Recurs admissible: failure to develop grounds of illegality in civil partnership investment dispute

Şedinţa publică din data de 15 martie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a Civilă la data de 24.11.2015 sub nr. x/2015, reclamanta A. S.R.L., reprezentată de administrator judiciar B. SPRL, a solicitat obligarea pârâtei IOR S.A. la plata sumei de 114.404 Euro, cât şi a sumei de 1.299.720 USD echivalent al sumei de 5.898.359,64 RON, reprezentând investiţii în spaţiul deţinut în baza contractului de asociere în participaţiune nr. 166/2006, din care 114.404 Euro reprezintă contravaloarea investiţiilor în spaţiul alocat, astfel cum rezultă din raportul de evaluare anexat cererii, iar suma de 1.299.720 USD reprezintă contravaloarea utilajului asamblat şi montat în acest spaţiu.

Prin cererea reconvenţională depusă la dosar la data de 24.12.2015, pârâta-reclamantă IOR S.A. a solicitat să fie obligată reclamanta-pârâtă A. S.R.L. la plata contravalorii lipsei de folosinţă, în cuantum de 114.900 Euro (în RON la cursul BNR), a imobilului proprietatea sa, situat în Obiectivul 4-4b din Bd. x, sector 3 Bucureşti, pentru perioada 01.01.2013- 06.07.2015. Această valoare a fost calculată ţinându-se cont de suma stabilită ca şi cotă minimă de participare la asociere prin Actul adiţional nr. x/03.12.2007 la Contractul de asociere în participaţiune nr. 166/2006, respectiv 3.830 Euro/lună.

Prin sentinţa civilă nr. 3172/24.05.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2015, au fost respinse atât cererea principală, cât şi cererea reconvenţională, ca neîntemeiate.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel ambele părţi.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Civilă prin decizia civilă nr. 67/A/2017 din 17.01.2017 a respins apelul formulat de reclamanta-pârâtă A. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 3172/24.05.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2015, ca nefondat; a admis apelul formulat de pârâta-reclamantă IOR S.A., împotriva sentinţei civile nr. 3172/24.05.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2015; a anulat în parte sentinţa atacată, numai în ceea ce priveşte cererea reconvenţională şi a încetat acţiunea formulată de pârâta-reclamantă IOR S.A; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei. Împotriva deciziei civile nr. 67/A/2017 din 17.01.2017 Curtea de Apel, secţia a VI-a Civilă pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Civilă a declarat recurs recurenta-reclamantă A. S.R.L., reprezentată de administrator judiciar B. SPRL, dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriul înregistrat la 08.09.2017 la Curtea de Apel Bucureşti.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În temeiul acestor dispoziţii legale, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate şi pe fondul cauzei admiterea acţiunii.

Recurenta apreciază că decizia pronunţată în apel este nelegală, în raport de interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 4.3 din contractul de asociere, care reglementează modul de întocmire a documentaţiei de execuţie pentru lucrările de investiţii, în vederea obţinerii acordului proprietarului.

Potrivit art. 4.3 reclamanta nu avea obligaţia de a întocmi documentaţia decât pentru lucrări care necesitau autorizaţie de construire. Pentru investiţii care nu necesită autorizaţie, pârâta şi-a dat acordul prin contract în acest sens.

Pentru amenajarea spaţiului, reclamanta a investit suma de 114.404 Euro, având în vedere că spaţiul nu putea fi utilizat conform destinaţiei sale.

Recurenta susţine că pentru aceste investiţii nu avea nevoie de acordul pârâtei, în privinţa acestora acordul fiind dat prin contract. Necesitatea acordului subzistă numai în ce priveşte investiţii care necesită autorizaţie de construire.

În raport de motivul de nelegalitate invocat, recurenta arată că motivarea instanţei de apel în ce priveşte îmbogăţirea fără justă cauză este contradictorie. Astfel, deşi instanţa invocă dispoziţiile art. 5.1 din contract, acestea se referă la repartizarea beneficiilor realizate din activităţile comune, aspect care nu are legătură cu obiectul cauzei.

În ce priveşte utilajul denumit linia tehnologică pentru fabricarea absorbantelor pentru copii, recurenta arată că în mod greşit a reţinut instanţa de apel că nu au fost dovedite afirmaţiile, expertiza tehnică putând fi dispusă de către instanţă.

În ce priveşte motivarea instanţei de apel cu privire la recuperarea investiţiilor efectuate de către reclamantă, instanţa de apel nu a ţinut cont de prevederile art. 4.4 din contractul de asociere în participaţiune, unde se specifică că la încetarea asocierii, fiecare parte rămâne cu ceea ce a deţinut înainte de încheierea contractului.

În concluzie, recurenta apreciază că aceste investiţii reprezintă aport al spaţiului proprietatea pârâtei şi sporesc valoarea clădirii, motiv pentru care se impune admiterea acţiunii şi obligarea pârâtei la contravaloarea acestora.

A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în sensul că soluţia preconizată este aceea de anulare a recursului.

Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 1 februarie 2018, comunicarea acestuia părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) d) din noul C. proc. civ., având în vedere şi dispoziţiile art. 499 din acelaşi cod, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

De asemenea, art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) C. proc. civ., prevede că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor sub sancţiunea nulităţii.

Totodată, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menţionat mai sus.

Aceasta, întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel că autorul acestuia trebuie să îşi exprime nemulţumirea în tiparele fixate de lege.

În speţă, instanţa supremă constată că dezvoltarea criticilor formulate de recurenta-reclamantă referitor la pretinsa greşită aplicare a art. 4.3, 5.1, 4.4 din contract nu se încadrează în cazurile de casare indicate, fiind invocate pur formal şi vizând în realitate interpretarea instanţei de prim control judiciar asupra unor aspecte ce ţin de situaţia de fapt.

De asemenea, trimiterea recurentei la probele administrate în cauză, vizează aspecte de temeinicie, care scapă controlului de legalitate în această etapă procesuală.

De aceea, examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar indicarea celor reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a fost făcută doar formal.

În considerarea celor anterior expuse, chiar dacă prin decizia de apel se menţine hotărârea primei instanţe, al cărei raţionament este astfel confirmat, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia instanţei de prim control judiciar.

Prin urmare, motivele de recurs trebuie să cuprindă critica hotărârii judecătoreşti recurate, iar nu doar reiterarea susţinerilor făcute de părţi în faţa instanţei de prim control judiciar devolutiv.

În speţă, susţinerile recurentei prezentate de aceasta drept motive de recurs nu conţin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmaţiile aceleiaşi părţi făcute în faţa instanţei de apel, dar care şi-au primit deja rezolvarea prin hotărârea atacată.

Trebuie subliniat însă că, pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unul dintre acestea.

În considerarea celor anterior expuse, din care rezultă fără echivoc că pretinsele critici formulate de recurenta-reclamantă nu vizează în concret elemente de nelegalitate a hotărârii atacate, Înalta Curte apreciază că nu se circumscriu motivelor de nelegalitate indicate şi că autoarea căii de atac solicită practic instanţei de recurs să decidă cu privire la chestiuni ce ţin eventual de temeinicia deciziei recurate, iar nu de legalitatea acesteia, situaţie nepermisă în contextul reglementării actuale a căii extraordinare de atac a recursului.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. SPRL împotriva deciziei civile nr. 67/A/2017 din 17 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. SPRL în contradictoriu cu pârâta S.C. IOR S.A. împotriva deciziei civile nr. 67/A/2017 din 17 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2018.