Enforcement of pre-insolvency claims barred by forfeiture under the insolvency law after proceedings closure

Acțiune în pretenții formulată ulterior închiderii procedurii insolvenței. Condiții și efecte din perspectiva dispozițiilor art. 76 din Legea nr. 85/2006

Cuprins pe materii: Drept comercial. Procedura insolvenței

Index alfabetic: acțiune în pretenții

procedura insolvenței

creanță anterioară deschiderii procedurii insolvenței

Legea nr. 85/2006, art. 36, art. 64 alin. (1), art. 76

Potrivit art. 76 din Legea nr. 85/2006, titularul de creanțe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanțelor până la expirarea termenului prevăzut de art. 62 alin. (1) lit. b) va fi decăzut în ce privește creanțele respective din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor și nu va dobândi calitatea de creditor îndreptățit să participe la procedură.

Astfel, o creanță anterioară deschiderii procedurii insolvenței nu poate fi valorificată prin intermediul unei acțiuni în pretenții formulată ulterior închiderii procedurii insolvenței, întrucât valorificarea acesteia se putea face doar în cadrul procedurii prevăzută de Legea nr. 85/2006, aceasta putând forma obiectul unei declarații de creanță, ce putea fi formulată anterior înregistrării acțiunii sau pe parcursul suspendării judecării cauzei dispusă în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 1395 din 16 iulie 2020

Notă : Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței a fost abrogată prin Legea nr. 85/2014 la data de 27 iunie 2014.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi, la data de 03.02.2015, sub nr. x/101/2015, reclamanta Regia Autonomă A.- în insolvenţă prin administrator judiciar B. S.P.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L., a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată şi să fie obligată pârâta la plata integrală şi imediată a creanţei certe, lichide şi exigibile în cuantum total de 839.674,40 lei.

Prin sentinţa nr. 19 din 21 martie 2019, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/101/2015, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta Regia Autonomă A. - prin lichidator judiciar D. SPRL, în contradictoriu cu pârâta SC C. SRL - prin administrator judiciar E. IPURL.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel apelanta-reclamantă Regia Autonomă A., prin lichidator judiciar D. S.P.R.L., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei apelate şi în urma rejudecării admiterea cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată.

Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 592/2019 din 03 septembrie 2019, a respins apelul declarat de apelanta-reclamantă Regia Autonomă A., prin lichidator judiciar D. S.P.R.L., împotriva sentinţei nr. 19 din 21 martie 2019, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/101/2015, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. C. S.R.L., prin administrator judiciar E. I.P.U.R.L ca nefondat.

Împotriva deciziei civile nr. 592/2019 din 03 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a civilă, a declarat recurs reclamanta Regia Autonomă A. prin lichidator judiciar D. S.P.R.L.

Prin memoriul de recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. 1 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., reclamanta Regia Autonomă A., prin lichidator judiciar D. S.P.R.L., a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În preambulul recursului, recurenta prezintă petitul cererii de chemare în judecată şi motivele arătate în susţinerea acesteia şi apreciază că se impunea admiterea acţiunii, având în vedere că s-a solicitat plata unei creanţe certe, lichide şi exigibile deţinută de către reclamantă.

În opinia recurentei, aspectul care se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (l) pct. 8 C. proc. civ. este reprezentat de greşita interpretare a dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, în sensul posibilităţii valorificării unei creanţe născută anterior deschiderii procedurii insolvenţei, ulterior închiderii acesteia şi reinserţiei debitorului în circuitul economic.

În raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ., recurenta apreciază că hotărârea atacată nu este motivată, întrucât deşi pricina nu a beneficiat de o dezlegare pe fond a cauzei, în sensul stabilirii existenței sau nu a creanței pretinse, iar în apel se reține că această creanță nu mai poate forma obiectul unei cereri în pretenții ulterior închiderii procedurii de insolvență.

Recurenta mai arată că ulterior reinserției debitorului C. SRL în circuitul economic, efectul suspensiv al art. 36 din Legea nr. 85/2006 încetează, urmat de reluarea judecării cauzei.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. 2 C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 27.02.2020 a fost încuviinţat raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, fiind dispusă comunicarea acestuia părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. 4 C. proc. civ.

Prin încheierea din 7.05.2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă a respins excepția nulității recursului și a admis în principiu recursul şi a stabilit termen de judecată la data de 16 iulie 2020.

Analizând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte a constatat că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, instanța supremă constată, din corecta expunere a situației de fapt reținută de către instanțele de fond, că această creanță a fost afirmată la data de 3 februarie 2015, data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată, iar procedura insolvenței împotriva pârâtei s-a deschis la 16 octombrie 2013, potrivit încheierii pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/95/2013, la data de 30 aprilie 2014 fiind confirmat planul de reorganizare.

La data de 12 noiembrie 2013, reclamanta a formulat cerere de creanță pentru suma de 5.373.877 lei, fiind înscrisă în tabelul definitiv de creanțe al pârâtei cu suma de 3.291.271,15 lei, despăgubiri ce decurg din executarea contractelor nr. 474 și 472/2012.

Se mai reține că prejudiciul a cărui reparare se solicită prin prezenta acțiune a fost constatat prin Raportul de control al Curții de Conturi nr. 5690 din 29 mai 2013 și decurge din executarea contractului nr. 294/S din 3 septembrie 2009 încheiat cu C., aferent anilor 2011-2012.

Trecând la analiza criticilor formulate prin cererea de recurs, se reține că aplicarea greșită a dispozițiilor art. 76 din Legea nr. 85/2006 poate fi subsumată motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Având în vedere această situație de fapt, devin incidente dispozițiile art. 64 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora orice creditor al unui debitor în insolvență are obligația să solicite înscrierea la masa credală pentru valorificarea creanței sale, fiind obligatoriu să participe la procedura concursuală prevăzută de această lege.

Cererea de admitere a creanțelor trebuie depusă în termenul fixat în sentința de deschidere a procedurii insolvenței, acest drept putând fi exercitat și de către creditorii ale căror creanțe nu sunt stabilite printr-un titlu, creanțe care nu sunt scadente sau creanțe afectate de condiții.

De asemenea, potrivit art. 76 din Legea nr. 85/2006, titularul de creanțe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanțelor până la expirarea termenului prevăzut de art. 62 alin. 1 lit. b), va fi decăzut în ce privește creanțele respective din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor și nu va dobândi calitatea de creditor îndreptățit să participe la procedură.

Revenind la criticile formulate prin cererea de recurs de către recurenta-reclamantă, potrivit cărora existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, astfel cum susține aceasta, o îndreptățește la recunoașterea acestui drept în pricina de față, se constată că existența prezentului drept de creanță este anterioară sesizării instanței prin prezenta cerere de chemare în judecată.

În discuție fiind o creanță anterioară deschiderii procedurii insolvenței, valorificarea acesteia se putea face doar în cadrul procedurii prevăzută de Legea nr. 85/2006, aceasta putând forma obiectul unei declarații de creanță, care putea fi formulată anterior înregistrării acțiunii sau pe parcursul suspendării judecării cauzei dispusă în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Dispunerea măsurii suspendării în temeiul dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 a fost justificată de natura specială a procedurii prevăzute de legislația în materia insolvenței, procedură care impune crearea unui cadru unitar, colectiv, consensual și egalitar în care creditorii unui debitor comun să își poată valorifica drepturile împotriva debitorului aflat în stare de insolvență.

În aceste condiții, existența unor acțiuni paralele cu procedura concursuală prevăzută de lege ar produce incertitudine cu privire la masa credală, fapt ce ar face imposibilă evaluarea activului și pasivului averii debitorului, în vederea distribuirii rezultatului lichidării.

În raport de toate aceste considerente, reținând legalitatea deciziei recurate din perspectiva criticilor invocate, Înalta Curte a constatat că motivul de casare invocat este nefondat.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., se reține că acesta a fost invocat în mod formal, decizia atacată fiind motivată și argumentată, justificând soluția pronunțată.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. 1 C. proc. civ., a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă Regia Autonomă A., prin lichidator judiciar D. S.P.R.L., împotriva deciziei nr. 592/2019 din 03 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a civilă.