Conflict of jurisdiction: Enforceability of pre-contractual jurisdiction clause in consumer credit contracts vs. consumer's domicile forum
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (ICCJ) resolved a negative conflict of jurisdiction by definitively assigning competence to the Timisoara Court, ruling in favor of the consumer-plaintiff’s choice of forum. The dispute arose from a credit contract where the creditor and a co-debitor were sued to verify the co-debitor’s status; the initial Timisoara Court declined territorial jurisdiction based on a contractual clause designating the bank’s headquarters location, but the receiving Bucharest Court subsequently declared that clause abusive and absolutely null, remanding the case back to Timisoara. The ICCJ held that the pre-contractual clause attributing jurisdiction to the seller’s seat was abusive and unenforceable under EU consumer protection standards and Article 4(1) of Law No. 193/2000, citing the CJEU’s interpretation in Case C-137/08 and the Océano Grupo Editorial precedent. Consequently, the court applied Article 113(1)(8) and Article 116 of the Romanian Code of Civil Procedure, which grant consumers the right to sue at their domicile, thereby validating the plaintiff’s initial filing with the Timisoara Court and rejecting the contractual deviation.
Legislator headnote
AI generatedart. 126 alin. (1) C. proc. civ, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, art. 116 C. proc. civ, art. 132 alin. (3) C. proc. civ, art. 133 alin. (2) C. proc. civ, art. 135 C. proc. civ; Conflict of jurisdiction: Enforceability of pre-contractual jurisdiction clause in consumer credit contracts vs. consumer's domicile forum: The dispute arose from a credit contract where the creditor and a co-debitor were sued to verify the co-debitor’s status; the initial Timisoara Court declined territorial jurisdiction based on a contractual clause designating the bank’s headquarters location, but the receiving Bucharest Court subsequently declared that clause abusive and absolutely null, remanding the case back to Timisoara. The ICCJ held that the pre-contractual clause attributing jurisdiction to the seller’s seat was abusive and unenforceable under EU consumer protection standards and Article 4(1) of Law No. 193/2000, citing the CJEU’s interpretation in Case C-137/08 and the Océano Grupo Editorial precedent. Consequently, the court applied Article 113(1)(8) and Article 116 of the Romanian Code of Civil Procedure, which grant consumers the right to sue at their domicile, thereby validating the plaintiff’s initial filing with the Timisoara Court and rejecting the contractual deviation.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited to establish the jurisdictional competence of the Timisoara Court to resolve the negative conflict of jurisdiction.
Full text
Şedinţa publică din data de 20 martie 2018
Asupra conflictului negativ de competenţă a constatat următoarele:
1. Prin cererea înregistrată la Judecătoria Timisoara, la data de 9 mai 2017, sub dosarul nr. x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii B. şi C. S.A., solicitând instanţei să se constate că nu mai are calitatea de codebitor în temeiul contractului de credit nr. x/12.04.2013 şi să se dispună ca doar pârâtul persoana fizica să fie debitor.
În drept, au fost invocate prevederile O.U.G. nr. 99/2006, O.U.G. nr. 50/2010, Legea nr. 363/2007, O.G. nr. 21/1992, O.G. nr. 85/2004, art. 1273 şi urm. C. civ.
2. Prin sentinţa civilă nr. 9268 din 20 septembrie 2017, Judecătoria Timisoara a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
În argumentarea acestei soluţii s-a reţinut că părţile şi-au ales instanţa competentă să soluţioneze litigiile izvorâte din contractul de credit, în raport cu art. 8.2 din contract raportat la art. 126 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti fiind instanţa competentă material.
3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la data de 18 octombrie 2017.
Prin sentinţa civilă nr. 9770/2017 din 15 decembrie 2017 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti s-a constatat caracterul abuziv al clauzei atributive de competenţă, prevăzută la art. 8.2 din contractul de credit bancar nr. x/12.04.2013. Totodată, s-a constatat nulitatea absolută a clauzei atributive de competenţă, prevăzută la art. 8.2 din contractul de credit bancar nr. x/12.04.2013
A fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bcuureşti, invocată din oficiu, iar cauza a fost declinată spre soluţionare în favoarea Judecătoriei Timişoara.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, fiind înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vedere soluţionării acestuia.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a reţinut în esenţă că nu se poate da eficacitate unei clauze atributive de competenţă care, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 interpretat în sensul hotărârii pronunţate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în procedura hotărârii preliminare, în cauza C-137/08, privind VB Pénzügyi Lízing Zrt. împotriva D., este considerată abuzivă şi nu produce niciun efect, Judecătoria Sectorul 1 Bucureşti neputându-şi astfel întemeia competenţa pe această clauză desfiinţată, atâta timp cât voinţa reclamantului a fost să sesizeze instanţa de la domiciliul său
În speţă, opţiunea reclamantului-consumator a fost în sensul soluţionării cauzei de instanţa de la domiciliul său, respectiv de Judecătoria Timişoara, la care a introdus iniţial cererea de chemare în judecată, de vreme ce şi această instanţă este competentă, opţiune susţinută de prevederile art. 116 C. proc. civ.
Faţă de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.
4. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub dosarul nr. x/2017, la data de 25 ianuarie 2018.
Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara, pentru următoarele considerente:
Regula generală în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, potrivit căruia "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".
Conform art. 113 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod, în afară de instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, mai este competentă "instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor".
De asemenea, potrivit art. 126 alin. (2) din C. proc. civ. "În litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, în condiţiile prevăzute la alin. (1), numai după naşterea dreptului la despăgubire. Orice convenţie contrară este considerată ca nescrisă".
În speţă, deşi potrivit art. 8.2 din contractul de credit s-a convenit să se confere competenţă instanţelor de la sediul principal al băncii, iar contractul de credit este încheiat la data de 12 aprilie 2013, Înalta Curte reţine că acestei clauze nu i s-a dat eficienţă.
În acest sens, a fost evocată jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, Cauza Océano Grupo Editorial S.A. vs E., prin care Curtea a statuat, la punctul 24 din Hotărâre, că o astfel de clauză care nu a fost negociată şi care conferă o competenţă exclusivă instanţei în raza căreia era situat sediul vânzătorului sau al furnizorului, trebuie considerată abuzivă în sensul articolului 3 din directivă în cazul în care, în contradicţie cu cerinţa de bună-credinţă, provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor care decurg din contract, în detrimentul consumatorului.
Rezultă, în contextul legislaţiei comunitare şi al jurisprudenţei evocate că raportarea competenţei teritoriale în cauză nu poate fi stabilită prin evocarea normei contractuale atributive de competenţă, fiind astfel înlăturată incidenţa art. 126 alin. (2) C. proc. civ.
Pe cale de consecinţă, date fiind dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi cele ale art. 116 din acelaşi cod, rezultă că prin sesizarea Judecătoriei Timişoara, reclamanta şi-a exercitat dreptul de alegere a instanţei competente în acord cu dispoziţiile legii de procedură.
Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2018.