Inadmissibility of appeal against dismissal of action to annul international commercial arbitration award under pre-amendment procedural law

Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2018

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României sub nr. x/16.09.2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la plata sumei de 174.674,305 RON reprezentând:

- 37.496,60 RON (8.442,9 euro) contravaloarea serviciilor de suport tehnic şi mentenanţă aferentă anului contractual 2012-2013, datorată urmare a prelungirii automate a contractului de livrare produse şi servicii nr. x/01.06.2010 încheiat între părţi;

- 137.177,05 RON (28.482,65 euro) reprezentând contravaloarea clauzei penale datorate pentru nerespectarea de către pârâtă a obligaţiei de confidenţialitate prevăzută de art. 11, art. 18 şi anexa 3 la contract

Prin sentinţa arbitrală nr. 58 din 06 mai 2016 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia lipsei de interes a reclamantei, s-a admis în parte cererea reclamantei şi a fost obligată pârâta la plata sumei de 37.496,60 RON cu titlu de daune.

S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 137.177,705 RON ca nefondat şi a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată proporţional cu pretenţiile admise, respectiv 9.006,00 RON şi 823,33 RON taxă administrativă de înregistrare nereductibilă.

Împotriva sentinţei arbitrale nr. 58 din 06 mai 2016 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, a formulat acţiune în anulare petenta S.C. A. S.R.L..

Prin sentinţa civilă nr. 40 din 10 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, s-a admis excepţia tardivităţii cererii completatoare a acţiunii în anulare cu privire la inoperabilitatea convenţiei arbitrale şi nerespectarea dispoziţiilor referitoare la locul deliberării şi pronunţării şi s-a respins cererea completatoare ca tardivă. S-a respins acţiunea în anulare formulată de petenta S.C. A. S.R.L. ca nefondată.

La data de 22 iunie 2017, recurenta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 40 din 10 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 30 iunie 2017.

Prin cererea de recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 7 şi 8 C. proc. civ., recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti şi pe fond, admiterea în totalitate a acţiunii arbitrale.

În argumentarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a susţinut că prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, în sensul că au fost încălcate norme absolute referitoare la competenţă, dat fiind că instanţa, pronunţându-se asupra acţiunii în anulare a făcut o analiză proprie a contractului de distribuţie, analiză nelegală ce încalcă norme procedurale de competenţă şi impun pronunţarea instanţei asupra unui contract pentru care părţile au ales competenta de soluţionare în favoarea Institutului de Arbitraj de la Helsinki, în baza legislaţiei finlandeze.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurenta a susţinut că instanţa a omis a avea în vedere aspectele referitoare la autoritatea de lucru judecat statuate prin decizia nr. 456 din 11 mai 2016 a Curţii de Apel Bucureşti.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material având în vedere că prin pronunţarea asupra contractului de distribuţie C., deşi părţi în litigiul arbitral au fost doar recurenta şi S.C. B. S.R.L., hotărârea creează drepturi în favoarea D..

Prin întâmpinarea înregistrată la 17 august 2017, intimata S.C. B. S.R.L. a solicitat respingerea recursului, în principal ca inadmisibil şi în subsidiar, ca nefondat.

La 06 septembrie 2017, recurenta a depus răspuns la întâmpinarea intimatei prin care a solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii şi a apărărilor formulate.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 20 octombrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La 08 noiembrie 2017, recurenta S.C. A. S.R.L. a depus punct de vedere la raport prin care a solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii recursului.

Analizând recursul formulat, în conformitate cu dispoziţiile art. 246-248 şi ale art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Conform dispoziţiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.

Potrivit dispoziţiilor art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma în vigoare la data promovării cererii arbitrale, "Hotărârile curţii de apel, pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse recursului", iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol "admiţând acţiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală şi …"

Aşa fiind, în raport cu soluţia de respingere a acţiunii în anulare, sentinţa ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu această cale de atac, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 613 alin. (3) şi (4) C. proc. civ.

Deşi art. 613 alin. (4) C. proc. civ. a fost modificat prin art. I pct. 11 din O.U.G nr. 1/2016, punct introdus prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 17/2017, conform căruia hotărârea curţii de apel prin care se soluţionează acţiunea în anulare este supusă recursului, în raport cu data formulării acţiunii arbitrale, 16.09.2015, se constată că nu este incident speţei având în vedere dispoziţiile art. 24 C. proc. civ. potrivit cărora dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.

În raport cu dispoziţiile legale evocate, se constată că sentinţa recurată nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, prin urmare, în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ., pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 40 din 10 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2018.