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, în virtutea valorilor sociale ce ar putea fi lezate prin categoria de infracţiuni menţionată, valori care se referă la drepturile fundamentale ale individului (dreptul la viaţă, la integritate corporală ori la libertate fizică şi psihică).

34. Aşadar, ori de câte ori prin acţiunea/inacţiunea unică a autorului se aduce atingere unui număr de două sau mai multe patrimonii, va exista o singură infracţiune contra patrimoniului, cu mai multe persoane vătămate, iar nu atâtea infracţiuni câte victime sunt, în concurs ideal.

35. Cu titlu de exemplu, Înalta Curte menţionează situaţia autorităţii contractante A.P.I.A., arătând că, potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 1/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, această instituţie are ca atribuţii aplicarea măsurilor de sprijin pentru producătorii agricoli, finanţate atât din bugetul Uniunii Europene, prin Fondul European pentru Garantare în Agricultură - FEGA, cât şi de la bugetul de stat al României, iar potrivit art. 2 din aceeaşi lege, A.P.I.A. este responsabilă cu gestionarea unor forme de sprijin destinate susţinerii agriculturii, finanţate de la bugetul de stat, precum şi cu derularea şi gestionarea fondurilor europene pentru agricultură.

36. În acest context, se precizează că prejudiciul provocat de către autorul infracţiunii, prin fapta comisă, este unic şi este localizat în dauna autorităţii contractante, indiferent de diversitatea surselor de finanţare a acestei instituţii.

37. Pe de altă parte, Completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii subliniază că, în cazul faptelor de natura celor incriminate de art. 181 din Legea nr. 78/2000, se constată că distincţia dintre patrimoniile lezate printr-o unică acţiune ilicită este una forţată.

38. Desemnarea unei singure autorităţi naţionale competente să gestioneze totalitatea fondurilor, indiferent dacă sumele administrate provin din fonduri comunitare ori din cofinanţarea naţională aferentă, arată, odată în plus, o abordarea unitară a modului de gestiune a acestui tip de fonduri şi impune, în caz de fraudă, măsuri coercitive penale similare.

39. Nu în ultimul rând, Înalta Curte apreciază că, din perspectiva conţinutului său constitutiv, infracţiunea prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000 implică, în esenţă, o inducere în eroare a autorităţii contractante, prin folosirea unor înscrisuri inexacte sau false, reprezentând, prin urmare, o formă specială de fraudă regăsită în domeniul accesării fondurilor comunitare, ce nu ar putea fi reţinută simultan cu incriminarea generală prevăzută de art. 215 din C. pen. din 1969.

40. Un alt argument în favoarea reţinerii infracţiunii unice prevăzute de art. 181 din Legea nr. 78/2000 este acela că, prin folosirea unui singur înscris inexact sau fals, în scopul inducerii în eroare a autorităţii contractante pentru obţinerea de fonduri comunitare, nu se pot comite două infracţiuni în concurs ideal, respectiv cea prevăzută de norma specială împreună cu infracţiunea tip de înşelăciune prin uzitarea de mijloace frauduloase.

41. Se constată că a îmbrăţişa opinia comiterii a două infracţiuni contra patrimoniului, una prevăzută de norma specială, iar cealaltă reglementată prin norma generală (în concurs ideal), înseamnă a accepta că, în procesul penal, calitate de persoană vătămată şi, respectiv, de parte civilă o are atât Uniunea Europeană, cât şi statul român, şi în nici un caz autoritatea contractantă ..."

Astfel, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanţă ca urmare a constatării incidenţei deciziei nr. 4/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să judece recursul în interesul legii a făcut aplicarea art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbând încadrarea juridică din actul de sesizare în reţinerea unei infracţiuni unice prevăzută de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 pentru inculpaţii A., B., C., D. şi C., faţă de împrejurarea că prin actul de sesizare fiecare dintre inculpaţi au fost trimişi în judecată şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi 5 din C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, în concurs cu infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din 1969. În sarcina fiecăruia dintre inculpaţii menţionaţi alături de unica infracţiune prevăzută de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 li s-au menţinut celelalte infracţiuni pentru care fiecare a fost trimis în judecată prin actul de sesizare, cu aplicarea concursului de infracţiuni.

Înalta Curte, aşa cum a mai menţionat, a constatat că prima instanţă a făcut însă o greşită înlăturare ulterioară a dispoziţiilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu referire la infracţiunile de fals intelectual prevăzute de art. 289 din C. pen. ce le-a fost reţinute inculpaţilor A. şi B. şi respectiv greşita reţinere a dispoziţiilor art. 2531 din C. pen. din 1969, cu privire la infracţiunea de conflict de interese în loc de cum era corect, respectiv art. 2531 alin. (1) din C. pen. din 1969 reţinută în sarcina inculpaţilor A. şi B., ca urmare a unei aplicări eronate a art. 5 din C. pen., prin nereţinerea dispoziţiilor, atât ale C. pen. din 1969, cât şi a Legii nr. 78/2000 în forma în vigoare anterioară datei de 1.02.2014.

În ceea ce priveşte pe inculpatul A., instanţa de control judiciar constată, aşa cum a arătat în considerentele mai sus menţionate, în raport, cu procesul de reevaluare a materialului probator administrat în cursul procesului penal, înlăturând mijloacele de probă precizate ce nu se coroborau şi reţinerea în mod concret şi detaliat a mijloacelor de probă care i-au format convingerea dincolo de orice îndoială că acesta se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 forma în vigoare anterioară datei de 01.02.2014, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 289 din C. pen. din 1969 cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 forma în vigoare la data săvârşirii faptei (adeverinţa nr. x/2.06.2011), trei infracţiuni prevăzute de art. 289 din C. pen. din 1969 cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 forma în vigoare la data săvârşirii faptei (adeverinţele nr. x/23.04.2009, y/4.05.2009, z/18.02.2010), art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 forma în vigoare anterioară datei de 01.02.2014, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969.

Astfel, Înalta Curte consideră că din materialul probator analizat şi indicat, ca, de altfel ca şi prima instanţă, ce a reţinut corect baza factuală, în detaliu şi însuşită de instanţa de apel, a rezultat, în esenţă, că faptele inculpatului A., care în calitatea de primar al comunei Golăieşti, uzând de funcţia deţinută cu intenţie directă a urmărit prin toate demersurile efectuate, începând cu constituirea D., întocmirea şi folosirea de documente false, inexacte ori incomplete, atât în cererile depuse la APIA, cât şi în toată documentaţia depusă la APIA, atât în forma autoratului cât şi, respectiv de complicitate, în mod repetat, în baza aceloraşi rezoluţii infracţionale, împreună cu inculpaţii B., C. şi D., să desfăşoare o activitate ilicită ce a condus la obţinerea de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene, din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, pentru campaniile agricole din 2007 - 2011, în cuantum total de 2.136.478,85 RON, prevăzând şi urmărind prejudicierea bugetului de stat şi al Uniunii Europene, întruneşte, atât obiectiv, cât şi subiectiv, conţinutul constitutiv al infracţiunilor prevăzute de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 forma în vigoare anterioară datei de 01.02.2014, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi respectiv art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 forma în vigoare anterioară datei de 01.02.2014, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969.

Înalta Curte constată că în mod greşit prima instanţa a dispus încetarea procesului penal în temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. pornit împotriva inculpatului A. sub aspectul a trei infracţiuni de fals intelectual prevăzute de art. 289 din C. pen. din 1969, prin nereţinerea prevederilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în forma în vigoare la data săvârşirii faptei cu privire la adeverinţele Primăriei Golăieşti cu cu nr. x/ 23.09.2009, nr. x/ 04.05.2009, nr. x/ 18.02.2010, întrucât a intervenit prescripţia specială, deoarece dispoziţiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în forma în vigoare la data săvârşirii faptelor erau incidente, iar faţă de datele la care au fost emise adeverinţele ce conţin date nereale nu este împlinit termenul de prescripţie specială.

Astfel, infracţiunea prevăzută de art. 289 din C. pen. din 1969 este pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, la care în condiţiile art. 18 cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 forma în vigoare la data săvârşirii faptelor, maximul pedepsei se majorează cu 2 ani, aşa încât falsul intelectual în condiţiile reţinerii dispoziţiilor arătate, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 7 ani.

Potrivit art. 122 alin. (1) lit. c) din C. pen. de la 1969 termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru persoane fizică este de 8 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani, iar art. 124 din acelaşi referitor la prescripţia specială, statuează că"Prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut în art. 122 este depăşit cu încă jumătate", aşa încât 8 + 4 = 12 ani care se calculează de la data săvârşirii faptei.

Aşadar, pentru infracţiunea de fals intelectual cu privire la adeverinţa nr. x/ 23.09.2009, termenul de prescripţie specială se împlineşte la 22.09.2021, cu privire la adeverinţa nr. x/ 04.05.2009, termenul de prescripţie specială se împlineşte la 03.05.2021, iar pentru pentru adeverinţa nr. x/ 18.02.2010, termenul de prescripţie specială se împlineşte la 17.02.2022.

Totodată, instanţa de apel constată că şi pentru infracţiunile de fals intelectual pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A. cu privire la adeverinţele cu nr. x/2.06.2011 şi respectiv nr. x/7.12.2007, semnate de inculpat şi care conţin date nereale, prima instanţă în mod greşit nu a reţinut şi prevederile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în forma în vigoare la data săvârşirii faptelor.

Din materialul probator administrat analizat şi precizat, în condiţiile situaţiei de fapt stabilită corect de prima instanţă şi însuşită de instanţa de apel, a rezultat, în esenţă, că faptele inculpatului A. de a elibera adeverinţele Primăriei Golăieşti cu nr. x/ 23.09.2009, nr. x/ 04.05.2009, nr. x/ 18.02.2010, nr. x/2.06.2011 semnate de inculpat ce conţin date nereale cu privire numărul de animale în contradicţie cu evidenţele, respectiv registrele agricole sau fără să existe documentaţia necesară care să ateste datele inserate în adeverinţă, întrunesc, atât obiectiv, cât şi subiectiv conţinutul constitutiv al infracţiunilor de fals intelectual comise de inculpat, prevăzute de art. 289 din C. pen. din 1969 cu referire şi la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 forma în vigoare la data săvârşirii faptei.

Totodată, din examinarea cauzei rezultă că în ceea ce priveşte fapta inculpatului A. de a elibera adeverinţa nr. x/7.12.2007 semnată de inculpat şi care conţine date nereale, în raport, cu documentele existente şi fără a fi făcută vreo verificare, ce întruneşte conţinutul constitutiv al infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 din C. pen. din 1969 cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 forma în vigoare la data săvârşirii faptei, nu mai poate fi atrasă răspunderea penală a inculpatului, întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale, termenul de 12 ani al prescripţiei calculat de la data de 7.12.2007 s-a împlinit la data de 6.12.2019.

În raport cu cele arătate, cu privire la fapta mai sus menţionată, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 din C. pen. din 1969 cu referire şi la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 forma în vigoare la data săvârşirii faptei întrucât a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale (adeverinţa nr. x/7.12.2007).

De asemenea, instanţa de apel constată că în mod greşit prima instanţă nu a reţinut în cazul infracţiunii de complicitate la infracţiunea de conflict de interese pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A., alin. (1) al art. 2531 din C. pen. din 1969, făcând referire eronată la dispoziţiilor art. 2531 din C. pen. din 1969.

Astfel, din materialul probator administrat a rezultat că fapta inculpatului A. de a semna contractul de concesiune nr. x/18 iunie 2008 în calitate de preşedinte al D., alături de viceprimarul B., ultimul în calitate de reprezentant al Consiliului Local Golăieşti, ambii obţinând prin acest act (în calitate de membri fondatori ai D., precum şi de preşedinte, respectiv secretar general) un folos material constând în utilizarea gratuită a păşunii comunale pentru o perioadă de 11 ani, întruneşte, atât obiectiv, cât şi subiectiv, conţinutul constitutiv al infracţiunii de complicitate la infracţiunea de conflict de interese prevăzută de art. 26 din C. pen. raportat la art. 2531 alin. (1) din C. pen.

Infracţiunea de conflict de interese prevăzută de art. 2531 alin. (1) din C. pen. din 1969 este pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani închisoare.

Potrivit art. 122 alin. (1) lit. d) din C. pen. din 1969 termenul de prescripţie a răspunderii persoanei fizice este de 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, dar care nu depăşeşte 5 ani, iar potrivit art. 124 din acelaşi cod se statuează că "Prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut în art. 122 este depăşit cu încă jumătate", astfel încât 5 + 2,6 = 7 ani şi 6 luni ce se calculează de la data săvârşii faptei, respectiv de la 18 iunie 2008, termenul de prescripţie specială s-a împlinit la 17 decembrie 2015.

În raport cu cele menţionate, Înalta Curte, în baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la conflict de interese prev. de art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 2531 alin. (1) din C. pen. din 1969, întrucât a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale.

Instanţa de apel constată ca fiind întemeiată şi critica parchetului cu privire la nelegalitatea aplicării pedepselor aplicate de către prima instanţă, ca urmare şi a circumstanţelor atenuante judiciare şi regimului sancţionator, privind pe inculpatul A., reţinute pentru infracţiunile prevăzute de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. 1969 şi respectiv art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969, neputându-se coborî decât până la 3 ani, în condiţiile în care trebuiau reţinute corect prevederile art. 76 alin. (1) lit. a) din C. pen. 1969, precum şi aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, neindicarea temeiului juridic pentru aplicarea pedepsei complementare prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) din C. pen. din 1969, aplicarea pedepsei accesorii direct pe lângă pedeapsa rezultantă stabilită ca urmare a contopirii pedepselor dispuse, însă nu a aplicat pedeapsa accesorie pentru fiecare infracţiune în parte, pentru care s-a dispus condamnarea la pedeapsa închisorii, în condiţiile art. 71 alin. (2) din C. pen. din 1969.

Totodată, parchetul a criticat pe netemeinicie pedepsele aplicate inculpatului A. şi sporul dispus ca urmare a contopirii pedepselor de către prima instanţă, considerând că trebuie să aibă un cuantum mai mare, ţinând cont de situaţia concretă şi criteriile de individualizare a pedepselor, nereţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. 1969, întrucât simpla lipsă a antecedentele penale nu poate constitui automat, prin ea însăşi, circumstanţă atenuantă, dacă nu este coroborată cu alte elemente, aplicarea acestor circumstanţe nereprezentând o obligaţie pentru instanţa de judecată decât în măsura în care o astfel de modalitate de diminuare a pedepselor aplicate se justifică în raport cu scopul lor şi cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 52 şi art. 72 din C. pen. din 1960. Parchetul consideră că durata de aplicare a pedepsei complementare trebuie, de asemenea, să fie mai mare, iar pedeapsa rezultantă, cu închisoarea se impune să fie executată în regim de detenţie, iar dacă instanţa de apel va aprecia oportună dispoziţia de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, se apreciază că se impune majorarea duratei termenului de încercare dispus de instanţa de fond, critici pe care instanţa de apel le consideră parţial fondate, aşa cum se va arăta.

Instanţa de apel va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară, în pedepse componente pe care le va repune în individualitatea lor, respectiv 2 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară, 2 luni închisoare, 1 an închisoare şi sporul de 6 luni închisoare.

Înalta Curte în procesul de reindividualizare a pedepselor aplicate inculpatului A., reevaluând criteriile de individualizare a pedepselor potrivit art. 72 din C. pen. din 1969, în condiţiile concrete ale cauzei, constată că faţă de circumstanţele reale ale faptelor comise care au avut loc acum 13 ani, respectiv 2007 - 2011, la un moment apropiat de aderarea României la Uniunea Europeană, reprezentând până la momentul prezentei decizii o perioadă îndelungată de timp, când reacţia socială este diminuată, în condiţiile criteriilor stabilite şi de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauza Lettelier împotriva Franţei), gradul de pericol social al faptelor săvârşite în modalităţile concrete de comitere, aşa cum au fost stabilite de prima instanţă şi însuşită de instanţa de apel, s-a atenuat odată cu trecerea timpului, calitatea de primar a inculpatului, cuantumului prejudiciului care nu a fost recuperat, precum şi circumstanţele personale pozitive ale inculpatului, este căsătorit, are copii studenţi, lipsa antecedentelor penale, dar se impune şi reţinerea distinctă a dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969, pentru infracţiunea privind fondurile europene şi art. 76 alin. (1) lit. e) din C. pen. pentru infracţiunile de fals intelectual, ceea ce atrage aplicarea cuantumurilor pedepselor, sub minimul legal, în raport, cu prevederile invocate.

Instanţa de apel a dat relevanţă aplicării distincte a circumstanţei atenuante judiciare prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 (conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii) la toate infracţiunile pentru care va fi condamnat inculpatul A., în raport, cu actele în circumstanţiere depuse la prima instanţă, în dosarul curţii de apel.

Astfel, a fost depusă lista investiţiilor realizate pe raza comunei Golăieşti în perioada mandatelor de primar al inculpatului A., din care rezultă că au fost pietruite mai multe drumuri comunale DC 16 Cilibiu - Cotu lui Ivan, Cilibiu - Grădinari, Golăieşti - Podu Jîjîiei, alimentarea cu apă a satelor Golăieşti, Cilibiu, Grădinari, Podu Jîjîiei, pietruirea, reabilitarea şi modernizarea drumului sătesc Cilkibiu - Grădinari - Medeleni, comuna Golăieşi, reabilitarea de poduri şi podeţe în comuna Golăieşti, asfaltare DC 16 Coada Stâncii - Cilibiu, construirea Centrului de Zi pentru Copii din comuna Golăieşti, extinderea sistemului de alimentare cu apă şi canalizare în comuna Golăieşti, construirea Centrului de Informare Turistică în comuna Golăieşti, reparaţii capitale la sediul Primăriei Golăieşti, modernizarea unor drumuri comunale, alimentare cu apă şi canalizare în satele Petreşti, Medeleni şi Cotu lui Ivan, reabilitarea şi modernizarea Căminului Cultural în comuna Golăieşti, construirea Şcolilor Primare sat Cotu lui Ivan, sat Cilibiu, reabilitarea şi modernizarea Şcolii Primare Grădinari, reabilitarea şi modernizarea Şcolii Primare Petreşti, reabilitare, extindere şi dotare Şcoală Gimnazială Golăieşti. Din scrisoarea de recomandare depusă la dosar dată de directorul Şcolii Gimnaziale Golăieşti, din caracterizările depuse de foşti preoţi şi actualul preot rezultă că este o persoană cu o conduită familială deosebită, comportament implicat în activităţile desfăşurate de cadrele didactice,s-a implicat într-un proiect POSDRU "Educaţie remedială şi învăţare asistată pentru prevenirea părăsirii timpurii a şcolii şi asistenţă pentru programe de tip A doua şansă pentru reintegrare în educaţie a celor ce au părăsit timpuriu şcoala", este un bun credincios al parohiei, un bun familist, soţ devotat, a dat o educaţie aleasă copiilor, care sunt studenţi, s-a implicat în sprijinirea familiilor care treceau prin diferite situaţii dificile, mai ales a celor cu o situaţie materială precară.

Aşadar, Înalta Curte, ţinând cont de aspectele menţionate în mod concret şi faţă de dispoziţiile legale invocate, va stabili pedepse principale pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului A., în cuantumuri sub minimul legal, ca urmare a aplicării circumstanţelor atenuante judiciare arătate. Totodată, se va aplica pedeapsa complementară alături de pedeapsa principală pentru infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 forma în vigoare anterioară datei de 01.02.2014, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) din C. pen. 1969, având în vedere gravitatea infracţiunilor comise, de către inculpatul A., circumstanţele reale ale acestora şi consecinţele lor, sunt de natură a interzice drepturile de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă orientată către minim, precum şi aplicarea ca pedeapsă accesorie după fiecare faptă reţinută în sarcina inculpatului, interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua şi lit. b) din C. pen. din 1969 pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 din C. pen. din 1969.

Instanţa va face aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969 rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 şi art. 35 alin. (1) din C. pen. din 1969 şi va contopi pedepsele aplicate prin prezenta în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă finală de 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţi public sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, prev. de art. 64 lit. a), teza a doua şi b din C. pen. din 1969.

Instanţa de apel consideră că atât cuantumurile pentru fiecare infracţiune comisă, cât şi cel al pedepsei principale rezultante, fără să mai fie necesar a fi sporită, sunt de natură să asigure îndeplinirea scopurilor pedepsei, atât cel coercitiv, de exemplaritate, dar şi cel educativ, dând posibilitatea unei reintegrări sociale pozitive a inculpatului.

Totodată, pedeapsa complementară rezultantă de 3 ani a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, prev. de art. 64 lit. a), teza a doua şi b din C. pen. din 1969, reflectă gravitatea faptelor comise, reprezentând un impediment legal necesar în conştientizarea consecinţelor acestora.

Înalta Curte consideră că modalitatea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului A., potrivit art. 861 din C. pen. din 1969 pe durata termenului de încercare maxim de 8 ani stabilit conform art. 862 din C. pen. din 1969 reprezintă singura modalitate care poate să asigura avertismentul cu privire la conduita viitoare a inculpatului, în sensul îndreptării atitudinii acestuia faţă de comiterea de infracţiuni, dă posibilitatea conştientizării consecinţelor faptelor comise, precum şi contribuie la implicarea inculpatului în recuperarea prejudiciului produs împreună cu ceilalţi inculpaţi.

Instanţa de apel consideră că aplicarea unor pedepse majorate inculpatului A. cu executare în regim de detenţie după o perioadă lungă de timp de la momentul comiterii infracţiunilor, la 13 ani de la săvârşirea lor, nu mai asigură o realizare a scopurilor pedepsei ca atunci când reacţia socială trebuie să fie imediată, ţinând cont şi de conduita pozitivă anterioară a inculpatului, lipsa antecedentelor penale ale acestuia, modalitatea executării pedepsei neprivativă de libertate este cea oportună în procesul de reinserţie socială a inculpatului.

Înalta Curte având în vedere modalitatea executării pedepsei rezultante prin suspendarea supravegherii acestuia, va face aplicarea şi a dispoziţiilor art. 86 3 din C. pen. din 1969, inculpatul fiind obligat, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi, organul desemnat cu supravegherea, conform programului stabilit de Serviciul de Probaţiune; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Se va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 din C. pen. din 1969 a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969 se va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În ceea ce priveşte pe inculpatul B., Înalta Curte constată, aşa cum a arătat în considerentele mai sus menţionate, în raport, cu procesul de reevaluare a materialului probator administrat în cursul procesului penal, înlăturând mijloacele de probă precizate ce nu se coroborau şi reţinerea în mod concret şi detaliat a mijloacelor de probă care i-au format convingerea dincolo de orice îndoială că acesta se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 forma în vigoare anterioară datei de 01.02.2014, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., art. 289 din C. pen. din 1969 cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 forma în vigoare la data săvârşirii faptei (adeverinţa nr. x/10.03.2011), cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969.

Astfel, Înalta Curte consideră că din materialul probator analizat şi indicat, ca, de altfel ca şi prima instanţă, ce a reţinut corect baza factuală, în detaliu şi însuşită de instanţa de apel, a rezultat, în esenţă, că faptele inculpatului B., care în calitatea de viceprimar al comunei Golăieşti, uzând de funcţia deţinută cu intenţie directă a urmărit prin toate demersurile efectuate, de a acorda ajutorul său inculpatului A., primarul comunei Golăieşti la întocmirea şi folosirea de documente false, inexacte ori incomplete, atât în cererile depuse la APIA, cât şi în toată documentaţia depusă la APIA pentru anii 2008, 2009, 2010, 2011, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, împreună cu inculpaţii A., C. şi D., să desfăşoare o activitate ilicită ce a condus la obţinerea de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene, din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, în cuantum total de 2.136.478,85 RON, prevăzând şi urmărind prejudicierea bugetului de stat şi al Uniunii Europene, întruneşte, atât obiectiv, cât şi subiectiv, conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 forma în vigoare anterioară datei de 01.02.2014, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969.

De asemenea, inculpatul B. a întocmit în fals şi semnat adeverinţa nr. x/ 10.03.2011 şi remiterea acesteia către inculpatul A. pentru ataşarea la dosarele APIA 2008 - 2011, întruneşte atât obiectiv, cât şi subiectiv conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzută de art. 289 din C. pen. din 1969 cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 forma în vigoare la data săvârşirii faptei, faptă ce se va reţine în concurs real, cu aceea menţionată mai sus, în condiţiile art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969.

Înalta Curte constată criticile formulate de parchet cu privire legea penală mai favorabilă, referitor la infracţiunile comise de inculpatul B. ca fiind întemeiate, pentru aceleaşi considerente, arătate mai sus, aşa încât în cauză legea penală mai favorabilă este dată, atât de C. pen. din 1969, cât şi de Legea nr. 78/2000 forma în vigoare anterioară datei de 01.02.2014.

Aceleaşi critici ale parchetului, apreciate de instanţa de apel, ca fiind întemeiate cu privire la nereţinerea dispoziţiilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în forma anterioară datei de 01.02.2014 cu referire la art. 289 din C. pen. din 1969, precum şi a alin. (1) al art. 253 1 din C. pen. din 1969, de către prima instanţă, pentru considerentele deja arătate, se consideră ca fiind incidente şi în cazul infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului B.

Instanţa de apel, în ceea ce priveşte infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 din C. pen. din 1969 cu referire şi la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 forma în vigoare la data săvârşirii faptei cu privire la întocmirea în fals şi semnarea adeverinţei nr. x/22.10.2008, va face aplicarea art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului B., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie specială.

Înalta Curte consideră că din materialul probator administrat a rezultat că fapta inculpatului B. de a semna contractul de concesiune nr. x/ 18 iunie 2008 în calitate de reprezentant al Consiliului Local Golăieşti, obţinând prin acest act (în calitate de membru fondator al D., precum şi de secretar general al asociaţiei), un folos material constând în utilizarea gratuită a păşunii comunale pentru o perioadă de 11 ani, întruneşte, atât obiectiv, cât şi subiectiv, conţinutul constitutiv al infracţiunii conflict de interese prevăzută de art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 2531 alin. (1) din C. pen. din 1969.

Infracţiunea de conflict de interese prevăzută de art. 2531 alin. (1) din C. pen. din 1969 este pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani închisoare.

Potrivit art. 122 alin. (1) lit. d) din C. pen. din 1969 termenul de prescripţie a răspunderii persoanei fizice este de 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, dar care nu depăşeşte 5 ani, iar potrivit art. 124 din acelaşi cod se statuează că "Prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut în art. 122 este depăşit cu încă jumătate", astfel încât 5 + 2,6 = 7 ani şi 6 luni ce se calculează de la data săvârşii faptei, respectiv de la 18 iunie 2008, termenul de prescripţie specială s-a împlinit la 17 decembrie 2015.

În raport cu cele menţionate, Înalta Curte, în baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului B. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conflict de interese prev. art. 2531 alin. (1) din C. pen. din 1969, întrucât a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale.

Instanţa de apel constată ca fiind întemeiată şi critica parchetului cu privire la nelegalitatea aplicării pedepsei aplicate de către prima instanţă, ca urmare şi a circumstanţelor atenuante judiciare şi regimului sancţionator, privind pe inculpatul B., reţinute pentru infracţiunile prevăzute de art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. 1969, neputându-se coborî decât până la 3 ani, în condiţiile în care trebuiau reţinute corect prevederile art. 76 alin. (1) lit. a) din C. pen. 1969, precum şi aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, neindicarea temeiului juridic pentru aplicarea pedepsei complementare prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) din C. pen. din 1969, aplicarea pedepsei accesorii direct pe lângă pedeapsa rezultantă stabilită ca urmare a contopirii pedepselor dispuse, însă nu a aplicat pedeapsa accesorie pentru fiecare infracţiune în parte, pentru care s-a dispus condamnarea la pedeapsa închisorii, în condiţiile art. 71 alin. (2) din C. pen. din 1969.

Totodată, parchetul a criticat pe netemeinicie pedepsele aplicate inculpatului B., considerând că trebuie să aibă un cuantum mai mare, ţinând cont de situaţia concretă şi criteriile de individualizare a pedepselor, se impune a fi dispus un spor de pedeapsă ca urmare a contopirii pedepselor aplicate, nereţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. 1969, întrucât simpla lipsă a antecedentele penale nu poate constitui automat, prin ea însăşi, circumstanţă atenuantă, dacă nu este coroborată cu alte elemente, iar pedeapsa rezultantă cu închisoarea se impune să fie executată în regim de detenţie.

Instanţa de apel va descontopi pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor, respectiv, de 1 an şi de 2 luni închisoare.

Înalta Curte în procesul de reindividualizare a pedepselor aplicate inculpatului B., reevaluând criteriile de individualizare a pedepselor potrivit art. 72 din C. pen. din 1969, în condiţiile concrete ale cauzei, constată că faţă de circumstanţele reale ale faptelor comise care au avut loc acum 12 ani, respectiv 2008 - 2011, la un moment apropiat de aderarea României la Uniunea Europeană, reprezentând până la momentul prezentei decizii o perioadă îndelungată de timp, când reacţia socială este diminuată, în condiţiile criteriilor stabilite şi de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauza Lettelier împotriva Franţei), gradul de pericol social al faptelor săvârşite în modalităţile concrete de comitere, aşa cum au fost stabilite de prima instanţă şi însuşită de instanţa de apel, s-au atenuat odată cu trecerea timpului, calitatea de viceprimar a inculpatului, cuantumului prejudiciului care nu a fost recuperat, precum şi circumstanţele personale pozitive ale inculpatului, este căsătorit, 2 copii, lipsa antecedentelor penale, dar se impune şi reţinerea distinctă a dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969, pentru infracţiunea privind fondurile europene şi art. 76 alin. (1) lit. e) din C. pen., pentru infracţiunea de fals intelectual, ceea ce atrage aplicarea cuantumului pedepselor sub minimul legal, în raport cu prevederile invocate.

Instanţa de apel a dat relevanţă aplicării distincte a circumstanţei atenuante judiciare prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 (conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii) la toate infracţiunile pentru care va fi condamnat inculpatul B., în raport, cu actele în circumstanţiere depuse la prima instanţă, în dosarul curţii de apel.

Astfel, din caracterizările depuse rezultă că era un părinte implicat în îmbunătăţirea condiţiilor de studiu pentru cei 560 elevi pe care comuna îi are, un bun credincios al parohiei, un bun familist, soţ devotat, a dat o educaţie aleasă copiilor, LLLLLLL. este la Colegiul Naţional "G. Brăileanu" din Iaşi, iar, MMMMMMM. este absolventă a Facultăţii de Litere din Iaşi, specializarea română - engleză, promoţia 2011 - 2014, s-a implicat în activităţile din comunitate.

Aşadar, Înalta Curte, ţinând cont de aspectele menţionate în mod concret şi faţă de dispoziţiile legale invocate, va stabili pedepse principale pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului B., în cuantumuri sub minimul legal, ca urmare a aplicării circumstanţelor atenuante judiciare arătate. Totodată, se va aplica pedeapsa complementară alături de pedeapsa principală pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 forma în vigoare anterioară datei de 01.02.2014, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) din C. pen. 1969, având în vedere gravitatea infracţiunilor comise, de către inculpatul B., circumstanţele reale ale acestora şi consecinţele lor, sunt de natură a interzice drepturile de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă orientată către minim, precum şi aplicarea ca pedeapsă accesorie după fiecare faptă reţinută în sarcina inculpatului, interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua şi lit. b) din C. pen. din 1969 pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 din C. pen. din 1969.

Instanţa va face aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969 rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 şi art. 35 alin. (1) din C. pen. din 1969 şi va contopi pedepsele aplicate prin prezenta în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă finală de 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţi public sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, prev. de art. 64 lit. a), teza a doua şi b din C. pen. din 1969.

Instanţa de apel consideră că, atât cuantumurile pentru fiecare infracţiune comisă, cât şi cel al pedepsei principale rezultante, fără să mai fie necesar a fi sporită, sunt de natură să asigure îndeplinirea scopurilor pedepsei, atât cel coercitiv, de exemplaritate, dar şi cel educativ, dând posibilitatea unei reintegrări sociale pozitive a inculpatului.

Totodată, pedeapsa complementară rezultantă de 3 ani a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, prev. de art. 64 lit. a), teza a doua şi b din C. pen. din 1969, reflectă gravitatea faptelor comise, reprezentând un impediment legal necesar în conştientizarea consecinţelor acestora.

Înalta Curte consideră că modalitatea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului B., potrivit art. 861 din C. pen. din 1969 pe durata termenului de încercare ridicat de 6 ani stabilit conform art. 862 din C. pen. din 1969 reprezintă singura modalitate care poate să asigura avertismentul cu privire la conduita viitoare a inculpatului, în sensul îndreptării atitudinii acestuia faţă de comiterea de infracţiuni, dă posibilitatea conştientizării consecinţelor faptelor comise, precum şi contribuie la implicarea inculpatului în recuperarea prejudiciului produs împreună cu ceilalţi inculpaţi.

Instanţa de apel consideră că aplicarea unor pedepse majorate inculpatului B. cu executare în regim de detenţie după o perioadă lungă de timp de la momentul comiterii infracţiunilor, la 12 ani de la săvârşirea lor, nu mai asigură o realizare a scopurilor pedepsei ca atunci când reacţia socială trebuie să fie imediată, dar ţinând cont şi de conduita pozitivă anterioară a inculpatului, lipsa antecedentelor penale ale acestuia, modalitatea executării pedepsei neprivativă de libertate este cea oportună în procesul de reinserţie socială a inculpatului.

Înalta Curte având în vedere modalitatea executării pedepsei rezultante prin suspendarea supravegherii acestuia, va face aplicarea şi a dispoziţiilor art. 863 din C. pen. din 1969, inculpatul fiind obligat, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi, organul desemnat cu supravegherea, conform programului stabilit de Serviciul de Probaţiune; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Se va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 din C. pen. din 1969 a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969 se va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În ceea ce priveşte pe inculpata C., instanţa de apel constată, aşa cum a arătat în considerentele mai sus menţionate, în raport, cu procesul de reevaluare a materialului probator administrat în cursul procesului penal, înlăturând mijloacele de probă precizate ce nu se coroborau şi reţinerea în mod concret şi detaliat a mijloacelor de probă care i-au format convingerea dincolo de orice îndoială că aceasta se face vinovată de săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 forma în vigoare anterioară datei de 01.02.2014, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969.

Astfel, Înalta Curte apreciază că din materialul probator analizat şi indicat, ca, de altfel ca şi prima instanţă, ce a reţinut corect baza factuală, în detaliu şi însuşită de instanţa de apel, a rezultat, în esenţă, că fapta inculpatei C., care cu intenţie directă a urmărit prin toate demersurile efectuate de folosire sau de prezentare de documente false, inexacte ori incomplete, atât în cererile depuse la APIA, cât şi în toată documentaţia depusă la APIA pentru anii 2007, 2008, 2009, 2010, 2011, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, împreună cu inculpaţii A., B. şi D., să desfăşoare o activitate ilicită ce a condus la obţinerea de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene, din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, în cuantum total de 2.136.478,85 RON, prevăzând şi urmărind prejudicierea bugetului de stat şi al Uniunii Europene, întruneşte, atât obiectiv, cât şi subiectiv, conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 forma în vigoare anterioară datei de 01.02.2014, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969.

Înalta Curte constată criticile formulate de parchet cu privire legea penală mai favorabilă, referitor la infracţiunea comisă de inculpata C. ca fiind întemeiată, pentru aceleaşi considerente, arătate mai sus, aşa încât în cauză legea penală mai favorabilă este dată, atât de C. pen. din 1969, cât şi de Legea nr. 78/2000 forma în vigoare anterioară datei de 01.02.2014.

De asemenea, sunt fondate şi criticile parchetului cu privire la nelegalitatea pedepsei cu închisoarea, raportat la cuantumul dispus pentru infracţiunea de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută şi pedepsită de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. di 1969, în sensul că pedeapsa putea fi dispusă în cuantumul de 3 ani, însă prima instanţă a stabilit cuantumul nelegal de 2 ani, trebuind a fi reţinute şi dispoziţiile art. 76 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 şi nu art. 76 alin. (1) lit. c) din acelaşi cod.

Totodată, parchetul în apelul declarat a criticat hotărârea primei instanţe şi sub aspecte de netemeinicie, în sensul că se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea într-un cuantum mai mare, având în vedere situaţia concretă şi criteriile de individualizare a pedepselor, cu executare în regim de detenţie, nereţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. 1969, întrucât simpla lipsă a antecedentelor penale nu poate constitui automat, prin ea însăşi, circumstanţă atenuantă, dacă nu este coroborată cu alte elemente. Totodată, s-a apreciat că durata de aplicare a pedepsei complementare trebuie să fie mai mare decât cea stabilită de instanţa de fond, întrucât durata de 3 ani este mică raportat la necesitatea eficienţei acestei, C. pen. permite stabilirea unei perioade de până la 10 ani în care să fie aplicată pedeapsa complementară, precum şi faptul că pedepsele complementare şi accesorii îndeplinesc, alături de pedeapsa principală, funcţiile de constrângere, de reeducare şi exemplaritate, eficienţa lor în acest sens fiind dată de conţinutul şi durata acestora.

Înalta Curte în procesul de reindividualizare a pedepsei aplicată inculpatei C., reevaluând criteriile de individualizare a pedepselor potrivit art. 72 din C. pen. din 1969, în condiţiile concrete ale cauzei, constată că faţă de circumstanţele reale ale faptei comise care a avut loc acum 13 ani, respectiv 2007 - 2011, la un moment apropiat de aderarea României la Uniunea Europeană, reprezentând până la momentul prezentei decizii o perioadă îndelungată de timp, când reacţia socială este diminuată, în condiţiile criteriilor stabilite şi de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauza Lettelier împotriva Franţei), gradul de pericol social al faptei săvârşite în modalităţile concrete de comitere, aşa cum a fost stabilită de prima instanţă şi însuşită de instanţa de apel, s-a atenuat odată cu trecerea timpului, cuantumul prejudiciului care nu a fost recuperat, precum şi circumstanţele personale pozitive ale inculpatei, este căsătorită, are 3 copii, lipsa antecedentelor penale, dar se impune şi reţinerea distinctă a dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969, pentru infracţiunea privind fondurile europene, ceea ce atrage aplicarea cuantumului pedepsei, sub minimul legal, în raport cu prevederile invocate.

Instanţa de apel a dat relevanţă aplicării distincte a circumstanţei atenuante judiciare prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 (conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii) la infracţiunea pentru care va fi condamnată inculpatul C., în raport, cu actele în circumstanţiere depuse la prima instanţă, în dosarul curţii de apel.

Astfel, din caracterizările depuse rezultă că este o bună credincioasă, implicată în comunitate, în ajutorarea celor aflaţi în nevoie, modestă, o mamă şi o soţie model, a acordat o creştere şi educaţie deosebită celor 3 copii, care sunt studenţi.

Aşadar, Înalta Curte, ţinând cont de aspectele menţionate în mod concret şi faţă de dispoziţiile legale invocate, va stabili pedeapsa principală pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatei C., în cuantum sub minimul legal, ca urmare a aplicării circumstanţelor atenuante judiciare arătate. Totodată, se va aplica pedeapsa complementară alături de pedeapsa principală pentru infracţiunea prevăzută de art. art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 forma în vigoare anterioară datei de 01.02.2014, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) din C. pen. 1969, având în vedere gravitatea infracţiunii comise, de către inculpata C., circumstanţele reale ale acestei şi consecinţele sale, fiind de natură a interzice drepturile de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă orientată către minim, precum şi aplicarea ca pedeapsă accesorie după fiecare faptă reţinută în sarcina inculpatului, interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua şi lit. b) din C. pen. din 1969 pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 din C. pen. din 1969.

Instanţa de apel consideră că, pedeapsa aplicată în cuantum de 3 ani închisoare ca fiind în măsură să asigure îndeplinirea scopurilor pedepsei, atât cel coercitiv, de exemplaritate, dar şi cel educativ, dând posibilitatea unei reintegrări sociale pozitive a inculpatei.

Totodată, pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, prev. de art. 64 lit. a), teza a doua şi b din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din Legea 286/2009 privind C. pen., reflectă gravitatea faptelor comise, reprezentând un impediment legal necesar în conştientizarea consecinţelor acestora.

Înalta Curte consideră că modalitatea suspendării condiţionate potrivit art. 81 alin. (1), art. 82 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din Legea 286/2009 privind C. pen., pe durata unui termen de încercare de 5 ani conform art. 82 din C. pen., reprezintă singura modalitate care poate să asigure îndreptarea conduitei viitoare a inculpatei, faţă de comiterea de infracţiuni, dă posibilitatea conştientizării consecinţelor faptelor comise, precum şi contribuie la implicarea inculpatei în recuperarea prejudiciului produs împreună cu ceilalţi inculpaţi.

Instanţa de apel consideră că aplicarea unei pedepse majorate inculpatei C. cu executare în regim de detenţie după o perioadă lungă de timp de la momentul comiterii infracţiunilor, la 13 ani de la săvârşirea lor, nu mai asigură o realizare a scopurilor pedepsei ca atunci când reacţia socială trebuie să fie imediată, dar ţinând cont şi de conduita pozitivă anterioară a inculpatei, lipsa antecedentelor penale ale acestuia, modalitatea executării pedepsei neprivativă de libertate este cea oportună în procesul de reinserţie socială a acesteia.

De asemenea, aplicarea unei pedepse complementare mai mare decât cea dispusă ar fi disproporţionată, în raport cu pedeapsa principală aplicată şi nu şi-ar atinge finalitatea, faţă de gravitatea faptei comise, în modalităţile concrete reţinute.

Înalta Curte, în baza art. 359 alin. (1) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din Legea 286/2009 privind C. pen., va atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 din C. pen., în sensul că, dacă în cursul termenului de încercare săvârşeşte din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen, instanţa va revoca suspendarea condiţionată dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969 se va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

În ceea ce priveşte pe inculpata D., Înalta Curte constată, aşa cum a arătat în considerentele mai sus menţionate, în raport, cu procesul de reevaluare a materialului probator administrat în cursul procesului penal, înlăturând mijloacele de probă precizate ce nu se coroborau şi reţinerea în mod concret şi detaliat a mijloacelor de probă care i-au format convingerea dincolo de orice îndoială că aceasta se face vinovată de săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 forma în vigoare anterioară datei de 01.02.2014, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969.

Astfel, Înalta Curte apreciază că din materialul probator analizat şi indicat, ca, de altfel ca şi prima instanţă, ce a reţinut corect baza factuală, în detaliu şi însuşită de instanţa de apel, a rezultat, în esenţă, că fapta inculpatei D., care cu intenţie directă a urmărit prin toate demersurile efectuate prin reprezentanţii săi, ca membrii fondatori inculpaţii A. şi B., inculpatul A., în calitate de preşedinte al asociaţiei fiind împuternicit să reprezinte Asociaţia, de folosire sau de prezentare de documente false, inexacte ori incomplete, atât în cererile depuse la APIA, cât şi în toată documentaţia depusă la APIA pentru anii 2008, 2009, 2010, 2011, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi în mod distinct distinct aceasta, ca persoană juridică împreună cu inculpaţii A., B. şi C., să desfăşoare o activitate ilicită ce a condus la obţinerea de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene, din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, în cuantum total de 2.136.478,85 RON, prevăzând şi urmărind prejudicierea bugetului de stat şi al Uniunii Europene, întruneşte, atât obiectiv, cât şi subiectiv, conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzută de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 forma în vigoare anterioară datei de 01.02.2014, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969.

Înalta Curte constată criticile formulate de parchet cu privire legea penală mai favorabilă, referitor la infracţiunea comisă de inculpata D. ca fiind întemeiată, pentru aceleaşi considerente, arătate mai sus, aşa încât în cauză legea penală mai favorabilă este dată, atât de C. pen. din 1969, cât şi de Legea nr. 78/2000 forma în vigoare anterioară datei de 01.02.2014.

De asemenea, sunt fondate şi criticile parchetului de netemeinicie formulate de către Parchet cu privire la amenda ce i-a fost aplicată de către instanţa de fond ca pedeapsa principală, impunându-se majorarea acestuia, argumentându-se caracterul represiv al pedepsei, în acest caz, fiind direct proporţional cu suma de bani pe care condamnata este obligată să o plătească, cu micşorarea silită, în acest fel a patrimoniului acesteia. Duritatea pedepsei este dată în acest caz, de privaţiunea patrimonială, represiunea constituind un element de eficienţă juridică a pedepsei, în raport cu gravitatea faptei,

Înalta Curte, reevaluând criteriile de individualizare a pedepsei în cazul persoanei juridice prevăzute de art. 72 alin. (3) din C. pen. din 1969, în contextul concret al cauzei, constată gradul de pericol social concret ridicat al faptei comise de aceasta, caracterul repetat, precum şi modalităţile efective de săvârşire prin depunerea, prin reprezentantul legal a unor cereri şi documentaţii cu date false, inexacte ori incomplete pentru obţinerea de fonduri europene, producând şi cu ceilalţi inculpaţi persoane fizice un prejudiciu semnificativ, care nu a fost recuperat, ceea ce impune aplicarea unei pedepse cu amendă într-un cuantum majorat, respectiv 40.000 RON, care va asigura realizarea scopurilor pedepsei, în stoparea unei activităţi ilicite şi revenirea la o conduită în raporturile economice şi comunitare, conform scopului constituirii sale.

Astfel, în baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. se va condamna inculpata D., cu sediul în jud. Iaşi la pedeapsa amenzii în cuantum de 40.000 RON pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută şi pedepsită de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 forma în vigoare anterioară datei de 01.02.2014, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969.

Se va aplica inculpatei pedeapsa complementară a suspendării activităţii pe o durată de 1 an prevăzută de art. 713 din C. pen. din 1969 rap. la art. 531 alin. (3) lit. b) din C. pen. din 1969 şi art. 532 alin. (4) din C. pen. din 1969, considerându-se că aceasta este suficientă, în raport cu gravitatea faptei şi contribuie la îndreptarea conduitei acesteia în activitatea viitoare.

Înalta Curte consideră că în mod corect prima instanţă, în ceea ce o priveşte pe inculpata C. a făcut aplicarea Deciziei nr. 1/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 138 din 23 februarie 2016 prin care a fost admisă sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2015 prin care se solicita pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: "dacă întreprinderea individuală, persoană juridică fără personalitate juridică, poate fi subiect activ al unei infracţiuni săvârşite în realizarea obiectului de activitate" şi a stabilit că întreprinderea individuală, formă de activitate economică organizată de întreprinzătorul persoană fizică în temeiul dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, nu are calitatea de persoană juridică şi, prin urmare, nu poate răspunde penale în condiţiile prevăzute de art. 135 din C. pen.

Astfel, ţinând cont de considerentele deciziei mai sus menţionate, precum şi de faptul nu există modificări terminologice de substanţă în dispoziţiile actelor normative, referitoare la persoana juridică şi la statutul său, reţinând intenţia neechivocă a legiuitorului penal, dispoziţiile art. 135 din C. pen. şi art. 191 din C. pen. 1969, în ceea ce priveşte răspunderea penală a întreprinderii familiale, care nu poate fi justificată, aşa încât I.F. C. nu are calitatea de persoană juridică şi nu poate răspunde penal.

Înalta Curte referitor la infracţiunea reţinută în sarcina inculpatei C., pentru aceleaşi considerente, arătate mai sus, consideră că în cauză legea penală mai favorabilă este dată, atât de C. pen. din 1969, cât şi de Legea nr. 78/2000 forma în vigoare anterioară datei de 01.02.2014.

Instanţa de apel, însuşindu-şi argumentele primei instanţe, în baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. cu referire la Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Complet DCD/P) nr. 1/2016 va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului C. pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentare cu rea-credinţă d documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. şi ped. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 forma în vigoare anterioară datei de 01.02.2014, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969.

Înalta Curte consideră ca fiind întemeiată critica parchetului cu privire la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. referitoare la acţiunea civilă în procesul penal, în sensul lăsării nesoluţionate a acesteia, în condiţiile încetării procesului penal, potrivit temeiul aplicat, însă impunându-se menţinerea măsurilor asigurătorii dispuse, de către procuror, în condiţiile art. 397 alin. (5) din C. proc. pen.

Legiuitorul a statuat în conţinutul art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. că: "În caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e), f) - cu excepţia prescripţiei, i) şi j), în caz de încetare a procesului penal, ca urmare a retragerii plângerii prealabile, precum şi în cazul prevăzut de art. 486 alin. (2), instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă.

În dispoziţiile art. 397 alin. (5) din C. proc. pen. se prevede că:

"În cazul în care, potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (5), instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă, măsurile asigurătorii se menţin. Aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

Aşadar, instanţa de apel, în latură civilă, în baza dispoziţiilor art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. şi art. 397 alin. (5) din C. proc. pen. va lăsa nesoluţionată acţiunea civilă faţă de intimata inculpată C. - prin reprezentant legal LLL. şi va menţine măsurile asigurătorii privind pe această inculpată, dispuse prin ordonanţele din 18.11.2010 şi 28.11.2012.

Referitor la apelul declarat de partea civilă M.A.D.R - A.P.I.A Bucureşti împotriva aceleiaşi sentinţe, constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:

Din analiza cauzei, instanţa de apel constată că în mod parţial corect prima instanţă a soluţionat acţiunea civilă exercitată de partea civilă M.A.D.R. - A.P.I.A. Bucureşti, în sensul că a constatat întrunirea condiţiilor răspunderii civile delictuale şi obligarea inculpaţilor A., B., C., D., la plata sumelor solicitate, însă în mod eronat a fost stabilit momentul de la care se adaugă accesoriile fiscale, respectiv de la momentul constituirii ca parte civilă şi nu cum în mod corect trebuiau acordate de la data efectuării fiecărei plăţi.

În raport cu cele menţionate, Înalta Curte va obliga pe inculpaţii A., B., C. şi D. să achite părţii civile MADR-APIA Bucureşti la despăgubiri civile la suma de 2.136.478,85 RON, reprezentând creanţă principală, la care se adaugă accesoriile fiscale calculate conform C. proc. fisc. de la data efectuării fiecărei plăţi până la achitarea efectivă a debitului.

În ceea ce priveşte apelul declarat de inculpata C., instanţa de apel consideră că acesta este nefondat, având în vedere considerentele detaliate în apelul parchetului, cu privire la reevaluarea materialului probator administrat în cursul procesului penal privind pe inculpată, din care rezultă dincolo de orice îndoială vinovăţia acesteia în comiterea infracţiunii ce i-a fost reţinută în sarcina sa.

Din coroborarea declaraţiilor martorilor indicaţi, cu înscrisurile arătate şi aflate la dosarul parchetului, cu adeverinţele care conţin date nereale semnate fie de inculpatul A., fie de inculpatul B., precum şi din celelalte documente depuse, inculpata a cunoscut situaţia acestora şi a acţionat cu intenţie directă, atunci când a folosit şi prezentat documente false, inexacte şi incomplete, alături de ceilalţi inculpaţi în scopul obţinerii de fonduri europene, cauzând prejudiciul stabilit.

Instanţa de apel nu poate avea în vedere criticile formulate de apelanta inculpată în motivele de apel formulate în scris, întrucât aşa cum s-a arătat sunt întrunite, atât obiectiv, cât şi subiectiv elementele constitutive ale infracţiunii ce i-a fost reţinută în sarcina sa, aşa încât soluţia de achitarea a acesteia pe temeiurile solicitate fie pe art. 16 lit. b) din C. proc. pen., fapta nu a fost săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, respectivă intenţia directă nu se susţine, întrucât inculpata cunoştea despre documentele prezentate că erau fie false, fie conţineau date inexacte.

De asemenea, nici solicitarea de achitare a inculpatei C. în temeiul art. 16 lit. c) din C. proc. pen., inexistenţa probelor pentru ca o persoană a săvârşit infracţiunea, nu este justificată, întrucât materialul probator administrat şi reevaluat de instanţa de apel a relevat că, atât din declaraţiile martorilor menţionaţi, a căror conţinut a fost chiar exemplificat, cu adeverinţele falsificate, precum şi cu celelalte documente existente la dosar, au dovedit contribuţia şi vinovăţia inculpatei în comiterea infracţiunii reţinute.

Referitor la apelul declarat de apelantul inculpat A. împotriva aceleiaşi sentinţe, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, având în vedere amplele considerente expuse cu privire la materialul probator reevaluat şi coroborat, declaraţiile martorilor indicaţi, a căror conţinut a fost expus cu caracter exemplificativ, înlăturarea celorlalţi martori precizaţi, probele cu caracter ştiinţific la care s-a făcut referire, documentele existente din care rezultă dincolo de orice îndoială contribuţia şi vinovăţia inculpatului în comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina sa.

Instanţa de control judiciar consideră că nu se justifică solicitările formulate de apărarea apelantului inculpat cu privire la achitarea acestuia în temeiul art. 16 lit. b) din C. proc. pen., toate infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului, fiind comise cu intenţie directă, în condiţiile în care adeverinţele arătate au fost semnate de către acesta şi conţineau date nereale, atestând veridicitatea lor, precum şi folosirea, ca şi a celorlalte documente inexacte şi incomplete pentru obţinerea de fonduri europene, întruneşte conţinutul constitutiv al infracţiunilor reţinute, din punct de vedere subiectiv.

Totodată, nu se poate avea în vedere nici solicitarea de achitare a inculpatului în temeiul art. 16 lit. c) din C. proc. pen., inexistenţa probelor pentru ca o persoană a săvârşit infracţiunii, întrucât materialul probator administrat a fost divers şi complex, respectiv înscrisuri, probe cu caracter ştiinţific, declaraţii de martori care au confirmat inexactităţile cu privire la suprafaţa, număr de animale, procedura verificării lor, semnarea tabelelor, ceea ce a confirmat contribuţia inculpatului, din punct de vedere al conţinutului obiectiv al infracţiunile reţinute în sarcina sa. Împrejurarea unor neconcordanţe în declaraţiile unora din martori, respectiv între cele de la urmărirea penală şi prima instanţă a condus, instanţa de apel, în procesul de analiză şi reapreciere a materialului probator administrat să le înlăture, însă materialul probator reevaluat şi evidenţiat, chiar şi exemplificat este numeros, complex, divers şi susţine dincolo de orice îndoială vinovăţia inculpatului.

În ceea ce priveşte apelul declarat de apelantul inculpat B. împotriva aceleiaşi sentinţe, instanţa de control judiciar constată că acesta este nefondat, pentru considerentele deja expuse în apelul declarat de parchet, fiind reevaluate mijloacele de probă administrate, înlăturate motivat cele care au prezentat contradicţii, multitudinea şi diversitatea acestora, înscrisuri, probe cu caracter ştiinţific, declaraţii de martori, au condus la formarea convingerii Înaltei Curţi, dincolo de orice îndoială că inculpatul este vinovat de comiterea infracţiunilor ce i-au fost reţinute.

Instanţa de apel nu poate avea în vedere solicitarea de achitare a inculpatului în temeiul art. 16 lit. b) din C. proc. pen., întrucât toate infracţiunile ce i-au reţinute au fost săvârşite cu intenţie directă, adeverinţa conţinea date nereale, fiind şi folosită împreună cu întreaga documentaţie pentru obţinerea de fonduri europene, inculpatul cunoscând situaţia datelor false, inexacte şi incomplete.

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals intelectual aceasta a fost dovedită şi nu s-a împlinit termenul de prescripţie specială, în condiţiile în care au fost reţinute dispoziţiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în forma în vigoare la data săvârşirii faptei, aşa cum s-a arătat în apelul declarat de parchet, neputându-se dispune încetarea procesului penal, în temeiul art. 16 lit. f) din C. proc. pen.

Totodată, nici solicitarea de achitare a inculpatului în temeiul art. 16 lit. c) din C. proc. pen. cu privire la achitarea inculpatului pe inexistenţa probelor ca o persoană să săvârşească fapta, nu se poate avea în vedere, întrucât amplul materialul probator expus şi analizat de către instanţa de apel, în apelul declarat de parchet a dovedit dincolo de orice îndoială contribuţia şi vinovăţia inculpatului în comiterea infracţiunilor reţinute.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi şi de partea civilă M.A.D.R. - A.P.I.A Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 33 din data de 10 august 2018 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind apelanţii intimaţi inculpaţi C., A. şi B. şi pe intimaţii inculpaţi D. - prin practician în insolvenţă EEE. şi C. - prin reprezentant legal LLL.

Se va desfiinţa în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând în fond:

1. În ceea ce priveşte pe inculpatul A.:

Se va descontopi pedeapsa rezultantă 2 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară, în pedepse componente pe care le va repune în individualitatea lor, respectiv, 2 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară, 2 luni închisoare, 1 an închisoare şi sporul de 6 luni închisoare.

În aplicarea art. 5 din C. pen. va constata că legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză este legea veche, respectiv C. pen. din 1969 şi Legea nr. 78/2000 forma în vigoare anterioară datei de 01.02.2014.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. va condamna pe inculpatul A., la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) din C. pen. din 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev şi ped. de art. 181, alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 forma în vigoare anterioară datei de 01.02.2014, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 rap la art. 76 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969.

Se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a doua şi lit. b) din C. pen. din 1969 pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 din C. pen. din 1969.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. va condamna pe inculpatul A. la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev de art. 289 din C. pen. din 1969 cu referire şi la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 forma în vigoare la data săvârşirii faptei, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 rap.la art. 76 alin. (1), lit. e) din C. pen. din 1969 (adeverinţa nr. x/2.06.2011).

Se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a doua şi lit. b) din C. pen. din 1969 pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 din C. pen. din 1969.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. va condamna pe inculpatul A. la 3 (trei) pedepse de câte 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev de art. 289 din C. pen. din 1969 cu referire şi la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 forma în vigoare la data săvârşirii faptei, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 rap.la art. 76 alin. (1),lit. e) din C. pen. din 1969, pentru fiecare din cele 3(trei) infracţiuni de fals intelectual prev de art. 289 din C. pen. din 1969 cu referire şi la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 forma în vigoare la data săvârşirii faptei (adeverinţele nr. x/23.04.2009, nr. y/4.05.2009, şi nr. z/18.02.2010).

Se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a doua şi lit. b) din C. pen. din 1969 pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 din C. pen. din 1969.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 din C. pen. din 1969 cu referire şi la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 forma în vigoare la data săvârşirii faptei, întrucât a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale (adeverinţa nr. x/7.12.2007).

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. va condamna pe inculpatul A. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosirea sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev şi ped de art. 26 din C. pen. din 1969 rap la art. 181, alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 forma în vigoare anterioară datei de 01.02.2014, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 rap la art. 76 alin. (1), lit. a) din C. pen. din 1969.

Se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a doua şi b din C. pen. din 1969 pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 din C. pen. din 1969.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la conflict de interese prev de art. 26 din C. pen. din 1969 rap la art. 2531 alin. (1) din C. pen. din 1969 întrucât a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale.

În baza art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969 rap la art. 34 alin. (1), lit. b) din C. pen. din 1969 şi art. 35 alin. (1) din C. pen. din 1969 se vor contopi pedepsele aplicate prin prezenta în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă finală de 3 (trei) ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, prev. de art. 64 lit. a), teza a doua şi b) din C. pen. din 1969.

Se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a doua şi b) din C. pen. din 1969 pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 din C. pen. din 1969.

În baza art. 861 alin. (2) din C. pen. din 1969 va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 (trei) ani închisoare pe durata termenului de încercare de 8 ani stabilit conform art. 862 din C. pen. din 1969 .

În baza art. 863 din C. pen. din 1969 inculpatul va fi obligat, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi,organul desemnat cu supravegherea, conform programului stabilit de Serviciul de Probaţiune

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu,reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de munca

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenta

Se va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 din C. pen. din 1969 a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969 se va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

2. În ceea ce priveşte pe inculpatul B.:

Se va descontopi pedeapsa rezultantă 1 an închisoare, în pedepse componente pe care le va repune în individualitatea lor, respectiv, de 1 an şi de 2 luni închisoare.

În aplicarea art. 5 din C. pen. va constata că legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză este legea veche, respectiv C. pen. din 1969 şi Legea nr. 78/2000 forma în vigoare anterioară datei de 01.02.2014.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., va condamna pe inculpatul B., la o pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) din C. pen. din 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosirea sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev şi ped de art. 26 din C. pen. din 1969, rap.la de art. 181, alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 forma în vigoare anterioară datei de 01.02.2014, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 rap la art. 76 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969.

Se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a doua şi b din C. pen. din 1969 pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 din C. pen. din 1969.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., va condamna pe inculpatul B. la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev de art. 289 din C. pen. din 1969 cu referire şi la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 forma în vigoare la data săvârşirii faptei, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 rap.la art. 76 alin. (1),lit. e) din C. pen. din 1969 (adeverinţa nr. x/10.03.2011).

Se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a doua şi b din C. pen. din 1969 pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 din C. pen. din 1969.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului B. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual prev de art. 289 din C. pen. din 1969 cu referire şi la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 forma în vigoare la data săvârşirii faptei, (adeverinţa nr. x/22.10.2008).

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului B. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conflict de interese prev de art. 2531 alin. (1) din C. pen. din 1969 întrucât a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale.

În baza art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969 rap. la art. 34 alin. (1), lit. b) din C. pen. din 1969 se vor contopi pedepsele aplicate prin prezenta în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) din C. pen. din 1969.

Se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a doua şi b) din C. pen. din 1969 pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 din C. pen. din 1969.

În baza art. 861 alin. (2) din C. pen. din 1969 va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 (trei) ani închisoare pe durata termenului de încercare de 6 ani stabilit conform art. 862 din C. pen. din 1969 .

În baza art. 863 din C. pen. din 1969 inculpatul va fi obligat, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi,organul desemnat cu supravegherea, conform programului stabilit de Serviciul de Probaţiune

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu,reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de munca

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenta

Se va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 din C. pen. din 1969 a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969 va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

3. În ceea ce priveşte pe inculpata C.:

În aplicarea art. 5 din C. pen. va constata că legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză este legea veche, respectiv C. pen. din 1969 şi Legea nr. 78/2000 forma în vigoare anterioară datei de 01.02.2014.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., va condamna pe inculpata C., la o pedeapsă de 3(trei) ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi aleasă în autorităţi publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) din C. pen. din 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev şi ped. de art. 181, alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 forma în vigoare anterioară datei de 01.02.2014, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 rap la art. 76 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 din C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 5 alin. (1) din Legea 286/2009 privind C. pen. se vor interzice inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. din 1969.

Se va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., pe o durată de 3 ani, de la data rămâneri definitive a hotărâri de condamnare.

În baza art. 81 alin. (1), art. 82 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din Legea 286/2009 privind C. pen., va suspenda condiţionat executarea pedepsei aplicate şi stabileşte un termen de încercare de 5 ani conform art. 82 din C. pen. din 1969.

În baza art. 359 alin. (1) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., se va atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 din C. pen. în sensul că, dacă în cursul termenului de încercare săvârşeşte din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen, instanţa va revoca suspendarea condiţionată dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.

Se vor interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua şi b) din C. pen. din 1969 pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969 va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

4. În ceea ce o priveşte pe inculpata D.:

În aplicarea art. 5 din C. pen. va constata că legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză este legea veche, respectiv C. pen. din 1969 şi Legea nr. 78/2000 forma în vigoare anterioară datei de 01.02.2014.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., va condamna pe inculpata D., cu sediul în jud. Iaşi la pedeapsa amenzii în cuantum de 40.000 RON pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev şi ped de art. 181, alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 forma în vigoare anterioară datei de 01.02.2014, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969.

Se va aplica inculpatei pedeapsa complementară a suspendării activităţii pe o durată de 1 an prev de art. 713 din C. pen. din 1969 rap la art. 531 alin. (3), lit. b) din C. pen. din 1969 şi art. 532 alin. (4) din C. pen. din 1969.

În baza art. 396, alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. cu referire la Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Complet DCD/P) nr. 1/2016, va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatei C. pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev şi ped de art. 181, alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 forma în vigoare anterioară datei de 01.02.2014, cu aplicarea art. 41, alin. (2) din C. pen. din 1969.

I.B. În latură civilă, în baza dispoziţiilor art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. şi art. 397 alin. (5) din C. proc. pen., va lăsa nesoluţionată acţiunea civilă faţă de intimata inculpată C. - prin reprezentant legal LLL. şi va menţine măsurile asigurătorii privind pe această inculpată, dispuse prin ordonanţele din 16.11.2012 şi 28.11.2012.

Va obliga pe inculpaţii A., B., C. şi D. să achite părţii civile MADR-APIA BUCUREŞTI, cu sediul în Bucureşti, despăgubiri civile după cum urmează: suma de 2.136.478,85 RON, reprezentând creanţă principală, la care se adaugă accesoriile fiscale calculate conform C. proc. fisc. de la data efectuării fiecărei plăţii până la data achitării efective a debitului.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelante care nu contravin prezentei decizii.

În conformitate cu art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. se vor respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii C., A. şi B. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi şi de partea civilă M.A.D.R. - A.P.I.A Bucureşti, vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. se vor obliga apelanţii - intimaţi inculpaţi C., A. şi B. la plata sumei de câte 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi D. - prin practician în insolvenţă EEE. şi C. - prin reprezentant legal LLL., în sumă de câte 950 RON, vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) în C. proc. pen. onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii - intimaţi - inculpaţi C., A. şi B., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 500 RON, vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit practicianului în insolvenţă EEE., în sumă de 1.000 RON se va plăti din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei, de către compartimentul economico-financiar al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi şi de partea civilă M.A.D.R. - A.P.I.A Bucureşti împotriva Sentinţei penale nr. 33 din data de 10 august 2018 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind apelanţii intimaţi inculpaţi C., A. şi B. şi pe intimaţii inculpaţi D. - prin practician în insolvenţă EEE. şi C. - prin reprezentant legal LLL.

Desfiinţează în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând în fond:

1. În ceea ce priveşte pe inculpatul A.:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă 2 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară, în pedepse componente pe care le repune în individualitatea lor, respectiv, 2 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară, 2 luni închisoare, 1 an închisoare şi sporul de 6 luni închisoare.

În aplicarea art. 5 din C. pen. constată că legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză este legea veche, respectiv C. pen. din 1969 şi Legea nr. 78/2000 forma în vigoare anterioară datei de 01.02.2014.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., condamnă pe inculpatul A., la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) din C. pen. din 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev şi ped. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 forma în vigoare anterioară datei de 01.02.2014, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 rap la art. 76 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969.

Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a doua şi lit. b) din C. pen. din 1969 pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 din C. pen. din 1969.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., condamnă pe inculpatul A. la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev de art. 289 din C. pen. din 1969 cu referire şi la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 forma în vigoare la data săvârşirii faptei, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 rap.la art. 76 alin. (1), lit. e) din C. pen. din 1969 (adeverinţa nr. x/2.06.2011).

Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a doua şi lit. b) din C. pen. din 1969 pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 din C. pen. din 1969.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. condamnă pe inculpatul A. la 3(trei) pedepse de câte 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev de art. 289 din C. pen. din 1969 cu referire şi la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 forma în vigoare la data săvârşirii faptei, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 rap.la art. 76 alin. (1), lit. e) din C. pen. din 1969, pentru fiecare din cele 3 (trei) infracţiuni de fals intelectual prev de art. 289 din C. pen. din 1969 cu referire şi la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 forma în vigoare la data săvârşirii faptei (adeverinţele nr. x/23.04.2009, nr. y/4.05.2009, şi nr. z/18.02.2010).

Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a doua şi lit. b) din C. pen. din 1969 pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 din C. pen. din 1969.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 din C. pen. din 1969 cu referire şi la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 forma în vigoare la data săvârşirii faptei, întrucât a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale (adeverinţa nr. x/7.12.2007).

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., condamnă pe inculpatul A. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosirea sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev şi ped de art. 26 din C. pen. din 1969 rap la art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 forma în vigoare anterioară datei de 01.02.2014, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 rap la art. 76 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969.

Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a doua şi b din C. pen. din 1969 pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 din C. pen. din 1969.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la conflict de interese prev de art. 26 din C. pen. din 1969 rap la art. 2531 alin. (1) din C. pen. din 1969 întrucât a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale.

În baza art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969 rap la art. 34 alin. (1), lit. b) din C. pen. din 1969 şi art. 35 alin. (1) din C. pen. din 1969 contopeşte pedepsele aplicate prin prezenta în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă finală de 3 (trei) ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, prev. de art. 64 lit. a), teza a doua şi b) din C. pen. din 1969.

Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a doua şi b) din C. pen. din 1969 pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 din C. pen. din 1969.

În baza art. 861 alin. (2) din C. pen. din 1969 dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 (trei) ani închisoare pe durata termenului de încercare de 8 ani stabilit conform art. 862 din C. pen. din 1969 .

În baza art. 863 din C. pen. din 1969 inculpatul este obligat, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi,organul desemnat cu supravegherea, conform programului stabilit de Serviciul de Probaţiune

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu,reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de munca

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenta

Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 din C. pen. din 1969 a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969 dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

2. În ceea ce priveşte pe inculpatul B.:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă 1 an închisoare, în pedepse componente pe care le repune în individualitatea lor, respectiv, de 1 an şi de 2 luni închisoare.

În aplicarea art. 5 din C. pen. constată că legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză este legea veche, respectiv C. pen. din 1969 şi Legea nr. 78/2000 forma în vigoare anterioară datei de 01.02.2014.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., condamnă pe inculpatul B., la o pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) din C. pen. din 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosirea sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev şi ped de art. 26 din C. pen. din 1969, rap.la de art. 181, alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 forma în vigoare anterioară datei de 01.02.2014, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 rap la art. 76 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969.

Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a doua şi b) din C. pen. din 1969 pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 din C. pen. din 1969.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., condamnă pe inculpatul B. la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev de art. 289 din C. pen. din 1969 cu referire şi la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 forma în vigoare la data săvârşirii faptei, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 rap.la art. 76 alin. (1), lit. e) din C. pen. din 1969 (adeverinţa nr. x/10.03.2011).

Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a doua şi b) din C. pen. din 1969 pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 din C. pen. din 1969.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului B. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual prev de art. 289 din C. pen. din 1969 cu referire şi la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 forma în vigoare la data săvârşirii faptei, (adeverinţa nr. x/22.10.2008).

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului B. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conflict de interese prev de art. 2531 alin. (1) din C. pen. din 1969 întrucât a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale.

În baza art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969 rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 contopeşte pedepsele aplicate prin prezenta în pedeapsa cea mai grea de 3(trei) ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) din C. pen. din 1969.

Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a doua şi b) din C. pen. din 1969 pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 din C. pen. din 1969.

În baza art. 861 alin. (2) din C. pen. din 1969 dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 (trei) ani închisoare pe durata termenului de încercare de 6 ani stabilit conform art. 862 din C. pen. din 1969.

În baza art. 863 din C. pen. din 1969 inculpatul este obligat, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi, organul desemnat cu supravegherea, conform programului stabilit de Serviciul de Probaţiune

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu,reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de munca

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenta

Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 din C. pen. din 1969 a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969 dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

3. În ceea ce priveşte pe inculpata C.:

În aplicarea art. 5 din C. pen. constată că legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză este legea veche, respectiv C. pen. din 1969 şi Legea nr. 78/2000 forma în vigoare anterioară datei de 01.02.2014.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., condamnă pe inculpata C., la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi aleasă în autorităţi publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) din C. pen. din 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev şi ped. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 forma în vigoare anterioară datei de 01.02.2014, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 rap la art. 76 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 din C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 5 alin. (1) din Legea 286/2009 privind C. pen., interzice inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. din 1969.

Aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) din Legea 286/2009 privind C. pen., pe o durată de 3 ani, de la data rămâneri definitive a hotărâri de condamnare.

În baza art. 81 alin. (1), art. 82 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din Legea 286/2009 privind C. pen., suspendată condiţionat executarea pedepsei aplicate şi stabileşte un termen de încercare de 5 ani conform art. 82 din C. pen. din 1969.

În baza art. 359 alin. (1) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 din C. pen. în sensul că, dacă în cursul termenului de încercare săvârşeşte din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen, instanţa va revoca suspendarea condiţionată dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.

Interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua şi b) din C. pen. din 1969 pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969 dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

4. În ceea ce o priveşte pe inculpata D.:

În aplicarea art. 5 din C. pen. constată că legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză este legea veche, respectiv C. pen. din 1969 şi Legea nr. 78/2000 forma în vigoare anterioară datei de 01.02.2014.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., condamnă pe inculpata D., cu sediul în jud. Iaşi la pedeapsa amenzii în cuantum de 40.000 RON pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev şi ped de art. 181, alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 forma în vigoare anterioară datei de 01.02.2014, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969.

Aplică inculpatei pedeapsa complementară a suspendării activităţii pe o durată de 1 an prev de art. 713 din C. pen. din 1969 rap la art. 531 alin. (3) lit. b) din C. pen. din 1969 şi art. 532 alin. (4) din C. pen. din 1969.

În baza art. 396, alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. cu referire la Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Complet DCD/P) nr. 1/2016, încetează procesul penal pornit împotriva inculpatei C. pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev şi ped de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 forma în vigoare anterioară datei de 01.02.2014, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969.

I.B. În latură civilă, în baza dispoziţiilor art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. şi art. 397 alin. (5) din C. proc. pen., lasă nesoluţionată acţiunea civilă faţă de intimata inculpată C. - prin reprezentant legal LLL. şi menţine măsurile asigurătorii privind pe această inculpată, dispuse prin ordonanţele din 16.11.2012 şi 28.11.2012.

Obligă pe inculpaţii A., B., C. şi D. să achite părţii civile MADR-APIA BUCUREŞTI, cu sediul în Bucureşti, despăgubiri civile după cum urmează: suma de 2.136.478,85 RON, reprezentând creanţă principală, la care se adaugă accesoriile fiscale calculate conform C. proc. fisc. de la data efectuării fiecărei plăţii până la data achitării efective a debitului.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelante care nu contravin prezentei decizii.

II. Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii C., A. şi B. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi şi de partea civilă M.A.D.R. - A.P.I.A Bucureşti, rămân în sarcina statului.

Obligă apelanţii - intimaţi inculpaţi C., A. şi B. la plata sumei de câte 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi D. - prin practician în insolvenţă EEE. şi C. - prin reprezentant legal LLL., în sumă de câte 950 RON, rămân în sarcina statului.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii - intimaţi - inculpaţi C., A. şi B., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 500 RON, rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit practicianului în insolvenţă EEE., în sumă de 1.000 RON se plăteşte din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei, de către compartimentul economico-financiar al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 iunie 2020.

GGC - ED