Termination of insurance damage claim appeal due to automatic extinction of judicial action upon finality of insurer's bankruptcy opening

Şedinţa publică din data de 20 martie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată sub nr. x/2014 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pârâta S.C. C. S.A., precum şi intervenientul forţat D. solicitând instanţei obligarea pârâtei C. S.A. la plata către reclamantul A. a sumei de 671.462 euro reprezentând daune materiale şi daune morale, iar către reclamantul B. a sumei de 19.091 euro reprezentând daune materiale şi daune morale.

S-a mai solicitat obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi întârziere de la momentul avizării de daună 20.05.2013 până la data plăţii efective, conform art. 37 Ordinul CSA nr. 14/2011, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 5050/20.10.2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis, în parte, cererea de chemare în judecată; a obligat pârâta la plata sumei de 175.000 RON despăgubiri morale către reclamantul A. şi 2.000 RON despăgubiri morale către reclamantul B..

Prin decizia nr. 353 din 9 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost admis apelul declarat de apelanţii-reclamanţi A. şi B., împotriva sentinţei civile nr. 5050 din 20 octombrie 2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimatul-intervenient D..

A fost schimbată în parte sentinţa atacată, în sensul că a fost obligată pârâta la plata penalităţilor de 0,2% pe zi întârziere de la data formulării cererii de avizare daună, 20 mai 2013, până la data achitării debitului.

A fost respins apelul formulat de apelanta-pârâtă C. S.A..

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Împotriva deciziei nr. 353 din 9 martie 2015 pronunţată de Curtea de apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a declarat recurs pârâta C. S.A..

Recurenta-pârâtă Societatea C. S.A. a invocat, în drept, motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată a reclamantului A., ca fiind inadmisibilă iar, în subsidiar, diminuarea daunelor morale acordate acestuia precum şi respingerea cererii de obligarea a recurentei la plata penalităţilor de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

În susţinerea cererii de respingere ca inadmisibilă a acţiunii formulată de reclamantul A., recurenta a solicitat a se avea în vedere că, în cadrul dosarului penal nr. x/2013 aflat pe rolul Judecătoriei Pogoanele, acesta a precizat la termenul din 10 mai 2013 că renunţă la constituirea ca parte civilă în dosarul penal şi că pretenţiile civile le va solicita pe cale separată, aspect ce rezultă din decizia penală nr. 219 din 17 martie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti .

Arată recurenta că, raportat la prevederile art. 22 pct. 3 C. proc. pen., partea civilă nu poate reveni asupra renunţării şi nu poate introduce acţiune la instanţa civilă pentru aceleaşi pretenţii.

Recurenta susţine inadmisibilitatea acţiunii raportat şi la prevederile art. 20 şi art. 27 C. proc. pen. în conformitate cu care, persoana vătămată se poate constitui parte civilă în procesul penal cel târziu până la citirea actului de sesizare, însă, odată constituită ca parte civilă, aceasta nu mai poate renunţa/opta pentru o acţiune civilă pe cale separata decât în condiţiile prevăzute în mod expres şi limitativ de lege - condiţii ce nu sunt îndeplinite în cazul de faţă.

Recurenta susţine că situaţia reclamantului nu se încadrează în niciunul din cazurile în care persoana vătămată se poate adresa instanţei civile pentru repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin săvârşirea infracţiunii, sens în care apreciază că instanţa trebuie să respingă pretenţiile reclamantului ca inadmisibile, având în vedere renunţarea acestuia de a mai solicita despăgubiri în procesul penal, aceasta din urma soluţie nefiind permisă de lege în contextul dat.

Se mai arată că, inclusiv din interpretarea per a contrario a art. 27 alin. (4).4. C. proc. pen. rezultă aceeaşi concluzie şi anume că numai persoana vătămată care a pornit acţiunea în faţa instanţei civile poate să părăsească aceasta instanţă pentru a participa în procesul penal, nu si invers. Or, dacă legiuitorul ar fi intenţionat sa dea persoanei vătămate posibilitatea de a părăsi instanţa penală în favoarea celei civile chiar şi după ce aceasta din urmă s-a constituit parte civilă în cauza penală, atunci această opţiune ar fi fost deopotrivă inserată în procedura penală, alături de cea prevăzută la art. 27 alin. (4). C. proc. pen.

În subsidiar, recurenta a solicitat diminuarea daunelor morale acordate reclamantului precum şi respingerea penalităţilor de 0,2% pe zi acordate ambilor intimaţi-reclamanţi. Se arată că, în ceea ce priveşte daunele morale acordate intimatului-reclamant A., cuantumul acestora în sumă de 175.000 RON este excesiv.

În ceea ce priveşte penalităţile de 0,2% acordate de instanţa de apel, solicită respingerea acestora, arătând că, în cauză, nu există o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.

Se mai susţine că, prevederea invocată de reclamanţi, respectiv art. 37 din Ordinul nr. 14/2011 al CSA, se referă la aplicarea penalităţilor de întârziere pentru despăgubirile privind daunele materiale ca urmare a avarierii sau distrugerii de bunuri, nicidecum pentru cazurile de vătămare corporală sau deces. Caracterul cert şi exigibil al despăgubirilor materiale şi chiar morale se naşte după pronunţarea de către instanţă a unei hotărâri definitive, neputându-se astfel aplica penalităţi de la data avizării asigurătorului.

Mai mult, daunele morale prin natura lor nu sunt susceptibile de a fi majorate prin aplicarea penalităţilor asupra acestora. Stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doza de aproximare, instanţa urmând sa aibă în vedere o serie de criterii.

La data de 6 iulie 2015, intimaţii-reclamanţi au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii recurate ca fiind legală şi temeinică.

Prin raportul întocmit la data de 24 septembrie 2015 asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat de pârâta Societatea C. S.A. prin administrator special E. S.R.L. Bucureşti împotriva deciziei nr. 353/2015 din 9 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, s-a constatat că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 24 noiembrie 2015, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

La data de 11 decembrie 2015, intimaţii-reclamanţi au depus la dosar punct de vedere asupra raportului, prin care a solicitat suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 262 alin. (4) teza I din Legea nr. 85/2014.

Prin încheierea din 1 martie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a suspendat judecata recursului declarat de pârâta Societatea C. S.A. prin administrator special E. S.R.L. Bucureşti împotriva deciziei nr. 353/2015 din 9 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, raportat la faptul că, prin sentinţa civilă nr. 9661/03.12.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă a fost dispusă deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei S.C. C. S.A..

Urmare a referatului întocmit la 26 ianuarie 2018, s-a fixat termen de judecată astăzi, în vederea efectuării verificărilor prevăzute de art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor, aprobat prin Hotărârea nr. 1375/2015 a Consiliului Superior al Magistraturii, potrivit căruia "pentru cauzele a căror judecată se suspendă, instanţa verifică periodic dacă mai subzistă cauza care a determinat suspendarea, fixând în acest scop termene de verificare."

Verificând măsura în care, în speţă, mai subzistă cauza care a determinat suspendarea, Înalta Curte reţine că potrivit art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, "hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea de drept a tuturor acţiunilor judiciare sau extrajudiciare şi a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societăţii de asigurare/reasigurare debitoare (...)."

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 242 din Legea nr. 85/1014, "prevederile cap. I, cu excepţia celor cuprinse în secţiunea a 6-a, se vor aplica în mod corespunzător procedurii falimentului societăţilor de asigurare/reasigurare, cu derogările prevăzute în acest capitol."

Conform art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, aplicabile şi procedurii falimentului societăţilor de asigurare/reasigurare, conform dispoziţiilor art. 242 mai sus citat, "la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează."

Din interpretarea textelor de lege mai sus citate rezultă că măsura suspendării judecăţii produce efecte până la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, când acţiunea judiciară încetează.

În speţă, sentinţa civilă nr. 9661/03.12.2016, prin care Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei S.C. C. S.A., a rămas definitivă, ca urmare a respingerii apelurilor declarate împotriva acesteia, prin decizia nr. 788A/28.04.1016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Aşa fiind, instanţa supremă constată că în cauză nu se impune menţinerea măsurii suspendării, care, aşa cum s-a arătat şi în precedent, produce efecte până la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, când acţiunea judiciară încetează.

Cum litigiul se află în etapa procesuală a recursului, Înalta Curte, în temeiul art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, cu aplicarea art. 242 din aceeaşi lege, urmează să înceteze judecata recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Încetează judecata recursului declarat de pârâta Societatea C. S.A. prin administrator special E. S.R.L. Bucureşti împotriva deciziei nr. 353/2015 din 9 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2018.