Insolvency of insurer causes cessation of appeal in traffic accident damages suit

Şedinţa publică din data de 20 martie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 270 din 17 februarie 2014, Tribunalul Suceava, secţia Civilă, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantele A. şi B. şi a obligat pârâta S.C. C. S.A. să achite pârâtelor suma de 30.000 RON daune materiale, astfel: reclamantei A. suma de 10.000 Euro daune morale, iar reclamantei B. suma de 20.000 Euro reprezentând daune morale şi prestaţii periodice de 200 RON lunar începând cu 16.09.2012 şi până la majorat sau finalizarea studiilor dar nu mai mult de 26 ani.

De asemenea, a obligat pârâta să achite reclamantei dobânda legală la sumele achitate începând cu data de 16.09.2012 şi până la plata efectivă precum şi suma de 4000 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei menţionate au formulat apel reclamantele A. şi B., prin reprezentant legal şi pârâta Societatea C. S.A. prin Sucursala Suceava.

Prin decizia nr. 265 din 24 septembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis apelul pârâtei S.C. C. S.A., a fost schimbată în totalitate sentinţa atacată şi s-a respins ca nefondată cererea reclamantelor. Prin aceeaşi decizie, s-a respins ca nefondat apelul reclamantelor.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamantele A. şi B. prin reprezentant legal A..

Recursul reclamantelor a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., în temeiul cărora au solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi menţinerea sentinţei primei instanţe.

În argumentarea motivelor de casare invocate, recurentele au arătat, în esenţă, că instanţa de apel a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 50 alin. (3) din Legea nr. 136/1995 şi a dispoziţiilor art. 26 alin. (4) şi art. 27 din Ordinul CSA nr. 14/2011, în sensul că s-a considerat că doar în situaţia în care reclamantele ar fi fost vătămate de către şoferul vinovat de producerea accidentului rutier, ar fi fost în măsură să pretindă despăgubiri civile de la asigurator.

S-a mai arătat că au calitatea de terţi prejudiciaţi, iar legea în materie de asigurări condiţionează acordarea de despăgubiri doar de calitatea de soţ sau persoane care se află în întreţinerea proprietarului ori conducătorului vehiculului asigurat răspunzător de producerea accidentului şi nicidecum de producerea unei vătămări.

Intimata-pârâtă S.C. C. S.A. prin Sucursala Suceava, prin concluziile scrise depuse la 12 mai 2015, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea soluţiei pronunţate de instanţa de apel, ca fiind legală şi temeinică.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 19.05.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului iar prin încheierea din 13 octombrie 2015, s-a respins cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la dezlegarea unor chestiuni de drept şi s-a admis în principiu recursul stabilindu-se termen de judecată la 1.03.2016.

Prin încheierea din 1.03.2016, Înalta Curte a dispus sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (3) din Legea nr. 136/1995, invocată de reclamante şi constatând că prin sentinţa civilă nr. 9661/03.12.2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă a fost dispusă deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei S.C. C. S.A., prin aceeaşi încheiere, instanţa supremă a dispus suspendarea judecării recursului, în temeiul art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014.

Urmare a referatului întocmit la 29 ianuarie 2018, s-a fixat termen de judecată astăzi, în vederea efectuării verificărilor prevăzute de art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor, aprobat prin Hotărârea nr. 1375/2015 a Consiliului Superior al Magistraturii, potrivit căruia "pentru cauzele a căror judecată se suspendă, instanţa verifică periodic dacă mai subzistă cauza care a determinat suspendarea, fixând în acest scop termene de verificare."

Verificând măsura în care, în speţă, mai subzistă cauza care a determinat suspendarea, Înalta Curte reţine că potrivit art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, "hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea de drept a tuturor acţiunilor judiciare sau extrajudiciare şi a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societăţii de asigurare/reasigurare debitoare (...)."

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 242 din Legea nr. 85/1014, "prevederile cap. I, cu excepţia celor cuprinse în secţiunea a 6-a, se vor aplica în mod corespunzător procedurii falimentului societăţilor de asigurare/reasigurare, cu derogările prevăzute în acest capitol."

Conform art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, aplicabile şi procedurii falimentului societăţilor de asigurare/reasigurare, conform dispoziţiilor art. 242 mai sus citat, "la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează."

Din interpretarea textelor de lege mai sus citate rezultă că măsura suspendării judecăţii produce efecte până la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, când acţiunea judiciară încetează.

În speţă, sentinţa civilă nr. 9661/03.12.2016, prin care Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei S.C. C. S.A., a rămas definitivă, ca urmare a respingerii apelurilor declarate împotriva acesteia, prin decizia nr. 788A/28.04.1016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Aşa fiind, instanţa supremă constată că în cauză nu se impune menţinerea măsurii suspendării, care, aşa cum s-a arătat şi în precedent, produce efecte până la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, când acţiunea judiciară încetează.

Cum litigiul se află în etapa procesuală a recursului, Înalta Curte, în temeiul art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, cu aplicarea art. 242 din aceeaşi lege, urmează să înceteze judecata recursului declarat de reclamantele A. şi B. prin reprezentant legal A. împotriva deciziei nr. 265 din 24 septembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Încetează judecata recursului declarat de reclamantele A. şi B. prin reprezentant legal A. împotriva deciziei nr. 265 din 24 septembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2018.