Inadmissibility of cassation appeal due to unenforceable constitutional strike-down of monetary jurisdiction limit

Şedinţa publică din data de 15 martie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Satu Mare sub dosar nr. x/2013, reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să se dispună atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtei şi obligarea acesteia conform art. 1349 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. la plata sumei de 27.286 RON, cu dobânzile legale calculate de la data pronunţării hotărârii şi până la plata integrală, reprezentând prejudiciul cauzat în dauna societăţii; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 513/LMA din data de 13.10.2016, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr. x/2014, s-a admis acţiunea disjunsă prin încheierea din 18.12.2014 din dosar nr. x/2013 de către Tribunalul Satu Mare, formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele B. şi C. având ca obiect obligarea la plata prejudiciului de 10.745 RON.

Au fost obligate pârâtele B. şi C., în solidar, la plata către reclamanta S.C. A. S.A. a sumei de 10.745 RON cu titlu de prejudiciu.

Au fost compensate cheltuielile de judecată constând în onorarii de avocat.

S-a respins cererea pârâtelor B. şi C. cu privire la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu expert, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei civile nr. 513/LMA din data de 13.10.2016, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, au formulat apel pârâta B. şi C..

Prin decizia civilă nr. 348/2017-A din 11.05.2017 Curtea de Apel Oradea, secţia I Civilă a respins ca nefondate apelurile civile declarat de apelantele pârâte B. şi C., în contradictoriu cu intimata reclamantă S.C. A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 513/LMA din data de 13.10.2016, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, pe care a păstrat-o în întregime.

La 21 august 2017, pârâta B. a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 348/2017-A din 11.05.2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I Civilă, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurată, schimbarea în parte a sentinţei de fond, în sensul obligării pârâtelor B. şi C. la plata către reclamantă a sumei de 10.745 RON cu titlu de prejudiciu proporţional cu timpul lucrat.

Prin cererea de recurs au fost invocate motivele de casare prevăzute la art. 482 alin. (1) pct. 4, pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în sensul că soluţia preconizată este aceea de inadmisibilitate a recursului.

Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 01 februarie 2018, comunicarea acestuia părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată ca este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 98 alin. (1) C. proc. civ., "competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere", iar potrivit dispoziţiilor art. 99 alin. (2) din acelaşi act normativ, "în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt".

Prin raportare la aceste prevederi legale, se constată că prin cererea de chemare în judecată formulată în prezenta cauză s-a solicitat obligarea pârâtelor B. şi C. la plata către reclamantă a sumei de 10.745 RON cu titlu de prejudiciu proporţional cu timpul lucrat.

Potrivit dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Prin decizia nr. 369 din 30 mai 2017, pronunţată de Curtea Constituţională, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În considerentele acestei decizii (paragraful 32) s-a reţinut că, "efectul constatării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condiţiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013".

Astfel, hotărârilor pronunţate în apel, anterior publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, li se aplică pragul valoric de 1.000.000 RON inclusiv, reglementat de prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Or, această ipoteză este aplicabilă şi în prezenta cauză, în condiţiile în care decizia ce face obiectul prezentului recurs a fost pronunţată la 11 mai 2017, iar decizia nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, a fost publicată în Monitorul Oficial la 20 iulie 2017.

Totodată, dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. care instituie un prag valoric de 500.000 RON sunt prorogate de la aplicare, astfel cum rezultă din prevederile art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, conform cărora "dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019".

Aşa fiind, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care urmează ca recursul declarat de recurenta-pârâtă B. împotriva deciziei civile nr. 348/2017-A din 11 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă să fie respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă B. în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. S.A. SATU MARE şi intimata-pârâtă C. împotriva deciziei civile nr. 348/2017-A din 11 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2018.