Unfair competition counterclaim as incidental claim: 15-day appeal limit under old Code prevails over 30-day new Code

Şedinţa publică din data de 20 martie 2018

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, a constatat următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Iaşi, la data de 5 februarie 2013, sub dosarul nr. x/2013, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L. solicitând instanţei obligarea pârâtei la plata sumei de 101.600,97 RON, reprezentând plăţi datorate în baza contractului pentru agent de comerţ nr. 538/24.06.2010, precum şi obligarea pârâtei să transmită reclamantei situaţiile contabile aferente lunilor iulie, august, septembrie 2011, conform art. 8.1 din contract.

În drept, au fost invocate prevederile art. 969, 970 şi 973 C. civ.

Prin cererea reconvenţională înregistrată la Judecătoria Iaşi, la data de 11 aprilie 2013, în dosarul nr. x/2013, reclamanta reconvenţională -pârâta-SC B. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei reconvenţionale -reclamanta- S.C. A. S.R.L. la plata sumelor care vor fi constatate ca prejudiciu suferit prin executarea defectuoasă a obligaţiilor contractuale sau neexecutarea acestora şi determinarea scăderii vânzărilor.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 11/1991, completată şi modificată de Legea nr. 298/2011.

2. Prin sentinţa civilă nr. 13444/2013 din 18 octombrie 2013 pronunţată de Judecătoria Iaşi, în dosarul nr. x/2013, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a instanţei în soluţionarea cererii reconvenţionale, cauza fiind trimisă spre competentă soluţionare Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

3. Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 14 noiembrie 2013, sub dosarul nr. x/2013.

La data de 10 decembrie 2013, reclamanta S.C. B. S.R.L. a depus la dosar precizări la cererea reconvenţională, prin care a invocat realizarea de acte de concurenţă neloială sub forma deturnării clientelei de către S.C. A. S.R.L..

La data de 11 februarie 2014, reclamanta S.C. B. S.R.L. a depus la dosar precizări cu privire la valoare prejudiciului, acesta fiind estimat la suma de 421.609 RON, conform raportului de expertiză efectuat în cadrul dosarului de la Judecătoria Iaşi.

Prin sentinţa civilă nr. 92 din 8 aprilie 2014, Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

4. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 17 iunie 2014, sub dosarul nr. x/2013.

Prin sentinţa civila nr. 220/2014 din 3 septembrie 2014, Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale şi, constatând declanşat conflictul negativ de competenţă, a trimis cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie spre soluţionare.

5. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 7 noiembrie 2014, sub dosarul nr. x/2013.

Prin decizia nr. 3938 din 9 decembrie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.

6. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 9 februarie 2015, sub dosarul nr. x/2013.

La data de 14 iunie 2016, reclamanta S.C. B. S.R.L. a depus la dosar cerere de chemare în garanţie a numitelor C. şi D. SPA, solicitând obligarea chematelor în garanţie la plata prejudiciului invocat, cerere la care însă s-a renunţat la data de 18 octombrie 2016, instanţa luând act prin încheierea de la acea dată.

Prin sentinţa civilă nr. 536 din 19 mai 2017 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2013, s-a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâta S.C. A. S.R.L..

A fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. B. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. A. şi, în consecinţă:

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 83.126,89 RON reprezentând daune materiale, ca urmare a concurenţei neloiale prin deturnarea clientelei.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 11.463 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert şi taxa judiciară de timbru.

În argumentarea acestei soluţii s-a reţinut că, în speţă, s-a făcut dovada concurenţei neloiale prin deturnarea clientelei, fiind stabilită valoarea despăgubirii la suma de 83.126,89 RON, cifra de afaceri realizată din vânzarea de produse D. fără referinţă la un aviz B..

Astfel, s-a apreciat ca fiind îndeplinite condiţiile concurenţei neloiale, în raport cu art. 4 lit. i) din Legea nr. 11/1991.

7. Apelul declarat de pârâta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 536 din 19 mai 2017 a Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respins ca tardiv formulat de către Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, prin decizia nr. 753/2017 din 1 noiembrie 2017.

În argumentarea acestei soluţii s-a reţinut că litigiul este supus C. proc. civ. de la 1865 şi că cererea reconvenţională formulată de S.C. B. S.R.L., la data de 11 aprilie 2013, are caracter incidental, iar în raport cu art. 17 C. proc. civ. de la 1865, cererile accesorii şi principale sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală.

Astfel, faţă de data comunicării sentinţei apelate - 16 iunie 2017 - şi data declarării apelului - 13 iulie 2017 - s-a constatat nesocotirea art. 284 alin. (1) C. proc. civ., referitor la termenul de 15 zile de declarare a căii de atac a apelului, fiind admisă excepţia tardivităţii apelului declarat de pârâta S.C. A. S.R.L..

8. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.C. A. S.R.L., în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care s-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii excepţiei tardivităţii apelului şi trimiterea cauzei în vederea soluţionării fondului litigiului.

În motivarea recursului s-a arătat că soluţia instanţei de apel este rezultatul unei aprecieri injuste a dispoziţiilor legale şi a principiilor pe care se bazează.

În continuare, s-a arătat că cererea reconvenţională formulată de către pârâta A. S.R.L., la data de 11 aprilie 2013, a fost disjunsă din dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Iaşi, fiind format un nou dosar înregistrat la instanţa competentă, la data de 14 noiembrie 2013.

Prin încheierea de declinare, instanţa a constatat că pretenţiile societăţii B. S.R.L. faţă de pârâta A. S.R.L. nu derivă din acelaşi raport juridic, ceea ce presupune că oricum s-ar fi impus disjungerea, iar fiecare cerere urmând să parcurgă etapa cercetării judecătoreşti independent.

Această constatare a instanţei, intrată în puterea de lucru judecat, atrage după sine concluzia potrivit căreia cele două pricini aveau statut independent, prin urmare şi regim juridic diferit, neexistând sub niciun aspect elemente de interferenţă care să poată facă aplicabil principiul accesorium sequitur principale, principiu care stă la baza motivării instanţei de apel.

Astfel, recurenta-pârâta S.C. A. S.R.L. apreciază că prevederile art. 17 C. proc. civ. nu sunt incidente în prezenta cauză, tocmai pentru că cererea societăţii B. S.R.L. nu are caracter incidental în sensul legii.

Prin urmare, raportat la oricare dintre cele două date menţionate anterior, faţă de data intrării în vigoare a noului C. proc. civ., respectiv 15 februarie 2013, rezultă cu evidenţă că cererea formulată de societatea B. S.R.L. intră sub incidenţa acestui Cod, dispoziţiile fiind de imediată aplicare.

De altfel, şi instanţa de fond a apreciat în aceeaşi manieră asupra dispoziţiilor procedurale care guvernează prezenta cauză şi a reţinut că termenul de apel este de 30 de zile, opinia recurentei-pârâte fiind că apelul a fost declarat cu respectarea acestuia.

Pentru motivele expuse, recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii excepţiei tardivităţii şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea pe fond a apelului.

9. Prin întâmpinare, intimata-reclamantă S.C. B. S.R.L. a solicitat respingerea recursului pârâtei S.C. A. S.R.L. şi menţinerea deciziei atacate ca fiind temeinică şi legală, susţinând, în principal, următoarele:

Judecata cauzei a avut loc în baza dispoziţiilor C. proc. civ. de la 1865, iar termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, conform art. 284 C. proc. civ.

Privitor la menţionarea greşită în cuprinsul dispozitivului a termenului de declarare a apelului ca fiind cel de 30 de zile de la comunicare, în loc de 15 zile aşa cum era corect, nu dă dreptul unei părţi să promoveze calea de atac în termenul menţionat greşit.

În mod corect s-a reţinut de către instanţa de apel că, cererea reconvenţională are caracter incidental, fiind aplicabile prevederile art. 17 C. proc. civ. de la 1865.

Totodată, în acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 134/2010, iar prin decizia nr. 3938 din 9 decembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, pronunţată în conflictul negativ de competenţă ivit în cauză, au fost reţinute dispoziţiile vechiul Cod.

10. Analizând actele dosarului, precum şi decizia atacată, prin prisma criticilor de nelegalitate invocate, Înalta Curte reţine următoarele:

Criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin prisma căruia se invocă greşita aplicare a prevederilor art. 17 din acelaşi Cod şi, implicit, a greşitei aplicări a sancţiunii tardivităţii apelului nu pot fi reţinute.

Acţiunea ce face obiectul prezentului litigiu este reprezentată de cererea reconvenţională formulată în condiţiile art. 119 C. proc. civ. de la 1865, în cadrul unui proces început anterior intrării în vigoare a legii noi de procedură civilă, respectiv C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010.

Cererea reconvenţională are caracter incidental şi se judecă de către instanţa competentă să soluţioneze cererea principală, operând, astfel, o prorogare de competenţă legală.

Cererile incidentale sunt, în fond, cereri principale, acestea urmând a fi soluţionate în raport cu art. 17 C. proc. civ., judecătorul cererii de chemare în judecată fiind şi judecătorul tuturor cererilor aflate într-un proces de conexitate şi interdependenţă.

Caracterul accesoriu sau principal al unei cereri depinde de calea procesuală aleasă, iar nicidecum de caracterul principal ori accesoriu al dreptului dedus judecăţii.

Din această perspectivă, criticile recurentei-pârâte S.C. A. S.R.L. invocate în cadrul cererii de recurs apar ca nefondate.

Înalta Curte constată că, faţă de caracterul incidental al cererii reconvenţionale ce face obiectul prezentului litigiu, instanţa de apel a făcut o corectă determinare a legii de procedură civilă aplicabilă în cauză, cu respectarea prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Noului C. proc. civ., normă transpusă şi în art. 24 din C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, stabilind că sunt aplicabile prevederile C. proc. civ. de la 1865.

Astfel, sancţiunea decăderii prin admiterea excepţiei tardivităţii apelului declarat de pârâta S.C. A. S.R.L., în raport cu art. 103 alin. (1) coroborat cu art. 284 alin. (1) C. proc. civ., a fost corect pronunţată de către instanţa de apel.

Prin urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat de pârâta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 753/2017 din 1 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, ca nefondat.

În baza dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. va fi obligată la cheltuieli de judecată în sumă de 364 RON, reprezentând contravaloare bilet de avion, potrivit facturii nr. x Seria DDT3, din 28 februarie 2018, către intimata-reclamantă S.C. B. S.R.L..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 753/2017 din 1 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă.

Obligă recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. să achite intimatei-reclamante S.C. B. S.R.L. suma de 364 RON cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2018.