Eligibility of work-based sentence execution for robbery conviction exceeding statutory imprisonment threshold

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1531 din 29 octombrie 2001, Judecătoria sectorului 6 București a dispus condamnarea inculpatului M.N.C. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 75 lit. c) și art. 76 lit. b) C. pen., coroborat cu art. 80 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la 9 august 2000 la 15 septembrie 2000.

Prin aceeași hotărâre a mai fost condamnat inculpatul C.G. la pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm., art. 74 lit. c) și art. 76 lit. d) C. pen.

În baza art. 81 și art. 110 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de un an și 9 luni.

S-a dedus prevenția de la 9 august 2000 la 26 octombrie 2000, iar în baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

Au fost obligați inculpații, în solidar, inculpatul minor în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata către partea civilă R.T.C., la 5.000.000 lei daune morale.

Au fost obligați inculpații (inculpatul minor în solidar cu părțile responsabile civilmente) la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 9 august 2000, în jurul orelor 14,45, inculpații M.N.C. și C.G., după ce au consumat băuturi alcoolice la Complexul Comercial A., le-au văzut pe partea vătămată R.T.C. și martora C.R. plimbându-se pe stradă. După o înțelegere prealabilă, cei doi au luat hotărârea infracțională de a sustrage telefonul mobil al părții vătămate, pe care aceasta îl avea, scop în care au început să o urmărească.

După ce partea vătămată a ajuns în scara blocului în care locuia și în timp ce aștepta liftul, inculpatul s-a apropiat de ea, a lovit-o cu pumnul în zona abdominală, apoi a apucat-o de păr și i-a smuls telefonul celular, timp în care inculpatul C.G. asigura paza locului. M.C.R. a început să țipe, iar inculpații au luat-o la fugă înspre ieșirea din scară.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul M.N.C., criticând-o sub aspectul modalității de executare a pedepsei, în sensul aplicării dispozițiilor art. 867 C. pen., privind executarea pedepsei la locul de muncă.

Prin decizia penală nr. 1882/ A din 22 noiembrie 2002, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul M.N.C. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și aplicarea dispozițiilor art. 867 C. pen., privind executarea pedepsei la locul de muncă.

Prin decizia penală nr. 219 din 11 februarie 2003, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis recursul declarat de inculpatul M.N.C.

S-a dispus casarea parțială a hotărârilor atacate și rejudecând în fond, în baza art. 867 C. pen., executarea pedepsei la locul de muncă la SC I.C. S.R.L.

Inculpatului i-au fost puse în vedere dispozițiile art. 8610 C. pen.

Au fost înlăturate aplicarea prevederilor art. 71 și art. 64 C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Considerând că hotărârea instanței de recurs este contrară legii, împotriva acesteia, în baza art. 409 și art. 410 partea I pct. 71 teza I C. proc. pen., procurorul general a declarat recurs în anulare, criticând-o, în sensul că s-a dispus executarea pedepsei la locul de muncă contrar prevederilor art. 867 C. pen.

Recursul în anulare este fondat pentru considerentele ce urmează:

Conform art. 211 alin. (2) C. pen., în vigoare la data săvârșirii faptei, infracțiunea de tâlhărie săvârșită în loc public ori de două sau mau multe persoane împreună se pedepsește cu pedeapsa închisorii cuprinsă între 5 și 20 de ani.

Pe de altă parte, potrivit art. 867 C. pen., executarea pedepsei la locul de muncă nu poate fi dispusă printre altele, în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani.

Prin legea nr. 456 din 18 iulie 2001, limita pedepsei de la care nu poate fi dispusă executarea pedepsei la locul de muncă a fost majorată la 15 ani.

Cum inculpatul M.N.C. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie asupra părții vătămate R.T.C., în mod greșit instanța de recurs a dispus ca acesta să execute pedeapsa aplicată de 3 ani și 6 luni închisoare, la locul de muncă, contrar dispozițiilor art. 867 C. pen.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 4141, raportat la art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează ca recursul în anulare să fie admis.

Se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.N.C. împotriva deciziei penale nr. 1882/ A din 22 noiembrie 2002 a Tribunalului București, secția I penală.

Inculpatul urmează să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

Cum din adresa nr. 894.003 din 4 octombrie 2004, emisă de D.G.P.M. București sector 2 Poliție secția 8 Poliție și atașată la dosarul cauzei de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție rezultă că inculpatul M.N.C. a început la data de 17 februarie 2003 executarea prin muncă a pedepsei în baza Mandatului nr. 3726 din 19 februarie 2003 emis de Judecătoria sectorului 6 București, la S.C. I.C. S.R.L. București, unde își desfășura activitatea în calitate de muncitor, inclusiv la data emiterii adresei.

Așadar, urmează să se constate că inculpatul a executat în arest preventiv perioada de la 9 august 2000 la 15 septembrie 2000, precum și prin muncă de la 17 februarie 2003 la 5 octombrie 2004.

Se va anula vechiul mandat de executare și se va emite un nou mandat de executare în baza prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei penale nr. 219 din 11 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul M.N.C.

Casează decizia atacată și rejudecând:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.N.C. împotriva deciziei penale nr. 1882/ A din 22 noiembrie 2002 a Tribunalului București, secția I penală.

Inculpatul are de executat 3 ani și 6 luni închisoare în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

Constată că acesta a executat în arest preventiv perioada de la 9 august 2000 la 15 septembrie 2000, precum și prin muncă de la 17 februarie 2003 la 5 octombrie 2004, timp ce se deduce din pedeapsa aplicată.

Anulează vechiul mandat de executare și se va emite un nou mandat de executare în baza prezentei hotărâri.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 20 octombrie 2004.