Challenge to execution fails; revocation of suspended sentence and cumulative one-year term upheld, defendant liable for costs.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Criminal Section) dismissed as unfounded the defendant’s appeal against the Bucharest Court of Appeal’s decision of 2 August 2004, which had upheld the trial court’s rejection of his challenge to execution; thus, the revocation of the conditional suspension and the cumulative execution of the one-year sentence remain in force, and the defendant is ordered to pay 800,000 ROL in judicial costs. The dispute concerned a challenge to execution under art. 461 lit. d) C. proc. pen., wherein the convicted person sought to remove the one-year prison term (whose conditional suspension had been revoked under art. 83 C. pen.) from execution, alleging it should have been pardoned under Law No. 543/2002. The court held that the claim failed because the underlying judgment became final before the pardon law’s effective date, and under art. 4 of Law No. 543/2002, recidivists were excluded from pardon; the defendant had committed a new offense during the probation term, making him a post-conviction recidivist, so the revocation and execution of the sentence were lawful.
Legislator headnote
AI generatedart. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen, art. 83 C. pen, art. 461 lit. d) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, art. 192 alin. 2 C. proc. pen; Challenge to execution fails; revocation of suspended sentence and cumulative one-year term upheld, defendant liable for costs: The dispute concerned a challenge to execution under art. 461 lit. d) C. proc. pen., wherein the convicted person sought to remove the one-year prison term (whose conditional suspension had been revoked under art. 83 C. pen.) from execution, alleging it should have been pardoned under Law No. 543/2002. The court held that the claim failed because the underlying judgment became final before the pardon law’s effective date, and under art. 4 of Law No. 543/2002, recidivists were excluded from pardon; the defendant had committed a new offense during the probation term, making him a post-conviction recidivist, so the revocation and execution of the sentence were lawful.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for dismissing the appeal as unfounded.
Procedural provision cited in the reasoning, but appears in the text before the dispositive; however, since it is literally present in the reasoning and not in the dispositive, it is excluded. Therefore, the only cost provision is included below.
Costs provision cited in the dispositive for obliging the appellant to pay judicial expenses (though the exact article is not explicitly cited in the dispositive text, the order for costs is present; per rules, only articles literally in the dispositive are included, so the cost order is noted without citation).
Full text
Asupra recursului penal de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 866 din 24 iunie 2003 (dosar nr. 1767/2004), Tribunalul București a respins contestația la executare împotriva sentinței penale nr. 621 din 20 iunie 2002 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 473/2003 a Curții de Apel București, contestație formulată de condamnatul B.G.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Contestatorul a solicitat înlăturarea executării pedepsei de un an închisoare, pentru care, prin sentința penală nr. 621 din 20 iunie 2002, a Tribunalului București s-a revocat suspendarea condiționată și s-a dispus executarea alături de pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată în cauză, deși se impunea constatarea că pedeapsa de 1 an închisoare era grațiată conform Legii nr. 543/2002.
În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că, la data intrării în vigoare a Legii nr. 543/2002 contestatorul era recidivist, fapta pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 621/2002 fiind comisă în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr. 1156 din 3 iulie 2001.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul contestator B.G. care a criticat greșita neaplicare a grațierii pentru pedeapsa de un an închisoare, precum și a revocării suspendării condiționate a executării acestei pedepse.
Prin decizia penală nr. 563 din 2 august 2004, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat reiterând, în susținerea soluției motivația instanței de fond.
În termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs condamnatul.
Recurentul condamnat nu a motivat, în scris, recursul declarat, dar oral a cerut a fi înlăturată revocarea suspendării condiționate pentru pedeapsa de un an închisoare și grațierea ei condiționată.
Această critică urmează a fi examinată în raport de prevederile cazului de casare înscris în art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., constatându-se, însă, nefondată, pentru cele ce urmează.
Așa cum corect au reținut instanțele, recurentul a comis infracțiunea de complicitate la tâlhărie calificată, pentru care a fost condamnat la 6 ani închisoare prin sentința 621/2002 a Tribunalului București, în stare de recidivă postcondamnatorie, primul termen al recidivei fiind condamnarea de un an închisoare, pentru care corect s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei, potrivit art. 83 C. pen.
Cum sentința penală nr. 621 din 20 iunie 2002, pronunțată de Tribunalul București a rămas definitivă prin decizia penală nr. 473 din 21 august 2002, deci anterior datei de 4 octombrie 2002, este evident că, la data intrării în vigoare a Legii 543/2002 privind grațierea unor pedepse, recurentul era recidivist și nu putea beneficia de clemența legiuitorului, deoarece prin art. 4 din această lege, se excludea posibilitatea grațierii pedepselor pentru recidiviști.
Pe de altă parte, corect s-a revocat și suspendarea executării pedepsei de un an, atâta timp cât, recurentul a comis o nouă infracțiune în termenul de încercare, stabilit prin sentința penală nr. 1156 din 3 iulie 2001.
Așa fiind, justificat instanțele au reținut că nu sunt întrunite cerințele art. 461 lit. d) C. proc. pen. și în consecință, au respins și respectiv, menținut soluția de respingere a contestației la executare.
Acesta este și motivul pentru care recursul este nefondat și conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul contestator B.G. împotriva deciziei penale nr. 563 din 2 august 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 octombrie 2004.